Rezultate din textul definițiilor
AUTOTROF, -A, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme vegetale) Care este capabil sa transforme substantele anorganice in elemente organice necesare hranei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophe.
BIOCOMPLEX, biocomplexe, s. n. Ansamblu de specii de organisme vegetale si animale instalate intr-o nava spatiala pentru cercetari in cosmos sau pentru asigurarea unui sistem ecologic la bordul acesteia. [Pr.: bi-o-] – Bio- + complex.
FOTOTACTISM, fototactisme, s. n. Deplasare a unor organisme vegetale inferioare, mobile, (alge verzi, flagelate) dupa directia razelor de lumina dintr-un mediu inegal luminat. – Din fr. phototactisme.
TOXINA, toxine, s. f. 1. Substanta organica (mai frecvent proteica) cu actiune toxica, produsa de organisme vegetale sau animale. 2. Substanta care ingreuneaza sau impiedica flotatia minereurilor. – Din fr. toxine.
POTENTIAL, -A, (I) potentiali, -e, adj., (II) potentiale, s. n. I. Adj. 1. Care are in sine toate conditiile esentiale pentru realizare, care exista ca posibilitate, care exista in mod virtual. ◊ Energie potentiala = energia pe care o poate dezvolta un corp prin miscarea lui din pozitia in care se afla pana la un indice de referinta. 2. (Gram.; despre moduri, propozitii etc.) Care prezinta o actiune posibila, fara sa precizeze daca se realizeaza sau nu. II. S. n. 1. Marime fizica a carei variatie in spatiu si timp caracterizeaza un camp fizic si permite determinarea acestuia. ◊ Potential electric = marime a carei variatie caracterizeaza campul electric. Potential de electrod = diferenta de potential dintre un metal si o solutie electrolitica in contact cu metalul. Potential de ionizare = diferenta de potential necesara accelerarii unui electron incat, prin ciocnirea cu un atom sau cu o molecula, sa provoace ionizarea acestuia. 2. (Astron.; in sintagma) Potential terestru = geopotential. 3. (Biol.; in sintagma) Potential de inmultire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi (foarte) prolifice. 4. Capacitate de munca, de productie, de actiune; randamentul calitativ si cantitativ al unei munci; p. ext. forta, putere. [Pr.: -ti-al] – Din fr. potentiel.
ECTOFIT ~ta (~ti, ~te) (despre organisme vegetale) Care traieste ca parazit la suprafata unei plante. /<fr. ectophyte
ENDOFIT ~ta (~ti, ~te) (despre organisme vegetale si animale) Care traieste in interiorul unor plante. /<fr. endophyte
GRASIME ~i f. 1) Substanta unsuroasa care intra in componenta tesuturilor animale, vegetale, constituind un aliment de baza pentru organism. 2) Substanta unsuroasa extrasa din organisme vegetale si animale, avand diverse intrebuintari (in alimentatie, in industrie etc.). [G.-D. grasimii] /gras + suf. ~ime
HIRSUT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are parul si barba neingrijite; zbarlit; ciufulit. 2) Care vadeste o purtare lipsita de politete; grosolan; brutal. 3) Care vadeste in permanenta rea dispozitie si nemultumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi si tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus
NEMATOD ~zi m. 1) la pl. Clasa de viermi paraziti, cu corpul subtire de forma cilindrica, care traiesc in organisme vegetale sau animale. 2) Vierme din aceasta clasa. /<fr. nematodes
ORGANOGEN ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente chimice) Care intra in componenta substantelor din structura organismelor ani-male sau vegetale. 2) (despre roci, minereuri, minerale etc.) Care este format din ramasite de organisme vegetale sau animale; din resturi de organisme vii. /<fr. organogene
PARAZIT1 ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre organisme vegetale si animale) Care are drept sursa de hrana un alt organism. Insecta ~ta. Ciuperca ~ta. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucreaza, traind din munca altora. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite
POLIMORFISM n. 1) chim. Proprietate a unei substante de a se cristaliza in mai multe forme. 2) biol. Trasatura a indivizilor aceleiasi specii de organisme vegetale sau animale de a capata mai multe forme morfologice. /<fr. polymorphisme
A PREDISPUNE predispun tranz. 1) (persoane) A face sa aiba o anumita stare de spirit sau dispozitie; a dispune din timp. ~ la o munca creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (fata de anumite boli). /<fr. predisposer
TOXINA ~e f. 1) Substanta otravitoare de natura organica, produsa de unele organisme vegetale sau animale; otrava; venin. 2) Substanta care franeaza flotatia minereurilor. /<fr. toxine
AGAMIC, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care nu produce gameti. [Cf. fr. agamique, it. agamico].
ANIZOGAM, -A adj. (Bot.; despre organisme vegetale) Care prezinta anizogamie. [< fr. anisogame].
BAROFIL, -A adj. (Despre organisme vegetale) Capabil sa traiasca la presiuni mari (in mari, in oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].
ECTOTROF, -A adj. (Biol.; despre organisme vegetale saprofite sau parazite) Care traieste pe suprafata altui organism animal sau vegetal. [< fr. ectotrophe, cf. gr. ektos – in afara, trophe – hrana].
ENDOFIT, -A adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care traieste in interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – inauntru, phyton – planta].
EURITERM, -A sdj. (Despre organisme vegetale; op. stenoterm) Capabil sa se dezvolte in medii cu oscilatii mari de temperatura. [< fr. eurytherme].
LIMNETIC, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care traieste in lacuri, balti sau locuri mlastinoase. [Cf. germ. limnetisch].
PLESIOBIOTIC, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care traieste in vecinatatea altui organism. [Cf. gr. plesios – aproape, bios – viata].
SAXICOL, -A adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care creste sau traieste printre stanci sau roci. [< fr. saxicole, cf. lat. saxum – stanca, colere – a locui].
SCHIZOFITE s.f.pl. Grup de organisme vegetale unicelulare lipsite de nucleu, care se reproduc prin diviziune simpla. [Sg. schizofita. / < fr. schizophytes, cf. gr. schizein – a imparti, phyton – planta].
VAGIL, -A adj. (Biol.; despre organisme vegetale sau celule) Care se poate deplasa intr-un mediu dat. [Cf. fr. vagile, germ. vagil, cf. lat. vagus – hoinar].
AUTOTOMIE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca soparla etc.) pentru a scapa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde si apoi de a reface unele parti ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – insusi, tome – taiere].
CRIOFIL, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care creste in zonele reci. [Cf. gr. kryos – frig, philein – a iubi].
ECTOFIT, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care traieste ca parazit in exteriorul unei plante. [< fr. ectophyte, cf. gr. ektos – in afara, phyton – planta].
ACLIMATIZA vb. I. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la conditiile noi de clima; a (se) aclimata. II. refl. (fig.; despre oameni) a se obisnui cu noi conditii de viata. (< germ. akklimatisieren)
AEROFITOBIONTE s. n. pl. organisme vegetale aerobe. (< fr. aerophytobiontes)
ALOPELAGIC, -A adj. (despre organisme vegetale) care creste la mari adancimi in mari si oceane. (< fr. allopelagique)
AUTOTOMIE s. f. 1. autoamputare a unei parti a corpului la care recurg unele animale (soparla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-si reface unele parti desprinse spontan. (< fr. autotomie)
AUTOTROF, -A adj. (despre organisme vegetale) care isi produce singur substantele nutritive necesare. (< fr. autotrophe)
ECTOTROF, -A adj. 1. (despre organisme vegetale saprofite sau parazite) care traieste pe suprafata altui organism animal sau vegetal. 2. cu micoriza la care filamentele miceliene se dezvolta numai in straturile superficiale ale radacinilor plantei gazda. (< fr. ecto-trophe)
ENANTIOBIOZA s. f. simbioza intre doua, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relatii antagonice. (< fr. enantiobiose)
ENDOFIT, -A I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care traieste in interiorul unor plante. II. s. f. ciuperca parazita ale carei micelii se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei gazda. (< fr. endophyte)
FUNGUS s. n. 1. clasa de organisme vegetale inferioare fara clorofila, din care fac parte parazitii micotici; fungi2. 2. denumire data tumorilor cu aspect de ciuperci. (< lat. fungus, fr. fongus)
HALOMORFOZA s. f. totalitatea modificarilor adaptative din cresterea unor organisme vegetale pe solurile sarate. (< fr. halomorphose)
HISTAMINA s. f. amina prezenta in unele organisme vegetale si animale, cu o puternica actiune vasodilatatoare. (< fr. histamine)
LIMNETIC, -A adj. (despre organisme vegetale) care traieste in lacuri, balti sau locuri mlastinoase; limnicol. (< fr. limnetique)
MICROFITE s. n. pl. organisme vegetale de dimensiuni foarte mici; bacterii. (< fr. microphytes)
POTENTIAL, -A I. adj. 1. care exista ca posibilitate, in mod virtual. ♦ energie ~a = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. ◊ (adv.) in mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propozitii etc.) care prezinta o actiune posibila, fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei activitati; nivel; forta, putere. ♦ ~ de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. ~ de inmultire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)
SCHIZOFITE s. f. pl. grup de organisme vegetale unicelulare lipsite de nucleu, care se reproduc prin diviziune simpla. (< fr. schizophytes)
COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.
ONTOGENEZA s. f. Dezvoltare individuala a organismelor vegetale si animale, care cuprinde toate transformarile organismului de la stadiul de embrion pana la sfarsitul existentei lui; ontogenie. – Din fr. ontogenese.
SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serveste la inmultire, la raspandire si, adesea, pentru supravietuirea in conditii nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducator la anumite protozoare. – Din fr. spore.
PLANCTON, planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale si animale, in general microscopice, care traiesc in apa pana la o adancime de 200 m si care constituie hrana pestilor si a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide si lichide care se gasesc in suspensie in atmosfera. – Din fr. plancton.
SAPROFIT, -A, saprofiti, -te s. n., adj. (organism vegetal sau microorganism) care isi procura hrana din substante organice in descompunere. [Var.: saprofita s. f.] – Din fr. saprophyte.
FOTOENERGETICA s. f. Ramura a biologiei care studiaza influenta energiei radiante a soarelui asupra activitatii vitale a organismelor vegetale si animale. – Din fr. photoenergetique.
PARTENOCARPIE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fara ca fecundatia sa fi avut loc si de transformare a ovarului in fruct lipsit de seminte. – Din fr. parthenocarpie.
PLANTA1, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simpla decat a animalelor si care isi extrag hrana prin radacini, caracterizandu-se prin prezenta clorofilei, prin faptul ca membrana celulei este formata din celuloza si, in cazul speciilor superioare, prin alcatuirea corpului din radacina, tulpina si frunze; p. restr. vegetala, mai ales erbacee, cultivata de om sau care creste in mod natural si este utila omului. – Din lat. planta, fr. plante.
POLARITATE s. f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, in doua puncte ale sale, caracteristici de aceeasi natura, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei parti din el de a forma doua puncte de crestere cu proprietati diferite. 3. (Fil.) Specie a contradictiei constand in relatia dintre doi termeni care prezinta cel mai mare grad de opozitie posibil si totodata se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din fr. polarite.
PROTOFIT, protofite, s. n. organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
DRAGA, drage. s. f. 1. Nava special amenajata sau aparatura cu care se dragheaza. 2. Instrument in forma de sac sau de plasa cu care se colecteaza organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.
XANTINA s.f. Substanta organica azotoasa care se gaseste in tesuturile organismelor vegetale si animale. (din fr. xanthine)
METEOROBIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza influenta factorilor meteorologici asupra organismelor vegetale si animale. [Pr.: -te-o-ro-bi-o-] – Din engl. meteorobiology.
TROPISM, tropisme, s. n. Tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamant, intr-o anumita directie, sub influenta unei e*******i exterioare ca lumina, caldura, gravitatia, umiditatea etc. – Din fr. tropisme.
SEMIPARAZIT, semiparaziti, s. m. organism vegetal care, desi isi poate prepara materia organica din cea minerala, isi extrage o parte din hrana din alta planta vie. – Semi- + parazit (dupa fr. demi-parasite).
SISTEMATIC, -A, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazeaza pe un anumit sistem sau are in vedere constituirea unui sistem, care se refera la un sistem sau este alcatuit dupa un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de impartire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectueaza dupa un plan, dupa o metoda dinainte gandita; metodic, organizat; p. ext. care se exercita cu staruinta si cu perseverenta. 2. S. f. (Biol.) Stiinta care studiaza diversitatea organismelor vegetale si animale, diferentele si inrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systematique.
SPOROFIT, sporofiti, s. m. organism vegetal care poarta spori1. – Din fr. sporophyte.
FITOCHIMIE f. Ramura a chimiei care se ocupa cu studiul proceselor chimice din organismele vegetale; chimie a plantelor. [Art. fitochimia; G.-D. fitochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. phytochimie
FITOPLANCTON ~uri n. biol. (in opozitie cu zooplancton) Totalitate a organismelor vegetale din componenta planctonului. /<germ. Phytoplancton
GALACTOZA f. Substanta cu proprietati asemanatoare cu ale glucozei, prezenta in organismele vegetale si animale. /<fr. galactose
MICROELEMENT ~e n. Element chimic (iod, fier, cobalt etc.) aflat in cantitati mici in organismele vegetale si animale, care joaca un rol important in stimularea functiilor biologice. [Sil. -cro-e-] /<fr. micro-element
ORGANIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu. Dereglare ~ca. 2) Care tine de organizarea interna a unor ansambluri; care prezinta un intreg; unitar. Lege ~ca. Unitate ~ca. 3) Care rezulta din structura interna a unui lucru; esential; intrinsec. 4) (despre relatii, legaturi) Care este asemanator relatiilor interne dintre partile componente ale unui organism; care este analog legaturii dintre partile unui organism; indisolubil. Legatura ~ca. 5) (despre substante, materii etc.) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale si animale. ◊ Chimie ~ca compartiment al chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatele lor. /<lat. organicus, fr. organique
PIELITA ~e f. (diminutiv de la piele) 1) Piele subtire si fina (in special a fetei). 2) Strat ingust si cornos de pe marginea de jos a unghiei. 3) Membrana subtire care imbraca, leaga sau separa anumite parti ale organismului (vegetal sau animal). A curata piersica de ~. 4) Cojita fina care apare pe suprafata lichidelor. ~a de la lapte. [G.-D. pielitei] /piele + suf. ~ita
PLANTA1 ~e f. organism vegetal avand corpul format, de obicei, din radacina, tulpina si frunze. ~e legumicole. ~e medicinale. ◊ ~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai multi ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ Nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. Element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia
SISTEMATICA f. Stiinta care se ocupa cu studiul identificarii si clasificarii organismelor vegetale si animale. [G.-D. sistematicii] /<fr. sistematique, lat. systematicus
SOI soiuri n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; specie. ◊ De ~ de calitate superioara; ales; deosebit. 2) fam. Grup de fiinte sau de obiecte ce se caracterizeaza printr-o anumita insusire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy
SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducator la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care serveste la raspandirea si supravietuirea acestora in conditii nefavorabile. /<fr. spore
XANTINA f. Substanta organica azotoasa care se gaseste in tesuturile organismelor vegetale si animale. /< fr. xanthine
AUTOGENIE s.f. Capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce. [< fr. autogenie, cf. gr. autos – insusi, genesis – nastere].
COMUNITATE s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. 2. Totalitatea celor care traiesc in acelasi loc si au aceleasi obiceiuri, aceleasi norme de viata etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupa o zona geografica oarecare, avand relatii reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communaute, it. comunita].
DIPLOID, -A adj. (Despre nucleul celular) Care poseda un numar dublu de cromozomi. ◊ Faza diploida = perioada in dezvoltarea organismelor vegetale sau animale caracterizata prin prezenta in nucleele celulelor a unui numar dublu de cromozomi; diplofaza. [Pron. -plo-id. / < fr. diploide, cf. gr. diploos – dublu, eidos – forma].
EVAPOTRANSPIRATIE s.f. Fenomenul de pierdere combinata a umiditatii solului prin evaporare directa si prin transpiratia plantelor. ♦ Cantitatea de apa evaporata partial prin transpiratie de un organism vegetal. [< fr. evapotranspiration].
GAMOGENEZA s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gametilor; reproducere sexuata. [Cf. gr. gamos – casatorie, genesis – nastere].
HIDRATARE s.f. Actiunea de a hidrata si rezultatul ei. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism in caz de hemoragii, varsaturi etc. ♦ (Biol.) Cresterea cantitatii de apa din organismele vegetale. [< hidrata].
METAMERIE s.f. 1. Varietate a izomeriei care este in legatura cu grupele de atomi. 2. Fel de articulare a segmentelor unui vierme sau ale unui artropod; metamerism. ♦ Constituirea unui organism vegetal din segmente similare. [Gen. -iei. / < fr. metamerie, cf. gr. meta – schimbare, meros – parte].
MORFOLOGIE s.f. 1. Disciplina care studiaza forma organismelor vegetale si animale. ◊ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de arta; morfologie terestra = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiaza partile de vorbire si flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – forma, logos – studiu].
PROTOFITE s.n.pl. organisme vegetale unicelulare sau coloniale, care stau la baza evolutiei regnului vegetal. [Sg. protofit. / < fr. protophytes, cf. gr. protos – primul, phyton – planta].
PROTOPLAST s.n. (Biol.) 1. Protoplasma celulelor vegetale. 2. organism unicelular. [Cf. germ. Protoplast, cf. gr. protos – primul, plassein – a forma].
SAPROBIONT, -A adj., s.n. (organism vegetal, microorganism) cu nutritie saprofitica. [< germ. Saprobiont, cf. gr. sapros – putred, bios – viata].
SINECOLOGIE s.f. Ramura a ecologiei care se ocupa cu studiul asociatiilor organismelor vegetale sau animale. [Gen. -iei. / < fr. synecologie].
SISTEMATICA s.f. Stiinta identificarii si clasificarii organismelor vegetale si animale, in special in functie de relatiile filogenetice si de evolutie. V. taxonomie. [Gen. -cii. / < fr. systematique].
STEREOTROPISM s.n. (Biol.) Tendinta a unui organism, vegetal sau animal, de a intra in contact cu un solid. [< fr. stereotropisme, cf. gr. stereos – solid, tropein – a intoarce].
COMUNITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credinte, obiceiuri, norme de viata comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupa o anumita zona geografica, avand relatii reciproce. (<lat. communitas, dupa fr. communaute, it. comunita)
BIOCENOZA s.f. (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit mediu, formand un tot unitar. [< fr. biocenose, cf. gr. bios – viata, koinos – comun].
COMPORTAMENT s.n. Ansamblul manifestarilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viata psihica. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul in care un organism vegetal reactioneaza fata de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement, it. comportamento].
DETERMINATOR s.n. Lucrare pentru identificarea organismelor vegetale sau animale din diferite categorii sistematice. [Cf. it. determinatore].
FOTOENERGETICA s.f. Ramura a biologiei care studiaza influenta energiei radiante a Soarelui asupra activitatii vitale a organismelor vegetale si animale. [Pron. -to-e-, gen. -cii. / cf. fr. photoenergetique].
METEOROBIOLOGIE s.f. (Biol.) Studiul influentei factorilor meteorologici asupra organismelor vegetale si animale. [Gen. -iei. / cf. fr. meteorobiologie].
POLARITATE s.f. 1. Proprietate a unui corp sau a unei parti dintr-un corp de a avea in doua puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. ♦ (Fil.) Forma a contradictiei in care laturile contrare se exclud si totodata se conditioneaza reciproc. 2. (Biol.) Calitate a unui organism vegetal sau animal de a prezenta doua extremitati cu infatisare si functiuni diferite. [Cf. fr. polarite].
SAPROFIT, -A adj., s.n. (organism vegetal, microorganism) care traieste pe corpuri organice in descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – planta].
SAPROFITISM s.n. Mod de viata al organismelor vegetale si al unor microorganisme saprofite. [< fr. saprophytisme].
AGROBIOCENOZA s. f. biocenoza a organismelor vegetale si animale din terenurile de cultura; agrocenoza. (< fr. agrobiocenose)
AUTECOLOGIE s. f. ramura a ecologiei care studiaza interactiunea organismului vegetal sau animal cu mediul. (< engl. autecology)
AUTOGENEZA s. f. 1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu. 2. teorie potrivit careia din materia organica poate lua nastere, in mod spontan, un organism viu evoluat; generatie spontanee. 3. conceptie in biologie care rezolva unilateral problema dezvoltarii in natura vie, absolutizand actiunea factorilor interni ereditari si negand cu totul actiunea mediului. (< fr. autogenese)
BENTOS s. n. totalitatea organismelor vegetale si animale care traiesc pe fundul baltilor, lacurilor, marilor si oceanelor; bental. (< fr. benthos, gr. benthos)
CARANTINA s. f. 1. izolare preventiva a oamenilor, animalelor, navelor sau marfurilor care provin dintr-o regiune unde bantuie o epidemie. ◊ mentinere in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala contagioasa. ◊ restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumita perioada, de pericolul contaminarii cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)
CARIOBIONT s. m. organism vegetal cu nucleu bine diferentiat. (< fr. caryobionte)
DETERMINATOR s. n. lucrare pentru identificarea organismelor vegetale sau animale din diferite categorii sistematice. (< it. determinatore)
DIASPORIE s. f. tip de diseminare a unui organism vegetal prin diaspori (1). (< fr. diaspora)
ENDOZOIC, -A adj. (despre organisme, vegetale sau animale) care traieste ca parazit sau simbiont in organismul animalelor. (< fr. endozoique)
EVAPOTRANSPIRATIE s. f. 1. pierdere a umiditatii solului prin evaporare directa si prin transpiratia plantelor. 2. cantitatea de apa evaporata partial prin transpiratie de un organism vegetal. (< fr. evapotranspiration)
FITOEDAFON s. n. totalitatea organismelor vegetale care traiesc in sol. (< fr. phytoedaphon)
FITON s. m. 1. planta rudimentara. 2. cea mai mica unitate detasata de pe un organism vegetal, care, prelevata dintr-o cultura, da nastere unui nou organism. (< gr. phyton)
GAMETOFIT s. m. 1. organism vegetal care se inmulteste prin gameti. 2. faza din ciclul vital al unei plante care produce gameti. 3. generatie sexuata avand celule cu nuclei haploizi. (< fr. gametophyte)
GAMOGENEZA s. f. reproducere sexuata a unui organism vegetal prin fuziunea gametilor; gamogonie. (< fr. gamogenese)
GEONEMIE s. f. stiinta care studiaza repartitia organismelor vegetale si animale pe suprafata terestra. (< fr. geonemie)
GEOTROFIE s. f. crestere unilaterala si inegala a unui organism vegetal datorita pozitiei luate sub influenta gravitatiei. (< fr. geotrophie)
HIDRATARE s. f. 1. faptul de a se hidrata. 2. introducere de apa in organism in caz de hemoragii, varsaturi etc. 3. crestere a cantitatii de apa din organismele vegetale. (< hidrata)
MICROFITOLOGIE s. f. ramura a botanicii care studiaza organismele vegetale microscopice. (< fr. microphytologie)
MICROORGANISM s. n. organism vegetal, sau animal microscopic. (< fr. micro-organisme)
PROTOFIT s. n. organism vegetal unicelular sau colonial, la baza evolutiei regnului vegetal. (< fr. protophyte)
SISTEMATIC, -A I. adj. 1. facut dupa un anumit sistem. 2. (si adv.) potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. II. s. f. stiinta identificarii si clasificarii organismelor vegetale si animale, in special in functie de relatiile filogenetice si de evolutie. (< fr. systematique)
SPOROFIT s. m. organism vegetal din oul fecundat, care, la maturitate, poarta spori. (< fr. sporophyte)
STATIUNE s. f. I. 1. localitate care prezinta elemente de atractie turistica sau conditii climatice prielnice sanatatii, ape minerale etc. 2. ansamblu de cladiri, instalatii, laboratoare la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ◊ centru special pentru cercetari experimentale. 3. asezare omeneasca din epocile primitive. II. pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze. (< fr. station, lat. statio)
STENOBATIC, -A adj. 1. (despre plancton) cu adaptabilitate redusa fata de zona de adancime. 2. referitor la distributia pe verticala a organismelor vegetale acvatice in mari si oceane. (< fr. stenobathique)
STEREOCHINEZA s. f. reactie a organismului vegetal ajuns in contact cu o suprafata solida la care tinde sa adere sau pe care vrea sa o evite. (< fr. stereokinese)
STEREOTROPISM s. n. tendinta a unui organism, vegetal sau animal, de a intra in contact cu un solid. (< fr. stereotropisme)
TONOTAXIE s. f. sensibilitate a organismelor vegetale sau animale la v********e osmotice, cu reactie la schimbarea mediului inconjurator, tonotropism. (< fr. tonotaxie)
BIOLIT (‹ fr. {i}; {s} gr. bios „viata” + lithos „piatra”) s. n. Roca sedimentara formata prin actiunea complexa a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), in urma depunerii resturilor biogene dupa moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase si frustule de diatomee). Poate fi caustobiolit (carbuni, bitumene) si acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie si in ind. mat. de constr.
AGROBIOLOGIE s. f. Stiinta avand ca obiect studiul legilor de dezvoltare a plantelor cultivate si mijloacele prin care se pot obtine seminte si plante superioare prin transformarea naturii organismelor vegetale. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biologie.
ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).
MANGAN (‹ germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247ºC, p. f. 2.030ºC), metal alb-cenusiu, foarte dur si foarte sfaramicios, care se gaseste in natura sub forma de oxizi. Formeaza combinatii in starile de valenta 2, 3, 4, 6 si 7. Se intrebuinteaza la fabricarea unor oteluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vietii, fiind prezent in tesuturile animale si vegetale. organismul uman contine c. 30 mg. de m. Multe saruri ale m. sunt folosite in terapeutica. Mari cantitati de m. se afla pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.
RADIOTOXINA (‹ fr.) s. f. la pl. Compusi chimici, care se acumuleaza in organismele vegetale si cele animale ca urmare a tulburarii proceselor metabolice cauzate de radiatiile ionizante; au un anume rol in patogeneza leziunilor actinice.
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.
MICROORGANISM, microorganisme, s. n. Nume dat organismelor microscopice vegetale sau animale; [Pr.: -cro-or-] – Din fr. micro-organisme.
CELULA ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrana, citoplasma si nucleu) care sta la baza structurii si activitatii vitale a organismelor vii. ~ vegetala. 2) Fiecare dintre cavitatile unui fagure; alveola. 3) Incapere mica intr-o inchisoare, destinata detentiei izolate a celor intemnitati. 4) Camera mica de locuit intr-o manastire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre partile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula
PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton
BION s.m. (Biol.) organism individual, vegetal sau animal. [Pron. bi-on. / < fr. bion, cf. gr. bios – viata, on – fiinta].
NEUSTON s.n. organisme microscopice, vegetale si animale, care coloreaza suprafata apelor. [< germ. Neuston, cf. gr. neustos – care inoata].
BION s. m. organism individual, vegetal sau animal. (< fr. bion)
BIOGEOGRAFIE s. f. Stiinta care studiaza repartitia organismelor animale si vegetale pe suprafata pamantului. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogeographie.
BITUMINIZARE, bituminizari, s. f. Proces natural de formare a asfaltului din namolul rezultat prin descompunerea in absenta aerului a organismelor animale si vegetale in fundul marilor. – Cf. fr. bituminisation.
CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.
INFESTATIE, infestatii, s. f. 1. Contaminare a unui organism cu paraziti vegetali sau animali, ducand la aparitia unei stari patologice specifice; infestare. 2. Patrundere a unor insecte daunatoare in cereale si in produsele rezultate din prelucrarea acestora, provocand degradarea produselor. – Din fr. infestation.
INCHISTA, inchistez, vb. I. Refl. (Despre unele organisme animale sau vegetale inferioare sau despre unele tumori) A se acoperi cu o membrana sau a se transforma in chist, izolandu-se de mediul inconjurator. ♦ Fig. (Despre oameni) A se izola, a se inchide in sine. – Din fr. enkyster.
VARIATIE, variatii, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezinta sub diferite forme, in mod variat; trecere de la o forma la alta; aspect variabil, schimbator. ◊ (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile unei functii in doua puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variatiilor = calcul intrebuintat in analiza infinitezimala (prin care se rezolva anumite probleme a caror solutie nu se poate obtine prin calcul diferential). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (In forma variatiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al masurii, al armoniei, al tonalitatii etc. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. Var.: variatiune s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis.
PARAZIT, -A, paraziti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (organism animal sau vegetal) care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (Persoana) care traieste din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice, de telecomunicatii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.
PARAZITA, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A imbolnavi, a infesta un organism animal sau vegetal (traind pe el ca parazit (1). ♦ Intranz. Fig. A trai, a actiona ca un parazit (2). – Din fr. parasiter.
PARAZITAR, -A, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care traieste si se hraneste pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care traieste ca un parazit (2), de parazit; (despre viata, modul de trai al oamenilor) specific parazitilor (2). – Din fr. parasitaire.
POLIPLOIDIE s. f. Crestere a numarului de cromozomi in celulele organismelor animale sau vegetale fata de numarul de cromozomi caracteristic unei anumite specii, avand ca rezultat marirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv. [Pr.: -plo-i-] – Din fr. polyploidie, germ. Polyploidie.
PROTEINA, proteine, s. f. Substanta organica alcatuita din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intra in componenta protoplasmei celulelor animale si vegetale, indeplinind in organism functii variate fundamentale. – Din fr. proteine.
ORGANOGEN, -A, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intra in compozitia substantelor organice din structura animalelor si a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formatii geologice) Care consta din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub actiunea organismelor. – Din fr. organogene.
LIGNICOL, -A, lignicoli, -e, adj. (Biol.; despre organisme animale sau vegetale) Care traieste pe lemne sau pe putregaiuri. – Din fr. lignicole.
QUOTIENT s.n. Rezultat al unei diviziuni; cat. ◊ Quotient intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; quotient respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. [Pr.: cvo-] (din fr. quotient, lat. quotiens)
S**********D, s***********i, s. m. Celula s*****a mobila a organismului animal si vegetal mascul. – Din fr. s***********e.
CANAL2 ~e n. 1) Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. ~ de scurgere. 2) Formatie organica in forma de tub prin care circula diferite substante in organismele animale sau vegetale. ~ lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale. ◊ ~ de televiziune canal de radiocomunicatii destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informatiilor. ~ diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal
A DISECA disec tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disectii; a diviza prin taiere in parti componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minutios (pentru a descoperi proprietatile ascunse). /<fr. dissequer, lat. dissecare
FERMENT ~ti m. 1) Substanta proteica care catalizeaza reactiile biochimice din organismele animale si vegetale si faciliteaza procesele metabolice; enzima; distaza. 2) Microorganism care contribuie la transformarea substantelor organice dintr-o forma in alta. /<fr. ferment, lat. fermentum
FOSFORESCENTA ~e f. 1) Luminescenta a fosforului. 2) fiz. Proprietate a unor substante de a emite lumina dupa ce au absorbit radiatii (ultraviolete). 3) biol. Proprietate a unor organisme animale sau vegetale de a emite lumina in obscuritate. /<fr. phosphorescence
FOSIL ~a (~i, ~e) (despre resturi de organisme animale sau vegetale) Care a ramas conservat in rocile sedimentare din trecutul geologic al pamantului. /<fr. fossile, lat. fossilis
FOSILA ~e f. 1) Rest de organism animal sau vegetal din epocile geologice anterioare, conservat in rocile sedimentare ale pamantului. 2) fig. Persoana de varsta inaintata, cu conceptii de viata demodate sau cu idei retrograde. /<fr. fossile, lat. fossilis
A SE INCHISTA ma ~ez intranz. 1) (despre unele organisme animale sau vegetale) A se inchide intr-un chist; a se acoperi cu o membrana. 2) fig. (despre persoane) A se izola de tumultul vietii; a se inchide; a se retrage; a se pustnici; a se izola. /<fr. enkyster
METIS ~si m. 1) Persoana care provine din casatoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei dintre albi si negri). 2) organism (animal sau vegetal) provenit din incrucisarea a doua specii diferite; corcitura; hibrid; bastard. /<fr. metis
MUCOZITATE ~ati f. 1) Lichid vascos secretat de membranele organismului animal sau vegetal. ~atea plantei. ~ nazala. 2) Abundenta de mucus, produs de glandele unor membrane ale organismului. /<fr. mucosite, it. mucosita
ORGAN1 ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste anumite functii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicatie periodica (ziar, revista). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institutie cu functii speciale intr-un domeniu anumit al vietii sociale. /<ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe
OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum
A PARAZITA ~ez intranz. 1) (despre organisme animale) A trai pe un alt organism animal sau vegetal (ca un parazit). 2) fig. (despre persoane) A trai din munca altuia. /<fr. parasiter
POLIMORF ~a (~i, ~e) 1) (despre substante cristalizate) Care are mai multe forme cristaline. 2) (despre organisme animale sau vegetale) Care, sub influenta conditiilor de mediu, capata noi proprietati morfologice. /<fr. polymorphe
SPECIE ~i f. 1) Categorie biologica fundamentala inferioara genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trasaturi si insusiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de fiinte sau de obiecte caracterizate printr-o anumita insusire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e] /lat. species, it. specie, germ. Spezies, fr. espece
TINERETE ~i f. 1) Perioada a vietii omului de la adolescenta pana la varsta medie. ◊ Din ~ de pe cand (cineva) era tanar. 2) Perioada initiala in existenta unui organism anumal sau vegetal. 3) Comportare de om tanar. 4) fig. v. TINERET. [G.-D. tineretii] /tanar + suf. ~ete
TUB ~uri n. 1) Piesa cilindrica, rectilinie sau indoita, goala in interior, folosita pentru scurgeri sau transportul de fluide, precum si pentru alte scopuri; teava. 2) Recipient cilindric de metal maleabil sau din material plastic al carui continut (preparate cosmetice, medicale, alimentare) poate fi scos prin apasare. ~ de pasta de dinti. 3) Organ natural al organismelor animale sau vegetale. ~ digestiv. /<lat. tubus, fr. tube
TUNICA ~ci f. 1) Haina barbateasca de uniforma, incheiata pana la gat, care se poarta peste camasa. 2) biol. Membrana care acopera corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite parti ale acestora. [G.-D. tunicii] /<lat. tunica, fr. tunique
BITUMINIZARE s.f. 1. Procesul de formare a unor hidrocarburi in natura, constand din transformarea lenta, in afara contactului cu aerul, a namolului rezultat din descompunerea organismelor animale si vegetale in fundul marilor. 2. (Mine) Metoda de impermeabilizare a rocilor impotriva apei prin umplerea fisurilor cu bitum. [Dupa fr. bituminisation].
FITOHORMON s.m. Substanta din plante care are pentru dezvoltarea acestora rolul hormonului pentru organismul animal; hormon vegetal. [< fr. phythormone, cf. gr. phython – planta, hormao – a e****a].
FLAGELATE s.n.pl. (Biol.) Clasa de organisme (animale sau vegetale) unicelulare caracterizata prin prezenta flagelilor; (la sg. flagelat) organism din aceasta clasa. [Cf. it. flagellati, fr. flagelles].
ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. Parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)
RETROMORFOZA s.f. (Biol.) Tip particular de dezvoltare a organismelor animale si vegetale in cursul careia apar fenomene de degenerare. [< fr. retromorphose, cf. lat. retro – inapoi, gr. morphosis – formare].
VARIATIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (La pl.; si in forma variatiuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat, caruia i se adauga diferite ornamentatii. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati sub influenta anumitor factori. [Gen. -iei, var. variatiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].
FIZIOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul functiilor organismului animal si vegetal. [Gen. -iei. / < fr. physiologie, cf. fr. physis – natura, logos – studiu].
FOSILIZARE s.f. Ansamblu de fenomene fizice, chimice si biologice care intervin dupa moartea unui organism animal sau vegetal si fac posibila conservarea acestuia in stratele geologice sub forma de fosila. [< fosiliza].
LIGNICOL, -A adj. (Biol.; despre organisme, animale sau vegetale) Care traieste pe lemne sau pe putregaiuri. [< fr. lignicole, cf. lat. lignum – lemn, colere – a locui].
PARAZITA vb. I. 1. tranz. (Despre paraziti) A imbolnavi, a infesta (un organism animal sau vegetal). 2. intranz. (Fig.) A trai ca un parazit. [< fr. parasiter].
ANHIDROBIOZA s. f. stare de deshidratare a unor organisme, animale sau vegetale, in viata latenta. (< fr. anhydrobiose)
FILOGENIE s. f. 1. originea si evolutia organismelor animale si vegetale de-a lungul timpului; filogeneza. 2. ramura a biologiei care studiaza filiatia speciilor si dezvoltarea lor in cursul vremii. (< fr. phylogenie)
FIZIOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza functiile vitale ale organismului animal si vegetal. 2. specie literara care isi propune observarea si studierea obiectiva a unui caracter (1), a unei situatii semnificative. (< fr. physiologie)
GEOBIONT s. n. organism animal sau vegetal care traieste permanent in sol. (< fr. geobionte)
IMUNOGENEZA s. f. teorie a legilor de dezvoltare si de manifestare a rezistentei la organismele animale si vegetale. (< fr. immunogenese)
LIGNICOL, -A adj. (despre organisme animale sau vegetale) care traieste, creste pe lemne, pe putregaiuri. (< fr. lignicole)
LIPOGENEZA s. f. producerea de lipide in organismele animale si vegetale. (< fr. lipogenese)
MORFOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza forma si structura organismelor animale si vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de arta; ~ terestra = geomorfologie; ~ a solului = ramura a stiintei solului care studiaza constitutia profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzand regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiaza aceste reguli. 3. forma, structura; aspect general. (< fr. morphologie)
ORGAN1 s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii. 2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)
QUOTIENT CVO-/ s. n. rezultat al unei diviziuni; cat. ♦ ~ intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; ~ respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. (< fr. quotient, lat. quotiens)
SECRETIE s. f. 1. producerea de catre celulele unui organism animal sau vegetal a unor substante biochimice care sunt evacuate. 2. substanta astfel produsa. (< fr. secretion, lat. secretio)
SINECOLOGIE s. f. ramura a ecologiei care studiaza asociatiile organismelor animale sau vegetale. (< fr. synecologie)
STENOBIONT s. n. organism animal sau vegetal care suporta variatii limitate ale factorilor de mediu. (dupa fr. stenobionte)
BITUMINIZARE, bituminizari, s. f. Procesul de formare a asfaltului in natura constand din transformarea lenta, in absenta aerului, a namolului rezultat din descompunerea organismelor animale si vegetale in fundul marilor. – Dupa fr. bituminisation.
CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).
BIOLOGIE s. f. Stiinta care studiaza manifestarile vietii din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ♦ Stiinta organismelor vii, animale si vegetale. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologie.
PALEOBIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza organismele fosile animale si vegetale. V. paleontologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paleobiologie.
PALEONTOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul complex al organismelor fosile animale si vegetale. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paleontologie.
FIZIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza functiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.
PROVITAMINA ~e f. Substanta vegetala care, ajungand in organismul uman sau animal prin alimentatie, se transforma in vitamina. /<fr. provitamine
ANATOMIE s. f. 1. stiinta care se ocupa cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal. 2. disectie. ◊ structura interna a unui organism sau organ. 3. forma exterioara a unui corp. 4. (fig.) studiu, analiza minutioasa. (< fr. anatomie, lat., gr. anatomia)
BACTERIE, bacterii, s. f. organism microscopic unicelular de natura vegetala. – Din fr. bacterie.
HIPURIC adj.m. (In sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent in vegetale, care se elimina din organism prin u***a. – Din fr. hippurique.
INFESTATIE ~i f. Contaminare a unui organism cu paraziti animali sau vegetali (care provoaca anumite stari patologice). /<fr. infestation
PROTIST s.m. (Biol.) organism unicelular care are caractere vegetale si animale. [< fr. protiste, cf. gr. protistos – cel dintai].
GLOBULINA s.f. Materie proteica foarte raspandita in organismele animale si in unele vegetale. [< fr. globuline].
PROTIST s. n. organism unicelular primitiv, cu caractere vegetale (protofite) si animale (protozoare); protobiont. (< fr. protiste)
BACTERIE, bacterii, s. f. Nume generic dat unor organisme microscopice unicelulare, de natura vegetala, dintre care unele cauzeaza boli infectioase. – Fr. bacterie.
TESUT1, tesuturi, s. n. 1. Faptul de a tese; mestesugul tesatoriei. 2. Tesatura (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale avand aceeasi structura si aceleasi functii intr-un organism. Tesut nervos. – V. tese.
HRANA f. Produs de natura vegetala, animala sau minerala ce serveste la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistenta. ◊ ~a vacii planta erbacee cu tulpina acoperita cu perisori, cu frunze liniare si flori mici, ce creste prin semanaturi si serveste drept nutret. [G.-D. hranei] /<sl. hrana
PUTREFACTIE ~i f. 1) Proces de descompunere a substantelor organice (de natura animala sau vegetala) care se produce in natura sau in interiorul organismelor vii sub influenta fermentatiei microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare morala; putreziciune. [G.-D. putrefactiei] /<fr. putrefaction, lat. putrfactio, ~onis
STEROL ~i m. 1) la pl. Clasa de compusi organici care intra in structura celulelor vegetale si animale, avand un rol important in metabolismul organismului. 2) Compus organic din aceasta clasa. /<fr. sterol
TESUT2 ~uri n. Totalitate a celulelor care formeaza un sistem anatomic sau vegetal si are aceeasi structura si aceleasi functii intr-un organism. ~ muscular. /v. a (se) tese
OMNIVOR, -A adj. 1. (despre organisme) care se hraneste atat cu substante animale cat si vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale si vegetale. (< fr. omnivore)
ENDOPARAZIT, -A adj., s.m. si f. (Parazit de origine vegetala sau animala) care traieste in interiorul organelor sau al tesuturilor organismului-gazda. [< fr. endoparasite, cf. gr. endon – inauntru, fr. parasite – parazit].
REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.
STEROID ~e n. 1) la pl. Grup de substante organice de origine vegetala si animala care au o importanta mare pentru activitatea vitala a organismelor. 2) Substanta din acest grup. /<fr. steroide
ECTOFIT, -A I. adj., s. n. (organism) care traieste ca parazit in exteriorul plantei gazda. II. s. n. pl. paraziti vegetali pe suprafata corpului uman. (< fr. ectophyte/s/)
ORGANISM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate intre ele, care constituie un tot intreg in stare sa functioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismos, germ. Organismus, fr. organisme
STIMULENT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula