Rezultate din textul definițiilor
BULONA, bulonez, vb. I. Tranz. A imbina doua piese, doua organe de masini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.
DANTURA, danturi, s. f. 1. Totalitatea dintilor unei persoane; p. ext. felul in care sunt insirati si alcatuiti dintii; dentitie. ◊ Dantura (falsa) = proteza dentara. 2. Ansamblu format din dintii unor organe de masini sau scule (roti dintate, freze, brose etc.). – Din fr. denture.
AMOVIBIL, -A, amovibili, -e, adj. 1. (Despre functionari) Care poate fi mutat, revocat, concediat. 2. (Despre obiecte, piese, organe de masini etc.) Care poate fi separat de restul ansamblului fara ca acesta sa se defecteze. – Din fr. amovible.
PERIETOR, -OARE, perietori, -oare, adj. (Despre unele organe de masini) Care curata, netezeste, piaptana, scarmana. [Pr.: -ri-e-] – Peria + suf. -tor.
METALAZBEST, metalazbesturi, s. n. Material constituit dintr-o tesatura de fire metalice si de azbest, din care se fac garnituri la franele automobilelor si la alte organe de masini; ferodo. – Din germ. Metalasbest.
TRANSMISIUNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiatiilor, a undelor dintr-un loc in altul, fara deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonica. ♦ Trupe (sau unitati etc.) de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoana la alta. II. (In forma transmisie) Ansamblu de organe de masini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul carora se transmite miscarea de la un organ de masina la altul sau de la o masina la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmisie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.
REVALORIFICA, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune in valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesa uzata in starea de a putea fi folosita din nou; a readuce in stare de folosire resturi de materiale, deseuri, rebuturi, piese si organe de masini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Re1- + valorifica.
DESEN, desene, s. n. l. Reprezentare grafica a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafata plana sau curba, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de masini etc.) prin desen (1), in scopul fabricarii lor. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei cusaturi. [Pl. si: desenuri. – Var.: desemn s. n.] – Din fr. dessin.
AMOVIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre functionari) Care poate fi concediat, inlocuit, revocat. 2) (despre organe de masini) Care este detasabil. /<fr. amovible
PERIETOR ~oare(~ori, ~oare) (despre unele organe de masini) Care curata, piaptana, scarmana. [Sil. -ri-e-] /a peria + suf. ~tor
RABATABIL ~a (~i, ~e) (despre elemente de constructie, de mobilier, organe de masini etc.) Care se poate roti in jurul unei axe (orizontale). Masa ~a. /<fr. rabattable
DANTURA s.f. 1. Totalitatea dintilor unui om; (p. ext.) felul in care sunt asezati dintii. 2. Ansamblu format de dintii unor organe de masini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentura s.f. / < fr. denture].
SUPERFINISA vb. I. tr. (Tehn.) A netezi foarte fin asperitatile suprafetelor unor piese sau organe de masini. [Et. incerta].
BULONA vb. I. tr. A monta cu buloane (piese, organe de masini etc.). [< fr. boulonner].
CONTACT s. n. 1. atingere nemijlocita intre doua corpuri, piese, organe de masini, forte etc. ◊ piesa la deschiderea si inchiderea unui circuit electric. 2. apropiere intre oameni; legatura, relatie. ♦ a lua ~ (cu cineva) = a ajunge in imediata apropiere a cuiva. (< fr. contact, lat. contactus)
DANTURA s. f. 1. totalitatea dintilor unui om. ◊ dentitie (3). 2. ansamblu al dintilor unor organe de masini sau de utilaje. (< fr. denture)
INTERSCHIMBABILITATE s. f. proprietate a unor organe de masini, piese etc. de a putea fi inlocuite cu altele similare; intersanjabilitate. (dupa fr. interchangeabilite)
SUPERFINISA vb. tr. a netezi foarte fin asperitatile suprafetelor unor piese sau organe de masini. (dupa fr. superfinir)
ALUMINIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Al; nr. at. 13, m. at. 26,98, gr. sp. 2,7, p. t. 658ºC, p. f. 2.500ºC); metal usor, de culoare argintie, cu conductivitate termica si electrica bune, maleabil si ductil, stabil fata de aer. In combinatii fuctioneaza trivalent. Se obtine pe cale electrolitica, utilizind ca materie prima bauxita. A. si aliajele sale au variate utilizari in tehnica. A fost descoperit in 1825 de H. Chr. Oersted. ♦ A. sinterizat = produs finit sau semifabricat obtinut din aluminiu prin presare-sinterizare si utilizat la fabricarea unor organe de masini care lucreaza la temperaturi inalte, precum si in tehnica nucleara.
BULONA, bulonez, vb. I. Tranz. 1. A lega doua piese cu un bulon. 2. A monta un bulon pentru asamblarea unor piese, a unor organe de masini etc. – Fr. boulonner.
A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare
PARALEL1, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)
AGITATOR, -OARE, agitatori, -oare, s. m. si f., s. n. I. S. m. si f. Persoana care face agitatie (politica) in vederea unei actiuni. ♦ Mijloc prin care se realizeaza agitatia (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care serveste la amestecarea substantelor solide sau fluide in vederea omogenizarii lor. 2. organ de masina montat in rezervoarele masinilor de stropit, de prafuit, de imprastiat ingrasaminte, de semanat etc. – Din fr. agitateur, (I) si rus. aghitator.
BIELA, biele, s. f. organ de masina in forma de bara articulata, care transforma miscarea rectilinie in miscare de rotatie si invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.
CALAJ, calaje, s. n. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajului fata de fuzelajul unui avion. 4. Adincime la care se scufunda in apa o nava. 5. Postament de grinzi de pe o cala1 (2), pe care se fixeaza navele in timpul constructiei sau reparatiilor. – Din fr. calage.
CILINDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafata obtinuta prin deplasarea unei drepte paralele cu ea insasi, astfel incat sa se sprijine mereu pe o curba inchisa si fixa. 2. S. m. Corp geometric marginit de un cilindru (1) si de doua plane paralele. 3. S. m. Piesa cilindrica componenta a unor masini, care se poate roti in jurul propriei sale axe; organ de masina tubular in interiorul caruia se deplaseaza un piston (la motoare cu ardere interna, la masini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (In sintagma) Cilindru central = partea centrala a radacinilor si tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Inv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.
ELICE, elice, s. f. 1. organ de masina (avand forma unor aripi sau a unor lopeti fixate pe un ax rotativ) care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Din fr. helice, lat. helix, -icis.
RABATABIL, -A, rabatabili, -e, adj. (Despre un element de constructie, un organ de masina etc.) Care se poate roti in jurul unei axe (orizontale). Scaun rabatabil. Masa rabatabila. – Din fr. rabattable.
SELSIN, selsine, s. n. masina electrica mica folosita ca traductor pentru transmiterea la distanta a deplasarilor unghiulare ale unor organe de masina. – Din fr. selsyn.
DESPARTITOR, -OARE, despartitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care desparte. 2. S. n. (In sintagma) Despartitor de lan = organ al masinilor agricole de recoltat destinat separarii de restul lanului a plantelor care urmeaza a fi taiate. – Desparti + suf. -tor.
EXCENTRIC, -A, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obisnuitului, foarte original; neobisnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se afla in afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. organ de masina in forma de disc, fixat pe un arbore rotativ si servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. – Din fr. excentrique.
ROBINET, robinete, s. n. organ de masina sau armatura, dispozitiv care se monteaza la capatul unei conducte, intre doua conducte sau la capatul tubului de scurgere al unui recipient, in scopul intreruperii sau al restabilirii circulatiei unui fluid in ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
PATINA2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o sina si elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patina cu role = obiect de metal asemanator cu patina2 (1), prevazut cu patru rotite si cu elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetelor, si care permite deplasarea pe sol in miscari asemanatoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesa prin intermediul careia un mecanism aluneca pe un element de ghidare. ◊ Patina de ascensor = sina pe care aluneca cabina ascensorului. ♦ organ al masinilor agricole de recoltat, destinat rezemarii pe sol a aparatului de taiere si reglarii inaltimii de taiere a plantelor. – Din fr. patin.
ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice si teoretice) pentru a obtine cele mai bune rezultate intr-o activitate sportiva. 2. Tranz. si refl. A atrage sau a se lasa atras intr-o actiune, intr-o discutie etc.; a (se) inflacara. 3. Tranz. A trage dupa sine, a pune in miscare, a misca un organ de masina sau o masina. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid in miscare. – Din fr. entrainer.
ANTRENOR, -OARE, antrenori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana calificata care se ocupa cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de masina sau o masina. – Din fr. entraineur.
PERIE, perii, s. f. 1. Obiect facut dintr-o placa de lemn, de os, de metal in care sunt fixate fire de par de animale, fire textile, de sarma, fire sintetice si care serveste la frecat, la curatat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Om lingusitor. 2. Unealta sau organ de masina asemanatoare cu peria (1), folosite la curatirea, netezirea sau inasprirea suprafetei unui corp. ♦ Unealta asemanatoare cu o perie (1), cu care se bate hartia asezata pe un spalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveste pentru corectura. 3. Piesa componenta a masinilor electrice, care face contactul electric alunecator cu colectorul sau cu inelele de contact. Et. nec. Cf. sl. perije.
PICIORUS, picioruse, s. n. 1. Diminutiv al lui picior (1); piciorut. 2. Punct de lucratura la o impletitura cu croseta. 3. organ al masinii de cusut care asigura presarea si deplasarea materialului in timpul coaserii lui. – Picior + suf. -us.
PIEPTANATOR, -OARE, pieptanatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care piaptana anumite fibre textile; muncitor calificat in pieptanatul1 fibrelor textile. 2. S. f. masina (sau organ de masina, unealta) de pieptanat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptanator. – Pieptana + suf. -ator.
PISTON, pistoane, s. n. 1. organ de masina care efectueaza o miscare alternativa de translatie intr-un cilindru in care se gaseste un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta. ♦ Clapa mobila care inchide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston.
PROPULSOR, propulsoare, s. n. organ de masina sau aparat care serveste la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur.
LAGAR, lagare, s. n. I. 1. Loc de stationare a trupelor in corturi sau in baraci; tabara, campament. 2. Loc in care sunt tinuti inchisi si sub supraveghere prizonierii de razboi sau, in regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (In trecut) Totalitatea statelor si a persoanelor care luptau pentru aceeasi idee social-politica. II. organ de masina pe care se sprijina si se ghideaza o axa, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.
CONEXIUNE, conexiuni, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe obiecte sau fenomene; relatie, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversa = feedback. 2. Legatura prin conducte sau prin organe de masina intre doua masini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legatura intre doua sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.
CLICHET, clichete, s. n. organ de masina in forma de bara scurta articulata la un capat, iar cu celalalt capat astfel profilat incat sa impiedice rotirea intr-un anumit sens a unei roti dintate. – Din fr. cliquet.
DISTRIBUTIE, distributii, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesa, dintr-o opera etc. la actori, la cantareti; p. ext. ansamblul actorilor, cantaretilor care joaca intr-o piesa, intr-o opera etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a aparea sau nu in diferite contexte; totalitate a vecinatatilor unui element. 2. Ansamblul organelor unei masini care comanda automat efectuarea diferitelor faze de functionare a masinii. – Din fr. distribution, lat. distributio.
TEROTEHNIC, -A, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicatii in proiectarea, construirea, exploatarea, intretinerea si repararea pieselor si organelor de masini in scopul rentabilizarii lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnica (1), de terotehnica (1). – Din engl. terotechnics.
TRONSON, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de masina sau dintr-o constructie avand o particularitate distincta si delimitata de rest prin anumite elemente de legatura sau prin repere. – Din fr. troncon.
RULMENT, rulmenti, s. m. 1. organ de masina construit din doua inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu acelasi diametru, care transforma miscarea de alunecare in miscare de rostogolire, micsorand prin aceasta rezistenta de frecare. 2. (In sintagma) Fond de rulment = totalitatea resurselor banesti si materiale de care dispun intreprinderile si organizatiile economice in procesul activitatii lor; mijloace circulante. – Din fr. roulement.
RULOU, rulouri, s. n. 1. Obiect in forma de sul. Rulou de hartie. 2. organ de masina care se poate roti in jurul unei axe si care serveste la sustinerea si la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei miscari, la transportul unor piese, la infasurarea unor fire etc. 3. organ al compresoarelor rutiere, construit dintr-un cilindru cu greutate mare; tavalug de compresor. ♦ Sul subtire de lemn (prevazut cu un arc pentru a putea fi usor de manipulat) pe care se infasoara transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul insusi. ♦ Jaluzea. 4. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat in forma de sul. 5. Produs de patiserie in forma de sul, facut din aluat, care se umple cu frisca, crema, dulceata etc. – Din fr. rouleau.
DEPANATOR, -OARE, depanatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Muncitor specializat in depanat. 2. S. n. organ al masinii de cusut care serveste la depanarea atei pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt asezate sculurile la masinile de depanat; (in industria casnica) vartelnita. – Depana + suf. -ator.
SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.
SERTAR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) in forma de cutie, care se poate trage in afara. 2. organ de masina care, prin deplasarile sale, permite intrarea si iesirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) in si din cilindrul unui motor. ♦ Element in forma de placa folosit la constructia unor robinete pe care le inchide si le deschide, deplasandu-se intr-o miscare de translatie in lungul axei lui; vana. [Var.: saltar s. n.] – Din ngr. sirtari.
SUPAPA, supape, s. f. 1. organ de masina montat in dreptul unui orificiu si folosit pentru intreruperea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece prin acest orificiu. ◊ Supapa electrica = redresor. 2. Valva care se foloseste ca organ de inchidere a unei supape (1); ventil. 3. Dispozitiv pentru evacuarea partiala a gazului din interiorul aerostatelor sau al dirijabilelor. – Din fr. soupape.
CREMALIERA, cremaliere, s. f. organ de masina avand forma unei bare dintate pe care se angreneaza o roata cilindrica dintata, pentru a transforma o miscare de rotatie intr-o miscare de translatie si invers. [Pr.: -li-e-] – Din fr. cremaillere.
CUPLAJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. organ de masina care face legatura intre doi arbori coaxiali pentru a transmite rotatia si puterea de la arborele conducator la arborele condus. 3. Manifestatie sportiva alcatuita din doua sau mai multe meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. – Din fr. couplage.
AX s. 1. (TEHN.) fus, osie. (~ul este un organ de masina.) 2. (ANAT.) ax cerebrospinal v. sistem nervos central.
AMBREIAJ ~e n. organ de masina care asigura cuplarea sau decuplarea unui mecanism in timpul functionarii. [Sil. -bre-iaj] /<fr. embrayage
A ANTRENA ~ez tranz. 1) (persoane, echipe, animale) A pregati prin exercitii speciale, pentru a obtine performanta sportiva. 2) (masini sau organe de masina) A pune in miscare. 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a atrage. ~ intr-o afacere nesabuita. 4) A face sa se antreneze. /<fr. entrainer
ANTRENOR1 ~oare n. Utilaj care serveste pentru antrenarea unui organ de masina sau a unei masini. /<fr. entraineur
ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
AX ~e n. organ de masina care sustine diferite fusuri ce se rotesc. /<fr. axe, germ. Achse
BIELA ~e f. organ de masina in forma de bara, care transmite miscarea unei alte piese. [G.-D. bielei; Sil. bi-e-] /<fr. bielle
A SE BLOCA se ~cheaza intranz. 1) (despre organe sau masini) A se opri brusc (din cauza unei defectiuni). 2) (despre organe ale corpului) A inceta sa mai functioneze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer
BOLT ~uri n. organ de masina de forma cilindrica, servind la asamblarea diferitelor elemente de utilaj. /<germ. Bolz
CILINDRU2 ~i m. 1) Suprafata descrisa de o dreapta ce se misca paralel cu ea insasi, sprijinindu-se pe o curba inchisa. 2) Corp geometric marginit de o astfel de suprafata si de doua plane paralele. Volumul ~ului. ◊ ~ circular drept cilindru ale carui baze sunt cercuri perpendiculare pe generatoare. 3) Piesa sau organ de masina avand o asemenea forma, care se poate roti in jurul axei sale; sul. ~ cu aburi. ◊ ~ de motor piesa tubulara in care se deplaseaza pistonul unui motor. /<fr. cylindre, lat. cylindrus
DESEN ~e n. 1) Reprezentare grafica pe o suprafata a unor obiecte sau a unor fiinte. ◊ ~ liber desen facut cu mana libera, fara instrumente. ~ tehnic desen care reprezinta la scara planul unei constructii, al unei piese sau al unui organ de masina. 2) Arta sau tehnica unei astfel de reprezentari. 3) Ornamentatie a unei cusaturi. /<fr. dessin
DISTRIBUTIE ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod in care sunt repartizate rolurile intr-o piesa de teatru sau intr-un film. 3) Totalitate a actorilor care joaca intr-o piesa de teatru sau intr-un film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei masini, care comanda automat efectuarea diferitelor faze de functionare a masinii. 5) lingv. Totalitate a pozitiilor unui element in cadrul unor contexte variate. [Art. distributia; G.-D. distributiei; Sil. -ti-e] /<fr. distribution, lat. distributio
ELICE f. 1) organ de masina rotitor, format din doua sau mai multe pale dispuse simetric pe un butuc. ~ de avion. ~ de vapor. 2) Curba in spatiu in forma de surub. [G.-D. elicei] /<fr. helice, lat. helix, ~icis
LAGAR ~e n. 1) Popas intr-o localitate a unei trupe militare in mars; cantonament; campament; tabara; bivuac. 2) Loc unde sunt inchisi prizonierii de razboi sau detinutii politici. 3) Comunitate de oameni sau de tari care urmaresc acelasi scop social-politic. 4) organ de masina care sprijina si ghideaza un ax sub un arbore, permitandu-i miscarea (de rotatie). /<germ. Lager
A REVALORIFICA revalorific tranz. 1) A valorifica din nou. 2) (organe de masina, piese tehnice etc.) A face din nou bun pentru folosire. /re- + a valorifica
SANIE sanii f. 1) Vehicul prevazut cu doua talpi de lemn sau de fier, ce aluneca usor pe zapada sau pe gheata. A se da cu ~a. 2) organ de masina-unealta care, alunecand pe ghidaje, asigura deplasarea unor piese in directia necesara. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani
SERTAR ~e n. 1) Lada mica la o mobila care se poate trage in afara. 2) organ de masina care, printr-o miscare de alunecare, deschide si inchide sectiunea de acces al unui fluid. /<ngr. syrtari
SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka
TRANSMISIUNE ~i f. 1) Comunicare de la emitator spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoana la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se transmite miscarea (de la un organ de masina la altul sau de la o masina la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission
ACTIONARE s.f. Faptul de a actiona. ♦ Punere in miscare a unui organ de masina. [Pron. -ti-o-. / < actiona].
AMBREIA vb. I tr. A cupla un motor cu organele de masina pe care trebuie sa le puna in miscare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iaza, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer].
DISTRIBUTIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru. 2. Totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. [Gen. -iei, var. distributiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio].
LAGAR s.n. I. 1. Tabara. 2. (Fig.) Totalitatea statelor, a oamenilor care militeaza pentru aceleasi scopuri sau idei social-politice. 3. Loc unde sunt inchisi prizonierii de razboi sau unde sunt inchise persoanele considerate ostile regimului. II. organ de masina pe care se sprijina capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. [< germ. Lager].
STELITARE s.f. (Tehn.) Incarcare cu stelit a unor portiuni de organe de masina. [Cf. fr. stellitage].
TRANSMISIE s.f. 1. Dispozitiv cu ajutorul caruia se transmite miscarea de la un organ de masina la altul sau de la o masina la alta. 2. V. transmisiune. [Gen. -iei. / < fr. transmission].
VALVA s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei de scoica. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele doua jumatati ale unei pastai. 3. organ de masina care serveste la stabilirea, intreruperea sau dirijarea circulatiei unui fluid intr-o conducta etc. 4. Instrument pentru departarea partilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].
AMBREIAJ s.n. organ de masina care permite ambreierea. [< fr. embrayage].
AMBREIERE s.f. Cuplarea unui motor cu organele de masina pe care trebuie sa le puna in miscare. [Var. ambreiare s.f. / < ambreia].
AX s.n. organ de masina care sustine diferite fusuri care se rotesc; osie. ♦ (Rar) Axa. [Pl. axe, axuri. / < fr. axe, cf. germ. Achse].
BIELA s.f. organ de masina care transmite miscarea unei alte piese sau transforma o forma de miscare in alta forma. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle].
CALA vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesa, un organ de masina). 2. A aseza la orizontala suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr. caler].
CALAJ s.n. I. 1. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. II. 1. Postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 2. Adancime la care se cufunda in apa o nava. V. pescaj. [Cf. fr. calage].
CLICHET s.n. Parghie de forma speciala, oscilanta fata de un capat al ei, avand de obicei rolul de a opri miscarea unor organe de masina. [Pl. -te, -turi. / < fr. cliquet].
EXCENTRIC, -A adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se gaseste in centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobisnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afara de, centrum – centru].
MONOBLOC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de masina) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc].
PISTON s.n. 1. organ de masina adaptat etans in interiorul unui cilindru (in care are o miscare rectilinie alternativa, spatiul pe care-l inchide intre el si cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru in energie mecanica (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator trompetei. ♦ Clapa mobila care inchide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa].
RABATABIL, -A adj. (Despre un element de constructie, un organ de masina etc.) Care poate fi rotit in jurul unei axe. [< fr. rabattable].
AMBREIAJ s. n. organ de masina care asigura o legatura temporara intre doi arbori coaxiali, permitand si decuplarea in functionare. (< fr. embrayage)
AMOVIBIL, -A adj. 1. (despre functionari) care poate fi revocat, inlocuit, mutat. 2. (despre piese, organe de masina etc.) mobil. (< fr. amovible)
ARC s. n. 1. arma (primitiva) de aruncat sageti. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc. 3. element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = constructie in forma de semiarc, in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. organ de masina, din oteluri aliate, destinat legaturii elastice intre doua piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigura realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)
AX s. n. 1. organ de masina care sustine diferite elemente ce se rotesc; osie. 2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional, din creier si maduva spinarii. (< fr. axe, lat. axis)
BIELA s. f. organ de masina care transmite miscarea unei alte piese sau transforma o forma de miscare in alta. (< fr. bielle)
CALA vb. tr. 1. a imobiliza o piesa, un organ de masina inainte ca acesta sa intre in functiune. 2. a aseza la orizontala suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr. caler)
CLICHET s. n. parghie, oscilanta fata de un capat al ei, pentru blocarea unor organe de masina. (< fr. cliquet)
DISTRIBUTIE s. f. 1. distribuire; repartitie. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor multimi (electroni, atomi, molecule) dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza, energie etc.). 3. dirijarea si repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. (< fr. distribution, lat. distributio)
EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)
LAGAR s. n. I. 1. tabara. 2. totalitatea statelor care militeaza pentru aceleasi scopuri sau idei social-politice, pentru o anumita forma de societate („lagarul socialist” si prin extindere – in viziunea socialista: „lagarul capitalist”). 3. loc de internare a prizonierilor de razboi sau unde sunt inchisi, in regimurile totalitare, cei considerati ostili regimului. II. organ de masina pe care se sprijina capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. (< germ. Lager)
MONOBLOC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de masina) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc)
NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)
PISTON s. n. 1. organ de masina, cilindru infundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o miscare rectilinie, alternativa, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic in energie mecanica sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alama, cu ajutorul caruia, marindu-se lungimea coloanei de aer, se coboara inaltimea sunetului emis. (< fr. piston)
RABATABIL, -A adj. (despre un element de constructie, organ de masina etc.) care se poate roti in jurul unei axe. (< fr. rabattable)
RODAJ s. n. 1. suprafinisare, cu ajutorul unui abraziv, a suprafetelor de contact in miscare a doua piese metalice asociate in functionare. 2. operatie prin care anumite mecanisme, (organe de) masini etc. sunt supuse la diferite regimuri de functionare, pentru a se obtine o ajustare si o rectificare cat mai buna a suprafetelor de contact ale pieselor. (< fr. rodage)
ROLA s. f. 1. organ de masina in forma de rotita, care, rotindu-se in jurul unui ax, serveste la rularea unui vehicul, la transmiterea unei miscari etc. 2. unealta dintr-un cilindru cu miscare in jurul unui ax, cu un maner, pentru tencuit, zugravit etc. (< germ. Rolle)
RULMENT s. m. 1. organ de masina, compus din doua inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleasi dimensiuni, care transforma miscarea de alunecare in miscare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime si celelalte materiale necesare procesului de productie, precum si mijloacele banesti necesare functionarii continue a unei intreprinderi. (< fr. roulotte)
SECTOR s. n. 1. (mat.) portiune dintr-un cerc intre doua raze concurente. ◊ piesa sau organ de masina in forma de sector de cerc. 2. portiune limitata dintr-o suprafata. ◊ (mil.) zona de actiune a unei unitati. ◊ portiune dintr-un drum care intra in raza unei unitati de constructie sau de intretinere. 3. domeniu, ramura de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. (< fr. secteur, lat. sector)
TEROTEHNIC, -A I. adj. referitor la terotehnica. II. s. f. domeniu interdisciplinar privind proiectarea, construirea, exploatarea, intretinerea si repararea pieselor si a organelor de masini, in scopul rentabilizarii optime a acestora; terotehnologie. (< engl. terotechnic/s/)
TRANSMISIE s. f. ansamblu de organe de masina, mecanisme, dispozitive cu ajutorul carora se transmite miscarea de la un organ la altul. (< fr. transmission)
VALVA s. f. 1. fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei lamelibranhiatelor. 2. fiecare dintre cele doua jumatati ale unei pastai. 3. organ de masina care serveste la stabilirea, intreruperea sau dirijarea circulatiei unui fluid intr-o conducta etc. 4. instrument pentru departarea partilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. (< fr. valve, lat. valva)
BORDURA (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminenta a unui organ de masina tubular, executata prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Banda ingusta formata din blocuri de piatra, servind la marginirea trotuarelor si a refugiilor. 3. Rigla de alama folosita la tiparirea tabelelor sau la lucrarile tipografice de ornamentatie. 4. Fisie, banda sau dunga aplicata ca podoaba pe marginea unui obiect etc.; chenar.
BRUEVICI, Nikolai Grigorievici (1896-1987), inginer rus. Cercetator in domeniul teoriei mecanismelor si organelor de masini, autor al unor metode de analiza a mecanismelor si al unei teorii asupra preciziei acestora.
ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.
AX, axe, s. n. organ de masina care suporta mai ales eforturi de incovoiere; (la vehicule) osie. [Var.: axa s. f.] – Fr. axe (lat. lit. axis).
BIELA, biele, s. f. organ de masina in forma de bara, facand parte dintr-un mecanism de transformare a unei miscari rectilinii in miscare de rotatie si invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle.
GRAIFER, graifere, s. n. 1. organ al unor masini de cusut care are rolul de a prinde, de a deplasa etc. ata. 2. Bena (de transportat, de ridicat) prevazuta cu cablu. [Var.: graifar s. n.] – Din germ. Greifer.
INDUCTOR, -OARE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influenteaza un alt proces, cu care evolueaza concomitent. Forta inductoare. 2. S. n. organ al unei masini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneti permanenti, actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.
RABATOR, rabatoare, s. n. organ al unor masini agricole care are rolul de a sustine plantele in timpul taierii si de a le apleca pe platforma masinii. – Din fr. rabattoir.
FREZA1, freze, s. f. 1. Unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor1. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. masina de frezat. 3. masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.
VENTILATOR, ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei masini cu care se improspateaza aerul (viciat) intr-un spatiu inchis (prin deplasarea si inlocuirea lui), cu care se produc curenti de aer in uscatorii etc. – Din fr. ventilateur.
PORTCUTIT, portcutite, s. n. organ al unei masini-unelte de aschiere care serveste la fixarea in pozitia dorita a unuia sau a mai multor cutite, in vederea prelucrarii pieselor. – Port1- + cutit (dupa fr. porte-couteau).
TRANSMITE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunostinta cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emitator de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face sa ajunga la altul, a trece din om in om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoana la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiatii, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiatii, unde etc.) a trece dintr-un loc in altul; a se propaga. 5. A comunica o miscare de la o masina la alta sau de la un organ al unei masini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.
E*****R, -OARE, e******i, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre muschi) Care serveste la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. masina de lucru folosita la ridicarea si la asezarea in pozitie definitiva a pieselor prefabricate grele. – Din fr. e******r.
PALIER ~e n. 1) tehn. organ al unei masini pe care se fixeaza un ax sau un arbore si care permite acestora o miscare de rotatie sau de oscilatie; lagar. 2) Platforma la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna. 3) Ansamblu al planseelor unei constructii situate la acelasi nivel. 4) Portiune orizontala a unei cai ferate sau a unui drum. [Sil. -li-er] /<fr. palier
ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].
E*****R adj.m. (Despre muschi) Care serveste la ridicarea anumitor organe. // s.n. masina de lucru folosita la ridicarea si la asezarea in pozitie definitiva a pieselor prefabricate grele. [< fr. e******r].
RABATOR s.n. organ al unor masini agricole care apleaca plantele spre aparatul de taiere. [Cf. fr. rabattoir].
ROTOR s.n. organ al unei masini de forta generatoare sau motoare, care se roteste in jurul axei arborelui pe care este montata si care foloseste pentru reluarea si transmiterea unui cuplu motor. [< fr. rotor].
INDUCTOR, -OARE I. adj. care produce un camp electromagnetic ce actioneaza asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inductie. II. s. n. 1. organ al unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie. 2. mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica. 3. (psih.) termen care serveste ca punct de plecare intr-o asociatie de idei. ◊ cel care emite mesajul catre un medium, care sugestioneaza, hipnotizeaza. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulatii. 5. substanta care determina inductia (3). (< fr. inducteur)
INSCRIPTOR s. n. organ al unei masini de calculat care introduce cifrele inainte de calcul. (< fr. inscripteur)
RABATOR s. n. organ al unor masini agricole de recoltat care apleaca plantele spre aparatul de taiere. (< fr. rabattoire)
ROTOR s. n. 1. organ al unei masini de forta cu palete, cupe, roti, infasurari electrice, care se roteste in jurul axei arborelui pe care e montat. 2. rotatie (2). (< fr. rotor, /2/ germ. Rotor)
SABOT s. m. 1. (pl.) incaltaminte din lemn (scobit). ◊ incaltaminte de protectie cu talpa de lemn. 2. invelis metalic in varful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta sa poata patrunde mai usor in pamant. 3. piesa de metal, de lemn etc. pentru franarea prin frecare a rotilor. 4. organ al unei masini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de taiere a plantelor. (< fr. sabot)
INVERSOR, inversoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru inversarea sensului miscarii organelor mobile ale unei masini, ale unui vehicul etc. – Din fr. inverseur.
PRESETUPA, presetupe, s. f. Garnitura de etansare a unui organ mobil al unei masini; presgarnitura. – Din fr. presse-etoupe.
PRESGARNITURA, presgarnituri, s. f. Garnitura de etansare a unui organ mobil al unei masini. – Din fr. presse-garniture.
SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze
COLECTOR, -OARE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) In care se aduna, se colecteaza gaze sau lichide. 2. S. n. Incapere, recipient sau conducta pentru adunarea si conducerea lichidelor sau a gazelor in diferite sisteme tehnice. 3. S. n. organ al rotorului unor masini electrice, care schimba legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. S. m. Persoana care strange sau achizitioneaza de la producatori marfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.
COLECTOR2 ~oare n. 1) Recipient sau conducta pentru colectarea si conducerea fluidelor. ~ de abur. ~ de apa. 2) organ al rotorului unor masini electrice. /<fr. collecteur
SAPA1 ~e f. 1) Unealta agricola formata dintr-o lama semicirculara de otel, fixata pe o coada de lemn si folosita la prasit. ◊ A trage (cu) ~a a prasi. ~a si lopata moartea. ~ rotativa masina agricola avand ca organ de lucru discuri dintate, cu ajutorul carora se distruge crusta solului. 2) Munca prasitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa
GRAIFAR s.n. (Tehn.) 1. organ de lucru al masinilor de ridicat si de transportat destinat apucarii materialului. ♦ Excavator folosit pentru capacitati mari. 2. Varf ascutit care formeaza ochiurile la masinile de cusut fete de incaltaminte. [Pron. grai-. / < germ. Greifer].
COLECTOR, -OARE adj. Care colecteaza fluide. // s.n. 1. Incapere, recipient sau conducta pentru acumularea (temporara a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. organ al rotorului unor masini electrice avand rolul de a comuta legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 3. Substanta organica folosita ca reactiv la flotatia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale in spuma. // s.m. si f. Achizitor de marfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumita institutie etc. [Cf. fr. collecteur].
PRESGARNITURA s.f. Garnitura de etansare a unui organ mobil al unei masini, astfel montata incat sa permita miscarea acestui organ; presetupa. [Cf. fr. presse-garniture].
COLECTOR2, -OARE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colecteaza fluide. II. s. n. 1. recipient, conducta pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se aduna matritele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rand. 3. organ al rotorului unor masini electrice cu rolul de a comuta legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. substanta organica, folosita ca reactiv la flotatia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale in spuma. III. s. m. f. achizitor de marfuri, de produse etc. (< fr. collecteur)
E*****R, -OARE I. adj., s. m. (muschi, nerv) care serveste la ridicarea anumitor organe. II. s. n. masina de lucru folosita la ridicarea si asezarea in pozitie definitiva a pieselor prefabricate grele. (< fr. e******r)
GRAIFER s. n. 1. organ de lucru al masinilor de ridicat si de transportat, din doua cupe mobile, destinate apucarii materialului. ◊ excavator pentru capacitati mari. 2. varf ascutit care formeaza ochiurile la masinile de cusut fete de incaltaminte. (< germ. Greifer)
PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de masurat si de control, care sesizeaza neregularitatile unei suprafete. 2. dispozitiv al unei masini agricole pentru urmarirea neregularitatilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, in scopul reglarii pozitiei organelor de lucru ale masinii. 3. dispozitiv de comanda automata a mecanismului de alimentare a masinii de tesut cu fir de batatura. (< it. palpatore)
PRESGARNITURA s. f. garnitura de etansare a unui organ mobil al unei masini; presetupa. (< fr. presse-garniture)
SELECTOR s. n. 1. dispozitiv al aparatelor de radioreceptie care le face selective. ♦ ~ telefonic = mecanism intr-o centrala telefonica automata la alegerea liniei care corespunde numarului telefonic cerut. 2. masina agricola la selectarea si sortarea semintelor pe calitati. 3. organ al mecanismelor unei masini de tricotat care selecteaza acele in vederea realizarii desenelor in tricot. (< fr. selecteur)
ROTOR (‹ fr., engl. {i}; {s} lat. rotator „cel care invarteste”) s. n. 1. (TEHN.) organ rotitor al unei masini de forta motoare sau generatoare, cu ajutorul caruia, la masinile motoare, energia fluidului motor se transforma in energie mecanica de rotatie, iar la masinile generatoare energia mecanica de rotatie se transforma in energie a fluidului deplasat. R. este prevazut cu elemente speciale (palete, cupe etc.) active in contact cu fluidul de lucru (aburii, apa etc.). 2. (ELT.) Subansamblu rotitor al masinilor electrice, avand functiunea de indus sau de inductor (la masini sincrone); este prevazut cu infasurari electrice, cu poli etc.
CALA, calez, vb. I. Tranz. A imobiliza intentionat un organ sau o piesa de masina inainte ca aceasta sa intre in functiune. 2. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler.
ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.
PORTPERIE, portperii, s. f. 1. organ sau piesa a unei masini (electrice) de care este fixata o perie (de contact). 2. Suport pe care se tin periile. – Port1- + perie.
MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.
VENTIL ~e n. tehn. (la unele aparate sau masini) Dispozitiv care serveste ca organ de inchidere si deschidere a unui orificiu prin care circula un fluid; supapa. /<germ. Ventil
ACUPLAJ s.n. Cuplaj. ♦ Dispozitiv care realizeaza legatura intre organele de actionare ale unei masini, facand sa se transmita miscarea de la o piesa la alta. [< fr. accouplage].
ACUPLAJ, acuplaje, s. n. Dispozitiv demontabil care stabileste legatura intre organele de actionare ale unei masini, care transmite miscarea de la o piesa la alta. – Fr. accouplage.
BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesa a unui mecanism, a carei oscilatie regleaza miscarea unei masini sau a unui instrument. 2. organ al unui mecanism, in forma de parghie cu doua brate, care transmite prin oscilatie o miscare alternativa. 3. Prajina sau bara de care se servesc dansatorii pe sarma pentru a-si mentine echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, inv.) balantier s. n.] – Fr. balancier.
CALA, calez, vb. I. Tranz. A fixa un organ sau o piesa de masina, dupa un model dat. – Fr. caler.
CALAJ ~e n. 1) Potrivire si fixare a unui organ sau a unei piese de masina. 2) Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3) Postament de grinzi pe care se sprijina navele in timpul constructiei sau al reparatiei. 4) Adancime la care se cufunda in apa o nava in raport cu linia de plutire; pescaj. /< fr. calage
A SE DESCENTRA se ~eaza intranz. (despre piese, organe ale unui aparat, ale unei masini etc.) A-si pierde pozitia simetrica fata de centru. /des- + centru
PALA2 ~e f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de masina ori de turbina, vasla etc.). [G.-D. palei] /<fr. pale
masina s. f. 1. sistem tehnic format din organe si mecanisme cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinarii unor marimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotiva. ◊ batoza. (< fr. machine, germ. Maschine)
ZAVOR, zavoare, s. n. 1. Incuietoare la usi, uneori si la ferestre, constand dintr-o mica bara mobila care intra intr-o ureche fixata in toc; ivar. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanica, comandata sau automata, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei masini etc. 3. (Pop.; la pl.) Catuse, fiare. 4. (Reg.) Despicatura lunga din trunchiul unui copac; leat intrebuintat la facerea gardurilor; razlog. – Din sl. zavoru.
RUAJ s.n. 1. Totalitatea rotilor unei masini. 2. (Fig.) masinarie cu roti. ♦ Mecanism, sistem, organism, organ (minor) intr-o munca administrativa. [Pron. ru-aj. / < fr. rouage].
RUAJ s. n. 1. ansamblul pieselor unei masini. 2. (fig.) masinarie cu roti. ◊ mecanism, sistem, organism, organ (minor) intr-o munca administrativa. (< fr. rouage)
SABOT, saboti, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Incaltaminte facuta dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fete de piele groasa. 2. Imbracaminte metalica de protectie fixata la capatul unui pilon care trebuie infipt in pamant; papuc. 3. organ al franei care serveste la micsorarea vitezei sau la oprirea unei masini. ♦ Dispozitiv care se monteaza pe o sina de cale ferata pentru a frana sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.
AX, axe, s. n. 1. organ cilindric (din otel) care sustine elementele cu miscare de rotatie, ale unei masini; osie. 2. (In sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional format din creier si maduva spinarii. [Var.: axa s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.
TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintr-un sir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor si ranitilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) Sir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al masinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretite si asezate paralel fibrele. ~ de roti sistem de roti dintate care se afla pe acelasi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
INDUCTOR, -OARE adj. (Electr.) Care produce un camp electromagnetic ce actioneaza asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inductie. // s.n. 1. Parte a unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie. 2. Mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica. [Cf. fr. inducteur].
RABATOR ~oare n. organ al combinelor care sustine plantele in timpul taierii si le apleaca pe platforma masinii. /<fr. rabattoir
A REMANIA ~ez tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificari de componenta sau de structura; a modifica. 2) (materiale, masini etc.) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier
OPERATIE, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.
E*******E, e*******i, s. f. 1. E******e. 2. Proces fiziologic care se manifesta prin activitatea functionala (contractie, secretie sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui tesut sau a unui organ, ca raspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui camp magnetic util in masini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a campului magnetic inductor util in masinile electrice, in unele aparate electrice si instrumente electrice. – Din fr. e********n, lat. e*******o.
BALANSIER s. n. 1. dispozitiv, piesa a unui mecanism, a carei oscilatie regleaza miscarea unei masini, a unui instrument; balansor. 2. prajina folosita de dansatorii pe sarma pentru a-si mentine echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier)
BALANSIER s.n. 1. Dispozitiv, piesa care regleaza miscarea unei masini prin oscilatiile sale; balansor. 2. Prajina folosita de dansatorii pe sarma pentru a-si mentine echilibrul. 3. (La pl.) organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere, situate pe metatorace. [Pron. -si-er, var. balantier s.n. / < fr. balancier].
PERFORAT2, -A, perforati, -te, adj. Gaurit, strapuns cu ajutorul unei unelte sau al unei masini. ♦ Spec. (Despre parti ale corpului) Strapuns de un glont, de o arma ascutita (care produce o gaura). ♦ (Despre organe, tesuturi) Gaurit, cu orificiu aparut in urma unui proces patologic. – V. perfora.
EMISIUNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune in circulatie; producere de catre un organ, de catre un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiatii etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere in circulatie a unor hartii de valoare, monede, medalii, marci si efecte postale de catre un stat, o banca etc. ◊ marca postala sau serie de mai multe marci puse oficial in circulatie. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. emission, lat. emissio)
E*******E s. f. 1. e******e. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activitatii functionale a unei celule, a unui tesut sau organ ca reactie la un stimul. 3. stare de enervare, de incordare, de atatare. 4. producere a unui camp magnetic util in masini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a campului magnetic inductor util in masinile, aparatele si instrumentele electrice. (< fr. e********n, lat. e*******o)
E****A, e***t, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea in actiune a unei celule, a unui tesut sau a unui organ. 2. A atata, a intarata. ♦ A provoca, a starni o senzatie, un sentiment. 3. A produce un camp magnetic util intr-o masina electrica sau intr-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. e***ter, lat. e***tare.
EMISIUNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune in circulatie; producerea de catre un organ, de catre un corp, de catre un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiatii etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere in circulatie a banilor, a hartiilor de valoare de catre un stat, de catre o banca etc. ♦ Marca postala sau serie de mai multe marci pusa oficial in circulatie. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. emission, it. emissione, lat. emissio].
ORGAN1 s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii. 2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)
A E****A e***t tranz. 1) (tesuturi, organe, celule si functiile lor) A face sa-si intensifice activitatea; a stimula. 2) (sisteme fizice) A prevedea cu un surplus de energie. 3) (masini electrice) A asigura cu un camp magnetic. 4) (persoane) A face sa se e***te. /<fr. e***ter, lat. e***tare
MELITA, melite, s. f. 1. Unealta primitiva de lemn, folosita in industria casnica pentru melitare; zdrobitor. ♦ masina de melitat, prevazuta cu cutite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru. 2. Fig. (Fam. si depr.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melita (sau din melita) = a trancani, a flecari. – Din bg. melica.
ORGAN s.n. 1. Parte a corpului, a unui organism care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. 2. Piesa componenta a unei masini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument, mijloc de actiune, de comunicare; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. [Cf. lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ].
PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.
E*******E ~e f. 1) Reactie a unui organ, a unui tesut, a unei celule, sub actiunea unui e******t, manifestata prin contractie, secretie sau impulsuri. 2) elec. Producere a campului magnetic inductor util in unele masini si aparate electrice. /<fr. e********n, lat. e*******o, ~onis
REVIZIE, revizii, s. f. Cercetare noua, control, verificare, revizuire. ♦ Corectura facuta in pagini unui text ce urmeaza sa fie tiparit. ♦ Inspectie. ♦ Forma de control (intreprinsa de obicei de organe speciale de control) care consta in revederea sau reverificarea documentelor de evidenta privitoare la operatii (contabile) care au avut loc anterior. ♦ Ansamblul operatiilor executate asupra unei instalatii, a unei masini etc., care consta in reglarea pieselor si aparatelor, in inlaturarea jocurilor survenite prin uzura etc. [Var.: reviziune s. f.] – Din fr. revision, lat. revisio, -onis.
E****A vb. tr. 1. a activa, a stimula functia unei celule, a unui tesut, organ etc. 2. (fig.) a irita, a atata. ◊ a provoca o senzatie, un sentiment. 3. (fiz.) a comunica un plus de energie unui sistem fizic. ◊ a produce un camp magnetic intr-o masina electrica. (< fr. e*****r, lat. e******e)
ORGAN1, organe, s. n.1. Parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p. ext. voce, glas. 2. Parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie. 3. Fig. Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista. 4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etc.; institutie politica, sociala, administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. – Din ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.
OPERATOR, -OARE s.m. si f. 1. Persoana calificata care supravegheaza functionarea unui aparat sau a unei masini. 2. Care opereaza; chirurg. 3. Cel care manuieste aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit in operatiile matematice (numere, functii, vectori etc.), care se gaseste indicat in dreapta. 2. organ al unui calculator care efectueaza operatii aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controleaza actiunea a doua sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; gena operatorie. 4. (Mat.) Functie, aplicatie. ♦ Functie al carei argument este constituit din alta functie. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. operateur, lat. operator – care actioneaza asupra cuiva].
COMPRESIUNE s. f. 1. comprimare. 2. stare de solicitare a unei piese sub actiunea a doua forte egale si de sens contrar. 3. faza de functionare a unei masini in timpul careia fluidul din cilindrul motor isi micsoreaza volumul sub actiunea pistonului. 4. apasare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie. ◊ apasare pe care o exercita o tumoare asupra unui organ sau tesut vecin. (<fr. compression, lat. compressio)
TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac la descretirea si paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvente si amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
E****A vb. I. tr. 1. A activa, a stimula functia unei celule, a unui tesut, a unui organ etc. 2. (Fig.) A irita, a starni, a atata. ♦ A provoca o senzatie, o emotie, un sentiment. 3. (Fiz.) A comunica un plus de energie unui sistem fizic. ♦ A produce un camp magnetic intr-o masina electrica. [Pron. ecs-ci-, p.i. e***t si -tez, var. escita vb. I. / cf. fr. e***ter, lat. e***tare].
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.
OPERATOR, -OARE I. s. m. f. 1. persoana calificata care supravegheaza functionarea unei masini sau instalatii. 2. chirurg (care opereaza). 3. specialist care manuieste aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare. ♦ ~ de sunet = tehnician de inalta calificare care raspunde de realizarea coloanei sonore a filmului. II. s. m. 1. simbol in operatiile matematice, indicat in dreapta. 2. organ al unui calculator care efectueaza operatii aritmetice sau logice. 3. element genetic care controleaza activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului). 4. (mat.) functie, aplicatie. ◊ functie al carei argument este constituit din alta functie. 5. (log.) conectiv. (< fr. operateur, lat. operator)
AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].
VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)
VENTUZA s.f. 1. organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. Aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].
ROLA, role, s. f. 1. Rotita sau cilindru care se invarteste in jurul unui ax pentru a face sa alunece mai repede un lant, o curea de transmisie etc. Rola de lant. 2. Corp in forma de cilindru care poate fi rostogolit in jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealta de prelucrare prin apasare. 3. Piesa mecanica de forma cilindrica cu ax interior, care se roteste usor pentru a putea fi antrenata de film, avand rolul de a imprima acestuia un anumit traseu in aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealta formata dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care serveste la unele lucrari de finisare in constructii (zugravit, tencuit). Rola de tencuit. 5. Piesa de contact a unor trolee, constituita dintr-o roata cu sant, care se rostogoleste pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al masinii de gatit. – Din germ. Rolle.
CAMERA s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)