Rezultate din textul definițiilor
SARG -ga (-gi, -ge) si substantival (despre cai) Care are par galben-deschis; cu parul galben-deschis. /

IZABEL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu par galben; sarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesa a Austriei, al carei sot ar fi purtat trei ani aceeasi camasa in timpul asediului Ostendei].

IZABEL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ◊ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de par galben; sarg. (< fr. isabelle)

SARG, -A, sargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu parul de pe corp galben deschis, iar cel din coama, coada si extremitatile picioarelor de culoare neagra. ♦ (Substantivat) Cal cu parul galben deschis. – Din magh. sarga.

JAGUAR s.m. Animal carnivor din America de Sud, foarte feroce, cu parul galben-roscat si cu pete negre rotunde ca ale panterei. [Pron. -gu-ar. / < fr. jaguar, port. jaguarete < cuv. tupi].

JAGUAR s. m. animal carnivor din America de Sud, feroce, cu parul galben roscat si cu pete negre, rotunde, ca ale panterei. (< fr. jaguar)

flor (floara), adj. – Blond, cu parul roscat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beitrage, 16; Pascu, I, 86). Cuvint rar in rom., abia daca a fost atestat in mr. Constituie o explicatie mai buna pentru toate numele de persoane si de animale in general se pun in legatura cu floare, cum sint: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florila, pentru boi, Floran pentru ciini. In general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu parul galben; insa prin etimologie populara se dau adesea si unor animale care se nasc in saptamina Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (baltat cu rosu).

samaniu (samanie), adj.galben-pai. Tc. samani, de la saman „pai” (Seineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812).

IMORTELA, imortele, s. f. (Mai ales la pl.) Numele a doua plante erbacee: a) siminoc; b) flori-de-paie. ◊ Imortela galbena = planta erbacee ornamentala cu tulpina dreapta si flori galbene (Helichrysum orientale). – Din fr. immortelle.

PERGAMUT, -A, pergamuti, -te, adj. (In sintagma) par pergamut = varietate de par cu fructe galbene, zemoase si parfumate. para pergamuta (si substantivat, f.) = fructul varietatii de par descrise mai sus. [Var.: bergamot, -a, bergamut, -a adj.] – Din ngr. perghamoto.

CASTRAVETE ~ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

GALBIOR ~oara (~ori, ~oare) (diminutiv de la galben) 1) Care bate in galben; cu nuanta galbena; galbui. 2) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; galbui; blond; balai. /galben + suf. ~ior

GALBUI ~ie (~i) 1) Care bate in galben; cu nuanta galbena; galbior. 2) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; galbior; blond; balai. /galben + suf. ~ui

ZEBRA, zebre, s. f. Mamifer salbatic din Africa, inrudit cu calul, cu parul alb sau galben-deschis, vargat cu dungi negre sau brune (Hippotigris zebra).Fr. zebre.

blond, -a adj. (fr. blond). Balan, balai, galben (vorbind de par).

cuart si cvart n., pl. uri (germ. quarz). Min. Oxid de siliciu (SiO2). – E solid, incolor sau colorat. Lovit cu amnaru, scapara de dur ce e. Varietati: cristalu de stinca, cuartu ialin (p. instrumente optice), cuartu sau topazu fumuriu, morionu (negru), safiru, (sineliu sau albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals ori spaniol, limoniu), cuartu de Compostela (caramiziu), aventurina (galbena inchisa cu puncte de mica stralucitoare ca auru), ochiu de pisica (cu fire de amiant), ochiu de tigru (galben inchis matasos), paru Venerii (cu cristale de rutil), cuartu laptos, lidita (cu care se incearca auru), nisipu, iaspu, calcedonia, cremenea, agata si opalu.

AMARUTA, amarute, s. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, frunzele acoperite cu peri aspri si flori galbene, dispuse in capitule (Pieris hieracioides) – Amar + suf. -uta.

galbenEA, galbenele, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina groasa, cu frunze lanceolate si dintate, cu flori galbene, care creste in locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Planta erbacee cu tulpina paroasa in partea de jos, cu frunze palmate si cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus).galbenele de padure = planta erbacee cu tulpina acoperita de peri si cu flori galbene-aurii, care creste in regiuni inalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) planta cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale acoperite cu peri si cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) planta cu tulpina dreapta, cu frunze ovale-lunguiete si cu flori galbene dispuse in panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drete (Lysimachia nummularia).galben + suf. -ea.

SUNATOARE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) planta cu miros neplacut din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene si cu miros neplacut (Crepis foetida); b) pojarnita; c) maselarita; d) sulitica. – Lat. [herba] *sanatoria (dupa sunator).

pantis, -a, adj. (reg.; despre cai) cu parul de pe corp galben deschis, iar cel de pe coama si coada negru; sarg.

sergan2, -a, adj. (reg.; despre parul sau culoarea cailor) galben-cafeniu.

MASTIF s. m. rasa englezeasca de caini de paza, puternici, cu parul scurt, de culoare galben-rosiatica, inruditi cu dogul. (< engl. mastiff)

BLOND, -A, blonzi, -de, adj. (Despre par) De culoare deschisa, galbui, galben, balai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are par de culoare deschisa; balai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoana cu par si cu ten de culoare deschisa; balan. ◊ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. – Din fr. blond.

RUJA1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Maces. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roseata, rumeneala in obraz. 3. Planta erbacee cu frunze carnoase si flori galben-purpurii, grupate intr-un buchet, care creste pe stancile din regiunea alpina (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = planta avand tulpina fara peri, cu frunze ovale si cu flori galbene; marita-ma-mama (Rudbeckia laciniata). [Pl. si: ruji] – Din bg., scr. ruza.

DEGETAR, degetare, s. n. 1. Capacel din metal sau din material plastic, care se poarta, la cusut, pe degetul cu care se impinge acul pentru a-l feri de intepaturi. 2. Planta erbacee veninoasa, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau rosii-purpurii; degetarita, degetel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.

DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).

CIUCUSOARA, ciucusoare, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina si cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum).Et. nec.

TAIETOARE ~ori f. Planta erbacee cu flori galbene si frunze acoperite cu peri moi, folosita pentru tratarea taieturilor. /v. a taia

TRANJOAICA ~ce f. Planta erbacee cu tulpina scurta, neramificata, acoperita cu peri albi, cu flori mari, galbene-aurii, care creste pe coline nisipoase si se foloseste in medicina populara. /tranji + suf. ~oaica

PASTITA, pastite, s. f. Planta erbacee mica, cu una sau cu doua flori galbene-aurii, acoperite pe dinafara cu peri moi; pascuta, floarea-pastilor (Anemone ranunculoides). – Pasti + suf. -ita.

SMANTANICA, smantanici, s. f. 1. Diminutiv al lui smantana. 2. Planta erbacee cu tulpina acoperita de peri lungi si aspri, cu flori galbene, placut mirositoare si cu fructe inguste asezate cate patru la un nod (Gallium cruciata).Smantana + suf. -ica.

MALAOI, malaoi, s. m. Numele a doi arbusti care cresc pe stanci si au flori galbene si frunze liniare, acoperite cu peri. (Helianthemum alpestre si rupifragum).

ZAMOSITA, zamosite, s. f. Planta cu tulpina ramificata de la baza, acoperita cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis si purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum).- Zamos (= zemos) + suf. -ita.

MAR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica).Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris).Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.

NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.

PASTITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a, scunda, avand frunze lunguiete si flori de culoare galbena-aurie, acoperite pe din afara cu peri moi, care creste prin locuri umbroase. /Pasti + suf. ~ita

BLOND, -A, blonzi, -de, adj. (Despre par) De culoare deschisa, care bate inspre galben; balai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de par. ◊ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. ♦ (Substantivat) Persoana cu parul de culoare deschisa, care bate inspre galben. – Fr. blond.

ZAMOSITA s. f. Planta cu tulpina ramificata de la baza, acoperita cu peri aspri, cu flori mari, de culoare galbena-deschisa sau purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus ternatus). – Din zamos + suf. -ita.

CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).

CURECHI s. m. 1. (Reg.) Varza. 2. (In sintagma) Curechi-de-munte = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii si cu fructe achene prevazute cu peri (Ligularia glauca).Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

PRASAD ~zi m. reg. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad

VULTURICA ~ci f. Planta erbacee cu flori galbene-purpurii si cu frunze mici, acoperite cu peri lungi. /vultur + suf. ~ica

CASTRAVETE, castraveti, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de forma lunguiata, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da cuiva explicatii intr-o problema pe care cel care asculta o cunoaste mai bine decat tine. – Bg. krastavec).

LUNTRICICA, luntricele, s. f. 1. Luntrisoara. 2. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse in spice sau capitule (Oxytropis campestris).Luntre + suf. -icica.

RAS2, rasi, s. m. Specie de mamifer salbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decat pisica salbatica, cu blana galbena-roscata (cu pete negre) si cu smocuri de par pe urechi; linx (Lynx lynx). – Din sl. rysi.

BARBA, barbi, s. f. 1. par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

par1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

cadmie f. (lat. cadmia, d. vgr. kadmeia, un mineral care se gasea linga orasu Teba, fundat de Cadmu, in Grecia). Chim. Oxid de zinc care se lipeste de paretii [!] hornurilor la topirea zincului. Cadmie fosila, oxid natural de zinc, galben sau rosiatic, intrebuintat ca astringent. V. calamina si tutea.

VULTURICA, vulturici, s. f. Planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). – Vultur + suf. -ica.

hultenoala s.f. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi; vulturica.

puroi (puroaie), s. n. – Coptura, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscura. pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Puscariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvint de uz inv. (sec. XVI) si general (ALR, I, 130). In fonetismul lui poate sa fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „multime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a taia, a defrisa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

SIPICA ~ci f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, paroase, adanc crestate, si flori marunte, de culoare alba-albastruie, grupate in inflorescente globuloase. 2) Planta erbacee cu tulpina acoperita cu peri moi in partea inferioara, cu frunze penate si cu flori de culoare galben-roscata, ce creste prin fanete. /<sl. sipuku

REMF, s. m. Planta cu flori galbene, dispuse in fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsula in forma de para (Aristolochia clematitis). – Din sas. ramp, remp.

BLOND adj. balai, balan, galben, (pop.) galbior, (inv. si reg.) plavit, (reg.) plavai, plavan, plaviu, (Ban.) bal. (Cu parul ~.)

LINX ~csi m. Mamifer carnivor de talie medie, cu blana galbena-roscata si pete cafenii, cu coada scurta si cu cate un smoc de par in varful urechilor; ras. /<fr., lat. lynx

RAS2 rasi m. Mamifer carnivor, de talie medie, avand blana galbena-roscata cu pete cafenii, cu coada scurta si cu cate un smoc de par in varful urechilor; linx. /<sl. rysi

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

VERDE3 n. Culoare a spectrului luminii, situata intre albastru si galben. ◊ De ~ a) carte marcata cu un semn in forma de frunza de culoare neagra; b) cu ochii verzi si cu parul negru. /<lat. vir[i]dis

BARBA, barbi, s. f. 1. parul care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. Rade in barba.Expr. A trage nadejde ca spanul de barba = a nadajdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = planta erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = planta erbacee a carei tulpina se intrebuinteaza in medicina si in industrie (Equisetum arvense). 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care-l au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

IBEX (‹ lat.) s. m. Capra salbatica originara din reg. muntoase ale Europei, Asiei si Africii de Nord (Capra ibex). Are coarne mari si curbate, blana de culoare gri-maronie (vara) si galben-maronie (iarna), inaltimea de c. 1 m si greutatea de c. 90 kg. Spre deosebire de femela, masculii au un smoc lung de par in barba.

ZEBRA ~e f. 1) Cal salbatic african, avand corpul acoperit cu par de culoare alba, vargat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zebre

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis).Et. nec.

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

zimt (-ti), s. m.1. Dinte mare, colt, virf. – 2. Crenel. – 3. Crestatura pe marginea monedei. – 4. Moneda de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la razboiul de tesut. – Var. zimte. Sl. ząbu „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbici (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zabec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai putin probabila. – Der. zimta (var. zimt(u)i), vb. (a face zimti, a cresta, a stria). – Cf. zimba, zabala.

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

BARBA barbi f. 1) par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba

brustur si brusture m. (got. gep. burst, tep, ghimpe, dim. burstilo, de unde s’a facut brustilo, apoi brusture; vgerm. burstia, tep, de unde fr. brosse, tufa, perie; ngerm. borste, anglosaxon byrst, brystl, tep, par de porc; engl. bristle, tep, par de porc, bur [d. burz si burzu], tepos, zbirlit. V. bursuc. Cp. cu fluture, strugure, viezure). Lipan, o buruiana din familia compuselor (scai), cu frunze mari cit niste palarii (lappa sau arctium). Brustur dulce, captalan. Brusturu oii, o laptuca veninoasa cu frumoase flori galbene, numita si brustan (cp. cu sirb. brstan, iedera) si clocociov (buphtalmum c*********m sau telekia speciosa).

BALTAT, -A, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori deschise formind pete. ♦ (Substantivat, f.) Baltata romaneasca = rasa de taurine cu insusiri mixte (lapte si carne), creata in Transilvania, Banat si Bucovina la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, prin incrucisarea vacilor locale din rasa sura de stepa cu tauri simmenthal. De culoare baltata alba cu galben, vacile au in medie o greutate de 550 kg si o productie anuala de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; imbracat fara gust.

SALBA s. 1. (prin Transilv.) baier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, sirag, (inv. si pop.) gherdan, (inv.) zgarda. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gatul bovinelor.) 4. (BOT.) salba-moale = a) (Evonymus europaca) vonicer, (reg.) caprifoi, clocuta, grujarca, sanger, voinicar, lemn-cainesc, lemnul-cainelui, parastasul-popii, pomita-de-sanger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigar, vonicer, lemn-cainesc; c) (Rhamnus cathartica) verigar, parul-ciutei, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-cainesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; salba-raioasa (Evonymus verrucosa) = lemn-raios, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.).

galben2 ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)