Rezultate din textul definițiilor
ALUMINA s. v. oxid de aluminiu.

OXID s. (CHIM.) oxid de aluminiu = alumina; oxid de calciu = calce, var nestins; oxid de cupru = cuproxid; oxid de etilena = etilenoxid; oxid de magneziu = magnezie; oxid de plumb = litarga, miniu; oxid de zinc = tincvais, alb de zinc, (inv.) tutea.

alumina (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. aluminei

LAC s.n. Solutie de baza de oxid de aluminiu gelatinos, amestecata uneori cu un colorant, folosita in pictura. ♦ Suc rasinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepara o solutie pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acopera unele corpuri pentru a le feri de umezeala, de rugina etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare rosie < hind. lakh].

BIOCERAMICA s. f. substituent al materialului osos, tip de argila pe baza de oxid de aluminiu. (< germ. Biokeramik)

LAC s. n. 1. solutie pe baza de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosita in pictura. 2. suc rasinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepara o solutie pentru lustruit mobile. 3. lichid cu care se acopera unele corpuri pentru a le feri de umezeala, de rugina etc. (< germ. Lack)

ALUMINA s. f. 1. oxid de aluminiu. 2. (In forma alumin) Varietate de caolin, folosita in industria cauciucului. [Var.: alumin s. n.] – Din fr. alumine.

BAUXITA, bauxite, s. f. oxid de aluminiu care se gaseste in natura ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.

TERMIT ~uri n. Amestec pulverulent de aluminiu si oxizi de metale care degaja la ardere o temperatura inalta, folosit la producerea aliajelor de fier si in sudura, ca substanta incendiara. /<fr. thermite

TERMIT s.n. Amestec de pulbere de aluminiu si oxid de fier, care dezvolta prin ardere o temperatura ridicata. [< fr. thermite].

TERMIT s. n. amestec de pulbere de aluminiu si oxizi metalici care dezvolta prin ardere o temperatura ridicata. (< fr. thermite)

BAUXITA s. f. oxid de aluminiu, care se gaseste in natura ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Dupa fr. bauxite.

CORINDON s. n. oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei in nuante de albastru si galben, ale carui varietati transparente sunt folosite ca pietre pretioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru slefuire. – Din fr. corindon.

TERMIT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, intrebuintat in sudura, in metalurgie etc. – Din fr. thermite.

CORINDON s.n. Piatra pretioasa formata dintr-un oxid natural de aluminiu, cristalizat, aproape tot atat de dur ca diamantul; corund. [< fr. corindon].

ALUMINA s.f. (Geol.) oxid natural de aluminiu, a carui forma cristalizata este corindonul. [< fr. alumine].

ALUMINOTERMIE s.f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatura foarte inalta, dezvoltata de un amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. [Gen. -iei. / < fr. aluminothermie].

ALUMINA s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, avand la baza un mare numar de pietre pretioase. (< fr. alumine)

ALUMINOTERMIE s. f. procedeu tehnic de obtinere a unor temperaturi inalte, dezvoltate de un amestec de aluminiu cu un oxid metalic. (< fr. aluminothermie)

CORINDON s. n. oxid natural de aluminiu, incolor sau divers colorat, aproape tot atat de dur ca diamantul, piatra pretioasa si abraziv. (< fr. corindon)

ALUMINOTERMIE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obtinere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reactia exoterma dintre pulberea de aluminiu si un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, in bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov.

ALUMINOTERMIE s. f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatura inalta obtinuta prin arderea unui amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. – Fr. aluminothermie.

CORINDON (‹ fr.) s. n. oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.

CRASNOZIOM s. n. Sol rosu specific regiunilor subtropicale umede, cu slaba acumulare de humus in partea superioara si cu oxizi de fier, aluminiu si mangan in al doilea orizont. Inclus in categoria feralsolurilor.

diaspor (oxid natural hidratat de aluminiu) s. m. (sil. di-a-; mf. -spor)

DIASPOR s.n. oxid natural hidratat de aluminiu, care se gaseste in zacamintele de bauxita si uneori in rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie].

DIASPOR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mama, putand genera o noua planta. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte marunt, sticlos, alb-cenusiu sau brun, in zacamintele de bauxita si in rocile metamorfice. (< fr. diaspore)

ALUMINOTERMIE s. f. Producere de temperaturi inalte prin reactia aluminiului in praf asupra unor oxizi metalici (reactie utilizata la sudarea otelului in bombele incendiare). – Din fr. aluminothermic.

ELOXARE, eloxari, s. f. Procedeu electrochimic de obtinere a unui strat de oxid pe suprafata pieselor de aluminiu in vederea protectiei impotriva coroziunii. – Dupa fr. eloxage.

ULTRAPORTELAN s. n. portelan continand oxizi de bariu si de aluminiu si argila, cu calitati superioare de izolator pentru curenti de inalta frecventa. (< ultra- + portelan)

SESCVIoxid s. m., oxid cu trei atomi de oxigen, ex. s. de fier (Fe2O3), s. de aluminiu (Al2O3); se desprind prin alterare inaintata din retelele crsitaline ale mineralelor, constituind un component important al partii minerale a solului, adesea si sub forma de hidroxizi.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)