Rezultate din textul definițiilor
CARTEL, carteluri, s. n. 1. Una dintre formele monopolurilor capitaliste, in care mai multe intreprinderi din aceeasi ramura de productie incheie o conventie stabilind preturi de vanzare unice si regiuni geografice de desfacere pentru fiecare in parte, in vederea eliminarii concurentei si a obtinerii de cat mai multe profituri. 2. (In statele burgheze) Alianta intre doua sau mai multe partide politice. 3. (Inv.) Conventie scrisa intre state, pentru schimbul sau rascumpararea prizonierilor. – Fr. cartel.

INDIVIDUAL, -A, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveste sau apartine unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinte. 2. Care este executat de individ. Munca individuala. ♦ (Adverbial) In mod izolat, fiecare in parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel.

CONTRADICTORIALITATE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, in temeiul caruia fiecare parte dintr-un proces este indreptatita sa i se comunice toate actele partii adverse si sa discute in contradictoriu problemele care intereseaza solutionarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate.

DISPENSATOR, -OARE, dispensatori, -oare, adj. (Rar) Care distribuie, care da fiecaruia partea sa. – Din fr. dispensateur, lat. dispensator, -oris.

RINICHI, rinichi, s. m. fiecare dintre cele doua organe interne ale omului si ale animalelor superioare, care secreteaza si excreteaza u***a si care sunt situate in regiunea lombara, in afara cavitatii peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rarunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care serveste la inlocuirea temporara a functiilor rinichiului, eliminand totodata produsii toxici din sange, fara sa modifice compozitia lui. – Lat. reniculus.

SEMIRECITAL, semirecitale, s. n. Recital alcatuit din doua parti, fiecare dintre ele fiind sustinuta de un alt artist. – Semi- + recital.

COTOR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpina, lujer (la legume si la plante erbacee) care sustine frunzele, fructul sau florile. ♦ partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. parte, loc unde se leaga sau unde se cos foile unei carti, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ parte a unui chitantier, a unui bonier etc. ramasa dupa ce s-au rupt jumatatile detasabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantier, bonier etc. dupa predarea chitantei. 3. S. m. (La fiinte; rar) partea dinspre radacina a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de par. – Et. nec.

COTITATE s. f. Valoare la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg. – Din fr. quotite.

DESAGA ~gi f. 1) Sac format din doua parti (fiecare semanand cu o traista), unite intre ele, care se poarta pe umeri sau pe sa. 2)fiecare din partile acestui sac. [Var. desag] /<ngr. disakki[on], bulg. disagi

AL PATRULEA a ~a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul patru in ordinea numararii; care vine dupa al treilea. ~ rand.A ~a parte fiecare din partile egale ale unui intreg impartit in patru; o patrime; un sfert. /patru + le + a

POLISINDETON ~oane n. Figura de stil constand in repetarea unei conjunctii inaintea fiecarei parti omogene din cadrul unei propozitii. /<fr. polysyndeton

SINGLE [pr.: singl] n. : Disc ~ disc care contine o singura piesa pe fiecare parte. /Cuv. engl.

TRATAT ~e n. 1) Intelegere incheiata intre doua sau mai multe state, prin care se stabilesc bazele relatiilor reciproce si obligatiile care revin fiecarei parti; conventie; acord. ~ de pace. ~ comercial. 2) Lucrare de sinteza in care sunt expuse principiile de baza ale unei discipline sau ale unei arte. ~ de filozofie. ~ de muzica. /<lat. tractatus, germ. Tractat, fr. traite

COTITATE s.f. Suma la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg; cota. ◊ Cotitate disponibila = parte din avere de care se poate dispune in viata sau prin testament, libera de orice obligatii legale de mostenire. [Cf. fr. quotite < lat. quotus – cat].

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

DISPENSATOR, -OARE adj., s.m. si f. (Rar) (Cel) care distribuie, care da fiecaruia partea sa. [Cf. fr. dispensateur].

SONATA s.f. Compozitie muzicala pentru unul sau doua instrumente, compusa din trei sau patru parti, fiecare cu ritm deosebit. [< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate].

TRANSA s.f. 1. fiecare dintre partile in care este impartit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie in rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fetele laterale ale unei carti, care rezulta prin taierea transversala a filelor. [< fr. tranche].

COTITATE s. f. suma la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg; cota. ♦ ~ disponibila = parte din avere de care se poate dispune in viata sau prin testament, libera de orice obligatii legale de mostenire. (< fr. quotite)

DIDIM, -A adj. (bot.; despre organe) din doi lobi dispusi simetric de fiecare parte a liniei mediane. (< fr. didyme, gr. didimos, geaman)

DISPENSATOR, -OARE adj. care distribuie, care da fiecaruia partea sa. (< fr. dispensateur)

DUBLU2, -A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ◊ (s. m.) ~ baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< fr. double)

SONATA s. f. compozitie muzicala pentru unul sau doua instrumente, alcatuita de obicei din trei parti, fiecare cu o miscare diferita. (< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate)

TRANSA s. f. 1. fiecare dintre partile in care este impartit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie in rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fetele laterale ale unei carti care rezulta prin taierea transversala a filelor. (< fr. tranche)

LP, LP-uri, s. n. Disc cu turatia de 33 de rotatii pe minut si cu durata intre 25 si 30 de minute pe fiecare parte [Pr.: elpi]. – Abr. din engl. L[ong] P[laying record].

birema f., pl. e (lat. biremis, d. remus, visla, rama). Corabie antica cu doua rinduri de rame de fiecare parte.

L***E (‹ fr.; {s} lat. labium „buza”) s. f. (ANAT.) Labia mare = fiecare dintre cele doua mari repliuri cutanate, ce delimiteaza intern, de fiecare parte, vestibulul v****i si care sunt reunite posterior in comisura posterioara. Labia mica = fiecare dintre cele doua repliuri cutanate ce delimiteaza intern, de fiecare parte, in raport cu labiile mari, vestibulul v****i.

CANAT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. fiecare dintre cele doua parti ale unei piei de animal taiate in jumatate, de-a lungul spinarii. 2. fiecare dintre partile mobile din care este alcatuita o usa, o poarta, o fereastra etc. 3. Toc2, pervaz de usa. – Din tc. kanat.

CARTIER, cartiere, s. n. 1. parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului. 2. parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ◊ Marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara. 3. fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

INFUNDATOARE, infundatori, s. f. fiecare dintre partile care inchid carul in fata si in spate. – Infunda + suf. -atoare.

ZONA, zone, s. f. 1. fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate in functie de poli, de cercurile polare si de tropice si caracterizate printr-o clima specifica. Zona temperata. Zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) fiecare dintre partile cerului corespunzatoare celor cinci zone (1) ale Pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitata pe baza unor caracteristici distinctive, a unor imprejurari speciale, a unei destinatii determinate etc. 3. (Geom.) parte din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua paralele. 4. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime conventionala, folosita in arhitectura clasica pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absoluta a unui numar real (fara a se tine seama de semnul algebric). ♦ Numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor elementelor unui numar complex. 3. fiecare dintre partile principale (si detasabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunara. 4. parte componenta a unui ansamblu (cu functionalitate proprie). – Din fr. module.

MADULAR, (1) madulare, s. n., (2) madulari, s. m. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) fiecare dintre membrele unei fiinte; p. gener. fiecare dintre partile sau organele din care este alcatuita o fiinta. 2. (inv.) Membru al unei societati, al unei asociatii etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

FIECE, adj. nehot. (Pop.) Care este, se socoteste, se intampla, se ia etc. fiecare in parte, in fiecare zi etc.; fitece. Fiece om. Fiece zi. [Pr.: fi-e-.Var.: fiesce, fiestece adj. nehot.] – Fie1 + ce.

SET, seturi, s. n. 1. fiecare dintre partile in care se impart unele jocuri sportive, determinate de castigarea unui anumit numar de puncte in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vand impreuna. 3. Ansamblul de obiecte de imbracaminte (in special pulover si jacheta) ale carui piese sunt confectionate din acelasi material; garnitura (3). – Din engl., fr. set.

TOM, tomuri, s. n. fiecare dintre partile unei lucrari, ale unei opere de proportii mai intinse, formand adesea o unitate independenta si purtand, de cele mai multe ori, un numar de ordine; volum. Tomul doi.P. gener. Carte, opera, lucrare. – Din fr. tome, lat. tomus.

ANTINOMIE, antinomii, s. f. Contradictie aparent insolubila intre doua teze, doua legi sau doua principii (filozofice), care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare in parte, la fel de concludent. – Din fr. antinomie, lat. antinomia.

POLISINDETON s. n. Figura de stil care consta in repetarea unei conjunctii la inceputul fiecareia dintre partile unei fraze sau inaintea fiecaruia dintre termenii unei enumerari, pentru a da discursului mai multa forta. – Din fr. polysyndeton.

FASCICULA, fascicule, s. f. fiecare dintre partile unei opere unice care se publica in etape succesive (urmand a fi reunite intr-un tot dupa aparitia integrala a lucrarii). ♦ Brosura continand o parte, un capitol dintr-un roman publicat in fragmente succesive; p. gener. brosura. ♦ Coala de tipografie faltuita. [Var.: fascicola s. f.] – Din fr. fascicule.

FATADA, fatade, s. f. fiecare dintre partile exterioare verticale ale unei cladiri, ale unui monument; spec. partea dinspre strada sau partea unde se gaseste intrarea principala a unei cladiri. ◊ Loc. adj. De fatada = de forma, pentru a salva aparentele. – Din fr. facade (refacut dupa fata).

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

CURTINA, curtine, s. f. Portiune de zid care uneste flancurile a doua bastioane. ♦ fiecare dintre partile pavilionului care inconjura un blazon regal. – Din fr. courtine.

ETAJ, etaje, s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri de deasupra parterului, cuprinzand incaperile situate pe acelasi plan orizontal; cat, nivel. 2. parte dintr-o masina de forta in care se produce o variatie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. parte a unui amplificator electric in care se produce una dintre amplificari. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic si faunistic, corespunzand celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; in sintagma) Etaj de vegetatie = zona de vegetatie cu anumite conditii proprii, determinate de modificarile regimului termic si hidric pe verticala. – Din fr. etage.

LITIGANTA, litigante, adj. (In sintagma) parte litiganta = fiecare dintre partile care se afla in litigiu, in fata unui organ de jurisdictie. – Din fr. litigant.

MONOBLEPSIE, monoblepsii, s. f. Defect al vederii care consta in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. – Din fr. monoblepsie.

ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

TRANSA, transe, s. f. 1. fiecare dintre partile in care sunt divizate lucrurile ce urmeaza sa fie produse sau distribuite in etape succesive; parte, portie. ♦ fiecare dintre portiunile anatomice in care este separata carnea taiata, in vederea sortarii pe calitati si a formarii de pachete preambalate. 2. Suprafata formata de marginile taiate ale foilor unei carti, ale unui registru etc., uneori vopsita sau aurita. – Din fr. tranche.

RESPECTIV, -A, respectivi, -e, adj. Care priveste imprejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raporteaza la fiecare in particular, care priveste fiecare dintre partile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Sotul sau iubitul cuiva (in raport cu aceasta persoana); sotia sau iubita cuiva (in raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

REZEMATOARE, rezematori, s. f. 1. Spatar, speteaza (de scaun). ♦ fiecare dintre partile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijina bratele. 2. Balustrada, parapet, rampa. [Var.: (reg.) razimatoare s. f.] – Rezema + suf. -atoare.

BOB2 boabe n. 1) fiecare dintre partile componente (asemanatoare cu un graunte) ale unei totalitati de elemente omogene; fir. ~ de nisip. 2) Obiect mic, de forma rotunda, separat dintr-o cantitate mare de obiecte identice. ~ de margaritar. /Orig. nec.

CANAT1 ~uri n. fiecare dintre partile mobile din care sunt alcatuite usile, ferestrele etc. Usa cu doua ~uri. /<turc. kanat

CELULA ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrana, citoplasma si nucleu) care sta la baza structurii si activitatii vitale a organismelor vii. ~ vegetala. 2) fiecare dintre cavitatile unui fagure; alveola. 3) Incapere mica intr-o inchisoare, destinata detentiei izolate a celor intemnitati. 4) Camera mica de locuit intr-o manastire; chilie. 5) tehn. fiecare dintre partile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula

CINCIME ~i f. fiecare dintre partile egale ale unui intreg impartit in cinci; a cincea parte din ceva. /cinci + suf. ~ime

DUSMAN2 ~a (~i, ~e) m. si f. 1) fiecare dintre persoanele care sunt legate printr-un sentiment de dusmanie reciproca, privite in raport una fata de alta; vrajmas; inamic. ~ de moarte. 2) fiecare dintre partile beligerante implicate intr-un conflict armat, privite in raport una fata de alta; inamic; vrajmas. /<turc. dusman

ETAJ ~e n. 1) fiecare dintre partile unei cladiri situate intre planseuri deasupra parterului; cat. 2 ) fiecare dintre portiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) fiecare dintre straturile de pamant care corespund in timp unei varste geologice. 4) Diviziune principala a zacamantului unei mine stabilit in vederea exploatarii. /<fr. etage

FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana.~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum

INDIVIZIUNE ~i f. Stare a unui bun material asupra caruia au dreptul mai multe persoane, fara a fi determinata cota-parte a fiecareia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision

LITIGANT ~ta (~ti, ~te) Care tine de un litigiu; propriu litigiului. ◊ parte ~ta fiecare dintre partile care se afla intr-un litigiu. /<fr. litigant

LOB ~i m. 1) Portiune anatomica si functionala a unui organ (creier, plamani etc.) delimitata prin fisuri sau cute adanci. 2) partea inferioara a urechii externe la om. 3) fiecare dintre partile proeminente si rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, despartite una de alta prin crestaturi adanci. /<fr. lobe

MIIME ~i f. fiecare dintre partile egale ale unui intreg, impartit intr-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime

MILIARDIME ~i f. fiecare dintre partile egale ale unui intreg impartit intr-un miliard; a miliarda parte din ceva. /miliard + suf. ~ime

MILIONIME ~i f. fiecare dintre partile egale ale unui intreg impartit intr-un milion; a milioana parte din ceva. [Sil. -li-o-] /milion + suf. ~ime

NIVEL1 ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

NOIME ~i f. fiecare dintre partile egale ale unui intreg, impartit in noua; a noua parte din ceva. [Sil. no-i-] /noua + suf. ~ime

OPTIME ~i f. 1) fiecare dintre partile egale ale unui intreg impartit in opt; a opta parte din ceva. 2) muz. Nota cu valoare de a opta parte dintr-o nota intreaga. /opt + suf. ~ime

PATRIME ~i f. 1) fiecare din partile egale ale unui intreg impartit in patru; a patra parte dintr-un intreg; sfert. 2) muz. A patra parte din timpul cat dureaza o nota muzicala intreaga. [Sil. -tri-] /patru + suf. ~ime

RESPECTIV ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care se refera la persoana sau la obiectul despre care este vorba; corespunzator. 2) (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care se refera la fiecare in parte. /<fr. respectif, lat. respectivus

SFERT ~uri n. fiecare dintre partile egale ale unui intreg impartit in patru; a patra parte din ceva; patrime. /<sl. tetvrutu

SUTIME ~i f. fiecare dintre partile egale ale unui intreg, impartit intr-o suta; a suta parte din ceva. /suta + suf. ~ime

TIMP2 ~i m. 1) fiecare dintre fazele unei miscari, ale unei actiuni. ◊ In doi ~i si trei miscari foarte repede. 2) muz. fiecare dintre partile egale ca durata care alcatuiesc o masura; bataie. 3) fiecare dintre fazele ciclului unui motor. Motor in patru ~i. /<lat. tempus, ~oris

TREIME ~i f. 1) fiecare dintre partile (egale) ale unui intreg, impartit in trei; a treia parte dintr-un intreg. 2) Unitate constituita din trei elemente. ◊ Sfanta ~ unitate tainica in credinta crestina a celor trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime

VRAJMAS3 ~i m. 1) persoana care uraste pe cineva si cauta sa-si faca rau; dusman. 2) fiecare dintre partile beligerante implicate intr-un conflict armat; dusman; inamic. /cf. vrajba

COCONTRACTANT, -A s.m. si f. fiecare dintre partile care participa la un contract. [Cf. fr. cocontractant].

CURTINA s.f. 1. fiecare dintre partile care alcatuiau blazonul mantiei regale (in Franta). 2. Zid care uneste flancurile a doua turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbusti din cuprinsul unui spatiu verde, constituit dintr-o singura specie. [< fr. courtine].

HIPOCONDRU s.n. fiecare dintre partile laterale ale abdomenului, situate imediat sub ultima coasta. [Pl. -re, -ruri, var. ipocondru s.n. / < fr. hypocondre, cf. gr. hypo – dedesubt, chondros – cartilaj].

ORCHESTRA vb. I. tr. A scrie fiecare dintre partile pentru instrumente ale unei compozitii muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].

RESPECTIV, -A adj. Care priveste persoana, obiectul, imprejurarea despre care este vorba; care este legat de fiecare in parte in mod particular. ♦ Corespunzator. ♦ (adv.) Pentru cealalta situatie; pentru al doilea caz. [Cf. fr. respectif].

SEMITRAVERSA s.f. (Mar.) partea din fiecare bord a unor traverse de punte intrerupte de o gaura de magazie sau de o alta deschidere in punte. [< semi- + traversa, dupa fr. demi-barrot].

ZONA s.f. 1. fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

ETAJ s.n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

LOB s.m. 1. parte rotunjita si proeminenta a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de constructie in forma unui arc de cerc. 2. Portiune de albie, lunca sau terasa cuprinsa in bucla unui meandru. 3. (Bot.) fiecare dintre partile in care este sectionata o frunza, o petala sau o sepala. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos].

MONOBLEPSIE s.f. Defect al vederii constand in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere].

canat (canaturi), s. n.fiecare dintre partile mobile ale unei usi sau ferestre. – Mr. canata. Tc. kanat (Roesler 594; Seineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanate, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gindea la lat. cannata, care nu pare posibila.

PETALA s.f. fiecare dintre partile care formeaza corola unei flori. [< fr. petale, cf. gr. petalon].

RATA s.f. 1. fiecare dintre partile in care se esaloneaza o suma de bani sau o obligatie de alta natura pentru a fi achitata sau distribuita treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobanzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare si capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare si intregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].

UNITATE s.f. 1. Numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ Formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

ARCADA s. f. 1. element de arhitectura dintr-un arc si din elementele care il sustin. ◊ motiv decorativ constand din inscrierea ritmica a unor arce de cerc. 2. portiune anatomica (osoasa) in forma de arc; partea curbata a osului frontal, deasupra ochiului. 3. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal. 4. fiecare dintre partile unei sei, sub forma de punti arcuite. (< fr. arcade)

ARTROMER s. n. (biol.) fiecare dintre partile unui organism articulat. (< engl. arthromere)

BORD s. n. 1. fiecare dintre partile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripa de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a inlatura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord)

COCONTRACTANT, -A s. m. f. fiecare dintre partile care participa la un contract. (< fr. cocontractant)

CURTINA s. f. 1. fiecare dintre partile care alcatuiau blazonul mantiei regale (in Franta). 2. zid de aparare al unei cetati intre doua turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbusti din cuprinsul unui spatiu verde, dintr-o singura specie. (< fr. courtine)

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

FLANC s. n. 1. extremitate laterala a unei formatii, a unui dispozitiv de lupta. ♦ din ~ = dintr-o parte; in ~ (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. carton special care serveste la confectionarea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. 4. portiune laterala dintr-o cuta de teren, in care straturile isi mentin inclinarea aproximativ constanta. ◊ fiecare dintre partile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc)

HIPOCONDRU s. n. fiecare dintre partile laterale ale abdomenului. (< fr. hypocondre)

LOB1 s. m. 1. portiune rotunjita si proeminenta a unui organ anatomic (creier, plamani, ficat). ◊ partea inferioara a pavilionului urechii. 2. element de constructie in forma unui arc de cerc. 3. portiune buclata a unui meandru. 4. fiecare dintre partile in care este sectionata o frunza, o petala sau sepala. (< fr. lobe)

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

MONOBLEPSIE s. f. defect al vederii in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. (< fr. monoblepsie)

RATA s. f. 1. fiecare dintre partile in care se esaloneaza o datorie sau o alta obligatie pentru a fi achitata sau distribuita treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobanzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare si capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare si intregul capital avansat. (< germ. Rate)

RESPECTIV, -A adj. care priveste imprejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare in parte in mod particular. ◊ corespunzator. ◊ (adv.) pentru cealalta situatie (parte); pentru al doilea caz; adica, va sa zica, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

ANTINOMIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Contradictie aparent insolubila intre doua teze care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare in parte, la fel de concludent. In antichitate era adesea denumita aporie: I. Kant a formulat patru a. ale ratiunii pure: 1) lumea este finita si infinita; 2) fiecare substanta complexa consta din lucruri simple si nu exista nimic simplu; 3) in lume exista libertate si domina determinismul; 4) exista o cauza a lumii (Dumnezeu) si nu exista o cauza prima. V. paradox. 2. (REL.) Metoda teologica aplicata doctrinei despre Dumnezeu si, in general, dogmelor credintei, indicind neconcordanta dintre definitiile formale si continutul transcendent al credintei (misterul adevarului divin) care nu poate fi redus la notiuni rationale.

BORD, borduri, s. n. fiecare din partile laterale ale puntii unei nave. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigatia pe apa, p. ext. referitor la navigatia aeriana. Jurnal de bord.Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea navei, p. ext. pe avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a inlatura. – Fr. bord.

LITIGANT, -A, litiganti, -te, adj. (In expr.) parte litiganta = fiecare dintre partile care se afla in litigiu, in fata unui organ de jurisdictie. – Fr. litigant.

CANAT1, canate, s. n. fiecare dintre partile unei piei de animal taiate in jumatate, de-a lungul spinarii.

CANAT2, canaturi, s. n. fiecare dintre partile mobile din care este alcatuita o usa, o poarta, o fereastra etc. – Tc. kanat.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

ZONA, zone, s. f. 1. fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare si de tropice. Zona temperata. Zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) fiecare dintre partile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere delimitata pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor imprejurari speciale. 3. parte din suprafata unei sfere, cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Fr. zone.

CAZ, cazuri, s. n. 1. Imprejurare, circumstanta, situatie. ◊ Caz de constiinta = Imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul ca... = a presupune ca... A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala. Doua cazuri de scarlatina. 4. (Gram.) Categorie specifica numelui, prin care se exprima raporturile logice dintre nume si diverse parti ale propozitiei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Din lat. casus, fr. cas.

INSTRUMENTATIE, instrumentatii, s. f. 1. Etapa in procesul de creatie a unei piese muzicale pentru orchestra, in care autorul repartizeaza ceea ce revine spre executare fiecarui instrument in parte. 2. Ramura a stiintei muzicale care se ocupa cu descrierea particularitatilor instrumentelor. 3. Operatie de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese ramase accidental intr-un put de petrol. – Din fr. instrumentation.

EMPIRISM s. n. Doctrina care considera experienta senzoriala ca prima sursa a cunoasterii si a cunostintelor. ◊ Empirism logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte. – Din fr. empirisme.

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

PANTALON, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Imbracaminte exterioara care acopera, de la mijloc in jos, corpul si fiecare picior in parte; nadrag. ♦ Chiloti, izmene. 2. Piesa de tabla sau de metal turnat, goala in interior, folosita la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantaloni, fr. pantalon.

ANALIZA, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un intreg, un fenomen etc., examinand fiecare element in parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compozitia unei substante. – Din fr. analyser.

ANALIZA, analize, s. f. 1. Metoda stiintifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarui element in parte; examinarea amanuntita a unei probleme. ◊ Expr. In ultima analiza = in concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compozitiei unei substante prin descompunerea ei in elementele constitutive. 3. (in sintagma) Analiza matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele, derivatele si aplicatiile lor. – Din fr. analyse.

PROPORTIE, proportii, s. f. 1. Raport intre dimensiunile unor obiecte, ale partilor unui intreg sau intre fiecare dintre aceste parti si intreg. ♦ Procent. 2. Raport, relatie (echilibrata) intre fenomene, notiuni etc. ◊ Loc. adv. In proportie cu... sau (loc. prep.) in proportia... = proportional cu..., potrivit cu... 3. (La pl.) Dimensiune, marime; extindere (mare), amploare. ◊ Expr. A lua proportii = a se dezvolta, a creste foarte mult; (fam.) a se ingrasa. ♦ Cantitate, masura. 4. (Mat.) Egalitate a doua rapoarte alcatuite din patru elemente. [Var.: (inv.) proportiune s. f.] – Din fr. proportion, lat. proportio, -onis.

STIMA2, stime, s. f. partea care revine fiecaruia dintre interpretii unei bucati muzicale si care se extrage, separat, din partitura generala. – Din germ. Stimme.

COPOLIMERIZARE, copolimerizari, s. f. Reactie de polimerizare a unui amestec de doi monomeri, din care rezulta un polimer mixt cu proprietati diferite de proprietatile polimerilor obtinuti din fiecare monomer in parte. – Cf. fr. copolymeriser.

MICROECONOMIE s. f. Economia sau relatiile economice la nivelul fiecarei intreprinderi in parte. – Din fr. micro-economie.

RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.

RASCOLI, (I 1, II) rascolesc, (I 2) rascol, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. A face dezordine cautand pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amanuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l inviora. ♦ Tranz. A scurma, a racai pamantul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A starni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face sa devina acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face sa se razvrateasca, sa se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stana, alegand oile dupa fiecare proprietar in parte. – Din sl. raskoliti.

SINARHIE, sinarhii, s. f. Guvernare simultana a mai multor capetenii, care conduc fiecare cate o parte a unui stat. – Din fr. synarchie.

CUSTODE, custozi, s. m. 1. Persoana insarcinata cu paza si cu pastrarea unor bunuri (mobile). Custode de biblioteca. ♦ (Jur.) Persoana insarcinata cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvant sau silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetata la inceputul paginii urmatoare, pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.

BOB1 ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

CRAC ~i m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsa pana la calcai. 2) fiecare dintre cele doua parti ale pantalonilor. 3) fiecare brat al unui obiect ramificat. /<bulg. krak

fiecare pron. nehot. Si unul si altul luat in parte. [G.-D. fiecaruia, fiecareia; Sil. fi-e-] /fie + care

MICROECONOMIE f. Economia la nivelul fiecarei intreprinderi in parte. /<fr. micro-economie

MONOBLEPSIE f. Defect al vederii constand in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare ochi in parte se vede bine. /<fr. monoblepsie

PANTALON ~i m. mai ales la pl. Obiect de imbracaminte, mai ales barbateasca, care acopera partea de la brau in jos a corpului, invelind fiecare picior in parte. /<ngr. pantaloni, fr. pantalon

SOLZ ~i m. 1) fiecare dintre placile mici, de natura osoasa sau cornoasa, care protejeaza corpul pestilor, al unor reptile etc. 2) fiecare dintre frunzele minuscule care apara unele parti ale plantelor. 3) fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crusta mica de rapan pe piele. /cf. sl. slozu

StImA1 ~e f. parte care revine fiecaruia dintre interpretii unei compozitii muzicale, reprezentand un extras din partitura generala. /<germ. Stimme

DIGASTRIC adj., s.m. (Muschi) care are o parte carnoasa la fiecare terminatie si o portiune tendinoasa intermediara. [< fr. digastrique].

EMPIRISM s.n. 1. Conceptie gnoseologica care socoteste experienta senzoriala ca unica sursa a cunoasterii, negand valoarea abstractiilor. ◊ Empirism logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renuntand la orice teorie, procedeaza la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restranse. 2. Folosirea exclusiva a experientei intr-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experienta].

INDIVIZIUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

PARTIAL1, -A adj. Care reprezinta numai o parte dintr-un intreg; care se produce, are loc numai in parte. ◊ Produs partial = fiecare dintre produsele unei inmultiri, din a caror adunare rezulta produsul total. [Pron. -ti-al. / < fr. partiel, it. parziale].

COLORIST, -A s. m. f. 1. pictor care exceleaza in armonizarea culorilor. 2. cel care coloreaza stampe, harti etc. 3. (cinem.) specialist care realizeaza culoarea personajelor, dupa modelul conceput de regizor, pentru fiecare cadru in parte. (<fr. coloriste)

CUSTODE s.m. 1. Cel care pazeste sau pastreaza un lucru care i-a fost incredintat. ♦ Persoana insarcinata cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvant sau silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetat la inceputul paginii urmatoare pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – pazitor].

INSTRUMENTATIE s.f. 1. Etapa in procesul de creatie a unei piese muzicale pentru orchestra, in care autorul repartizeaza ceea ce revine fiecarui instrument in parte. ♦ Ramura a muzicii care se ocupa de descrierea particularitatilor fiecarui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese ramase din intamplare intr-un put de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation].

SINARHIE s.f. Guvernare simultana a mai multor capetenii care conduc fiecare cate o parte a unui stat. [Gen. -iei. / < fr. synarchie].

CONTRACRONOMETRU s. n. (sport) cursa ~ = cursa care se cronometreaza pentru fiecare concurent in parte. (dupa fr. /course/ contre la montre)

CUSTODE s. m. 1. cel care are in grija paza unor bunuri. 2. lucrator intr-o biblioteca avand misiunea de a supraveghea eliberarea si restituirea cartilor in sala de lectura. 3. cuvant, silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetat la inceputul paginii urmatoare pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. (< it. custode, lat. custos, -odis)

DIGASTRIC adj., s. m. (muschi) al regiunii superioare si laterale a gatului, o parte carnoasa la fiecare terminatie si o portiune tendinoasa intermediara. (< fr. digastrique)

EMPIRISM s. n. 1. conceptie in filozofie care considera experienta senzoriala ca sursa fundamentala a cunoasterii, negand valoarea abstractiilor. ♦ ~ logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte; ~ social = orientare sociologica recenta din SUA care, renuntand la orice teorie, procedeaza la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restranse. 2. folosirea exclusiva a experientei intr-o activitate. (< fr. empirisme)

INDIVIZIUNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material. (< fr. indivision)

PARTIAL, -A adj. 1. care reprezinta numai o parte dintr-un intreg; care se produce numai in parte. ♦ (mat.) produs ~ = fiecare dintre produsele unei inmultiri, din a caror adunare rezulta produsul total. ◊ (fam.; si s. n.) examen care intra in cadrul verificarii permanente a cunostintelor. 2. care partineste; partinitor. (< fr. partiel, lat. partialis)

SINARHIE s. f. 1. guvernare simultana a mai multor capetenii, care conduc fiecare cate o parte a unui stat. 2. autoritate exercitata de un grup de persoane. (< fr. synarchie)

ANALIZA, analizez, vb. I. Tranz. A cerceta de aproape un intreg, un fenomen etc., examinand fiecare element in parte; a identifica compozitia unei substante. – Fr. analyser.

DIVIDEND (‹ fr., it., germ.; {s} lat. dividendus „care trebuie sa fie impartit”) s. n. parte a profitului net (cota procentuala) al unei societati pe actiuni, repartizata anual actionarilor in functie de capitalul subscris (valoarea nominala a actiunilor), declarata oficial. ◊ D. brut = valoarea beneficiului de distribuit, declarata anual administratiei fiscale, care serveste ca baza de calcul al impozitului asupra unei societati (firme). ◊ D. net = suma incasata efectiv de un actionar, reprezentand partea de ce i se cuvine din beneficiul brut diminuat cu impozitul aferent. ♦ parte ce revine fiecaruia dintre creditorii urmaritori din activul net al unui comerciant falit.

CALOTA, calote, s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

VALVA, valve, s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. fiecare dintre peretii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permitand caderea semintelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armatura care serveste la stabilirea, intreruperea sau reglarea circulatiei unui fluid printr-o conducta, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

MANDIBULA, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (si la om si la animale). 2. fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. ♦ fiecare dintre cele doua parti chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

PARAMER, paramere, s. n. (Biol.) fiecare dintre cele doua parti simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterala. – Din engl. paramere.

PELUZA, peluze, s. f. 1. Suprafata de teren intr-o gradina, intr-un parc etc., cu iarba scurta si deasa (si cu flori); gazon. 2. fiecare dintre cele doua parti extreme ale tribunelor unui stadion, situate in spatele portilor terenului de joc. – Din fr. pelouse.

COASTA, coaste, s. f. 1. fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

SARADA, sarade, s. f. Un fel de ghicitoare in versuri sau formata din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvant cu ajutorul partilor sau silabelor lui, fiecare dintre acestea avand o semnificatie proprie. ◊ Expr. A vorbi in sarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, putin inteligibil. ♦ Lucru greu de inteles, neclar. – Din fr. charade.

PLASEA, plasele, s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti de metal, de os, de lemn etc. care acopera manerul unui cutit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. maner. 2. (Neobisnuit) Sild. [Var.: prasea s. f.] – Plasa1 + suf. -ea.

SFERT, sferturi, s. n. 1. fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. Trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

FESA, fese, s. f. fiecare dintre cele doua parti posterioare, carnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; buca. – Din fr. fesse.

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. S. n. fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

LOITRA, loitre, s. f. fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei, constand dintr-un fel de scara, care in partea de jos se sprijina de dric, iar in partea de sus se prinde de leuci; draghina. – Din scr. lo(i)tra.

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

NEUTRALITATE s. f. Situatie, atitudine a unui stat care nu se amesteca in conflictul dintre doua sau mai multe state, care nu participa la pacte sau la aliante militare si intretine relatii pasnice cu fiecare stat beligerant in parte; p. ext. stare, atitudine neutra (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralite.

TAMPLA1, tample, s. f. fiecare dintre cele doua parti laterale ale capului, cuprinse intre ochi, urechi, frunte si obraz. ♦ Parul care acopera aceste parti. Tample carunte.Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

TREIME, treimi, s. f. 1. fiecare dintre cele trei parti egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintr-un intreg. 2. Grup de trei fiinte sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (In religia crestina, mai ales in sintagma Sfanta Treime) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.

DESAGA, desagi, s. f. Traista formata din doua parti, care se poarta pe umar sau pe sa. ♦ fiecare dintre cele doua parti ale acestui obiect; p. ext. traista. [Var.: desag s. m.] – Din ngr. disakki(on), bg. disagi.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

CRAC2, craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsa pana la calcai. ♦ fiecare dintre cele doua parti ale pantalonilor, ale itarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Cracana (I 1). 3. Creanga, ramura, craca. 4. Ramificatie a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificatie a unei ape curgatoare. – Din bg. krak.

CRILA, crile, s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti laterale ale unui navod. 2. (Reg.).Card, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripa”.

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i.A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa

BORD ~uri n. 1) mar. fiecare dintre cele doua parti laterale ale puntii unei nave. 2) fiecare dintre cele doua margini ale aripii unui avion. ◊ De ~ referitor la navigatie. La ~ pe puntea unei nave (sau intr-un avion). A arunca peste ~ a parasi, a renunta la ceva ca fiind nefolositor; a inlatura. /<fr. bord, germ. Bord

BUCA ~ci f. 1) fam. fiecare dintre cele doua parti carnoase ale fetei omului (sau ale botului animalelor) de la tampla in jos; obraz. 2) fiecare dintre cele doua parti carnoase si rotunjite, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; fesa. /<lat. bucca

BUZA ~e f. 1) fiecare dintre cele doua parti carnoase, proeminente care marginesc gura din exterior. ◊ ~ de iepure buza usor despicata (ca la iepure), constituind o anomalie congenitala. A intoarce ~a pe dos a se supara tare, mai ales fara motiv; a se bosumfla. A-si linge ~ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. A-si musca ~ele a regreta amarnic. A ramane cu ~ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptionat de ceva. 2) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte, organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei rani. 3) partea ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; tais. ~a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

CANAT2 ~e n. fiecare dintre cele doua parti ale unei piei de animal taiate de-a lungul spinarii. /<turc. kanat

FALCA falci f. 1) fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; maxilar. ~a de sus. ~a de jos.Cu o ~ in cer si (cu) alta in pamant a) cu gura larg deschisa; b) cuprins de manie; foarte furios. 2) fiecare dintre cele doua parti inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei masini cu ajutorul caruia se prinde sau se strange un obiect. [G.-D. falcii] /<lat. falx, ~cis

FALCEA ~ele f. 1) fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. 2) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor de la razboiul de tesut. 3) fiecare dintre cele doua scanduri intre care intra limba melitei. 4) fiecare dintre cele doua parti laterale ale afetului unui tun sau ale unui obuzier. /falca + suf. ~ea

FESA ~e f. fiecare dintre cele doua parti carnoase, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; buca. /<fr. fesse

FLANC ~uri n. 1) mil. fiecare dintre cele doua parti laterale ale unei formatii sau ale unui dispozitiv de lupta. ~ ul stang. 2) poligr. Material special din care se fac matritele de stereotipie. 3) teatru Panou folosit pentru confectionarea decorurilor. 4) (la oameni si la animale) fiecare din cele doua parti laterale ale peretelui abdominal. /<fr. flanc

FUND ~uri n. 1) partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul caldarii. 2) fiecare din cele doua parti laterale ale unui butoi. 3) Scandura mica de diferite forme, intrebuintata la bucatarie (pentru a taia ceva, a rasturna mamaliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsala a corpului, pe care se sade; dos; sezut. 5) partea de jos a unei cavitati naturale. ~ul marii. 6) partea din spate a unui spatiu. ~ul scenei. 7) partea unor obiecte opusa deschizaturii. ~ul sacului. /<lat. fundus

JUMATATE ~ati f. 1) fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

LATURA ~i f. 1) parte laterala a unui obiect; margine. 2) fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc. 3) Directie a unei miscari (in spatiu sau in timp). ◊ In laturi la o parte; intr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) fiecare dintre liniile care marginesc o figura geometrica sau dintre semidreptele care formeaza un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora

LOITRA ~e f. fiecare dintre cele doua parti laterale, in forma de scara, ale cosului unui car. [Sil. loi-tra] /<sas. loiter, sb. lojtra

MANDIBULA ~e f. 1) (la om si la animale) Maxilar inferior. 2) fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3) (la insecte) fiecare dintre cele doua parti ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau intepat. /<fr. mandibule

OBRAZ1 ~ji m. fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ◊ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea inca ~ a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai indrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

SCOARTA ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

SEMIDREAPTA ~epte f. fiecare dintre cele doua parti ale unei linii drepte in care aceasta este impartita de un punct al ei. /semi- + dreapta

SARADA ~e f. 1) Ghicitoare care consta in aflarea unui cuvant dupa partile sau silabele lui, fiecare dintre acestea avand o semnificatie proprie. ◊ A vorbi in ~e a vorbi enigmatic, aluziv. 2) fig. Lucru putin inteligibil. /<fr. charade

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

SEMIPLAN s.n. (Mat.) fiecare dintre cele doua parti ale unui plan impartit de o dreapta oarecare. [Cf. it. semipiano, fr. demi-plan].

SEMISPATIU s.n. (Mat.) fiecare dintre cele doua parti ale spatiului euclidian cu trei dimensiuni, impartit de un plan al sau. [< semi- + spatiu].

FESA s.f. fiecare dintre cele doua parti carnoase ale sezutului. [< fr. fesse].

pames, pamese, s.n. (reg.) fiecare dintre cele doua parti ale ale sacului umplut cu paie sau cu fan, pus pe spatele calului.

MANDIBULA s.f. 1. Falca, maxilar (in special, cel inferior). 2. fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau isi sfasie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].

slabie2, slabii, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale si scobita a corpului, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert, flamanzare. 2. fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc, corespunzatoare articulatiei membrelor inferioare cu trunchiul; articulatia femurului cu osul iliac; sold. 3. (la oameni; la pl.) abdomen.

PARAMER s.n. (Biol.) fiecare dintre cele doua parti simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterala. [< germ. Paramer, cf. gr. para – alaturi, merosparte].

CALOTA s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin sectionarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniana = partea superioara a cutiei craniene; ~ glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. parte a unei palarii care acopera capul. ◊ tichie (pe crestetul capului). 3. partea superioara a unei cupole semisferice, a unei excavatii; bolta de tunel. ◊ partea superioara a unei turele. ◊ piesa metalica de forma emisferica. (< fr. calotte)

CONTRAGE vb. I. refl. 1. (despre doua vocale, silabe invecinate) a se reduce la o singura emisiune vocalica. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o fraza la o propozitie prin reducerea fiecarei propozitii la o parte din ea. (< lat. contrahere)

FESA s. f. fiecare dintre cele doua parti carnoase ale sezutului. (< fr. fesse)

MANDIBULA s. f. 1. maxilar inferior la animale; falca. 2. fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfasie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)

PARAMER s. n. (biol.) fiecare dintre cele doua parti simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterala. (< engl. paramere)

PELUZA s. f. 1. teren (intr-un parc) cu iarba deasa si scurta. 2. parte gazonata a unui teren de curse, inconjurat de pista. 3. fiecare dintre cele doua parti ale unui stadion, in spatele portilor terenului de joc, destinate spectatorilor. (< fr. pelouse)

POLIFONIE s. f. 1. arta si tehnica suprapunerii armonice a doua sau a mai multor parti vocale ori instrumentale, fiecare pastrandu-si, in ansamblu, individualitatea melodica. 2. halucinatie auditiva in perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie)

SEMIPLAN s. n. (geom.) fiecare dintre cele doua parti ale unui plan impartit de o dreapta oarecare. (dupa fr. demi-plan)

SEMISPATIU s. n. (mat.) fiecare dintre cele doua parti ale spatiului euclidian cu trei dimensiuni, impartit de un plan al sau. (dupa fr. demi-espace)

flanc (flancuri), s. n.1. fiecare din cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. – 2. Placa la matritele de stereotipie. – 3. Pinza groasa de intarit gulerele. Fr. flanc.

BUCA, buci, s. f. 1. Fesa. 2. fiecare dintre cele doua parti carnoase ale fetei omului, de la tampla in jos. – Lat. bucca „gura”.

CALOTA, calote, s. f. 1. partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 2. (In expr.) Calota craniana = denumire data oaselor care alcatuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin taierea sferei cu un plan. 4. Bolta de tunel; partea superioara a unei excavatii de teren, p. ext. a unei turele, a unei constructii (in forma de calota (3)). 5. partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota (3). 6. (In expr.) Calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Fr. calotte.

JETON, jetoane, s. n. 1. Fisa. 2. Suma platita membrilor unui consiliu de administratie al unei intreprinderi pentru fiecare sedinta la care iau parte. – Din fr. jeton.

ZIMT, zimti, s. m. 1. fiecare dintre crestaturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., inv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ fiecare dintre dintii unei rotite (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai panzei de ferastrau etc. 2. (Inv.) fiecare dintre crestaturile situate in partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zabec, scr. zubac.

MALEOLA, maleole, s. f. fiecare dintre proeminentele situate in partea inferioara a tibiei si a peroneului. – Din fr. malleole.

REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.

DISTRIBUI, distribui, vb. IV. Tranz. A imparti ceva in mai multe locuri sau la mai multe persoane, dand fiecareia una sau mai multe parti; a repartiza. – Din fr. distribuer, lat. distribuere.

SLAI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii. ♦ Scandura care formeaza marginea de sus a unei luntre. 3. Polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie. 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. – Et. nec.

SOLZ, solzi, s. m. 1. fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).

REACTANT, reactanti, s. m. fiecare dintre substantele care iau parte la o reactie chimica. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

CISLA ~e f. inv. 1) Cota-parte de impozit repartizata proportional de obstea satului. ~ a carausilor. 2) Adunare obsteasca pentru stabilirea partii de impozit ce revenea fiecarei persoane. ◊ A face ~ a tine sfat. /<sl. tislo

OBADA obezi f. 1) fiecare dintre bucatile care alcatuiesc partea periferica circulara a unei roti de lemn. 2) parte a unei roti de automobil pe care se monteaza cauciucul. 3) la pl. inv. Instrument de tortura format din doua bucati de lemn, fiecare fiind prevazuta cu cate o scobitura in forma de semicerc, care, inchizandu-se, imobilizau picioarele sau mainile condamnatilor /<sl. obedu

PLATFORMA ~e f. 1) Suprafata plana orizontala a unui vehicul sau a unui aparat de ridicat, pe care se instaleaza obiectele de transportat. 2) Vagon al unui vehicul public fara acoperis si cu peretii foarte josi, folosit pentru transportarea marfurilor. 3) parte a unui vehicul de transport in comun din apropierea usilor, pe unde urca si coboara pasagerii. 4) Element plan de constructie. 5) parte orizontala plana de la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna; palier. 6) Suprafata plana de teren, situata la o anumita altitudine. 7) sport Instalatie orizontala rigida de cativa metri lungime, de pe care se executa sarituri in apa. 8) fig. Ansamblu de idei care este pus la baza unei actiuni politice in comun. ~ electorala. /<fr. plateforme

REDAN ~e n. 1) inv. Fortificatie simpla in forma de unghi (folosita de obicei pentru apa-rarea unei treceri). 2) Aliniere oblica a cladiri-lor de-a lungul unei strazi, astfel ca un colt al lor sa iasa mai mult spre strada. 3) fiecare dintre treptele facute in partea de sus a unui zid, construit pe un teren inclinat. 4) Proemi-nenta longitudinala pe fundul unei ambarcatii sau al unui hidroavion care asigura alune-carea acestora pe apa. /<fr. redan

TEPUSA ~e f. 1) Bat ascutit la un capat. 2) Varf al unui par. 3) fiecare dintre barele montate in partile laterale ale unui vehicul pentru a-i mari capacitatea de incarcare. 4) Bucatica subtire si ascutita desprinsa dintr-un corp (de lemn sau alt material); aschie. [G.-D. tepusei] /teapa + suf. ~usa

EXPUNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Naratiune, povestire. ♦ (Muz.) Expozitie; (spec.) parte a unei fugi in care subiectul apare in intregime la una din voci sau trece o data la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicatie, parte explicativa (a unei legi, a unei hotarari etc.). [< expune].

JURAT s.m. fiecare dintre cetatenii care fac parte dintr-o curte cu juri. [Cf. lat. iuratus, fr. jure].

pristavel, pristavei, s.m. (reg.) fiecare dintre persoanele care faceau parte din consiliul de conducere al unei comune; pargar; ajutor de pristav.

prit, priti, s.m. (reg.) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc partea principala a tindechei de la razboiul de tesut.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

STACCATO I. adv. (muz.) sacadat, separand net fiecare nota. II. s. n. parte dintr-o compozitie muzicala executata in acest mod. (< it. staccato)

CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

CIOCHINA, ciochine, s. f. partea dindarat a seii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele doua capete ale partii dindarat a seii. – Cf. tc. cıkın „ranita, traista”.

INCOTRO1 adv. In care parte(?); in ce directie(?); unde(?). ~ te duci?Care ~ fiecare in drumul sau; in diferite parti; care si unde. A nu (mai) avea ~ a nu (mai) avea o alta iesire. [Sil. -co-tro] /<lat. in + contra + ubi

sor1, sori, s.m. (reg.) fiecare dintre grinzile groase asezate pe partile laterale ale cosului de pescuit, pentru sustinerea peretilor acestuia.

REACTANT s.m. fiecare dintre substantele definite care iau parte la o reactie chimica. [Pron. re-ac-. / < engl. reactant].

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

CAPRIOR, capriori, s. m. I. Masculul caprioarei, animal mai mare decat aceasta si cu coarnele ramificate. II. 1. fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Suport de lemne pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. – Lat. capriolus.

BULFEU, bulfeie, s. n. fiecare dintre cele doua speteze care leaga partea de sus a jugului de policioara. – Din magh. belfa.

ILIAC, -A, iliaci, -ce, adj. Care este asezat in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ◊ Os iliac (si substantivat, n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partea anterioara si laterala a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

ITA, ite, s. f. Dispozitiv la razboiul de tesut, format dintr-o rama dreptunghiulara pe care sunt fixate sarme sau sfori paralele, prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatia. A (se) descurca itele = a (se) lamuri o situatie. – Lat. licia (pl. lui licium).

TURLOI, turloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi in jos. 2. fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, teava prin care curge apa (din izvor, din cismea etc.). 4. Turtur de gheata. – Et. nec.

PARIETAL, -A, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se refera la peretele unei cavitati a organismului, care apartine acestui perete. Pleura parietalaOs parietal (si substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formeaza partea de mijloc a boltii cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care tine de perete, care se executa pe pereti; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee si lemnoase cu invelis floral dublu si cu ovulele dispuse pe peretii ovarului; (si la sg.) planta din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. parietal.

PODNOJIE, podnojii, s. f. 1. (Inv.) Pernita sau pres pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Stergatoare de picioare din papura. 2. (Pop.) fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul carora se schimba itele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnoja s. f.] – Din sl. podnozije, bg. podnoga, scr. podnozje, rus. podnozje, ucr. podnizzja.

FAZA, faze, s. f. fiecare dintre etapele distincte din evolutia unui proces din natura sau din societate; fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. ♦ fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna si unele planete, determinate de orientarea pe care o au fata de Pamant partile din suprafata lor iluminate de Soare. ♦ fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp si care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ (In expr.; fam.) A fi pe faza = (a fi atent si) a actiona prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

MASEA ~ele f. 1) fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla

PARIETAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de peretele unei cavitati a organismului. ◊ Os ~ fiecare dintre cele doua oase plate constituind partea de mijloc si superioara a craniului. 2) (despre picturi) Care se pastreaza din trecut pe peretii pesterilor sau pe stanci; rupestru. [Sil. -ri-e-] /<fr. parietal

SEGMENT ~e n. 1) Portiune de dreapta sau de curba delimitata de doua puncte fixe sau de doua extremitati. ~ de cerc. 2) parte distincta a unui intreg. ~ de intestin. 3) fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare; metamer. 4) Garnitura metalica inelara a unui piston. /<fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment

TRAPEZ2 ~i m. anat. fiecare dintre cei doi muschi de pe partea posterioara a gatului si a umarului. /<fr. trapeze, lat. trapezium

FLANC1 s.n. 1. Extremitate, parte laterala a unei formatii, a unui dispozitiv de lupta; latura. ◊ De flanc = dintr-o parte; in flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Carton special care serveste la confectionarea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. 4. partea laterala a unei cute de teren. 5. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc].

BORAGINACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu stamine alterne petalelor si ovar cu patru incaperi, continand fiecare cate un ovul, din care fac parte miozotisul, limba-mielului etc.: (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. borraginacees].

podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul caruia se schimba itele; iapa, talpig, talpa, schimbator. 2. (reg.; in forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la sa. 3. (reg.; in forma „podnoaje”) legatura de zdrente.

OCTANT s.n. 1. Instrument folosit in navigatia maritima si aeriana pentru observarea inaltimii astrilor si pentru masurarea distantelor lor unghiulare. 2. A opta parte a cercului; arc de 45 de grade. ♦ fiecare dintre cele opt regiuni in care trei plane concurente, perpendiculare doua cate doua, impart spatiul. [< fr. octant, cf. lat. octans].

PARIETAL, -A adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavitati. ♦ Os parietal (si s.n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partile laterale ale cutiei craniene, fiind situate intre osul frontal si osul occipital. ♦ Pictura parietala = pictura rupestra. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor in perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. parietal(es), cf. lat. paries – perete].

PIESA s.f. 1. parte, portiune, bucata a unui tot (cu care formeaza o unitate). 2. parte a unui mecanism, a unei masini etc., care se poate demonta. 3. Moneda, ban. 4. Piesa anatomica = parte dintr-un cadavru preparata pentru studiu. 5. fiecare dintre hartiile, dintre actele unui dosar. 6. Obiect, opera artistica expusa intr-un muzeu, la o expozitie etc. sau care face parte dintr-o colectie. 7. Lucrare dramatica in care predomina dialogul si care se reprezinta pe scena. 8. Compozitie, bucata muzicala. [Pron. pie-. / < fr. piece].

stit, stituri, s.n. (reg.) 1. bucata de fier care se fixeaza pe partea exterioara a benghiusului de la car. 2. fiecare dintre cele doua sine de fier care leaga cracii carutei de osie si de cruce. 3. fiecare dintre cele doua carlige fixate pe crucea carutei de care se agata orcicurile.

AVANSCENA s. f. 1. parte a scenei intre cortina si rampa. 2. fiecare dintre cele doua loji in imediata apropiere a scenei. (< fr. avant-scene)

PARIETAL, -A I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavitati. ♦ os ~ (si s. n. = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partile laterale ale cutiei craniene, intre osul frontal si occipital. 2. (bot.; despre plancentatie) in care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictura ~a' = pictura rupestra. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor in perechi simetrice. (< fr. parietal/es/)

PIESA s. f. 1. parte, portiune, bucata a unui tot. 2. parte a unui mecanism, a unei masini etc., care se poate demonta. 3. moneda, ban. 4. ~ anatomica = parte dintr-un cadavru preparata pentru studiu. 5. fiecare dintre hartiile, dintre actele unui dosar. 6. obiect, opera artistica expusa intr-un muzeu, la o expozitie etc., parte dintr-o colectie. 7. lucrare dramatica in care predomina dialogul si care se reprezinta pe scena. 8. compozitie muzicala. (< fr. piece)

RUNDA s. f. 1. (box, lupte, sah) fiecare dintre reprizele din cadrul aceleiasi competitii. 2. parte dintr-un sir de actiuni, manifestari etc. de acelasi fel. (< germ. Runde, fr. round)

BULFEU, bulfeie, s. n. fiecare dintre cele doua speteze care leaga partea de sus a jugului de policioara. – Magh. belfa.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun. 2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Et. nec.

AVANSCENA ~e f. 1) partea anterioara a scenei dintre rampa si cortina. 2) fiecare dintre primele doua loji, situate de o parte si de alta a cortinei. [G.-D. avanscenei; Sil. -van-sce-] /<fr. avant-scene

DEGET ~e n. 1) (la om) fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

OCTANT2 ~e n. 1) A opta parte dintr-un cerc; arc de 45 de grade. 2) fiecare dintre cele opt unghiuri de 45 de grade ale unei sfere, impartite de trei planuri perpendiculare unul pe altul. /<fr. octant

USOR3 ~i m. fiecare dintre cei doi stalpi, care sprijina usa; parte laterala a tocului unei usi. /<lat. osteolum

AVANSCENA s.f. 1. parte a scenei cuprinsa intre cortina si rampa. 2. fiecare dintre cele doua loji asezate in imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scene].

CAROTIDA s.f. fiecare dintre cele doua artere situate de o parte si de alta a gatului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis].

STACCATO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Separand, departand net fiecare nota; separat, despartit. // s.n. Compozitie sau parte a unei compozitii executata in modul descris mai sus. [Pl. invar. / < it., fr. staccato].

CAROTIDA s. f. fiecare dintre cele doua artere principale de o parte si de alta a gatului. (< fr. carotide)

STROFA s. f. 1. (in tragedia greaca antica) partea cantata de cor, precedand antistrofa si epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha)

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. Mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.

MALAR, malare, adj. (In sintagma) Os malar (si substantivat, n.) = fiecare dintre cele doua oase ale craniului, situate in partile laterale ale fetei, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire.

OBADA, obezi, s. f. 1. fiecare dintre bucatile de lemn incovoiat care, impreunate, alcatuiesc partea circulara a unei roti de lemn (la car, la caruta, la moara etc.); p. gener. partea circulara a unei roti de lemn (peste care se monteaza sina. ♦ partea periferica a rotii unui autovehicul, peste care se monteaza cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortura in evul mediu, alcatuit din doua bucati de lemn avand fiecare cate o scobitura in forma de semicerc si care, inchizandu-se, imobilizau picioarele sau mainile osanditilor sau ale robilor; p. ext. catuse, fiare. ◊ Expr. A pune (in) obezi = a subjuga. [Var.: (inv. si reg.) obeada s. f.] – Din sl. obedu.

PARAFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafa (1), a intari un act prin semnatura cu parafa. ♦ Spec. A pune o semnatura (prescurtata) pe proiectul unui tratat international prin imputernicitii statelor care l-au negociat ca dovada a acordului partilor asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafa (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceara rosie legatura unui registru sau a unui dosar, ca sa nu se poata scoate sau adauga foi. – Din fr. parapher.

fiecare pron. nehot. (Indica fiintele sau lucrurile luate in parte dintr-un grup sau dintr-o categorie) si unul, si altul; oricare. ◊ (Adjectival) fiecare om. [Pr.: fi-e-.Gen.-dat. fiecaruia, fiecareia.Var.: (inv. si pop.) fiescare, fiestecare, fistecare pron. nehot.] – Fie1 + care.

DIVIDEND, dividende, s. n. parte din profitul unei societati pe actiuni care revine fiecarui actionar in raport cu actiunile pe care le poseda. – Din fr. dividende, lat. dividendus.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar1, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

STIGMAT, stigmate, s. n. 1. Urma lasata de ceva; spec. urma rusinoasa, semn dezonorant. ♦ Spec. (Inv.) Marca, stampila, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier rosu) pe corpul sclavilor sau al delincventilor. ♦ (Rar) Pata de murdarie. 2. (Bot.) partea superioara a pistilului, pe care se prinde si incolteste polenul. 3. fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheelor, asezate pe partile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis.

BULFEU ~e n. fiecare dintre cele doua chingi laterale paralele, care leaga partea de sus a jugului cu cea de jos. [Sil. bul-feu] /<ung. belfa

CAROTIDA ~e f. fiecare dintre cele doua artere principale, situate de o parte si de alta a gatului, care duc sangele oxigenat de la inima spre cap. [G.-D. carotidei] /<fr. carotide

RASUCITURA ~i f. 1) Invartire in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect. ~ de fus. 2) parte rasucita de ceva. 3) Mod de a rasuci firele. 4) fiecare dintre intorsaturile unui corp care descrie o miscare de rotatie. /a se rasuci + suf. ~tura

RESTEU ~ie n. fiecare dintre cele doua bare cu care se inchid partile laterale ale jugului. ◊ A lua pe cineva cu ~ul a se rasti la cineva. /Orig. nec.

SEGMENT s.n. 1. parte, portiune a unei figuri. ♦ Segment de cerc = portiune dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si un arc subintins; segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. 2. fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. ♦ (Anat.) parte a unui organ sau a unui membru intre doua articulatii succesive. ♦ Segment cerebral = centru nervos. // s.m. Garnitura metalica a unui piston de forma inelara, servind la etansarea spatiului liber dintre piston si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza pistonul. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. segment, lat. segmentum < secare – a taia].

ILIAC, -A adj. in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)

SEGMENT I. s. n. 1. portiune dintr-o figura, dintr-un corp. ♦ (mat.) ~ de cerc = portiune dintr-un cerc intre o coarda si un arc subintins. 2. fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. ◊ (mat.) parte a unui organ, a unui membru intre doua articulatii succesive. 3. (inform.) suita de informatii, de lungime variabila, definita in cadrul unui program. II. s. m. garnitura metalica a unui piston, de forma inelara, la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindru. (< fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)

STIGMAT s. n. 1. urma lasata de o rana, de o plaga; cicatrice. 2. urma lasata de fierul rosu cu care se infierau sclavii, delincventii etc. ◊ (fig.) urma, semn dezonorant, rusinos, care nu se sterge. 3. (bot.) partea terminala a stilului (IV), pe care se depune polenul; stigma. 4. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe partile laterale ale corpului; stigma. (< fr. stigmate, lat. stigma)

CAROTIDA, carotide, s. f. fiecare dintre cele doua artere principale, situate de o parte si de alta a gatului, care duc sangele de la inima la cap. – Fr. carotide (< gr.).

ALTERN, -A, alterne, adj. (In sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate de o parte si de alta a doua drepte taiate de o secanta. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

AVANSCENA, avanscene, s. f. 1. partea de dinainte a scenei, cuprinsa intre cortina si rampa. 2. fiecare dintre cele doua loji asezate langa scena. – Din fr. avant-scene.

OCTANT, octante, s. n. 1. Instrument de navigatie maritima si aeriana sau care serveste la masurarea inaltimii astrilor, a distantelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferinta unui cerc sau dintr-o suprafata circulara. ♦ fiecare dintre cele opt portiuni din suprafata unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersecteaza in centrul corpului. – Din fr. octant.

CRENEL, creneluri, s. n. 1. fiecare dintre deschizaturile inguste, facute din loc in loc, in partea superioara a parapetului unui turn de aparare, a unui castel sau a unei cetati medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizatura ingusta in peretii unei cazemate, ai unui adapost sau in parapetul unei transee, prin care se pot observa miscarile inamicului si se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. creneau.

sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.

STIGMAT s.n. 1. Urma lasata de o rana, de o plaga; cicatrice. ♦ (Fig.) Urma, semn dezonorant, rusinos, care nu se sterge. ♦ Urma lasata de fierul rosu cu care se infierau sclavii etc. 2. (Bot.) partea superioara a stilului, pe care se depune polenul; stigma. 3. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., situate pe partile laterale ale corpului; stigma. [Pl. -te, -turi. / < fr. stigmate, cf. lat., gr. stigma].

COMPONENT, -A I. adj. (si s.) care intra ca parte intr-un intreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substantele sau speciile moleculare care alcatuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente)

MANSION s. n.. 1. (ant.) loc de popas pentru calatori si curieri oficiali de-a lungul unui drum in lumea romana. 2. (in evul mediu) parte a decorului unui teatru unde se desfasura succesiv actiunea fiecarei scene. (< fr. mansion, lat. mansio)

APORT2, aporturi, s. n. Contributie (de munca, de lupta etc.) a unei persoane sau a unei colectivitati. ♦ (In economia capitalista) parte de capital adusa intr-o societate pe actiuni de fiecare dintre membrii ei. – Fr. apport.

AVANSCENA, avanscene, s. f. 1. partea de dinainte a scenei, cuprinsa intre cortina si rampa. 2. fiecare dintre cele doua loji asezate langa scena. – Fr. avant-scene.

AMIGDALA, amigdale, s. f. (Anat.) fiecare dintre cele doua glande de natura limfatica, situate de o parte si alta a omusorului. – Din fr. amygdale.

PARAVERTEBRAL, -A, paravertebrali, adj. (In sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se afla de-a lungul ambelor parti ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertebral.

REPRIZA, reprize, s. f. 1. fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

SINERGIDA, sinergide, s. f. (Bot.) fiecare dintre cele doua celule ale sacului embrionar situate de o parte si de alta a oosferei. – Din fr. synergide.

FATA fete f. 1) partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. ~ acra. 3) pop. Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ◊ ~ bisericeasca slujitor al cultului. 4) mat. fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pamantului. ◊ A-si pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. fetei] /<lat. facies

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci.~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

OMOPLAT ~ti m. anat. fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara care constituie partea posterioara a arti-culatiei umarului, fiind situate (simetric) de-o parte si de alta a sirii spinarii. /<fr. omoplate

TRISECTOARE s.f. fiecare dintre cele doua drepte care impart un unghi in trei parti egale. [Dupa fr. trisectrice].

CARTIER s.n. 1. Diviziune sau parte a unui oras care are un caracter specific, propriu; populatia acestei parti a orasului. 2. (Mil.) Comandamentul unei mari unitati militare; loc unde se gaseste acest comandament. ♦ Loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. (Herald.) fiecare dintre diviziunile unui scut impartit in patru (sau mai multe) parti. [Pron. -ti-er. / < fr. quartier, cf. germ. Quartier].

CORESPONDENT, -A adj. Care corespunde, corespunzator. ◊ (Geom.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte, unul dintre unghiuri fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. [Cf. fr. correspondant].

podisor, podisoare, s.n. 1. (inv. si reg.) podet. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre barnele pe care se sprijina podeaua la casa. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde sta corul. 5. (reg.) platforma pe care sunt fixate pietrele la moara de apa; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nisa in zid, firida. 8. (reg.) suport de scanduri pe care se pun la uscat sau la dospit casul, branza etc. sau pe care se pastreaza oalele cu lapte; leasa, pat.

SINERGIDA s.f. (Bot.) fiecare dintre cele doua celule ale sacului embrionar, asezate de o parte si de alta a oosferei. [< fr. synergide, cf. gr. synergos – colaborator].

CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)

TRISECTOR, -OARE I. adj. care realizeaza o trisectiune. II. s. f. fiecare dintre cele doua semidrepte care impart un unghi in trei parti egale. (< fr. trisecteur)

AMIGDALA, amigdale, s. f. fiecare dintre cele doua glande asezate la intrarea gatlejului, de o parte si de alta a omusorului. – Fr. amygdale (< gr.).

BURLAN s. n. 1. Tub cu pereti subtiri si sectiunea cilindrica sau dreptunghiulara, din fonta, tabla galvanizata, bazalt, azbociment etc., care serveste la conducerea apelor de la jgheaburile acoperisului la pamint. 2. (Ind. Extr.) B. de aeraj = tub de tabla lung de 2-4 m si cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrarilor miniere. B. de foraj = fiecare dintre tuburile de otel care formeaza coloana pentru tubarea gaurilor de sonda. 3. Tub cilindric de tabla sau de olane prin care trece fumul din soba in cos.

BARBETA, barbete, s. f. 1. fiecare dintre cele doua smocuri de barba lasate sa creasca pe partile laterale ale fetei. V. favorit. 2. Bucata de parama folosita la legarea baloanelor si a barcilor pentru a le fixa si manevra cu usurinta. – It. barbetta.

CAROTIDA, carotide, s. f. fiecare dintre cele doua artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte si de alta a gatului, care transporta sangele de la inima la cap; artera cefalica. – Din fr. carotide.

COMPONENT, -A, componenti, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intra ca parte intr-un intreg; alcatuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) fiecare dintre substantele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector si ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; in sintagmele) Componente active = denumire generica pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generica pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

COLOCATAR ~a (~i, ~e) m. si f. fiecare din persoanele care locuiesc in acelasi spatiu locativ, fara a face parte din aceeasi familie, in raport unul fata de celalalt. /<fr. coloca-taire

PAROTIDA ~e adj. : Glanda ~ fiecare dintre cele doua glande salivare, situate in regiunea urechilor (de o parte si de alta a maxilarului inferior). /<fr. parotide

PISTA ~e f. 1) Suprafata lunga de teren amenajata pentru decolarea si aterizarea avioanelor. 2) Fasie de teren (de obicei circulara) special amenajata pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ◊ ~ sonora parte a peliculei cinematografice pe care se imprima dialogul si muzica filmului. 3) fiecare dintre fasiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac inregistrari acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; fagas. /<fr. piste, it. pista

TURLOI ~oaie n. pop. 1) partea de jos a piciorului, cuprinsa intre genunchi si laba; fluierul piciorului. 2) fiecare dintre fluierele cimpoiului; trisca. 3) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; sipot. 4) Turtur de gheata. /Orig. nec.

ILIAC, -A adj. (Anat.) Asezat in partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea soldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

CAPITOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei carti, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o actiune, dintr-o desfasurare. 2. subiect de conversatie; problema; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)

CARAMB, carambi, s. m. 1. partea cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. – Lat. *calamulus.

CARAMB, carambi, s. m. 1. parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. 3. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii, in care intra fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prajina”).

HEMIANOPSIE, hemianopsii, s. f. Slabire sau pierdere a vederii intr-o jumatate a fiecarei retine, intalnita in unele boli nervoase, nepermitand ochilor sa cuprinda decat o parte din campul vizual. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hemianopsie.

PAROTIDA, parotide, adj.f. (In sintagma) Glanda parotida (si substantivat, f.) = fiecare dintre cele doua glande salivare asezate dedesubtul si inaintea urechilor, de o parte si de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide.

VERIGA, verigi, s. f. 1. fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lant. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite marimi, cu numeroase intrebuintari tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Brat de apa care imprejmuieste un ostrov. 6. (In sintagma) Veriga de rod = cuplu format dintr-o coarda de rod si un cap, care se lasa la taierea vitei de vie. – Din sl. veriga.

FURCULITA, furculite, s. f. 1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ◊ Loc. adj. In furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus. 2. fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Pl. si: furculiti] – Furca + suf. -ulita.

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

ACOSTAMENT ~e n. fiecare dintre cele doua fasii laterale de-a lungul unei sosele, situate intre partea carosabila si sant. /<fr. accotement

CAPITOL ~e n. 1) fiecare dintre compartimentele in care este impartita o lucrare (stiintifica, literara etc.). 2) fig. parte dintr-o actiune, dintr-o desfasurare. ~ din viata. /<it. capitolo, lat. capitulum

CARAMB ~i m. 1) rar parte a cizmei care acopera piciorul de la glezna pana la genunchi; tureatca. 2) fiecare dintre cele doua bare paralele ale loitrei. 3) fiecare dintre cele doua bare paralele ale scarii. /<lat. calamulus

SAN2 ~i m. fiecare dintre cele doua organe de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; piept; mamela. ◊ A trai ca la ~ul mamei a huzuri de bine. /<lat. sinus

TETRARHIE s.f. Forma de guvernamant in Imperiul roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. ♦ Subdiviziune a falangei macedonene. ♦ A patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia].

CORESPONDENTA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane, institutii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ continutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; afinitate care leaga parti ale unui intreg; concordanta, armonie. 2. (mat.) relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. ♦ a timpurilor = concordanta timpurilor. (< fr. correspondance)

METODICA, metodici, s. f. parte a didacticii generale care studiaza principiile, metodele si formele de predare adaptate specificului fiecarui obiect de invatamant. ♦ Care normeaza aceste metode si forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.

HANG ~uri n. pop. 1) fiecare dintre cele doua tuburi ale cimpoiului care tin tonul. 2) Instrument muzical sau o parte a acestuia care serveste pentru acompaniat. ◊ A tine ~ul a) a acompania o melodie; b) a tine partea cuiva; a-i face pe plac. /<ung. hang

NERVURA s.f. 1. fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].

CANON s. n. 1. norma, regula fundamentala. ◊ (arte) regula fixa care stabileste proportia diferitelor parti ale corpului. 2. compozitie polifonica in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa fiecare aceeasi melodie; imitatie (2). 3. caracter de litera de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cartilor considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon)

DIVIDEND s. n. cota-parte din profitul net al unei societati pe actiuni care se repartizeaza actionarilor pentru fiecare actiune. (< fr. dividende, it. dividendo, germ. Dividende)

ISOPOD, isopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee cu toracele compus din sapte segmente libere, fiecare segment avand cate o pereche de picioare; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Fr. isopodes (<gr.).

CROMOMER (‹ {s} cromo- + gr. merosparte”) s. m. 1. ANAT.) Zona centrala a trombocitului, alcatuita din granule rosii-violacee. 2. (GENET.) fiecare dintre granulele de cromatina existente pe cromoneme, in numar de c. 2.000, ale caror dimensiuni si pozitii sint caracteristice fiecarui cromozom; la nivelul lor spirala formata de cromofibrile este cea mai strinsa. Sin. idiomera.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuitaVezi nota 1 nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. fiecare dintre tepiiVezi nota 2 care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

IZOPOD, izopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee care au un segment toracic unit cu capul si sapte segmente toracice libere, fiecare cu cate o pereche de picioare identic conformate; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. isopode.

USOR1, usori, s. m. fiecare dintre cei doi stalpi verticali de care se prind canaturile portii sau ale usii; partile laterale ale tocului usii sau ferestrei. [Var.: uscior, uscior s. m.] – Lat. osteolum.

PLEOAPA, pleoape, s. f. 1. fiecare dintre cele doua membrane mobile, marginite de gene, care acopera si protejeaza ochiul in partea anterioara. 2. (Inv. si pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioapa s. f.] – Cf. bg. pohlupka.

PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece.O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la

PROCENT ~e n. 1) A suta parte dintr-un intreg, considerat drept unitate si reprezentat grafic prin simbolul . 2) Dobanda calculata la fiecare o suta de lei (sau alte unitati banesti) pe o perioada de un an. /<germ. Prozent

VERIGA ~gi f. 1) fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

AMIGDALA s.f. 1. fiecare dintre cele doua glande in forma de migdala, situate in fundul gurii de o parte si de alta a omusorului; tonsila. 2. Cavitate veziculara de forma neregulata, de dimensiuni mici, care se intalneste frecvent in rocile vulcanice bazice. // (In forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „amigdala”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdala].

STRIU s.n. fiecare dintre santurile mici, paralele, executate pe suprafata unui element de constructie, unei piese etc.; parte plina care separa la o coloana canelurile. [< fr. strie].

CARAT s.n. 1. Unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].

RECIPROC, -A adj. (Despre actiuni, fenomene, sentimente etc.) Care actioneaza unul asupra celuilalt; mutual. ♦ Ecuatie reciproca = ecuatie cu o singura necunoscuta, ale carei radacini sunt doua cate doua, una reciproca celeilalte; teorema reciproca (si s.f. ) = teorema ale carei premise sunt concluziile altei teoreme si invers; judecati reciproce = judecati in care subiectul uneia poate sa devina predicatul celeilalte si invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arata ca actiunea este facuta simultan de doua obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele actiunii celuilalt. ♦ (Despre conventii, obligatii) Care angajeaza in egala masura partile contractante. [< fr. reciproque, cf. lat. reciprocus].

RUNDA s.f. Repriza, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de sah, in cursul careia fiecare participant joaca o singura data. ♦ Repriza (de trei minute) a unui meci de box. 2. parte dintr-un sir de actiuni, manifestari etc. de acelasi fel. [< germ. Runde, fr. round < engl. rounde].

STROFA s.f. (In tragedia greaca antica) partea cantata de cor in timp ce se deplasa de la stanga la dreapta scenei. ♦ fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), formata din mai multe versuri. [< gr. strophe, cf. it. strofa, fr. strophe].

RECIPROC, -A adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care actioneaza unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuatie ~a = ecuatie care, pe langa orice solutie data, admite ca solutie si valoarea inversa a acesteia; teorema ~a (si s. f.) = teorema ale carei premise sunt concluziile altei teoreme si invers; judecati ce = judecati in care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte si invers; reflexiv ~ = reflexiv care arata ca actiunea este facuta simultan de doua subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele actiunii celuluilt. ◊ (despre conventii, obligatii) care angajeaza in egala masura partile contractante; mutual. (< fr. reciproque, lat. reciprocus)

OVAR, ovare, s. n. 1. fiecare dintre cele doua glande de reproducere ale femelei, care contine celulele germinative si ovulele. 2. (Bot.) partea inferioara a pistilului, formata din carpele, care contine ovulele si care, dupa fecundatie, se transforma in fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire.

ESALON, esaloane, s. n. 1. fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unitati militare, destinate sa indeplineasca o misiune de lupta; parte a unei coloane militare aflate in mars. 2. Unitate de transport (tren, coloana de masini etc.). – Din fr. echelon.

COTILEDON ~oane n. 1) parte componenta a embrionului plantelor cu seminte, care serveste la hranirea plantei imediat dupa incoltire. 2) anat. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotyledone

POL1 ~i m. 1) geogr. fiecare dintre cele doua puncte situate la capetele (de nord si de sud) ale axei de rotatie a Pamantului. 2) Regiune situata in jurul acestor puncte. ~ul nord. ~ul sud. ◊ ~ ceresc fiecare dintre punctele de intersectie a axei Pamantului cu sfera cereasca. 3) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet. 4) mat. fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a unei sfere cu diametrul ei. 5) fiz. fiecare dintre extremitatile unui circuit electric, una cu sarcina pozitiva, iar cealalta cu sarcina negativa. 6) fig. parte extrema, opusa a ceva. ~ii unei discutii. /<fr. pole, lat. polus

PROBA ~e f. 1) Fapt care serveste la confirmarea unui adevar; dovada; marturie. 2) Actiune prin care se constata daca cineva sau ceva corespunde anumitor cerinte; incercare. 3) fiecare dintre etapele unui examen. 4) Intrecere in cadrul unei competitii sau al unui gen de sport. 5) parte dintr-un material sau dintr-o substanta dupa care se poate stabili calitatea intregului; mostra; esantion. [G.-D. probei] /<lat. proba

TUR1 ~uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) Miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ◊ ~ retur (sau ~ si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un ~. 4) parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, germ. Tour

AGREGARE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor parti intre care nu exista o legatura intima; unire intr-un tot; agregatie. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stari de consistenta sub care se poate prezenta materia. [< agrega].

PARAVERTEBRAL, -A adj. Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se afla alaturi de coloana vertebrala in lungul ei, de o parte si de alta. [< fr. paravertebral].

STRIU s. n. fiecare dintre santurile mici, paralele, pe suprafata unui element de constructie, a unei piese ceramice etc.; parte plina care separa la o coloana canelurile. (< fr. strie)

RANA f. (la om) fiecare dintre cele doua laturi ale corpului. ◊ Intr-o (sau pe o) ~ a) intins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat intr-o parte; stramb; inclinat. /<lat. ren, renis

CANON s.n. 1. (Arte) Regula care facea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii intr-o anumita epoca; regula rigida, obligatorie. ♦ Proportie care exista intre diferitele parti ale corpului omenesc. 2. Compozitie muzicala polifonica in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa fiecare aceeasi melodie. 3. Caracter de litera de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regula].

paier, paieri, s.n. si m. 1. saltea umpluta cu paie sau cu fan; mindir, parnajac, salmajac, strajac. 2. constructie in care se pastreaza nutretul de vite; sopru, sura, magazie, fanar. 3. fiecare dintre cele doua lemne cu care doi oameni aduc fanul pentru a-l aseza in claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cara paiele la treierat.

ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)

GALAXIE, galaxii, s. f. fiecare dintre sistemele de astri din univers comparabile ca dimensiuni si aspect cu Calea-Laptelui (din care face parte sistemul solar). – Din fr. galaxie.

TALON, taloane, s. n. 1. parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitantier, dintr-un bonier etc. care ramane la cotor dupa ce s-a rupt partea detasabila. 2. parte a ciorapului care acopera calcaiul, marcata printr-o tesatura mai deasa. 3. Partida la unele jocuri de carti. 4. fiecare dintre cele doua margini ingrosate si intarite ale anvelopei unei roti. – Din fr. talon.

SAPA1, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

FURCULITA ~e f. 1) Obiect de uz casnic, alcatuit dintr-un maner si cativa dinti la capat, cu care se mananca. ◊ Barba in ~ barba cu partile laterale prelungite si cu mijlocul mai scurt. Mustati in ~ mustati cu capetele aduse si rasucite in sus. 2) fiecare dintre cele doua lemne incovoiate si prinse crucis de inima carului. [G.-D. furculitei] / furca + suf. ~ulita

RUNDA ~e f. 1) fiecare dintre etapele succesive ale unei competitii sportive organizate dupa anumite reguli; repriza. ~ la un meci de box. 2) parte dintr-o serie de manifestari de acelasi fel; repriza. ~a a doua la alegeri. [G.-D. rundei] /<germ. Runde, fr. round

apostol (-li), s. m.1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

STAFETA s. f. 1. (in trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. proba sportiva pe echipe (la atletism, natatie etc.) care se desfasoara pe distante impartite pe etape, fiecare distanta fiind strabatuta de catre un concurent care transmite coechipierului urmator un obiect conventional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul insusi. (< it. staffetta, germ. Stafette)

cota f., pl. e (fr. cote, d. lat. quota, a cita. V. cotidian). parte de impozit ori suma pe care trebuie s´o plateasca fie-care. Semn pentru a clasa fiecare obiect intr´un inventar. Cifra care arata nivelu pe un plan: cota apelor. Fig. Cota bursei, lista care arata suirea sau scoborirea valorii efectelor publice.

FOTBAL s. n. Joc sportiv cu mingea intre doua echipe de cate 11 jucatori, fiecare dintre jucatori cautand sa introduca mingea in poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare alta parte a corpului, in afara de maini. – Din engl., fr. football.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ partea superioara a unei excavatii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad, lunga si subtire, folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) fiecare dintre cele doua extremitati ale unei corabii, unde dorm corabierii. – Tc. tavan.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior dintr-o incapere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ partea superioara a unei excavatii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad, lunga si subtire, folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) fiecare dintre cele doua extremitati ale unei corabii, unde dorm corabierii. [Pl. si: tavanuri] – Din tc. tavan.

FAZA1 s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezinta Luna sau unele planete in timpul revolutiei lor. 2. fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa, stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent si a actiona prompt. 3. interval de timp in care are loc o anumita operatie, caracteristica unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp. 5. (chim.) parte omogena fizic dintr-un sistem eterogen. (< fr. phase)

ELEMENT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pamantul) ale corpurilor si fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forte ale naturii. 3. parte componenta a unui intreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = tema, cuvant imprumutat, fara existenta independenta, numai in compunerea de tip savant; ~ de relatie = cuvant sau locutiune care exprima raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivitati etc. 4. (chim.) corp simplu, care in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu in care traieste o fiinta. ♦ a fi in ul sau = a fi intr-o situatie favorabila. 6. (mat.) obiect fizic sau al gandirii cu care se formeaza o multime. 7. celula a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. element, lat. elementum)

CORN1 coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ◊ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului. Coarnele carabusului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ◊ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu

CIRCULANT, -A, circulanti, -te, adj. Care circula; pus, aflat in circulatie. ◊ Capital circulant = parte a capitalului productiv (materii prime si auxiliare, combustibil etc.) a carei valoare se transmite in intregime asupra marfurilor produse (in decursul fiecarui proces de productie). – Din fr. circulant.

GRAD s.n. I. 1. Unitate de masura a anumitor marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. Unitate de masura a unghiurilor, reprezentand a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezinta a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. II. Treapta, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu alt obiect sau cu el insusi (in alte imprejurari). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

ZIMT, zimti, s. m. 1. fiecare dintre crestaturile de pe muchia monedelor. ♦ Moneda de aur; galben. ♦ fiecare dintre dintii unei rotite (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei panze de ferastrau, de secera etc. 2. (Inv.) Crestatura in partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zabec, sb. zubac.

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

ALTERN, -A, alterne, adj. n. si f. (In expr.) Unghiuri alterne interne (sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate in interiorul (sau in exteriorul) a doua drepte paralele taiate de o secanta, de o parte si de alta a acesteia. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura care se bazeaza pe alternarea culturilor pe acelasi teren. – Fr. alterne (lat. lit. alternus).

CONVEX, -A (‹ fr., lat.) adj. 1. Care prezinta o proeminenta. 2. (MAT.; despre un arc de curba in raport cu un punct exterior) Ale carui coarde sint situate, toate, in intregime pe partea opusa punctului dat; (despre o curba inchisa) care este situata, in intregime, pe aceeasi parte a oricarei tangente a sa. ◊ Multime c. (de puncte din plan sau din spatiu) = multime care are proprietatea ca, o data cu fiecare doua puncte, contine intregul segment ce le uneste.

NOBIL, -A, nobili, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S. m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

RANA s. f. fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. si (rar) adj. Intr-o (sau pe o) rana = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (in legatura cu obiecte) inclinat intr-o parte, stramb. [Var.: (reg.) rala s. f.] – Lat. *rena (= renes).

CONTRAMARCA s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care ii ramane spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escala calatorilor in tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecarei persoane care participa la o calatorie in grup pentru a-i permite accesul in mijlocul de transport. (< fr. contremarque)

STRANA, strane, s. f. 1. fiecare dintre scaunele asezate, in Biserica ortodoxa, la dreapta si la stanga iconostasului, de-a lungul peretilor naosului, pe care stau in timpul slujbei credinciosii. 2. parte destinata cantaretilor intr-o biserica, unde se afla de obicei si un pupitru pentru carti. – Din sl. strana.

CADRAN s.n. 1. Suprafata (circulara) al carei contur este impartit in parti egale si pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand in mijloc un bat a carui umbra indica orele. 2. fiecare dintre unghiurile drepte formate din intretaierea a doua drepte perpendiculare. ♦ Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cadran, cf. lat. quadrans].

sleau3, sleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua curele groase, funii sau lanturi care leaga pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; in forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii carutei de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la caruta cu hulube.

STRATEGIE s.f. 1. parte componenta a artei militare care se ocupa cu conducerea tuturor fortelor armate de uscat, aer si apa, pe toata durata razboiului si pe durata fiecarei campanii, organizand si conducand operatiile duse de mari grupari de forte. 2. Stiinta conducerii luptei revolutionare prin determinarea directiei principale a actiunilor si prin elaborarea planului de unire si de utilizare justa a fortelor revolutionare, a rezervelor revolutiei. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-o lupta. [Gen. -iei. / cf. fr. strategie, lat., gr. strategia].

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

GRAD1 s. n. 1. unitate de masura pentru diverse marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. unitate de masura a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treapta, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ◊ loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. 6. (chim.) valoare a mai multor marimi considerate in raport cu o valoare de referinta. ♦ ~ de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu un alt obiect sau cu el insusi intr-o alta imprejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)

NOBIL, -A I. adj. 1. cinstit, generos, marinimos; ales; bun, curajos. ♦ metal ~ = metal pretios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore si inodore, care se gasesc in cantitati mici in atmosfera. 2. distins, gratios, elegant. II. s. m. f. persoana care face parte din nobilime. (< lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)

STRUCTURA s. f. I. 1. ansamblu de elemente de constructie solidarizate intre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta si le transmite la fundatie. 2. mod de alcatuire interna a unui corp, a unui sistem. ◊ dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ◊ mod de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. mod de asezare a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ◊ (psih.) conformatie, factura, formatie. 4. fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ◊ mod de organizare a oricarei ramuri de productie. (< fr. structure, lat. structura)

TETRARHIE s. f. 1. a patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh (1). 2. forma de guvernamant in Imperiul Roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. 3. subdiviziune a falangei macedonene. (< fr. tetrarchie)

CISLA, cisle, s. f. (In oranduirea feudala) 1. Cota-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunitati dintr-o suma platita in comun; repartizare a darilor fixata de obstea satului, proportional cu averea fiecaruia. 2. Intrunire, sfat (satesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. cislo „numar”.

SPETEAZA ~eze f. 1) parte mai inalta a unui scaun, a unui fotoliu sau a unei mobile pentru sezut, de care se reazema cu spatele cel care sade; spatar; razematoare. 2) fiecare dintre aripile unei mori de vant. 3) Stinghie de lemn avand diferite intrebuintari. ~eaza carului. /spata + suf. ~eaza

COTLET, cotlete, s.n. Piesa cuprinzand osul si carnea aferenta, decupata din partea superioara a coastelor de la batal, miel, porc, vitel, cerb, caprioara. Prin cotlet de pasare se intelege pieptul de pasare dezosat si curatat de pielita, fiecare jumatate fiind servita pe osul aferent de la aripa, scurtat corespunzator.

STRUCTURA s.f. I. 1. Fel de constructie (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp. ♦ Dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ♦ Modul de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. Modul de asezare intre ele a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ♦ (Psih.) Conformatie, factura, formatie. 4. Fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. Mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a oricarei ramuri de productie. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere – a cladi].

EXTERIOR, -OARA I. adj. din afara; extern. ♦ (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latura a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comert ~ = relatiile comerciale ale unui stat cu statele straine. II. s. n. 1. partea din afara a unui lucru; fatada. 2. infatisare, tinuta. (< fr. exterieur, lat. exterior)

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

VALVA s.f. 1. (Zool.) fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei de scoica. 2. (Bot.) fiecare dintre cele doua jumatati ale unei pastai. 3. Organ de masina care serveste la stabilirea, intreruperea sau dirijarea circulatiei unui fluid intr-o conducta etc. 4. Instrument pentru departarea partilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].

ELEMENT s.n. 1. fiecare dintre cele patru substante sau principii despre care se credea ca stau la baza corpurilor si a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forte din natura, fortele naturii. 2. parte componenta a unui obiect, a unei masini. 3. Membru al unei colectivitati etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimica si care, in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. Mediu in care traieste o fiinta, o vietuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj placut in care se simte bine cineva. 6. Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei stiinte. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / < lat. elementum, cf. fr. element, it. elemento].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)