Rezultate din textul definițiilor
falanga (falangi), s. f. – 1. Sul de lemn in care legau condamnatii care erau batuti la talpi; era pedeapsa aplicata in vechime si elevilor la scoala, desfiintata inainte de 1850. – 2. Bataie. – Var. (inv.) falaga. Mr. falangu, megl. falaga. Ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falanga, s. f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, si al lui paringa. – Der. falanster, s. n., din fr. phalanstere; falansterian, adj.
POCNI, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A rasuna cu un zgomot scurt si sec; a detuna. ♦ (Despre usi, ferestre etc.) A se izbi, a se tranti cu putere si cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neasteptate, a se declansa. ♦ (Despre incheieturi, oase, degete) A trosni (prin intindere sau rasucire). ◊ Expr. A-i pocni cuiva falcile = a-i trosni cuiva falcile. 2. Tranz. si intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt si cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept in tinta. 3. Intranz. A se sparge, a crapa (cu violenta si zgomot). ♦ A se rupe (prin intindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocani vb. IV] – Poc + suf. -(a)ni.
NODURos ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre sfori, ate etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte parti ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Bat ~. 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) Care are articulatii proeminente; cioturos. degete ~oase. /nod + suf. ~uros
CIOTURos, -OASA, cioturosi, -oase, adj. (Despre copaci, lemne, obiecte de lemn etc.) Cu multe cioturi sau noduri; noduros. ♦ Fig. (Despre maini, picioare, degete etc.) Cu oasele proeminente (care fac impresia unor crengi sau radacini uscate). [Var.: ciotoros, -oasa adj.] – Ciot + suf. -os.
ciont2, cioante, s.n. 1. (pop.) crampei dintr-o bucata mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mainii. 3. (reg.) bustean, buturuga.
FALANGA s. f. I. 1. formatie de soldati spartani sau macedoneni pedestri, cu lanci lungi, care atacau in randuri compacte; (p. ext.) corp de soldati, trupa, armata. 2. (fig.) grup de oameni strans uniti, care lupta pentru o cauza comuna. 3. (in doctrina sociala utopica a lui Fourier) celula de baza a viitoarei oranduiri sociale, care avea sa efectueze diferite munci. 4. grupare politica fascista (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)
FALANGA1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcatuiesc scheletul degetelor. 2. (In Grecia antica) Formatie de infanteristi inarmati cu lanci, dispusi in randuri compacte si avand centrul si una dintre aripi mai intarite. ◊ Fig. Grup compact si omogen de oameni care lupta impreuna pentru acelasi scop. 3. Grupare politica paramilitara de tip fascist din Spania. 4. (In doctrina sociala utopica a lui Fourier) Unitate social-economica de baza formata din 1500-2000 de oameni cu pregatiri diverse. – Din fr. phalange.
FALANGA1 ~ge f. os mic care formeaza scheletul unui deget. /<fr. phalange
MONT, monturi, s. n. Parte care ramane dupa amputarea unei maini sau a unui picior; ciot. ♦ Capat proeminent al unui os sau al unei articulatii; spec. proeminenta patologica a unui os sau a unei articulatii, indeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont.
SINDACTILIE s. f. Malformatie congenitala a mainii sau a piciorului constand in lipirea a doua sau a mai multor degete intre ele prin sudarea partilor moi, oasele ramanand separate. – Din fr. syndactylie.
FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.