Rezultate din textul definițiilor
CUPA1, cupe, s. f. 1. Vas de baut mai mult larg decat adanc (cu picior); pahar cu picior, in forma de potir cu gura larga, din care se beau bauturi alcoolice. ♦ Continutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) Unitate de masura pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cana, vas avand aceasta capacitate. 3. Trofeu in forma de cupa1 (1), care se atribuie castigatorului unei competitii sportive; p. ext. competitie sportiva desfasurata in vederea castigarii unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare si de desfasurare a unor competitii sportive, in care castigatorul final este desemnat prin eliminarea succesiva a adversarilor, primind drept trofeu o cupa1 (3). 4. Piesa metalica (in forma de vas deschis) montata la elevatoare si la alte masini si in care se pot incarca materiale lichide, pulverulente, pamant sau piatra. 5. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie (Gentiana acantis). ◊ Compus: cupa-vacii = planta agatatoare cu frunze in forma de sageata si cu flori mari, albe, asemanatoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium).Lat. cuppa (cu sensuri dupa fr. coupe), (2) magh. kupa.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei.Et. nec.

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

POTIR ~e n. 1) pahar de metal pretios, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul acestui pahar. 3) bis. Cupa de aur sau de argint, folosita pentru pastrarea cuminecaturii. 4) bot. Invelis floral alcatuit din caliciu si corola; periant. /<sl. potiri

POTIR, potire, s. n. 1. Cupa de metal (pretios) cu gura larga (si cu marginile rasfrante); p. ext. continutul acestei cupe. ♦ Spec. pahar de aur sau de argint, cu picior, in care se pastreaza cuminecatura la biserica. 2. P. a**l. Parte a unei flori alcatuita din corola si caliciu. – Din sl. potirĩ.

CUPA1 ~e f. 1) pahar de metal sau de sticla, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce consta dintr-un vas de metal care li se da castigatorilor unei competitii sportive. 4) Competitie sportiva desfasurata pentru a castiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Caus metalic montat la un elevator sau la o alta masina, care serveste pentru incarcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pamant, ciment etc.). ~a excavatorului. /<fr. cuppa

CUPA1 s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

A AZVARLI azvarl 1. tranz. 1) A face sa ajunga printr-o miscare brusca la o oarecare departare; a arunca. ~ mingea. 2) A indeparta considerand inutil; a arunca. paharul s-a stricat si l-am azvarlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a arunca. ~ cu bolovani in gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urma); a da cu copita. /v. a zvarli

BAR1 s. n. 1. local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune inalte, in fata unei tejghele. ◊ tejghea (speciala) intr-un restaurant etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ◊ mobila, separata sau montata intr-un interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. cabaret. (

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)