Rezultate din textul definițiilor
hozum, hozumuri, s.n. (reg.) pat cu picioarele prelungite in sus, formand un baldachin.

BUTUC s. 1. v. buturuga. 2. v. bustean. 3. taietor, trunchi, (rar) tais, (reg.) taius, (Transilv. si Bucov.) lemnar. (~ de spart lemne.) 4. (TEHN.) bedreag, scaun de cioplit. (Un ~ al rotarului.) 5. scaun, trunchi. (~ de macelarie.) 6. obada, (reg.) tumurug, (inv.) diba, gros. (~ de tortura.) 7. (TEHN.) (pop.) capatana, (reg.) bucium, bustean, bute, creier. (~ la roata.) 8. (TEHN.; la pl.) plazuri (pl.), talpi (pl.), (reg.) craci (pl.)., drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), talpeti (pl.). (~ la razboiul de tesut.) 9. (TEHN.) pat, picior, scaun, strat, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.)

PITRUCA s. v. butuc, pat, picior, scaun, strat, talpa.

SCAUN s. 1. (prin Ban.) scamnie. (S-a asezat pe ~.) 2. (TEHN.) scaunoaie. (~ al dulgherului.) 3. (TEHN.) cal. (~ la scaunoaie.) 4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (~ al rotarului.) 5. (TEHN.) butuc, pat, picior, strat, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.) 6. (TEHN.) batator, strat, trup. (~ la melita.) 7. butuc, trunchi. (~ de macelarie.) 8. (MUZ.) calus, scaunas, scaunel. (~ la un instrument cu coarde.)

STARCIOG s. v. butuc, fus, pat, picior, scaun, strat, talpa.

STRAT s. 1. brazda, razor, (rar) postata, (inv. si reg.) tabla. (~ de flori, de legume.) 2. patura, (rar) pala. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. panza. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, patura, treapta. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.) 10. (TEHN.) batator, scaun, trup. (~ la melita.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbeaza cu 24 de zile inainte de rusalii.)

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bara de fier sau de lemn avand diverse intrebuintari (in lucrari de constructii). ♦ (Inv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele doua lemne groase, sprijinite pe cate doua picioare, care alcatuiesc patul sau corpul razboiului de tesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemanator cu festonul, prin care se obtin pe cusatura linii (dese si) pline. – Din scr. drug.

patuies, patuiese, s.n. (reg.) pat cu doua picioare la un capat si cu celalalt capat sprijinit pe vatra.

A SE SCULA ma scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se destepta. ~ la ora sapte.~ din morti a invia. 2) A lua pozitie verticala; a se ridica in picioare. ~ de pe scaun.~ din pat (sau dupa o boala) a se insanatosi. /<ngr. excubulare

SUPINATIE s.f. 1. Rasucire a mainii cu podul palmei in sus. ♦ Rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat, semn al unei mari slabiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a raspunde].

SUPINATIE s. f. 1. miscare de rasucire a mainii spre in afara. ◊ rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat. (< fr. supination, lat. supinatio)

Damastes, tilhar inzestrat cu o forta supraomeneasca si care ataca trecatorii pe drumul dintre Megara si Athenae. El avea doua paturi, unul mare si altul mic si inainte de a ucide oamenii, ii tortura intinzindu-i pe cei mici de statura ca sa-i aseze in patul mare, sau taindu-le picioarele celor inalti ca sa incapa in patul cel mic. Damastes a fost ucis de catre Theseus. Era pomenit adesea si sub numele de Procrustes (sau Polypemon).

GOGI, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. si fam.) A fi suferind, bolnav (o perioada mai lunga), fara a prezenta simptome clare si de obicei fara a cadea la pat; a purta o boala pe picioare timp mai indelungat. – Et. nec.

A GOGI ~esc intranz. pop. A fi bolnav timp indelungat, fara a prezenta simptome clare si fara a sta la pat; a purta o boala pe picioare. /Orig. nec.

COCOR, cocori, s. m. Pasare migratoare cu ciocul ascutit, cu gatul si picioarele lungi, cu penele cenusii, cu o pata rosie pe cap (Grus grus). [Var.: cucor s. m., cocoara, cucoara s. f.] – Et. nec.

COCOR ~i m. Pasare migratoare, cu gatul si picioarele lungi, de culoare cenusie, cu o pata rosie pe cap si cu penele in forma de secera la varful aripilor. /Orig. nec.

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

STALP, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.

patENA s.f. Vas de forma circulara plata, cu picior-talpa, folosit in cultul catolic pentru a primi painea sfintita. [< fr. patene, it., lat. patena].

SCULA, scol, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) trezi din somn, a (se) destepta. ◊ Expr. (Refl.) A se scula din morti = a invia. ♦ A (se) ridica (din pat) dupa o boala; a (se) vindeca, a (se) insanatosi. 2. Refl. si tranz. A (se) ridica in picioare, a (se) ridica de jos. 3. Refl. (Pop.) A se ridica sa plece; p. ext. a incepe o actiune, a se apuca de o treaba. 4. Tranz. Fig. A mobiliza, a aduna (in vederea unei actiuni). ♦ Tranz. si refl. A (se) rascula. ♦ Refl. (Inv.) A porni la razboi, a se ridica (cu armele) impotriva cuiva. – Probabil lat. *excubulare.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)