Rezultate din textul definițiilor
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A inghiti un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pana-n fund = a indura un necaz, o durere pana la capat. 2. Intranz. Spec. A consuma bauturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea in sanatatea (sau in cinstea, pentru succesul) cuiva = a sarbatori pe cineva, consumand bauturi alcoolice in cinstea (si pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe bautura. ◊ Expr. A-si bea si camasa = a cheltui totul pe bautura. A-si bea (si) mintile= a bea pana la inconstienta sau pana la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; in expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.
FINALIZAT, -A, finalizati, -te, adj. (Despre lucrari) Terminat, dus pana la capat. – V. finaliza.
ISPRAVA, ispravi, s. f. 1. Fapta, treaba, actiune dusa (cu bine) pana la capat, indeplinita cu succes; p. ext. aventura. ◊ Loc. adj. De isprava = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre actiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) isprava = care nu e bun de nimic, care nu inspira incredere. ♦ (Ir.) Pozna, nazdravanie. 2. Rezultat bun obtinut in urma unor eforturi; succes, reusita, izbanda. ◊ Expr. Fara nici o (sau vreo) isprava = fara nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.
IMPOTMOLI, impotmolesc, vb. IV. Refl. A se intepeni in namol, in nisip etc.; a se ingloda, a se innamoli. ♦ (Despre albia unei ape curgatoare) A se innamoli, a se ingusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus pana la capat, solutionat, rezolvat. – In + potmol.
INVINGE, inving, vb. III. Tranz. 1. A infrange, a bate pe inamic, pe adversar (in razboi), a triumfa, a dobori. 2. A stapani, a infrana, a domina (o dorinta, o pasiune, o slabiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorinta, un sentiment etc.) A dobori, a birui, a coplesi; p. ext. a duce pana la capat. – In + vince (inv. „a invinge” < lat.).
NUMARAT2, -A, numarati, -e, adj. Evaluat numeric, socotit, calculat, verificat; p. ext. care se afla in numar exact, fara nici o aproximatie. ◊ Expr. Bani numarati = bani numerar, gheata, pesin. Bob numarat = exact, pana la capat, totul. ♦ Limitat, redus ca numar. – V. numara.
PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A strabate un drum sau o distanta (de la un capat la altul); a se deplasa, a merge (pana la capat). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita in treacat la ceva. ♦ Spec. A citi ceva in graba si superficial, a rasfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trai, a petrece un interval de timp intr-un anumit loc sau fel. [Var.: (inv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (dupa curge).
PATRISOR, patrisoare, s. n. Piesa metalica cu sectiunea patrata, folosita in tipografie pentru a acoperi spatiile dintre cuvinte sau pentru a completa randurile nescrise pana la capat; patrat de tipografie. – Patru + suf. -isor.
TERMINA, termin, vb. I. 1. Tranz. A duce o actiune pana la capat; a ispravi, a sfarsi. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfarsite. 2. Refl. A lua sfarsit, a se incheia. ♦ A avea o terminatie, a se sfarsi in... Cuvantul „masa” se termina cu o vocala. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune cand cineva nu mai are nici o sansa de scapare. [Prez. ind. acc. si: termin] – Din fr. terminer, lat. terminare.
TERMINAT2, -A, terminati, -te, adj. 1. (Despre actiuni) Care a fost dus pana la capat; sfarsit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai exista sanse de revenire la situatia mai buna de dinainte; sfarsit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
SFARSIT2, -A, sfarsiti, -te, adj. 1. Care a fost dus pana la capat; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste masura, cu puterile sleite. – V. sfarsi.
BARICADA ~e f. Intaritura improvizata prin ingramadire de materiale si obiecte diverse, pentru a se pune la adapost in timpul luptelor de strada, al unei insurectii etc. ◊ A fi de cealalta parte a ~ei a fi in tabara opusa. A muri pe ~ a muri, luptand pana la capat pentru o idee. [G.-D. baricadei] /<fr. barricade
A BEA beau 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, inghitind (pentru a-si potoli setea). ◊ ~ paharul pana la fund a indura un necaz sau o suferinta pana la capat. ~ in sanatatea (sau in cinstea) cuiva a inchina un pahar de bautura in cinstea celui sarbatorit. 2) (bani, avere) A cheltui pana la epuizare. ◊ A-si ~ si mintile a bea pana la inconstienta. 3) pop. : ~ tutun a fuma, tragand fumul in plamani. 2. intranz. A consuma bauturi alcoolice in mod abuziv; a avea patima betiei. /<lat. bibere
A DOVEDI ~esc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arata; a atesta. 2) pop. A infrange intr-o lupta sau intr-o intrecere; a invinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lasa in urma; a intrece; a depasi. 4) A duce pana la capat; a ispravi; a incheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A insemna prin sine; a vadi in mod clar. /<sl. dovesti
GATA1 adj. invar. si adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este facut pana la capat; adus la conditia finala; terminat; sfarsit; ispravit. ◊ Haine ~ confectii. 2) Care este in stare sa efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi ~ pentru sustinerea tezei. ◊ A veni la de-a ~ a veni la ceva pregatit de altii, necontribuind cu nimic. A da ~ a) a termina de facut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimaci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cat pe ce; mai-mai. ~ sa plece. /<alb. gat
A GATI ~esc tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face sa devina (mai) frumos, adaugand elemente decorative; a impodobi; a infrumuseta. 2) A face sa fie gata din vreme; a pregati; a prepara; a orandui. ~ de plecare. 3) pop. A duce pana la capat; a termina; a sfarsi; a ispravi; a mantui; a incheia. 4) A face printr-o operatie culinara (fierbere, coacere, prajire etc.); a pregati; a prepara. /Din gata
A ISPRAVI ~esc tranz. 1) (actiuni) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a incheia; a dovedi. 2) A face sa se ispraveasca. [Sil. is-pra-] /<sl. ispraviti
A SE ISPRAVI ma ~esc intranz. 1) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se termina; a se incheia. 2) pop. A inceta sa mai existe; a se pierde; a se prapadi. /<sl. ispraviti
A INCHEIA2 inchei tranz. 1) (adunari, cuvantari, texte etc.) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a ispravi. ~ discutia. 2) (coloane, randuri etc.) A intregi formand partea de la urma. 3) (acorduri, tratate, conventii etc.) A adopta prin semnaturile reprezentantilor; a consimti sa respecte printr-o intelegere reciproca; a contracta. Partile au ~t conventia. ◊ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natura juridica intr-un act oficial. 4) A face sa se incheie. /<lat. inclavare
A SE INCHEIA se incheie intranz. (despre actiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se termina; a se ispravi. 2) A avea drept sfarsit; a se sfarsi; a se termina. Sarbatoarea s-a ~t cu marsul fanfarelor. /<lat. inclavare
JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.
ROL ~uri n. 1) Parte dintr-o reprezentatie, interpretata de un artist. ~ principal. 2) Prezentare pe scena a unui personaj dintr-o opera artistica (teatrala, cinematografica etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atributie pe care o are cineva sau ceva in cadrul unui intreg (sistem); functie. ~ul omului in societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumita influenta. A-si juca ~ul pana la capat a-si indeplini misiunea in toate privintele. /<fr. role, germ. Rolle
A SFARSI ~esc tranz. 1) (actiuni) A duce pana la capat; a ispravi; a termina; a dovedi; a incheia. ◊ A o ~ rau a termina o activitate printr-un esec. 2) pop. A face sa se sfarseasca; a lipsi de viata; a omori; a ucide; a rapune; a mantui. ◊ ~ cu cineva a) a rupe relatiile cu cineva; b) a omori pe cineva. /<sl. suvurusiti, svrusiti
A SE SFARSI ma ~esc intranz. 1) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se ispravi; a se termina. 2) A avea drept sfarsit; a se incheia; a se termina. 3) A pierde forta si energia ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a deceda; a raposa. /<sl. suvurusiti, svrusiti
A SE SPARGE ma sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apasare etc.). ◊ ~ (oalele) in capul cuiva a suporta consecinte neplacute fara a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticla, faianta, portelan) A forma despicaturi la suprafata (fara a se preface in cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorandu-se (prin actiunea unor factori externi). Acoperisul s-a spart. 4) (despre adunari, petreceri etc.) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se mantui; a se sfarsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, rani etc.) A se deschide, lasand sa curga puroiul; a incepe sa supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni ragusit. /<lat. spargere
A TERMINA termin tranz. (actiuni) 1) A duce pana la capat; a sfarsi; a incheia. 2) A face sa se termine. /<fr. terminer, lat. terminare
A SE TERMINA pers. 3 se termina intranz. 1) (despre actiuni, intervale de timp etc.) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se incheia; a se ispravi; a dovedi. 2) A avea drept terminatie; a se sfarsi; a se incheia. /<fr. terminer, lat. terminare
ABORTIV, -A adj. 1. Produs inainte de vreme; prematur. 2. Nedezvoltat normal pana la capat. [Cf. fr. abortif, lat. abortivus].
BARICADA s.f. Intaritura facuta din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacati de loviturile atacatorilor in timpul unor lupte de strada, intr-o revolutie etc. ◊ A muri pe baricada = a lupta consecvent, pana la capat, pentru o idee. [< fr. barricade, cf. it. barricata].
FINE s.m. (Liv.) Sfarsit. ◊ In fine = in sfarsit; (muz.) al fine = pana la capat. [< it. fine, cf. fr. fin, lat. finis].
preaduna, preadun, vb. I (reg.) a aduna in intregime, complet, pana la capat.
preaface, pers. 3 sg. preaface, vb. III refl. (reg.) a se face complet, pana la capat, a se termina de facut.
FINE s. m. sfarsit. ♦ in ~ = in sfarsit; (muz.) al ~ = pana la capat. (< it. fine)
ABORTIV, -A, abortivi, -e, adj. 1. (Med.) Care se produce inainte de vreme, prematur; care nu s-a dezvoltat in intregime. Fetus abortiv. Febra abortiva. 2. (Bot.) Care nu s-a dezvoltat in mod normal, pana la capat. – Fr. abortif (lat. lit. abortivus).
BARICADA, baricade, s. f. Intaritura improvizata (dintr-o aglomerare de materiale diferite), care serveste la intreruperea comunicatiei pe o anumita artera sau ca aparare, in timpul luptelor de strada. ◊ Expr. A muri pe baricada = a lupta consecvent pentru o idee, pana la capatul puterilor sau al vietii. A fi de cealalta parte a baricadei = a fi in tabara opusa. – Fr. barricade.
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A inghiti, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pana-n fund = a indura un necaz, o durere pana la capat. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita. 2. Intranz. A consuma bauturi alcoolice. ◊ Expr. A bea in sanatatea (sau in cinstea) cuiva = a inchina cu un pahar de bautura pentru cineva, facandu-i urari. ♦ A cadea in patima betiei. ♦ Tranz. (Fam.) A sarbatori pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma bauturi in cinstea (si pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe bautura. ◊ Expr. A-si bea si camasa = a cheltui totul pe bautura. A-si bea si mintile = a bea pana la inconstienta sau pana la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere.
GUERRE A OUTRANCE (fr.) razboi pana la capat – Actiune distructiva, tenace, perseverenta si necrutatoare.
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit1, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).
JELEU, jeleuri, s.n. 1. Suc de fructe cu adaos de zahar, fiert pana capata aspect de gel; industrial, se obtine prin adaugarea unui gelifiant; sin. peltea. 2. Sirop sau piure de fructe, simplu sau aromatizat cu vin sau lichior, amestecat cu gelatina sau alt gelifiant, mulat in forme si lasat sa se inchege la rece, apoi rasturnat si servit ca desert; fr. gelee, germ. Gelee. 3. Produs zaharos cu aspect de bomboana, confectionat din jeleu (1), variat colorat, pudrat cu zahar.
SPUMA s.f. In gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, pana capata aspect de spuma, pe baza de creme de lapte si ou sau piure de fructe, cu adaos de frisca, de albus batut spuma sau mering-spuma; se serveste ca desert.
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).
RUMENIT, -A, rumeniti, -te, adj. 1. ~ Mama radea rumenita la fata in umbra odaii de tara. ~ 3. (Despre alimente) Fript sau copt pana cand capata o culoare rumena. Cuptorul ... era plin de placinte crescute si rumenite.
MARAMA, marame, s. f. Fasie lunga de voal fin, cu care isi acopera capul femeile de la tara cand se imbraca in costum national (lasand capetele sa atarne pana aproape de pamant); stergar (2). [Var.: mahrama s. f.] – Din tc. mahrama.
IMpanaT, -A, impanati, -te, adj. 1. (Despre pasari) Acoperit cu pene. ♦ (Inv.; despre sageti) Careia i s-a fixat o pana de pasare in capatul neascutit pentru a putea zbura mai usor la lansare; care este prevazut cu o pana. ♦ (Reg.) Impodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre un loc, un teren etc.) Plin, intesat, impanzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) In care s-au introdus bucati de usturoi, de slanina etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucati) Intepenit, fixat cu o pana de lemn sau de metal. [Var.: (Inv.) impenat, -a adj.] – V. impana.
MAL ~uri n. 1) Margine de pamant de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat in imediata apropiere a unei ape. ◊ Din ~ in ~ a) pe toata intinderea, cat tine apa de la un capat la celalalt; b) de la un capat la celalalt; de la inceput pana la sfarsit. ◊ A iesi (sau a ajunge) la ~ a scapa teafar; a scapa din incurcatura. ◊ A se ineca tocmai la ~ a suferi o nereusita tocmai cand scopul parea atins. /Cuv. autoht.
ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia
TRECUT1 n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece
PLECTRU s.n. Mica placa de metal, de lemn etc. ascutita la un capat, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pana. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].
PINULA s. f. 1. lama metalica in care este taiata o fanta in a carei axa se afla un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pana mica, aripioara. 3. fiecare dintre foliolele care formeaza o frunza de feriga. (< fr. pinnule)
AGRAFA, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) Mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.
COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.
VANAT vanata (vineti, vinete) Care este de culoare albastra-inchisa, batand in violet. 2) (despre persoane) Care a capatat o culoare albastra-inchisa, batand in violet; invinetit. 3) (despre pene sau par de animale) Care are o culoare cenusie cu nuanta de albastru. /<lat. venetus
istov1, istovuri, s.n. (inv.) 1. capat, fine, sfarsit; (in loc. adj. si adv.) de istov = pana la sfarsit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desavarsire, desavarsit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fara istov = fara incetare, necurmat, nesfarsit, fara sfarsit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de gratie, mortal. 3. incheierea unui cont, socoteala, decontare. 4. termen de plata, achitare, lichidare, suma scadenta.
PINULA s.f. 1. Lama metalica in care este taiata o fanta in a carei axa se afla un fir subtire si care, montata la capetele unei alidade, serveste la determinarea prin vizare a directiei aliniamentelor. 2. pana mica, aripioara, aripa. ♦ Fiecare dintre frunzulitele care constituie o frunza compusa de feriga. V. foliola. [< fr. pinnule, cf. lat. pinnula].
ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific. Smantana s-a zborsit.
A MASURA masor 1. tranz. 1) (valori, marimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de masura etalon de aceeasi speta. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a masura cu aproximatie, fara a folosi instrumente sau aparate de masura; b) a privi (pe cineva) din cap pana-n picioare; a examina cu atentie. 2) (spatii, distante etc.) A strabate (pe jos) de la un capat la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza in mod echilibrat; a cumpani. 2. intranz. A avea drept masura. /<lat. mensurare
ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.
CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.
A STRAPUNGE strapung tranz. 1) (de- spre obiecte cu varf ascutit) A razbate dintr-o parte in alta. 2) (despre persoane) A supune unei actiuni de spargere pana in partea opusa (cu ajutorul unui obiect ascutit). 3) fig. (spatii, medii etc.) A strabate cu greu (de la un capat la altul). /<lat. extrapungere
TOC2 ~uri m. Unealta de scris in forma de betisor, prevazut la un capat cu un dispozitiv in care se introduce penita; condei. ◊ ~ rezervor toc avand un rezervor umplut cu cerneala, care ajunge automat pana la varful penitei; stilou. /<ung., sb. tok
BORNA, borne, s. f. 1. Stalp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distantei pana la localitatile de pe sosea etc. ♦ Stalp implantat la distante regulate in marginea unui drum carosabil. 2. Piesa de contact montata la capatul unui conductor electric. – Din fr. borne.
pilug2, piluge, s.n. (reg.) 1. pisalog (de la piua de postav). 2. unealta casnica de pisat; pisalog, pisalau, pisator, nilog. 3. bat lung, rotund si gros pentru zdrobit boabele, semintele in piua. 4. bat lung, rotund si gros cu crestaturi la un capat, cu care se bate branza in putinei. 5. picior, proteza de lemn a unui picior. 6. (fam.; in expr.) a tunde pilug = a tunde pana la piele.
TRAMBITA1 ~e f. 1) inv. Instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama, indoit de doua ori, cu clape, avand un capat larg in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; trompeta; goarna. 2) Instrument muzical popular de suflat, constand dintr-un tub conic, lung pana la trei metri, folosit in regiunile de munte pentru semnalizari. [G.-D. trambitei] /<sl. tronbica
DACAPO loc. adv. (Muz.) De la capat, de la inceput; (p. ext.) din nou, inca o data. ◊ Dacapo al fine (indicand repetarea unei parti dintr-o bucata muzicala) = de la inceput pana la sfarsit. [< it. da capo].
capat ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafata, lucru, stare, perioada de timp etc.); margine; extrema. ~atul podului. ◊ Fara ~ fara sfarsit. De la ~ de la inceput. pana la ~ pana la sfarsit. A pune ~ a face sa inceteze. A da de ~ a duce la bun sfarsit. 2) Parte a ceva ramasa neconsumata sau neutilizata; ramasita; rest. Un ~ de lumanare. /<lat. capita
MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.
FURCULITA, furculite, s. f. 1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ◊ Loc. adj. In furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus. 2. Fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Pl. si: furculiti] – Furca + suf. -ulita.
TRECUT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.
RAZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat intre Anglia si Franta pentru terit. franceze stapanite de dinastia engleza si pentru Flandra. In prima parte, Anglia a obtinut victorii importante in bataliile de la Crecy (1346) si Poitiers (1356), ocupand o mare parte a terit. Frantei. In deceniul 8 al sec. 14, francezii au reusit sa recucereasca aproape toate terit., dar dupa batalia de la Azincourt (1415) au pierdut N Frantei si Parisul. Spre sfarsit, razboiul a capatat un caracter popular, prin intrarea in actiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc si, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Frantei, cu exceptia portului Calais, pe care l-a mai stapanit pana in 1558.
CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buti, unui butoi etc.) = a incepe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.
COARDA1 ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda
MARGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termina o suprafata; extremitate, capat al unei suprafete. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) margini = nesfarsit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontiera. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, tarm. 2. Circumferinta a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termina o groapa sau un recipient. 3. Fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis.
VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu
CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.
MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala
PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs
A SUGE sug tranz. 1) (lichide) A trage in gura (cu ajutorul buzelor si al limbii). ~ lapte. ◊ ~ ceva o data (sau impreuna) cu laptele mamei a capata o deprindere din frageda copilarie. A-si ~ de sub ungii a fi foarte zgarcit. 2) (bauturi selecte) A bea incet, savurand. 3) (aer, fum, miresme etc.) A trage in piept; a inghiti; a inspira; a inhala. ~ din ciubuc. 4) A face sa se topeasca in gura (framantand cu limba si cu buzele) pentru a inghiti. ~ o bomboana. 5) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a lasa sa patrunda in sine; a absorbi; a imbiba. ~ apa. 6) pop. rar A bea in permanenta, suferind de patima betiei. ◊ Suge-bute calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima bautului. 7) fig. (persoane) A stoarce de bani, de bunuri materiale. ◊ ~ pe cineva pana la maduva a saraci pe cineva complet. /<lat. sugere