Rezultate din textul definițiilor
CIPRINÍDE s.f.pl. (Zool.) Familie de pești teleosteeni de apă dulce, cuprinzând crapul, caracuda, linul etc.; (la sg.) pește din această familie. [< fr. cyprinidés].

DORÁDĂ s.f. Nume dat mai multor pești teleosteeni cu reflexe aurii. [< fr. dorade].

SCOMBRÍDE s.n.pl. Familie de pești teleosteeni marini, cuprinzând scrumbia, pălămida, somnul etc.; (la sg.) pește din această familie. [< fr. scombridés, cf. lat. scomber – scrumbie].

TRACHINÍDE s.n.pl. Familie de pești teleosteeni având ca tip d****l-de-mare, dragonul; (la sg.) pește din această familie. [< lat. trachinidae].

ANGHILÍDE s. f. pl. familie de pești teleosteeni: anghila. (< fr. anguillidés)

BELONÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni marini, din ordinul beloniformelor. (< lat. belonidae)

CIPRINÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni de apă dulce: crapul, caracuda, linul etc. (< fr. cyprinidés)

CLUPEÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni marini cu corpul alungit, cu solzi netezi: sardeaua, heringul, scrumbia etc. (< fr. clupéidés)

DORÁDĂ s. f. nume dat mai multor pești teleosteeni cu reflexe aurii. (< fr. dorade)

ESOCIFÓRME s. f. pl. ordin de pești teleosteeni cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți: familia asocidelor. (< fr. esociformes)

FIZOSTÓM, -Ă I. adj. (despre pești) la care vezica înotătoare este legată de esofag printr-un canal. II. s. m. pl. ordin de pești teleosteeni având această caracteristică. (< fr. physostome/s/)

MUGILÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni marini fusiformi, care au solzi și pe cap: chefalul. (< fr. mugilidés)

MURENÍDE s. f. pl. familie de pești teleosteeni: murena. (< fr. murénidés)

PERCÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni răpitori, osoși, acoperiți cu solzi ctenoizi: bibanul, șalăul, ghiborțul, fusarul. (< fr. percides)

PERCIFÓRME s. n. pl. ordin de pești teleosteeni: percidele. (< fr. perciformes)

SCOFTALMÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni: calcanul. (< lat. scophthalmidae)

SCOMBRÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni marini, buni înotători, cu capul și botul turtit, gura mare: scrumbia albastră, lacherda, pălămida, somnul etc. (< fr. scombridés)

TRACHINÍDE s. n. pl. familie de pești teleosteeni: d****l-de-mare, dragonul. (< lat. trachinidae)

UMBRÍDE s. f. pl. familie de pești teleosteeni, înrudiți cu păstrăvul: pietrarul, țigănușul etc., cu corpul fusiform, în locurile pietroase din râuri sau ape mlăștinoase. (< fr. ombridés)

SCRUMBÍE (‹ ngr.) s. f. Nume dat unor pești teleosteeni: a) s. albastră = pește din familia scombride, lung de 30-30 cm, cu corpul cilindric, albastru-verzui, cu dungi transversale pe spate, alburiu pe partea ventrală, răspândit în Oc. Atlantic și în unele mări (Scomber scrombus); uscată, se comercializează sub numele de țâri, iar conservată sub numele de macrou; b) s. de Dunăre = pește din fam. clupeide, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi caduci, pe spate verde-albăstrie, pe laturi alb-argintie (Alosa = Caspialosa pontica). Relict ponto-caspic, se întâlnește în M. Azov și M. Neagră, de unde migrează în fluvii, inclusiv în Dunăre, unde se și reproduce. Numele de s. de D. este uneori folosit și pentru rizeafcă, specie înrudită cu care este adesea confundată. S. de mare = specie asemănătoare cu s. de Dunăre, dar mai mică, cu câteva pete negre, rotunde, pe laturile corpului (Alosa maeotica). Relict ponto-caspic întâlnit mai ales în M. Neagră și M. Azov iar în timpul verii și în lacul Razelm. Numită și s. albă de mare.

CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -ioară.

SOMN1, somni, s. m. pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. som.

TON1, toni, s. m. pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.

SCÓRPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (În basme) Ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = pește teleostean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

TELEOSTEÁN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale; (și la sg.) pește care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) pește teleostean. [Pr.: -le-os-te-an] – Din fr. téléostéen.

MORUNÁȘ, morunași, s. m. Diminutiv al lui morun.pește teleostean de ape dulci, asemănător cu crapul, de culoare cenusie-albăstrie, cu botul prelung (Vimba vimba). [Var.: moronáș s. m.] – Morun + suf. -aș.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

SOMÓN, somoni, s. m. pește teleostean răpitor marin din familia salmonidelor, lung de 1-1,5 m și cu greutatea de 25-30 kg, care intră vara în fluvii pentru a-și depune icrele (Salmo salar). – Din fr. saumon.

KÉTA f. Specie de pește teleostean care trăiește în mările din Extremul Orient și din care se obțin icrele de Manciuria. /< rus. keta

ANGHÍLĂ s.f. pește teleostean migrator, cu corpul alungit, care trăiește în fluviile Europei, dar care îsi depune ouăle în Marea Sargasselor; (pop.) țipar. [Cf. fr. anguille, lat. anguilla].

MÓRUĂ s.f. (Zool.) pește teleostean marin, ajungând până la 1,5 m, cu trei înotătoare dorsale, care trăiește în nordul Oceanului Atlantic. [Pron. -ru-ă. / < fr. morue, cf. lat. morrhua].

ANGHÍLĂ s. f. pește teleostean migrator, cu corpul în formă de șarpe; țipar. (< fr. anguille, lat. anguilla)

KÉTA s. f. pește teleostean înrudit cu păstrăvul, dar mai mare, care trăiește în mările din Extremul Orient și migrează în fluvii pentru reproducere. (< rus. keta)

MERÚ s.m. pește teleosteean osos, cu carnea foarte apreciată, care poate atinge, în mările calde, 2 m lungime și o greutate de 100 de kg. (< fr. mérou, sp. mero)

SCALÁR1 s. m. pește teleostean de acvariu, originar din America de Sud, având corpul discoidal, cu reflexe aurii și brune, brăzdat de dungi transversale negre sau gri și ochiul înconjurat cu roșu. (< fr. scalaire)

SOMÓN s. m. pește teleostean răpitor marin, care intră vara în râuri pentru a-și depune icrele, cu o carne roz, grasă. (< fr. soumon)

ANGHÍLĂ (‹ lat. anguilla, după fr.) s. f. pește teleostean migrator, cu corpul în formă de șarpe, de c. 3 m lungime și c. 65 kg (Anguilla anguilla). Adulții migrează în M. Sargasselor, unde, după depunerea icrelor, mor. Larvele duse de Gulfstream, ajung după 2-4 ani în fluviile Europei, unde se transformă în adulți. Pătrunde și în M. Neagră și Dunăre.

ATERÍNĂ (‹ ngr.) s. f. pește teleostean marin, lung de 10-15 cm, cu corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc (Atherina machon pontica). Folosit mai ales ca nadă.

BARBÚN (‹ ngr.) s. m. pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

BIBÁN (< bg.) s. m. pește teleostean răpitor, de apă dulce și salmastră, răspîndit în Europa și Asia de Nord, lung de 25-30 cm, de c. 2 kg, cenușiu-verzui, cu 5-9 dungi negre transversale pe flancurile corpului și cu carne albă, gustoasă (Perca fluviatilis). ♦ B.-soare = pește teleostean răpitor și dăunător pisciculturii (distruge puietul și icrele), lung de 10-20 cm, verde-albăstrui cu pete portocalii și verzui, originar din America de Nord (Lepornis gibbosus); sorete.

BOARȚĂ (BOARCĂ) s. f. pește teleostean mic (4,5-5 cm, în mod excepțional 8-9 cm), cu corp înalt și turtit lateral, răspîndit în bălțile și în lacurile de cîmpie din Europa, care își depune icrele între valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).

CARACUDĂ (‹ bg.) s. f. pește teleostean, ciprinid, prezent în toate apele stătătoare și reg. mocirloase ale rîurilor Europei și Asiei de Nord, de 15-20 cm și 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, arămii și galbeni-portocalii pe burtă (Carassius carassius).

CARAS (‹ rus.) s. m. pește teleostean, ciprinid, de ape dulci, de origine nord-asiatică, care a pătruns în Europa inițial ca pește ornamental, apoi în toate apele continentului. Are c. 15-35 cm și 70-110 g, solzi mari, cenușii-verzui, uneori negricioși și argintii (Carassius auratus gibelio).

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus).

CLEAN (‹ bg.) s. m. pește teleostean care trăiește aproape exclusiv în apele curgătoare de deal și șes din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm și 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular în secțiune transversală, solzi mari tiviți cu negru, verzi-închis pe spate, albi-gălbui pe flancuri și albi-argintii pe burtă (Leuciscus cephalus).

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din România (63-72 cm) și totodată a familiei corvidelor, omnivoră, sedentară, prezentă în pădurile umbroase din Carpați, cu cioc și picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor păsări; se îmblînzește ușor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasăre marină, de c. 90 cm, care trăiește în colonii, cu penaj alb și vîrful aripilor negru, care pescuiește în picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanță de procurare a hranei în acest mod) și are, pentru amortizarea șocului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = pește teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare brună-închisă, cu capul mare și botul gros (Corvina umbra). Trăiește în Marea Neagră.

COREGÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. kore „pupilă” + gonia „unghi”) s. m. pește teleostean, salmonid, dulcicol și marin, migrator, de c. 30-60 cm, cu solzi argintii (Coregonus). Trăiește în lacuri în regiunile din N Europei. Aclimatizat și în România.

COROSBÍNĂ s. f. pește teleostean mărunt, viu colorat, cu două tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Trăiește și în Marea Neagră. Sin. cățel-de-mare.

COSÁC (‹ bg.) s. n. pește teleostean ciprinid, dulcicol, asemănător cu plătica, din marile fluvii ale Europei de Est și Centrale, avînd două specii în apele din România: c. cu botul alungit (Abramis ballerus) și c. cu botul turiti (A. sapa sapa).

COSÁȘ (‹ coasă) s. m. 1. Persoană care cosește. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi și cu organe stridulante care produc un țîrîit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. pește teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm și 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasăre mică (c. 18 cm), dăunătoare, din ordinul paseriformelor, care trăiește în Perú, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit și penaj cafeniu-închis-cărămiziu (Phytotoma rara).

CRAP (‹ bg., scr.) s. m. pește teleostean, ciprinid, dulcicol, răspîndit în bazinele mărilor Neagră, Aral și Caspică, în Europa Centrală, de Vest, de c. 30-60 cm și 1-4 (6) kg, semimigrator, cu corp lung acoperit de solzi mari, argintii-ruginii și cu două perechi de mustăți (Ciprinus carpio). Prezintă mare valoare economică, motiv pentru care s-au creaat multe rase de cultură: Lausitz, Galițiană, Aischgrund, Aurul Deltei.

HÉRING (‹ germ.) s. m. pește teleostean marin (Clupea harengus), de c. 20 cm lungime, albastru-argintiu, cu corpul turtit, având o musculatură bine dezvoltată și oase subțiri. Trăiește în bancuri în Oc. Atlantic și în mările Nordului și Baltică; se pescuiește în cantități foarte mari.

LABÁN (‹ rus.) s. m. pește teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenușie-albăstruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterană pătrunde în Marea Neagră, apoi în Delta Dunării și în lacurile litorale.

OSTRÉINOS (‹ ngr.) pește teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 20-30 cm lungime, înrudit cu chefalul, care trăiește în Oc. Atlantic, M. Mediterană și Marea Neagră (Mugil saliens).

COREGÓN s. m. pește migrator teleostean de lac, din familia salmonidelor, cu solzi argintii. (< fr. corégone)

SALMONÍDE s. n. pl. familie de pești răpitori teleosteeni, cu corpul fusiform: somonul, păstrăvul, lipanul etc. (< fr. salmonidés)

TELEOSTEÉNI s.m.pl. Subclasă de pești care au coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale, al căror tip este crapul; (la sg.) pește din această subclasă. [Pron. -le-os-te-eni, sg. teleostean. / < fr. téléostéens, cf. gr. teleios – complet, osteon – os].

TELEOSTEÉNI s. m. pl. subclasă de pești cu coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada heterocercă: crapul. (< fr. téléostéens)

TELEOSTEÁN ~éni m. 1) la pl. Subclasă de pești având corpul acoperit cu solzi osoși și coadă împărțită în două părti egale (reprezentanți: somnul, știuca, crapul). 2) pește din această subclasă. [Sil. -le-os-te-an] /<fr. téléosteen



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)