Rezultate din textul definițiilor
REPTILA, reptile, s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate ovipare, de obicei terestre, taratoare, cu temperatura corpului variabila, cu corpul acoperit de o piele groasa, solzoasa, fara picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, si cu inima formata din doua auricule si un ventricul (Reptilia); (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

PALMIERA, palmiere, s. f. Bucata dreptunghiulara de piele groasa care protejeaza palmele1 (1) in timpul muncii. – Palma1 + suf. -iera.

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. Curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

PLASTRON, plastroane, s. n. 1. Partea din fata apretata (detasabila) a unei camasi barbatesti. ♦ Partea din fata (detasabila) a unei bluze, rochii etc., care constituie o garnitura. 2. Un fel de cravata lata care acopera pieptul. 3. Bucata de piele groasa, captusita, care protejeaza pieptul la jucatorii de scrima. – Din fr. plastron.

SABOT, saboti, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Incaltaminte facuta dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fete de piele groasa. 2. Imbracaminte metalica de protectie fixata la capatul unui pilon care trebuie infipt in pamant; papuc. 3. Organ al franei care serveste la micsorarea vitezei sau la oprirea unei masini. ♦ Dispozitiv care se monteaza pe o sina de cale ferata pentru a frana sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.

HIPOPOTAM ~i m. Animal exotic, erbivor nerumegator, de talie mare, avand cap masiv si piele groasa, lipsita de par, care traieste mai ales in apa. /<fr. hippopotame

PALMIERA ~e f. Bucata dreptunghiulara de piele groasa. /palma + suf. ~iera

SABOT ~ti m. 1) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte confectionat dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fata de piele groasa. 2) Invelis metalic fixat pe varful ascutit al unui pilon (de lemn sau de beton) pentru a-l proteja si pentru a patrunde mai usor in pamant. 3) Piesa care serveste ca organ principal la o frana cu frictiune. ~ de frana. 4) Dispozitiv montat pe o sina de cale ferata pentru franarea vagoanelor. /<fr. sabot

PALMIERA s.f. Bucata dreptunghiulara de piele groasa care protejeaza palmele. [< palma + -iera].

PALMIERA s. f. 1. bucata dreptunghiulara de piele groasa care protejeaza palmele in timpul muncii. 2. un fel de mistrie. (< palma + -iera)

VELUR s. n. 1. catifea. ◊ tesatura de lana cu aspect de catifea. 2. piele groasa catifelata, din care se confectioneaza fete de pantofi, posete etc. (< fr. velours)

ANVELOPA, anvelope, s. f. Invelis de protectie a unei camere cu aer, facut din cauciuc sau din piele groasa. – Fr. enveloppe.

BUBALINA, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute inrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele in forma de semiluna, cu pielea groasa si cu parul negru; (si la sg.) animal care face parte din aceasta specie. – Din fr. bubalines.

HIPOPOTAM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegatorVezi nota, mare si greoi, cu pielea groasa si fara par, care traieste in fluviile si in lacurile din Africa ecuatoriala (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

IUFT s. n. piele groasa de bovine tabacita vegetal cu coaja de stejar si de mesteacan si impermeabilizata cu ulei de mesteacan, intrebuintata pentru fete de incaltaminte. – Din rus. iuft.

ELEFANT, elefanti, s. m. Numele a doua animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasa si aspra, cu nasul modificat intr-o trompa mobila si cu colti foarte lungi de fildes (Elephas maximus si Loxodonta africana). – Din fr. elephant, lat. elephantus.

TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasa, parul de pe frunte lung si adesea cret; buhai (Bos taurus).Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala in dreptul careia trece Soarele intre 21 aprilie si 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

IUFT n. piele groasa tabacita de bovine, din care se fac fete de incaltaminte. [Monosilabic] /rus. juft

SUIFORME s.f.pl. Subordin de mamifere paricopitate cu pielea groasa si acoperita cu peri tari si rari, cuprinzand mistretul, hipopotamul etc. [< it. suiformi, cf. lat. sus – porc, forma – forma].

TAPIR s.m. Mamifer erbivor care traieste in zona tropicala a Asiei si a Americii, avand nasul prelungit cu o trompa mobila, pielea groasa si neteda si coada foarte scurta. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi].

VELUR s.n. 1. Catifea. ♦ Tesatura de lana cu aspect de catifea. 2. piele groasa catifelata, din care se confectioneaza fete de pantofi, posete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu par].

elefant (elefanti), s. m.1. Animal mamifer, cel mai mare dintre cele terestre de astazi, cu pielea groasa, trompa si colti de fildes. – 2. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – 3. (Arg.) Persoana care plateste mereu. – Var. alifant. Mr. elefandu. Fr. elephant. Var., mai ales cu sensurile 2 si 3; in mr., din ngr. ἐλέφαντας.

PAHIDERM s. n. mamifer erbivor masiv cu pielea groasa, pantecele mare si picioarele terminate cu o copita. (< fr. pachyderme, gr. pakhydermos)

SUIFORME s. f. pl. subordin de mamifere paricopitate cu pielea groasa si acoperita cu peri tari si rari: porcul, mistretul, hipopotamul etc. (< fr. suiformes)

TAPIR s. m. mamifer erbivor din zona tropicala a Asiei si a Americii, cu nasul prelungit cu o trompa scurta, avand pielea groasa si neteda. (< fr. topir)

iuft (-turi), s. n.piele groasa de bovine intrebuintata pentru fete de incaltaminte. Rus. juft (Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. pol. jucht.

PAHIDERM, pahiderme, s. n. Denumire generica data mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasa, cu par putin, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana lipsita de bun-simt, obraznica. [Var.: pachiderm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

RINOCER ~i m. Mamifer exotic erbivor, de talie mare, cu piele foarte groasa si aproape lipsita de par, avand pe nas unul sau doua coarne. ~ african. ~ indian. /<fr. rhino-ceros, lat. rhinoceros

SLANINA ~i f. 1) Grasime care formeaza un strat gros sub pielea porcului. 2) Bucata din aceasta grasime preparata si folosita ca aliment. [G.-D. slaninii] /<bulg., sb. slanina

PAHIDERM s.n. Mamifer erbivor cu pielea foarte groasa, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu o copita. [Var. pachiderm s.n. / < fr. pachyderme, cf. gr. pachysgros, dermapiele].

BOCANC, bocanci, s. m. Gheata rezistenta, pentru militari, sportivi etc. facuta din piele si talpa groasa. – Din magh. bakancs.

RAMA1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. in care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie inramata. 2. Schelet de forma, marimi si materiale diferite, in care se fixeaza ceva. 3. Fasie de piele flexibila si groasa cusuta pe marginea incaltamintei si servind la fixarea talpii de fata. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

PAHIDERM ~e n. 1) (nume generic) Mamifer erbivor copitat, de talie foarte mare, cu pielea (extrem de) groasa, aspra, acoperita cu par rar. 2) fig. Persoana insolenta; om nerusinat. /<lat. pachyderma, fr. pachyderme

fund, funduri, s.n. (reg.) 1. pielea cea mai groasa de pe spinarea unui animal. 2. (inv.) teren, pamant.

ECARISA, ecarisez, vb. I. Tranz. 1. A taia busteni pentru a-i transforma in scanduri groase, prismatice. 2. A jupui pielea de pe animalele moarte. – Cf. fr. equarrir.

PAMANZALCA, pamanzalci, s. f. (Reg.) Bucata de piele sau de panza groasa cu care se strange la mijloc caierul pus in furca. – Et. nec.

CRUPON, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tabacarie, mai groasa si mai rezistenta, cuprinsa intre coada si gat. 2. Placa de cauciuc din care se taie pentru incaltaminte. – Din fr. croupon.

DERMA s.f. Tesut fibros conjunctiv care formeaza partea groasa din adancime, a pielii, fiind acoperit de epiderma. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].

pamanzalca, pamanzalci, s.f. (reg.) 1. bucata de piele sau de panza groasa cu care se strange la mijloc caierul pus in furca. 2. (inv.) amestec de malai cu apa, in care se moaie firele de bumbac inainte de a tese, spre a capata apret.

DERMA s. f. tesut fibros conjunctiv care formeaza partea groasa, din adancime, a pielii, acoperit de epiderma. (< fr. derme, gr. derma)

BOCANC, bocanci, s. m. Gheata de piele rezistenta, cu talpa groasa. – Magh. bakancs.

DERMA, derme, s. f. Tesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasa si mai adanca a pielii vertebratelor, asezat sub epiderma. – Din fr. derme.

CRUPON ~oane n. 1) Partea de la mjloc, mai groasa si mai rezistenta, a pielii tabacite. 2) Placa de cauciuc din care se fac talpi pentru incaltaminte. /<fr. croupon

SCORTOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are aspect de scoarta; asemanator cu scoarta. Panza ~oasa. piele ~oasa. 2) Care are scoarta groasa. Arbore ~. /scoarta + suf. ~os

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

LIP1 s. n. (Reg.) Strat (gros) de murdarie care se formeaza pe piele sau pe imbracaminte; jeg. – Din ucr. lep.

MANSETA s. f. 1. capat (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti, al pantalonilor etc. 2. garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ◊ indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cu datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care trateaza aceeasi tema; spatiul rezervat. 5. (scrima) lovitura data cu antebratul. (< fr. manchette, germ. Manschette)

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.]

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii; suba. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.

GRAS ~sa (~si, ~se) 1) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre par, piele) Care este unsuros datorita secretiei abundente a glandelor sebacee. 3) Care contine multa grasime; bogat in grasimi. Carne ~sa. Smantana ~sa. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat in miez; carnos. 5) (despre plante) Care are multa seva; plin de seva; mustos. 6) (despre pamant) Care contine suficiente substante hranitoare. 7) fig. fam. Care este de mare insemnatate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formeaza grasimi (in combinare cu glicerina). /<lat. grassus

BLANA, (I 1, 2, II) blani, (I 2,3) blanuri, s. f. I. 1. piele de animal (viu), cu par mult si des. 2. piele de animal cu par cu tot, prelucrata. 3. Haina imblanita. II. Scandura groasa. – Bg. blana.

ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

SINALAU, sinalaie, s. n. (Reg.) Cutit gros, putin incovoiat, prevazut cu doua manere, cu care tabacarii curata parul de pe piei. – Din magh. szinelo.

SULA, sule, s. f. 1. Unealta (folosita de cizmari si de cojocari) formata dintr-un ac lung si gros de otel, drept sau curb, fixat intr-un maner, cu care se gaureste pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ata prin ele. 2. (Reg.) Peste mic cu corpul foarte subtire si alungit (Syngnatus nigrolineatus).Lat. subula.

CILICIU s.n. Centura sau camasa aspra din par de capra, care se purta pe piele de penitenti pentru a se mortifica. [Pron. -ciu. / < fr. cilice, lat. cilicium, cf. gr. kilikion – stofa groasa de Cilicia].

BLANA, blani, s. f. I. 1. Parul sau lana care acopera pielea unor animale. ♦ piele de animal cu par cu tot, prelucrata. 2. Haina imblanita; haina confectionata din blana (I 1). II. (Pop.) Scandura groasa. [Pl. si: (I) blanuri] – Din bg. blana.

brasovean, -nca s., pl. eni, ence. Locuitor din Brasov. Negustor de ferarie, sticlarie si postavuri groase. S.n. fara pl. Vintu de nord (Ml.) numi hateganu in Mehedinti. Un fel de trasura de moda veche acoperita cu pele si intrebuintata la calatorii. V. radvan.

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. piele de vaca, de vitel, de porc sau de cal, de culoare naturala, tabacita cu substante vegetale ori sintetice, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fara caracter). – Din ucr. tovar.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

pilug2, piluge, s.n. (reg.) 1. pisalog (de la piua de postav). 2. unealta casnica de pisat; pisalog, pisalau, pisator, nilog. 3. bat lung, rotund si gros pentru zdrobit boabele, semintele in piua. 4. bat lung, rotund si gros cu crestaturi la un capat, cu care se bate branza in putinei. 5. picior, proteza de lemn a unui picior. 6. (fam.; in expr.) a tunde pilug = a tunde pana la piele.

potang, -a, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) cocosat; stramb, pocit. 2. (s.n.) impletitura circulara de nuiele sau lant, curea etc. care leaga grindeiul plugului de roti sau de cotiga; chiser, ganj, mata. 3. (s.n.) lant, curea, bucata de fier etc. cu care se leaga leuca de loitra carului. 4. (s.n.) nuia cu care se trage clopotul la biserica. 5. (s.n.) inel de piele care leaga cele doua curele ale oglavei (v.) atunci cand se injuga doua randuri de vite la plug. 6. (s.n.) batatura facuta la ceafa boului din cauza jugului. 7. (s.n.) petec de panza gros, plin de ate cusute una peste alta, scortos si negru. 8. (s.n.) traznaie, pozna, boroboata.

MAPA1, mape, s. f. 1. Obiect de birou facut din carton, din panza, din piele etc., uneori acoperit cu hartie sugativa, in care se tin hartii, foi volante etc.; dosar special in care se pastreaza hartii, desene, acte etc.; coperta de protectie in care se tine o carte, un mecanism etc. 2. Servieta (plata), de obicei cu mai multe despartituri. ♦ Plic gros, in interiorul caruia sunt 10-12 plicuri mai mici, impreuna cu hartia de scris necesara. – Din germ. Mappe.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)