Rezultate din textul definițiilor
INSTRUCTIUNE, instructiuni, s. f. 1. Indicatie data cuiva cu privire la indeplinirea unui lucru. 2. Instructie (1). 3. (La pl.) Indrumari date de catre conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative in subordine; textul sau brosura care cuprinde aceste indrumari. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
DISPOZITIE, dispozitii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior si obligatorie pentru organul in subordine. ◊ Loc. adv. La dispozitie = la indemana. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozitia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintele, ordinele cuiva. 2. Asezare a unor elemente intr-un anumit loc, intr-un anumit fel, intr-o anumita ordine; alcatuire, constructie dupa un anumit plan. 3. Stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorinta (momentana) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozitiune s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
CONTRASEMNA, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnatura pe un act semnat in prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1 + semna (dupa fr. contresigner).
CONTESTATIE, contestatii, s. f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotarari (judecatoresti) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act intocmit in acest scop. ♦ Plangere indreptata catre un organ ierarhic superior impotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicita revizuirea sau anularea hotararii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio.
CONTRASEMNATURA ~i f. Semnatura pusa pe un act semnat in prealabil de un organ ierarhic superior. /contra + semnatura
CONTESTATIE s. f. plangere, obiectie scrisa impotriva unei masuri, a unei hotarari judecatoresti. ◊ memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior. (< fr. contestation, lat. contestatio)
DISPOZITIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsa intr-un act normativ; masura, hotarare luata de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul in subordine; ordin. ♦ ~ de plata = ordin scris prin care o intreprindere, organizatie, institutie etc. dispune bancii sa faca anumite plati din contul sau; la ~ = la indemana. 2. dispunere, asezare intr-o anumita ordine; alcatuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufleteasca. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, inclinatie; vocatie. 6. (pl.) pregatiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
CONTRASEMNATURA, contrasemnaturi, s. f. Semnatura pusa pe un act dupa semnatura organului ierarhic superior. – Contra1 + semnatura (dupa fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.
INFIRMARE s. f. actiunea de a infirma. ◊ (jur.) inlaturare a unui act al organelor de ancheta penala sau a unui mandat de catre organele ierarhice superioare. (< infirma)