Rezultate din textul definițiilor
armasi, armasesc, vb. IV (reg., inv.) 1. a face armas pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza
ROXANA (?-310 i. Hr.), fiica nobilului persan, Oxyartes, sotia lui Alexandru Macedon. Dupa moartea sotului (323 i. Hr.) a domnit sub regenta generalului macedonean Perdiccas. Ucisa din ordinul generalului Casandru, in timpul razboaielor dintre diadohi.
ordinE s. 1. organizare, oranduiala, regula, randuiala, (inv.) tocmeala, tocmire. (O ~ desavarsita domnea acolo.) 2. v. randuiala. 3. succesiune. (O ~ descrescanda a elementelor sirului.) 4. ordine de zi = agenda. (Ce puncte figureaza pe ~?) 5. organizare, randuiala, rost. (~ lumii nu se schimba cu pamflete.) 6. v. disciplina.
HATISERIF, hatiserifuri, s. n. (Turcism inv.) ordin sau decret emis de cancelaria Portii otomane catre marii demnitari ai imperiului si catre domnii tarilor romanesti, purtand pecetea sultanului pentru a fi executat intocmai. – Din tc. hatti-serif.
A domni ~esc intranz. 1) A fi domn al unei tari. 2) fig. A trai ca un domn; a duce o viata din belsug; a huzuri; a se lafai. 3) fig. (despre liniste, pace, ordine) A avea loc in exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, cladiri) A se inalta impunandu-se prin proportii si maretie. ◊ Muntele ~este deasupra intinderii. /v. a domni
MUCARER ~uri n. ist. 1) ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer