Rezultate din textul definițiilor
IMPATRI, impatresc, vb. IV. Tranz. A mari de patru ori; a cvadrupla. – In + patru.

IMPATRIT, -A, impatriti, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. impatri.

PATRU num. card., s. n. 1. Num. card. Numarul care, in numaratoare, are locul intre trei si cinci si care se indica prin cifrele 4 si IV. ♦ (Cu valoare adjectivala) Patru scaune.** Patru clase = (in vechea organizare a invatamantului) a) invatamantul elementar; b) cursul inferior al liceului. ♦ Expr. A vorbi (cu cineva) intre patru ochi (sau intre patru pereti) = a vorbi (cu cineva) in taina, fara martori. In (cele) patru zari (sau colturi, vanturi etc.) = in toate directiile; pretutindeni. ♦ (Cu elipsa substantivului determinat) (Loc. adv.) Cat patru = depasind limitele obisnuite; foarte mult. In patru = a) in patru parti egale, in sferturi; b) din patru elemente asemanatoare. (Expr.) A fi cu ochii in patru = a fi cu bagare de seama, a proceda cu multa atentie, a se pazi bine. A despica (sau a taia) firul (de par) in patru = a cerceta in mod minutios, a se ocupa de ceva cu minutiozitate exagerata, mai mult decat este necesar. (Fam.) A face pe d***u-n patru = a-si da toata silinta, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitatile pentru a izbuti intr-o actiune. ♦ (Substantivat, m.) Scrie un patru pe tabla. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Pavilionul patru. ♦ (Intra in componenta num. adverbial) Sa mananci de patru ori. ♦ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patru ori pe atata. ♦ (Intra in componenta num. distributiv) Merg cate patru. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul patru (1); nota indicata prin acest semn. – Lat. quattuor.

SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. Trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

TETRA1- Element de compunere care inseamna, „format din patru”, „patru”, „de patru ori” si care serveste la formarea unor substantive si a unor adjective. – Din fr. tetra-.

INMULTI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mari. (A ~ de patru ori o suma.) 3. a creste, a se mari, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a se multi, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 4. v. indesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prasi.

A SE CVADRUPLA se ~eaza intranz. A deveni de patru ori mai mare; a se mari de patru ori. /<fr. quadrupler, lat. quadruplare

A IMPATRI ~esc tranz. A mari de patru ori; a cvadrupla. /in + patru

ASTROIDA s.f. Curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteste fara alunecare intr-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroide, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, forma].

CVADRUPLA vb. I. tr., intr. A se impatri, a (se) mari de patru ori. [Var. cuadrupla vb. I. / < fr. quadrupler, cf. lat. quadruplus – de patru ori].

TETRA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr. tetra-, cf. gr. tetra- – (cu) patru].

fara s. f. – Casta, rasa. – Mr. fara. Ngr. φαρα, cf. alb. fare (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare sa provina din longob. fara (Puscariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), si a fost citat ca element v. germ. in rom., nejustificat, se pare, intrucit este vorba de un cuvint imprumutat dintr-un idiom balcanic, in epoca recenta. In acelasi timp, este cuvint incert, intrebuintat de patru ori de Petru Maior, care foloseste adesea cuvinte mr. (si acesta pare a fi cazul lui fara) si o data intr-un text popular din Hateg, in care este posibil sa fie o patrundere a mr. Dupa Mladenov 660, cuvintul ar fi de origine tc.

ASTROIDA s. f. curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteste fara alunecare intr-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. (< fr. astroide)

TETR(A)- elem. „patru, de patru ori”. (< fr. tetr/a/-, cf. gr. tetra)

REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES [revu dez etud sud-est oropeen], revista editata de Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Romane. Apare la Bucuresti, de patru ori pe an, incepand cu 1963. Este succesoarea publicatiei „Revue Historique du Sud-Est Europeen”.

OBLEMENCO, Ion (1945-1998, n. Corabia), fotbalist roman. Jucator al Universitatii Craiova; de patru ori golgeter al Diviziei A (1967, 1970, 1972, 1973). Stadionul central din Craiova poarta numele sau.

OERTER, Alfred (1936-2007), atlet american. A cucerit de patru ori consecutiv titlul olimpic la aruncarea discului (Melbourne, 1956, Roma, 1960, Tōkyō, 1964 si Ciudad de Mexico, 1968), performanta neegalata inca.

CVADRI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(de) patru (ori)”. [Var. cuadri-, cvadra-, cvadru-, scris si quadri-. / < lat., fr. quadri- < lat. quattuorpatru].

BERLINA s.f. 1. Trasura in forma de cupeu cu patru locuri (fabricata pentru prima oara la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru usi si patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. berline, cf. it. berlina].

BYRD [bə:d], Richard Evelyn (1888-1957), aviator si explorator polar american. A survolat pentru prima oara in lume Polul Nord (1926). A condus patru expeditii in Antarctica. In prima expeditie (aviatica) din 1928-1930, survoleaza si Polul Sud (1929) si fundeaza staiunea de cercetari Little America.

TARDIGRAD, -A I. adj. (despre animale) care merge incet. II. s. n. pl. 1. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticula chitinoasa, care se deplaseaza greoi. 2. increngatura de articulate minuscule care traiesc in muschi sau licheni si, mai rar, in apele dulci ori sarate, miscandu-se foarte incet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare. (< fr. tardigrade/s/)

ANTIMIS (‹ ngr.) s. n. Acoperamint liturgic pe care sint reprezentate punerea in mormint si patimile lui Hristos si cei patru evanghelisti, in cele patru colturi. Pe a. sint cusute fragmente din moastele unui sfint ori martir al Bisericii.

patruZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de leipatru + zece.

BLANKERS-KOEN, Fanny (1918-2004), atleta olandeza. Campioana olimpica (Londra, 1948) la patru probe (100 m, 200 m, 80 m garduri si stafeta 4 x 100 m) si de cinci ori campioana europeana. In perioada 1938-1951 a imbunatatit recordurile mondiale in cinci probe individuale.

PAISPREZECE num. card. Numar care ocupa in numaratoare locul dintre treisprezece si cincisprezece si se indica prin numarul 14 sau XIV. ◊ (Adjectival) Paisprezece carti. ◊ (Substantivat) Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cate paisprezece (lei). [Var.: patrusprezece num. card.] – patru + spre + zece.

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.

CARUL MARE, numele popular al unei grupari de stele din constelatia Ursa Mare, alcatuita din sapte stele, dintre care patru reprezinta cutia carului, iar celelalte trei oistea; pe prelungirea laturii din spatele carului, la o departare de cinci ori cit aceasta latura, se gaseste Steaua Polara. V. Mizar, Alcor.

CULOARE ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur

cinci num. (lat. quinque, pop. cinque, vgr. pente, eolic pempe, got. fimf, germ. funf, vsl. penti; it. cinque, pv. cinc, fr. cinq, sp. pg. cinco). Numar egal cu suma degetelor de la o mina, patru plus unu. Al cincilea: anu 5 (al erei), regimentu 5, pagina 5. Cinci-coade, caldarusa, o planta; cinci-degete, o planta rozacee tiritoare ([potentilla reptans]. V. scrintitoare); cinci-foi, o planta umbelifera care creste pin [!] padurile umbroase si umede si care are proprietati astringente ([sanicula europaea]. V. sanicioara).

CINCI num. card. Numar situat in numaratoare intre patru si sase si care se indica prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = planta erbacee taratoare, cu frunzele formate din cinci foliole si cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei si s-au intors cinci. ◊ (In locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Aduce cate cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. – Lat. cinque (= quinque).

INFERIOR, -oara, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)