Rezultate din textul definițiilor
CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A aseza, a pune, a trece o persoana decedata in randul sfintilor. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.

MOSTENIRE, mosteniri, s. f. Faptul de a mosteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea altcuiva; p. restr. bun obtinut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generatie la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, insusiri care se transmit ereditar. – V. mosteni.

REGRETAT, -A, regretati, -te, adj. (Despre o persoana decedata; si substantivat, art.) De care iti pare rau ca nu mai exista; (despre o intamplare, o situatie etc.) de care iti pare rau ca s-a intamplat. – V. regreta.

MOSTENIRE ~i f. 1) Bunuri materiale ramase de la o persoana decedata si transmise altei (sau altor) persoane ramase in viata. 2) fig. Valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generatie la alta. /v. a mosteni

BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (In biserica romano-catolica) A trece o persoana decedata, care a dus o viata evlavioasa, pe prima treapta a sfinteniei. [Pr.: be-a-] – Fr. beatifier (lat. lit. beatificare).

CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A aseza, a pune, a trece o persoana decedata in randul sfintilor. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare).

CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat in amintirea unei persoane decedate ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Din fr. cenotaphe, lat. cenotaphium.

POMENIRE, pomeniri, s. f. Actiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujba sau rugaciune pentru morti. ◊ Vesnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. si pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

NECROLOG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunt cu caracter funebru in care de obicei sunt relevate calitatile morale si valoarea sociala a unei persoane decedate de curand. ♦ Imprimat prin care se anunta decesul cuiva. – Din fr. necrologe.

RECVIEM, recviemuri, s. n. (In Biserica romano-catolica) Slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate; muzica corala compusa pentru aceasta slujba.** Compozitie corala cu orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. [Scris si: requiem.Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

A BEATIFICA beatific tranz. (persoane decedate) A trece in randul „fericitilor” bisericii catolice (pentru ca a respectat cu sfintenie canoanele bisericii in timpul vietii). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare

A CANONIZA ~ez tranz. rel. (persoane decedate) A trece in randul sfintilor; a ridica la rang de sfant; a sfinti; a sanctifica; a sacraliza. /<fr. canoniser, lat. canonisare

CLIRONOMIE ~i f. inv. Drept de mostenire a bunurilor unei persoane decedate; mostenire. /<ngr. klironomia

MORTALITATE f. Numar de persoane decedate la o mie de locuitori intr-un an de zile. ◊ ~ infantila frecventa a deceselor in primul an de viata la o mie de nascuti vii. /<fr. mortalite, lat. mortalitas, ~atis

POMENIRE ~i f. 1) v. A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) Slujba religioasa pentru cei morti. ◊ Vesnica ~ cantare bisericeasca de incheiere a prohodului. /v. a pomeni

RECULEGERE ~i f. v. A SE RECULEGE.Moment de ~ moment de tacere in amin-tirea unei persoane decedate. /v. a se reculege

RECVIEM ~uri n. 1) (in biserica catolica) Slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compozitie muzicala scrisa pe textul liturgic al mesei funebre. [Sil. -vi-em] /<lat., fr. requiem

NECROLOG s.n. Discurs, scriere in care se expun viata si meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunta decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. necrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvant].

CENOTAF ~e n. Monument funerar inaltat in memoria unei persoane disparute sau decedate in alta parte; mormant gol. /<fr. cenotaphe, lat. cenotaphium

NECROLOG ~uri n. 1) Articol, discurs sau anunt care releva meritele unei persoane de curand decedate. 2) Anunt mortuar. /<fr. necrologe

NECROLOGIE f. rar Lista in care sunt trecute numele persoanelor de vaza, decedate intr-o anumita perioada de timp. /<fr. necrologie

cutie (cutii), s. f.1. Obiect de lemn, metal etc., in care se pastreaza diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusa. – 3. Sertar. – 4. Cufar, lada. – Cutia milelor, institut national de binefacere, fundat in 1775 de catre domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusa din 1793 de marele vornic de cutie si alimentata de bunurile persoanelor care au decedat fara a lasa mostenitori, si o treime de la cei care decedau fara sa lase testament. – Cutia sateasca, specie de piata de grine fundata in sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil gasit. – Mr. cutie, megl. cutiia. Tc. kutu, kuti (Seineanu, II, 151; Miklosich, Turk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti.Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant).

CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat in amintirea unei persoane care a decedat si ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Fr. cenotaphe (lat. lit. cenotaphium).

POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Lista cu numele persoanelor, in viata sau decedate, pe care le pomeneste preotul in timpul efectuarii unor slujbe religioase sau in unele rugaciuni. 2. (Fam. sau ir.) Lista sau enumerare lunga de nume; p. ext. insiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomenĩniku.

LITURGHIE, liturghii, s. f. Principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plati preotului o suma de bani spre a pomeni numele persoanelor (in viata sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghie s. f.] – Din sl. liturgija.

MORT2 ~ti m. persoana care a murit; raposat; decedat; defunct. /<lat. mortuus

decedat ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care a incetat din viata; mort; raposat; defunct. /v. a deceda

GROPAR ~i m. 1) persoana care sapa gropi pentru inhumarea celor decedati. 2) Gandac care isi depune ouale pe cadavre; necrofor. /groapa + suf. ~ar



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)