Rezultate din textul definițiilor
IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

IMPERSONAL ~a (~i, ~e) 1) Care nu se refera la o persoana anumita; nepersonal. 2) lingv. (despre verbe) Care exprima o actiune fara subiect real sau determinat si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. 3) fig. Care este lipsit de individualitate; fara trasaturi particulare. Lucrare ~a. /<fr. impersonnel, lat. impersonalis

UNIPERSONAL ~a (~i, ~e) 1) Care apartine unei singure persoane; care se refera la o singura persoana. 2) (despre verbe) Care se conjuga si se foloseste numai la persoana a treia singular. /<fr. unipersonnel

UNIPERSONAL, -A adj. 1. Care este facut de catre o singura persoana, care apartine unei singure persoane. 2. (Despre verbe) Care se foloseste numai la persoana a treia; impersonal. [Cf. fr. unipersonnel].

SECHESTRU, sechestre, s. n. Masura de asigurare ordonata de justitie sau de fisc in cazul de neplata a unei datorii, constand in sigilarea bunurilor debitorului sau in darea lor in pastrare unei a treia persoane (pana la vanzarea lor silita). ♦ (Jur.) Procedura care consta in incredintarea in mainile unei terte persoane, a unui bun asupra caruia exista un litigiu, pana la solutionarea litigiului. [Var.: (inv.) secvestru s. n.] – Din fr. sequestre, lat. sequester, -tris.

POPRIRE, popriri, s. f. Actiunea de a popri si rezultatul ei; spec. (Jur.) procedura prin care un creditor urmareste (pe baza de hotarare judecatoreasca) sumele datorate datornicului sau de catre o a treia persoana; retinere din salariul cuiva (in contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.

SECHESTRU s.n. 1. Incredintarea (prin hotarare judecatoreasca), unei a treia persoane, a unui bun asupra caruia exista un litigiu. ♦ Masura de asigurare ordonata de justitie sau luata de fisc, constand in aplicare de sigiliu sau dare in pastrare unei terte persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos ramas in tesuturi dupa o fractura sau infectie a osului. [< fr. sequestre, lat. sequestrum].

TERT1 ~a (~i, ~e) Care vine pe locul trei intr-o ierarhie; al treilea. O ~a persoana. /<lat. tertius, it. terzo

TERT, -A, terti, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine in randul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) persoana care nu figureaza ca parte in acte, in litigii sau in conventii nici direct, nici prin reprezentare si fata de care actul juridic ori hotararea pronuntata in cauza nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; in sintagma) Tertul exclus = principiu fundamental al gandirii, conform caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals in acelasi timp si sub acelasi raport, o a treia posibilitate fiind exclusa. – Din lat. tertius, it. terzo.

COGNOMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arata familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Porecla, supranume. [< lat. cognomen].

TERT, -A adj. Care vine in al treilea rand; al treilea. // s.m. (Jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract sau intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul tertiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. [< lat. tertius, it. terzo].

COGNOMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arata familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)

COLUZIUNE, coluziuni, s. f. (Rar) Intelegere secreta intre doua parti, doua persoane etc. in prejudiciul unei a treia. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. collusion, lat. collusio, -onis.

COLUZIUNE s.f. (Rar) Intelegere secreta intre doua parti, doua persoane etc. in prejudiciul unei a treia. [Cf. lat. collusio, fr. collusion].

TRANZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor marfuri sau a unor persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari; regim vamal special, prevazand scutirea de taxe pentru marfurile aflate in aceasta situatie. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere printr-o tara straina. 2. Trecere a unui tren sau a unui calator printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari sau operatii in afara de cele strict necesare pentru schimbari de directie si incrucisari. 3. (In sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor in gura pana la absorbtia elementelor asimilabile si eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

TRANZIT ~uri n. 1) Trecere de marfuri sau de persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari. 2) Trecere printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari decat cele strict necesare pentru schimbarea directiei. ◊ In ~ in trecere spre alt punct de destinatie. 3) Scutire de taxe vamale acordata intr-o tara marfurilor aflate in trecere spre alta tara. /<fr. transit

TIERS I. s. m. (jur.) persoana straina de un contract, care nu are nici un raport juridic cu partile acestuia; tert; persoana care detine o parte a unui contract, care este impozabila. II. adj. care vine in al treilea rand. (< fr. tiers)

CAPITAN, capitani, s. m. 1. Grad de ofiter superior locotenentului-major si inferior maiorului; persoana care are acest grad. ◊ (Mar.) Capitan-locotenent = grad corespunzator capitanului din armata de uscat sau din aviatie; ofiter care are acest grad. Capitan de rangul intai (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzator colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiter care are acest grad. Capitan de vas (sau de slep, de remorcher) = persoana care conduce un vas (sau un slep, un remorcher). Capitan de port = comandant insarcinat cu conducerea activitatii unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Inv.) persoana care comanda o ostire sau o parte a ei; comandant. ◊ Capitan-pasa = comandantul flotei turcesti. ♦ Capitan de posta = administratorul unei poste. ♦ Capetenie (de haiduci, de hoti etc.). 3. (Sport) Jucator care in timpul unei competitii este reprezentantul si conducatorul unei echipe. – It. capitano.

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

MINOR, -A adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns inca la majorat. 2. Secundar, putin important; mai mic; (p. ext.) sters, slab. 3. (Muz.) Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisa minora = premisa care contine termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].

TOVARAS, -A, tovarasi, -e, s. m. si f. 1. persoana considerata in raport cu alta, de care este legata prin viata sau prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeasi cauza. ◊ Tovaras (sau tovarasa) de viata = sot (sau sotie). 2. Termen folosit intre comunisti cand se adreseaza unul altuia sau cand vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiinte, de obicei animal, care insoteste pe cineva (in mod constant); fiinta credincioasa cuiva. 4. Asociat, partas (intr-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., iesit din uz) Educatoare, invatatoare sau diriginta in scoala generala. – Din ucr. tovarys, rus. tovarisci.

LOGOFAT, logofeti, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani, membru al sfatului domnesc; persoana care detinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan, care conducea cancelaria domneasca si, in lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan, urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctiitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domnesti. ♦ Seful cancelariei domnesti. 2. (Inv.) Secretar, scriitor intr-o cancelarie; gramatic, diac, pisar, copist. 3. Vataf (la o mosie boiereasca). – Din ngr. logothetis.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)