Rezultate din textul definițiilor
ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

IMPAIENJENI, pers. 3 impaienjeneste, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu panze de paianjen, a (se) umple cu paienjenis. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-si pierde claritatea, a vedea ca prin sita, ca prin ceata; a se incetosa. ♦ Tranz. si refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pa-ien-.Var.: (reg.) impaiejena vb. I, impaienjini, impainjeni, impainjini vb. IV] – In + paianjen.

paianjen, paianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi si cu abdomenul nesegmentat, care se hranesc cu insecte mici, prinse de obicei intr-o panza subtire tesuta de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care il secreta; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) panza de paianjen (1); paienjenis. 3. Unealta folosita pentru prinderea si extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucatilor de cablu ramase intr-o sonda. 4. (Sport) Fiecare dintre colturile de sus ale portii la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prajina care se asaza pe varful clailor, al stogurilor sau al acoperisurilor de paie ca sa le apere de vant. [Pr.: pa-ian-.Var.: (reg.) paiajen, paiajen, painjen, paingan, painjen, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. Pajasina.

MREAJA, mreje, s. f. 1. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa foarte usoara, cu ochiuri relativ mari si impletita din ata subtire, cu ajutorul careia se pescuieste in portiunile linistite ale apelor curgatoare sau in balti. ♦ Cotet de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a insela pe cineva; cursa, lat; p. ext. situatie in care se afla o persoana ademenita. ♦ Ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 3. P. a**l. (Adesea la pl.) panza de paianjen. [Var.: mreja s. f.] – Din sl. mreza.

A IMPAIENJENI ~esc tranz. A acoperi cu o panza de paianjen; a umple cu paienjenis. /in + paianjen

PAIENJENIS ~uri n. 1) Totalitate a firelor unei panze de paianjen. 2) fig. Impletitura deasa (de ceva). /paianjen + suf. ~is

arahnoid, -a I. adj. Asemanator cu o panza de paianjen. II. (s.f.) Meningea mijlocie care inveleste encefalul si maduva spinarii. (< fr. arachnoide)

arahnoideu, -ee adj. Asemanator cu panza de paianjen. (< lat. arachnoideus, fr. arachnoide)

arahnoidian, -a 1. adj. Care are finetea unei panze de paianjen. 2. Care apartine arahnoidei. (< fr. arachnoidien)

ARAHNO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la paianjen” sau la „panza de paianjen”. [Var. arahn-. /< fr. arahn(o)-, cf. gr. arachnepaianjen].

ARAHNOIDEU, -EE adj. (Liv.) Asemanator panzei de paianjen; foarte subtire. [Pron. -no-i-deu. / cf. fr. arachnoidien].

peletiuc, peletiucuri, s.n. (reg.) panza de paianjen plina de praf.

SERGHI, Cella (pseud. Cellei Marcoff) (1907-1992, n. Constanta), prozatoare romana. Cunoscuta indeosebi prin romanul „panza de paianjen”, care urmareste dilema unei existente feminine. Alte op.: „Cartea Mironei”, „Cantemiristii”.

PAIENJENIS, paienjenisuri, s. n. panza tesuta de paianjen. ♦ Fig. Desis, retea, impletitura. [Pr.: pa-ien-.Var.: (reg.) painjenis, painjenis, paianjenis, paingenis, painganis s. n.] – paianjen + suf. -is.

inmrejuit, inmrejuita, adj. (reg.; despre muste) prins in panza (mreaja) de paianjen.

TESE, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.

A TESE tes 1. tranz. 1) (panze, stofe etc.) A confectiona prin incrucisarea firelor de batatura cu cele de urzeala (la razboiul de tesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refacand tesatura cu acul. 3) fig. (actiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confectionarea tesaturilor. 2) (despre paianjeni) A-si face panza. /<lat. texere

paianjen ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)