Rezultate din textul definițiilor
stridiár, stridiári s.m. 1. (înv.) negustor de stridii. 2. (reg.) pasăre marină cu cioc puternic care se hrănește mai ales cu scoici; scoicar.

ALCIÓN s. m. 1. pescăruș albastru. 2. pasăre marină legendară. 3. animal marin care formează colonii de mici polipi. (< fr., lat. alcyon)

EIDÉR s. m. pasăre marină din regiunile scandinave, înrudită cu rața. (< fr. eider, isl. aeder)

PETRÉL s. m. pasăre marină mică, albă, cu spatele și aripile cenușii, vorace, care se hrănește cu pește. (< fr. pétrel)

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din România (63-72 cm) și totodată a familiei corvidelor, omnivoră, sedentară, prezentă în pădurile umbroase din Carpați, cu cioc și picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor păsări; se îmblînzește ușor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasăre marină, de c. 90 cm, care trăiește în colonii, cu penaj alb și vîrful aripilor negru, care pescuiește în picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanță de procurare a hranei în acest mod) și are, pentru amortizarea șocului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = pește teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare brună-închisă, cu capul mare și botul gros (Corvina umbra). Trăiește în Marea Neagră.

ALBATRÓS, albatroși, s. m. pasăre marină zburătoare, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta, de culoare albă, cu aripile lungi, înguste și negre la vârf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.

PETRÉL, petrei, s. m. pasăre marină de culoare albă, cu spatele și aripile cenușii, care se hrănește cu pești și trăiește în colonii (Larus canus). – Din fr. pétrel.

FURTUNÁR, furtunari, s. m. pasăre marină de mărimea unui porumbel, cu nările situate la capătul unor tuburi cornoase de pe cioc, care trăiește în jurul Mării Mediterane (Puffinus puffinus).Furtună + suf. -ar.

CIOVÍCĂ ~ci f. 1) pasăre marină sedentară, de talie mică, cu picioare lungi și cu coadă ca la rândunică; ciovică-de-mare. 2) Pasăre răpitoare, nocturnă, sedentară, asemănătoare cu bufnița, dar de talie mai mică. 3) reg. Pasăre de baltă, migratoare, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; nagâț; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

FURTUNÁR ~i m. pasăre marină de talie medie, care zboară foarte repede; pasărea furtunii. /furtună + suf. ~ar

GOELÁND ~zi m. rar pasăre marină de talie medie, cu aripi lungi și cu penaj alburiu, care se hrănește cu pești; pescăruș. /<fr. goéland

MARTÍN ~i m. pasăre marină, de talie medie, cu aripi lungi și cu penaj, mai ales, alburiu, care se hrănește cu pești; pescăruș. /<fr. martin

PESCĂRÚȘ ~i m. pasăre marină de talie medie, cu aripi lungi, cu penaj, mai ales, alburiu și cu picioare palmiforme, care se hrănește cu pește; martin. /pescar + suf. ~uș

PINGUÍN ~i m. pasăre marină polară, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate în labe înotătoare, cu picioare scurte (având mersul în poziție verticală și legănat), cu penaj alb pe pântece și negru pe spate, care se hrănește cu pește. /<fr. pingouin

GUÁNO s.m. Rocă sedimentară fosfatică, formată prin acumularea excrementelor și a resturilor unor păsări marine, care se folosește ca îngrășământ organic natural. ♦ Îngrășământ preparat din deșeurile industriei de prelucrare a cărnii. [Pron. gua-. / < fr., sp. guano, cf. peruv. huano].

PETRÉL s.m. pasăre marină de talie mică, albă, cu spatele și aripile cenușii, foarte vorace. [< fr. pétrel].

ALBATRÓS s.m. pasăre marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat, care trăiește în emisfera australă. [< fr. albatros].

ALCIÓN s.m. 1. (Zool.) Specie de pescăruș albastru. 2. (Liv.) pasăre marină legendară. [Pron. -ci-on. / < fr., lat., gr. alcyon].

GUÁNO s. m. 1. rocă sedimentară fosfatică, prin acumularea excrementelor și a resturilor unor păsări marine, îngrășământ agricol natural. 2. îngrășământ preparat din deșeurile industriei de prelucrare a cărnii. (< fr., sp. guano)

PELECANIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări marine, palmipede: pelicanul. (< fr. pélécaniformes)

PROCELARIIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări marine, cu ciocul din mai multe plăci alăturate: albatrosul și petrelul. (< fr. procellariiformes)

SFENISCIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări marine nezburătoare: pinguinii. (cf. gr. sphénisque, pinguin-imperial)

STERCORÁR, -Ă I. adj. 1. care crește pe excremente, cu care se hrănește. 2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor f****e. II. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire)

ALBATRÓS, albatroși, s. m. pasăre marină, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta (Diomedea exulans) – Fr. albatros.

Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas și a Pleionei. 2. Fiica lui Aeolus, despre care legenda spune că trăia atît de fericită împreună cu soțul ei Ceyx, încît a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amîndoi în păsări de mare. După o altă versiune, Ceyx, pornit să consulte un oracol, și-a găsit moartea în valuri, înecat de o furtună. Distrusă de durere, Alcyone s-a aruncat și ea în mare. Înduioșați de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amîndoi în păsări marine.

FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

PINGUÍN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de păsări palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul legănat, care trăiesc în grupuri în regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

ALBATRÓS ~și m. pasăre palmipedă marină din emisfera australă, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta. [Sil. -ba-tros] /<fr. albatros

FREGÁTĂ2 ~e f. pasăre exotică marină, de talie mică, cu aripile și coada foarte lungi, care se hrănește cu pești. /<fr. frégate, it. fregata

ALBATRÓS s. m. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat. (< fr. albatros)

IMPÉNE s. f. pl. subclasă de păsări palmipede marine, cu sternul dezvoltat și aripi puternice, incapabile de zbor. (< fr. impennes)

alción m. (vgr. alkyón). O pasăre mitică marină (alcédo hispida) despre care ceĭ vechĭ spuneaŭ că alungă vîntu și-și face cuĭbu unde e marea lină, și de aceĭa era socotită ca de bun aŭguriŭ. Un fel de polip. V. ĭelcovan.

BĂCESCU, Mihai (1908-1999, n. Broșteni, jud. Suceava), biolog și oceanolog român. Acad. (1990). Cercetări de zoologie (crustacee, reptile, pești) și de biologie marină; contribuții în domeniul nomenclaturii populare a peștilor, păsărilor.

GUÁNO s. n. Îngrășământ organic natural, bogat în fosfor (și în azot), care se găsește în mari cantități în America de Sud, provenit din acumularea excrementelor și a cadavrelor de păsări, de lilieci din peșteri, a cadavrelor unor animale marine, etc. – Din fr. guano.

PĂSTRÚGĂ ~gi f. Pește marin de talie mare, cu botul plat și alungit ca un cioc de pasăre, pestriț pe spate și gălbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasă și icrele negre pe care le depune în râuri. [G.-D. păstrugii] /<sb. pastruga

RÂNDUNÍCĂ ~ci f. 1) pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc scurt, cu aripi lungi și cu coadă bifurcată, având penajul negru-albastru pe spate și alb pe pântece. ◊ ~ de mare a) pasăre din ordinul pescărușilor, care trăiește pe malul mării și se hrănește cu pești mici; b) pește marin, de talie medie, care se mișcă pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) pânză din vârful unui catarg. [G.-D. rândunicii] / <lat. hirundinella

cormorán m. (fr. cormoran, d. vfr. corp, corb, și moran, marin, d. galicu mor, mare, care se găsește și în Are-mor-icum și Mor-bihan și slavu Po-mórie, Pomeranis). O pasăre palmipedă care se nutrește cu pește. (Chinejiĭ îl învață să prindă pește pentru stăpînu luĭ).

RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s. f. 1. pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. – Rândun[ea] + suf. -ică.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)