Rezultate din textul definițiilor
AGRAFA, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) Mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

GALVANIZA, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesa metalica cu un strat subtire de zinc, prin cufundare intr-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistenta la coroziune; p. gener. a acoperi o piesa metalica cu un strat subtire din alt metal, depus prin electroliza. 2. (Fiziol.) A e****a un tesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, in scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A insufleti, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

PARPARITA, parparite, s. f. 1. Mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare de la moara, in care intra capatul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care sustine pietrele morii si care este pus in miscare prin actiunea rotii cu masele. 3. Gaura in mijlocul pietrei alergatoare de la moara, in care cad grauntele din teica pentru a fi macinate. 4. (Reg.) Teica (la moara). [Acc. si: parparita] – Din sl. pruprica, ucr. perepelyca.

ANCOSA s. f. 1. (Cin.) Decupare facuta pe marginea peliculei cinematografice pentru a declansa anumite operatii in procesul de developare. 2. (Elt.) Canal facut intr-o piesa metalica pentru a introduce in el conductorii electrici ai unei infasurari. – Din fr. encoche.

PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesa metalica cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A intuneca, a mohori. – Plumb + suf. -ui.

TRASOR, (1, 2, 3) trasoare, s. n., (4) trasori, s. m. 1. S. n. Unealta formata dintr-un ac de otel cu maner de lemn, folosita pentru a indica pe o piesa metalica bruta contururile suprafetelor de prelucrat; trasator (2). 2. S. n. Unealta de otel cu maner de lemn, folosita in legatorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoartelor imbracate in piele sau pe marginea pielii la cotoare si la colturile trase in piele, precum si la calcarea faltului la legaturile in panza. 3. S. n. Glont, proiectil invelit intr-un material fosforic, care se aprinde in clipa descarcarii, descriind in aer o traiectorie luminoasa. 4. S. m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care il insoteste peste tot, permitand recunoasterea si urmarirea acestuia intr-un sistem. – Din fr. traceur.

RASCHETA, raschete, s. f. 1. Dalta incovoiata cu care se rade vopseaua si rugina de pe o piesa metalica sau de pe un vas. 2. Perie avand cuie in loc de peri si care serveste la raschetarea tencuielilor. 3. Unealta in forma de perie de bordaj, la care perii sunt inlocuiti cu o bucata prismatica de cauciuc, folosita la curatarea puntii. 4. Razuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.

PRESAT adj. 1. apasat, comprimat, (inv.) strans. (O piesa metalica bine ~.) 2. v. tescuit.

STRIU s. striatie. (O piesa metalica cu ~uri.)

TURNA vb. 1. a varsa. (~ apa in lighean.) 2. a pune. (Mai ~ doua picaturi; ~ benzina pe foc.) 3. a varsa. (Afara ~ cu galeata.) 4. (inv. si reg.) a slei, (inv.) a varsa. (A ~ un clopot, o statuie, o piesa metalica.)

fisa (piesa metalica, moneda) s. f., g.-d. art. fisei; pl. fise

gafa (piesa metalica, gest, cuvant) s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

sorb (vartej de apa, vant, piesa metalica) s. n., pl. sorburi

CROMIZA vb. I. tr. A trata o piesa metalica prin procedeul cromizarii. [< fr. chromiser].

ALEZA vb. I. tr. A da unui cilindru (de masina) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin aschiere; a slefui o gaura conica sau cilindrica dintr-o piesa metalica. [< fr. aleser].

BROSA vb. I. tr. 1. A lega laolalta colile unei brosuri, ale unei carti etc. (intr-o coperta moale). 2. A gauri sau a santui prin aschiere o piesa metalica. [P.i. 3,6 -seaza, 4 -sam, ger. -sand. / < fr. brocher].

GALVANIZA vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat de zinc o piesa metalica (in special de otel) pentru a rezista mai bine la coroziune. 2. A e****a in mod artificial un tesut sau un organ cu ajutorul curentului galvanic in scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ (Fig.) A insufleti. [< fr. galvaniser, cf. it. galvanizzare].

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

PLOT s.n. 1. Mica piesa metalica montata pe un corp format din material izolant si legata la un circuit electric pentru a se putea face legatura intre acest circuit si o maneta legata de un alt circuit. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. [< fr. plot].

RASCHETA vb. I. tr. A curata o piesa metalica, un parchet cu rascheta. ♦ A freca o tencuiala cu rascheta pentru a-i da un aspect neted. [< rascheta].

AMBOU s. n. piesa metalica cu sectiune conica, ce permite adaptarea acului pentru injectie la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie. (< fr. embout)

ANCOSA s. f. 1. crestatura. 2. decupare pe marginea filmelor cinematografice, care actioneaza dispozitivul de schimbare a iluminarii in portiunea masinii de copiat. 3. canal intr-o piesa metalica pentru a introduce conductorii electrici. (< fr. encoche)

ATELA s. f. piesa metalica, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr. attelle)

BORNA s. f. 1. stalp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesa metalica apartinand circuitului electric interior al unui aparat, al unei masini sau instalatii, care asigura legatura cu un alt circuit. (< fr. borne)

BRIDA s. f. 1. gaica de stofa, de ata etc. prin care se trece cordonul. 2. piesa metalica care leaga arcurile de osii. 3. legatura din (sarma de) otel pentru solidarizarea unor piese asamblate. ◊ coroana metalica la imbinarea tuburilor. 4. manunchi de fibre conjunctive, format in organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenta. (< fr. bride)

BROSA vb. tr. 1. a lega laolalta colile unei brosuri, carti etc. 2. a gauri, a santui prin aschiere o piesa metalica. 3. a executa ornamente pe o tesatura prin introducerea, in timpul tesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)

CALOTA s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin sectionarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniana = partea superioara a cutiei craniene; ~ glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. parte a unei palarii care acopera capul. ◊ tichie (pe crestetul capului). 3. partea superioara a unei cupole semisferice, a unei excavatii; bolta de tunel. ◊ partea superioara a unei turele. ◊ piesa metalica de forma emisferica. (< fr. calotte)

CUPA1 s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

FERURA s. f. piesa metalica pentru consolidarea elementelor unei constructii. (< fr. ferrure)

FILET s. n. 1. sant elicoidal realizat intr-o piesa metalica sau de lemn, care serveste la insurubarea acesteia intr-alta piesa; ghivent. 2. formatie anatomica foarte subtire in forma de fir. (< fr. filet)

GAFA1 s. f. 1. piesa metalica cu doua gheare in forma de furca, pentru blocarea unui lant in miscare. 2. carlig metalic fixat de o prajina, la acostarea unei ambarcatii. (< fr. gaffe)

GALVANIZA vb. tr. 1. a acoperi cu un strat de zinc o piesa metalica (de otel) pentru a mari rezistenta la coroziune. 2. a e****a in mod artificial un tesut, un organ cu ajutorul curentului galvanic, in scopuri terapeutice sau experimentale. 3. (fig.) a insufleti. (< fr. galvaniser)

GLISIERA s. f. 1. piesa metalica sau de lemn in forma de patina, de-a lungul careia aluneca o piesa mobila. 2. ~ de siguranta = parapet metalic din tabla ondulata, amplasat la limita acostamentelor, pe portiunile de drum in rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe stranse etc. (< fr. glissiere)

GRIFA s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgarierea pe coaja). 2. piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. (< fr. griffe)

PARAFLACARA s. f. piesa metalica ce protejeaza tija pistonului contra flacarilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere. (dupa fr. paraflamme)

PIVOT I. s. n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si il ajuta sa se roteasca; capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ◊ cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esential. ◊ intoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. radacina in forma de fus fara ramificatii. II. s. m. jucator (inalt) care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. (< fr. pivot)

PLATOU s. n. 1. ses in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ ~ continental = portiune de teritoriu sub mare, in continuarea solului, pana la adancimea de 200 m. ◊ camp de instructie si exercitii militare. ◊ suprafata (neteda) pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. 2. incinta a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor. 3. piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 4. farfurie, tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. (< fr. plateau)

PLOT s. n. 1. mica piesa metalica montata pe un corp din material izolant si legata la un circuit electric. 2. placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. 3. suprafata de separatie intre doua formatiuni geologice. (< fr. plot)

RASCHETA vb. tr. 1. a curata o piesa metalica, un parchet etc. cu ajutorul raschetei. 2. a netezi cu rascheta (2) o tencuiala. (< rascheta)

REGLET s. n. piesa metalica in tipografie la umplerea spatiilor libere dintre randuri sau a spatiilor dintre forma si rama. (< fr. reglet)

SAIBA s. f. 1. mica piesa metalica, plata si gaurita la mijloc, care se monteaza intre surub si piulita. 2. roata de transmisie fara spite. (< germ. Scheibe)

parpara s. f.1. Febra, fierbinteala, patima. – 2. Lovitura, apasare. – Var. pirpara, Banat, Olt. pirpor. Sb. prpor (Candrea). – Der. parparita (var. pirparita, pirpalita, prepelita), s. f. (piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii), din sl. pruprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica.

B****I s. n. Unealta portabila, actionata manual, prevazuta cu un burghiu miscat de o roata cu clichet si cu ajutorul careia se dau gauri in piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

BRIDA, bride, s. f. 1. Gaica prin care se petrece cordonul sau cu care se incheie o copca. 2. piesa metalica in forma de „U”, care face legatura intre arcuri si osii. ♦ piesa metalica in forma unei coroane circulare, care se aplica pe tuburi, la imbinarea lor; marginea rasfranta a capetelor tuburilor, servind la imbinarea acestora. 3. (Med.) Aderenta (1). – Din fr. bride.

BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de haina etc. 2. Unealta de aschiere cu taisuri multiple, folosita la prelucrarea suprafetei (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

BRUNAJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acopera unele piese metalice in urma brunarii. – Bruna + suf. -aj.

BUCLA, bucle, s. f. I. 1. Suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Portiune de fir textil, rasucita in timpul tricotarii, in forma de bucla (I 1). II. 1. Curba dintr-un drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa. 2. piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. 3. (In sintagma) Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secvente sonore inregistrate. – Din fr. boucle.

CATARE1, catari, s. f. piesa metalica de forma prismatica, montata pe partea de sus a tevii unei guri de foc si care, impreuna cu inaltatorul, formeaza dispozitivul de ochire al armei. – V. cata.

FURURA, fururi, s. f. piesa metalica sau de lemn care acopera sau umple spatiul dintre doua elemente de constructie solidarizate intre ele. – Din fr. fourrure.

GAFA, gafe, s. f. 1. piesa metalica in forma de carlig, fixata pe o prajina, folosita la acostarea unei ambarcatii, la indepartarea ei de mal etc. 2. Carlig montat la capatul unui dispozitiv de ridicat, si de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorba nepotrivita, care poate constitui o indelicatete sau o jignire neintentionata adusa cuiva. – Din fr. gaffe.

GALVANIZAT, -A, galvanizati, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mari rezistenta piesei la coroziune. – V. galvaniza.

GAMBET, gambete, s. n. piesa metalica de legatura in unele organe ale utilajului de manevra la exploatarile petroliere. – Din fr. gambette.

HON, honuri, s. n. Scula aschietoare alcatuita dintr-un corp rotativ de otel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive si care este utilizata la finisarea suprafetelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone.

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafata interioara cilindrica a unei piese cu ajutorul unei masini speciale. ◊ Masina de honuit = masina-unealta dotata cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o miscare de rotatie si una rectilinie, netezeste suprafata interioara cilindrica a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

MANDRINA, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A imbina cu ajutorul mandrinei doua piese metalice pentru a realiza o inchidere etansa. 2. (Tehn.) A largi gaurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.

COAJA, coji, s. f. 1. Tesut protector extern al radacinilor, tulpinilor si ramurilor unor plante (lemnoase); scoarta. ♦ Invelis exterior al fructelor, al semintelor etc. 2. Invelis, tare si calcaros, al oului. 3. (Inv.) Invelis, tare si calcaros, al unor moluste sau al unor crustacee. 4. Partea exterioara, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucatica uscata ramasa din paine, mamaliga etc. 5. Crusta unei rani care incepe sa se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare si racit, al globului pamantesc. 7. Strat exterior, superficial, care acopera un obiect, o piesa (metalica) etc. – Din sl. koza.

FISA, fise, s. f. Mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

FRETA, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla doua piese metalice prin strangere, fie prin contractia piesei cuprinzatoare, care a fost incalzita inainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost racita in prealabil. ♦ A asambla doua tuburi metalice coaxiale, astfel incat tubul exterior sa stranga tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strangere cu o freta sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

NICHELA, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafata unei piese metalice cu un strat subtire de nichel. – Din fr. nickeler.

RIZ, rizuri, s. n. Fisura foarte fina care se produce la suprafata unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgarietura facuta de un varf ascutit pe o piesa pentru a o insemna intr-un anumit fel. – Din germ. Ritz.

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A imbina doua piese metalice realizand intre ele, prin incalzire sau prin presare, in anumite conditii de temperatura si de presiune, o legatura metalica sau chimica. ♦ Fig. A se uni, a se inchega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (dupa ce au fost rupte sau taiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formand un singur cuvant; a se aglutina. – Din fr. souder.

PARAFLACARA, paraflacari, s. f. piesa metalica pentru protejarea tijei pistonului contra flacarii din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para2- + flacara.

PATRISOR, patrisoare, s. n. piesa metalica cu sectiunea patrata, folosita in tipografie pentru a acoperi spatiile dintre cuvinte sau pentru a completa randurile nescrise pana la capat; patrat de tipografie. – Patru + suf. -isor.

ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa cuiva de foc, de caldura, de un agent chimic etc.; senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. Loc unde a ars o padure. 4. Strat de oxid produs pe suprafata unei piese metalice in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic. – Lat. arsura.

ARMATURA, armaturi, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse intre ele care intaresc o constructie (de beton armat). ♦ Constructie care sustine o galerie subterana. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor si dispozitivelor de comanda, de control, de siguranta etc., montate la o instalatie, la o masina etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Invelis protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; in sintagma) Armatura bucala = totalitatea pieselor anatomice care alcatuiesc aparatul bucal al insectelor si crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (dupa arma).

ANTRETOAZA, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leaga grinzile principale ale unui pod. 2. Bara care serveste la legarea a doua piese dintr-un mecanism si la mentinerea lor fixa la oarecare distanta. 3. piesa metalica, cilindrica, goala in interior, folosita pentru consolidarea peretilor unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise.

SCORMONITOR, -OARE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormoneste; fig. (in special) care cauta sa patrunda, sa cerceteze, sa iscodeasca pentru a afla, a descoperi, a intelege ceva. 2. S. n. piesa metalica in forma de gheara aplicata la unele pluguri, pentru a scormoni pamantul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

PLUMBUIT2, -A, plumbuiti, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Intunecat, mohorat. ♦ Intarit sau prevazut cu (bucatele de) plumb ca sa atarne greu. – V. plumbui.

PUNCTATOR, punctatoare, s. n. Unealta de otel cu varf conic ascutit, cu ajutorul careia se traseaza (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforatii ulterioare. – Puncta + suf. -tor.

SABLA, sablez, vb. I. Tranz. A curata, a netezi sau a face sa devina mata suprafata pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip improscat cu aer comprimat. – Din fr. sabler.

SABLAT, -A, sablati, -te, adj. (Despre suprafata unor piese metalice) Curatat, netezit prin sablare. – V. sabla.

SANFREN, sanfrenuri, s. n. (Tehn.) Taietura oblica a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein.

OCLUZIUNE, ocluziuni, s. f. 1. Inchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. in scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiva. 2. Bula de gaz ramasa in interiorul unei piese metalice dupa turnarea acesteia. 3. (Med.; in sintagma) Ocluzie intestinala = boala care consta in oprirea sau intreruperea circulatiei materiilor f****e intr-un punct oarecare al intestinului; obstructie intestinala, incurcatura de mate. 4. (Fon.) Miscare articulatorie care consta din inchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) si care are ca rezultat intreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-.Var.: ocluzie s. f.] – Din fr. occlusion.

OTELI, otelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mari duritatea unei piese metalice prin calire. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) intari, a (se) fortifica; a (se) cali. 3. Refl. (Reg.) A se ameti de bautura, a se imbata. – Din otel.

LAMPA, lampi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampa fulger = blitz. Lampa cu halogen = lampa cu incandescenta in balonul careia se introduce un amestec de gaze inerte care contine halogeni, in scopul maririi duratei de functionare si a stralucirii. Lampa de radio = tub electronic. Lampa de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacara foarte puternica, necesara in operatia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.

LEPUI, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafata unei piese metalice cu ajutorul unei substante abrazive speciale. – Et. nec.

LETCON, letcoane, s. n. Unealta in forma de ciocan pentru incalzirea pieselor metalice in vederea lipirii lor cu cositor, cu plumb etc.; ciocan de lipit. – Din germ. Lotkolben.

COPCA1, copci, s. f. 1. Sistem format din doua piese metalice (un carlig si un inel), folosit pentru prinderea a doua parti ale unei confectii. 2. Agrafa pentru invelitori in constructie. 3. Proeminenta in forma de limba a unei piese plate, care intra in orificiul unei alte piese plate, realizand imbinarea prin incopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.

NARA, nari, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale prin care respira si miros oamenii si unele animale. ◊ Expr. Cu narile (sau nara) in vant = cu capul ridicat, cu o tinuta semeata; p. ext. mandru, plin de sine. A se umfla in nari sau a-si umfla narile = a-si lua un aer semet; p. ext. a-si da importanta, a se ingamfa. 2. piesa metalica in forma de tub amplasata pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lantul ancorei de pe punte in afara bordului. [Var.: (reg.) nare s. f.] – Lat. naris.

NIT1, nituri, s. n. Tija de metal (cilindrica) prevazuta cu un cap de diametru mai mare decat corpul, folosita la imbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

NICHELAJ, nichelajuri, s. n. 1. Nichelare. 2. (Concr.) Strat depus prin nichelare pe suprafata unei piese metalice. – Din fr. nickelage.

CONTRAGRIFA contragrife, s. f. piesa metalica in forma de gheara, care, intr-un aparat de luat vederi, imobilizeaza pelicula cinematografica in timpul expunerii. – Din fr. contre-griffe.

DULIE, dulii, s. f. piesa metalica in care se fixeaza becul electric si care asigura contactul becului cu reteaua electrica; fasung. – Dupa fr. douille.

TACHET, tacheti, s. m. piesa metalica scurta care se monteaza intr-un motor cu ardere interna, pentru a impiedica uzura supapei de distributie. ♦ Piesa de forma prismatica, folosita la imbinarile a doua piese, pentru a mari suprafata de transmitere a fortelor de la o piesa la alta. – Din fr. taquet.

TAPURA, tapuri, s. f. Fisura, crapatura in interiorul unei piese metalice, produsa in cursul fabricarii acesteia. – Din fr. tapure.

RASPEL, raspele, s. n. Pila de otel cu una sau cu mai multe fete, cu dinti rari, folosita la prelucrarea lemnului, a talpii, a pieselor metalice de duritate mica sau a pieselor nemetalice. [Var.: raspa, raspila s. f., raspil, raspal s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

COLTAR, (1, 2, 3, 4, 5) coltare, s. n., (6) coltari, s. m. 1. S. n. Polita asezata in coltul dintre doi pereti ai unei camere; dulapior in forma de prisma triunghiulara, asezat intr-un colt al camerei. 2. S. n. (Reg.) Soba de caramida, cu coloane, instalata in coltul unei camere. 3. S. n. piesa metalica sau din lemn, cu doua aripi sau laturi asezate in unghi drept, utilizata la consolidarea si la protejarea unor imbinari de colt. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul inaltimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alama sau de plumb, folosit la formarea coltului unui chenar. 6. S. m. Rama metalica prevazuta cu cuie lungi si ascutite, care se ataseaza la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a impiedica alunecarea pe stanci, pe gheata, pe busteni. – Colt + suf. -ar.

DEFECTOSCOP, defectoscoape, s. n. Aparat folosit in defectoscopie, cu ajutorul caruia se examineaza piesele metalice pentru a descoperi defectele din material. – Din fr. defectoscope.

SAPA1, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

SORB2, sorburi, s. n. 1. Vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. Vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

COMPOZITIE, compozitii, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.

SUFLURA, sufluri, s. f. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constand din mici goluri produse de gazele degajate din metal in urma unor reactii chimice. – Din fr. soufflure.

CUSATURA, cusaturi, s. f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase intre ele marginile unei plagi, dupa o interventie chirurgicala. 2. Locul unde se imbina, prin cusut, doua bucati de stofa, de panza etc.; ata cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a doua placi sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusatura (1), dupa o interventie chirurgicala. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o panza, pe o stofa etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutura s. f.] – Cusut + suf. -ura.

FRETA vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ doua piese metalice.)

PLUMBUIRE s. plumbuit, (rar) plumbare. (~ unei piese metalice.)

POLIZARE s. (TEHN.) polizat. (~ unei piese metalice.)

PRIBOI s. I. (TEHN.) dorn, (reg.) duslag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) banat, bribor, cumatra, muscata, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Marii, poala-Santei-Marii, talpa-gastii.

SABLARE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

SUFLARE s. I. 1. v. respiratie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)

ZIMTA vb. a cresta, a dinta, a zimtui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMTUI vb. a cresta, a dinta, a zimta. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ALUNECATOR ~oare n. piesa metalica la unele masini, care se misca prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ator

ARMATURA ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care intaresc o constructie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de sustinere a unei lucrari miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comanda, de siguranta etc.), montate la o instalatie sau la o masina. 5) Imbracaminte metalica de protectie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armaturii] /<lat. armatura, fr. armature

BORNA ~e f. 1) Stalp de beton, piatra sau alt obiect care serveste drept semn de marcaj pe marginea unei sosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietati funciare etc. 2) piesa metalica montata la capatul unui fir care realizeaza legatura unei masini sau a unui aparat la reteaua electrica. /<fr. borne

BRIDA ~e f. 1) Bentita (din stofa sau din ata) prin care se trece cordonul sau cingatoarea. 2) tehn. piesa metalica de forma circulara, folosita pentru solidarizarea unor piese. /<fr. bride

BROSA ~e f. 1) Bijuterie, prevazuta cu un ac pentru a putea fi fixata la o haina (rochie, bluza etc.). 2) Unealta cu care se prelucreaza suprafetele pieselor metalice. 3) med. Tija speciala, folosita in ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. [G.-D. brosei] /<fr. broche

BUCEA ~ele f. 1) Manson metalic montat intre doua piese asamblate; bucsa. 2) piesa metalica cilindrica, montata in interiorul unui butuc de roata (de caruta. de camion etc.). 3) Scobitura facuta intr-o piesa (de lemn sau de metal), in care intra capul altei piese cu care se imbina; bucsa. [G.-D. bucelei; Sil. bu-cea] /<lat. buccella

BUCLA ~e f. 1) Suvita de par, rasucita in spirala; carliont; zuluf. 2) Indoitura in forma de lat a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portiune a albiei unui curs de apa, avand forma unei curbe foarte pronuntate. 4) tehn. piesa metalica pe care se fixeaza capatul unui cablu. [Sil. bu-cla] /<fr. boucle

CATARE ~ari f. piesa metalica mica, fixata pe capatul tevii unei arme de foc, prin care se ocheste. /v. a cauta

CIOCAN1 ~e n. 1) Unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

A CIZELA ~ez tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la conditiile dorite, perfectionand prin anume operatii; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A imbunatati prin redactare minutioasa; a slefui. 3) A face sa se cizeleze. /<fr. ciseler

CUI ~e n. 1) Obiect de metal sau de lemn, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se fixeaza doua piese impreuna sau care se bate in perete, servind de cuier. ◊ A-si pune pofta-n ~ a renunta la ceva. 2) piesa metalica asema-natoare cu acest obiect. ◊ ~ de siguranta stift de siguranta. ~ de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus

A DEBAVURA ~ez tranz. (piese metalice matritate, turnate sau laminate) A curata de bavuri (prin diferite operatii). /des- + bavura

A DECAPA ~ez tranz. 1) tehn. (suprafata unor piese metalice) A curata de grasimi si oxizi (in vederea unor operatii ulterioare). 2) (terenuri, drumuri etc.) A sapa usor la suprafata, niveland si curatand de un strat subtire de pamant. 3) (piei sau blanuri) A trata cu solutii speciale in vederea conservarii sau a prelucrarii ulterioare. /<fr. decaper

DEFECTOSCOP ~oape n. tehn. Aparat pentru examinarea pieselor metalice si a unor materiale in vederea detectarii unor eventuale defecte. /<fr. defectoscope

A DEGRESA ~ez tranz. 1) (haine) A curata de petele de grasime. 2) (alimente grase) A separa de grasime (in scopuri dietetice). 3) tehn. (piese metalice) A curata de grasimi in vederea prelucrarii ulterioare. /<fr. degraisser

FERMOAR ~e n. 1) Dispozitiv format din doua siruri de dinti, ce se imbuca unii in altii cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru incheiere. 2) Dispozitiv pentru inchidere; inchizatoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir

A FILETA ~ez tranz. (piese metalice) A inzestra cu filet. /<fr. fileter

FISA ~e f. piesa metalica, sub forma de moneda, cu ajutorul careia se declanseaza un automat; jeton. ~ de telefon. /<ngr. fiche

FURCHET ~ti m. piesa metalica, asemanatoare unei furci, fixata la o barca pentru a sprijini vaslele. /<it. forchetta

GLISIERA ~e f. tehn. (la unele masini, la ascensoare) piesa metalica, in forma de bara, pe care aluneca o alta piesa mobila. /<fr. glissiere

JETON ~oane n. 1) piesa metalica sub forma de moneda, cu ajutorul careia se declanseaza un automat; fisa. ~ de telefon. 2) Piesa plata reprezentand o anumita valoare sau un numar de ordine. 3) Suma incasata de membrii consiliului de administratie al unei societati pentru participarea la sedinte. /<fr. jeton

JOANTA ~e f. 1) Legatura facuta intre capetele sinelor de cale ferata. 2) Legatura rigida de armatura dintre doua piese metalice sau de lemn alaturate. /<fr. j***t

LAMPA lampi f. Aparat fix sau portativ care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizari. ~ cu gaz. ~ electrica. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampa cu benzina, folosita la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lampii] /<germ. Lampe, fr. lampe

LACATUS ~i m. 1) Mester care face sau repara lacate si alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat in ajustarea, asamblarea si repararea unor piese metalice la masini. /<ung. lakatos

A LEPUI ~iesc tranz. (suprafata unor piese metalice) A netezi fin cu o substanta abraziva speciala. /Orig. nec.

LETCON ~oane n. Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj de lipit; ciocan de lipit. /<germ. Lotkolben

A LIPI ~esc tranz. 1) (obiecte sau parti ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substante cleioase; a impreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A inchide, umezind marginea cleioasa si suprapunand-o peste cealalta. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare in stare incandescenta; a suda. 4) (urmat de prepozitiile de, in, la) A apropia, alaturand strans. ~ fruntea de geam. ◊ ~ (cuiva) o palma a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palma. 5) A face sa se lipeasca. 6) (pereti, crapaturi de pe pereti) A acoperi cu un strat de lut framantat cu apa (in scopuri protectoare); a murui. /<sl. lepiti

MOSOR ~oare n. 1) piesa, constand dintr-un cilindru de lemn sau de metal (deseori cu capetele in forma de discuri), pe care se infasoara fire textile sau metalice. 2) piesa si firul luate in ansamblu. /<turc. masura, sb. mosur

MUTELCA ~ci f. pop. piesa metalica, prevazuta cu o gaura filetata, care se poate insuruba pe o tija cu un filet corespunzator; piulita. /<pol., ucr. muterka

PALPATOR ~oare n. Organ sensibil al unui aparat de control, care determina netezimea suprafetei prelucrate a pieselor metalice. /a palpa + suf. ~tor

PERCUTOR ~oare n. piesa metalica la o arma de foc, care, lovind in capsa sau focosul unei incarcaturi explozive, provoaca detonatia. /<fr. percuteur

PILA1 pile f. 1) Unealta de lacatusarie, formata dintr-o bara de otel calit, avand pe toata suprafata crestaturi ascutite, cu care se prelucreaza prin slefuire piese metalice. 2) Instrument mic in forma de lama, prevazut cu crestaturi si folosit la netezirea unghiilor (dupa taiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

A PILI1 ~esc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dand forma si/sau dimensiuni necesare). /Din pila

PIVOT1 ~uri n. 1) tehn. piesa metalica, rotunjita la un capat, care ajuta la sustinerea si rotirea unui corp. 2) (la jocul de baschet) Pirueta executata de jucator intr-un picior, pentru a se intoarce cu spatele la adversar. 3) fig. Punct principal de sprijin. 4) bot. Radacina neramificata in forma de fus la unele plante (la sfecla, morcov etc.). /<fr. pivot

PLOT ~uri n. piesa metalica fixata pe o placa izolanta, care face legatura cu un circuit electric. /<fr. plot

POLIZOR ~oare n. Masina-unealta prevazuta cu piatra abraziva, folosita la prelucrarea pieselor metalice prin slefuire. /<fr. polissoir

A SABLA ~ez tranz. (obiecte sau piese metalice) A supune unei operatii de curatare sau netezire cu ajutorul unui jet de nisip. /< fr. sabler

SABLEZA ~e f. Aparat pentru curatarea sau netezirea diferitelor obiecte si piese metalice cu ajutorul unui jet de nisip. /<fr. sableuse

A SUDA ~ez tranz. 1) (piese metalice) A imbina prin topire sau prin presare in stare de incandescenta; a lipi. 2) A face sa se sudeze. /<fr. souder

SUDAJ ~e n. 1) Operatie de unire a doua sau mai multe piese metalice prin topire locala. 2) Loc de unire prin aceasta operatie. /<fr. soudage

A SANFRENA ~ez tranz. tehn. (piese metalice, de lemn sau de piatra) A executa in sanfren. /<fr. chanfreiner

A TARODA ~ez tranz. (piese metalice) A gauri cu tarodul pentru a inzestra cu filet interior. /<fr. tarauder

TRASOR ~oare n. 1) Unealta (de otel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmeaza sa fie prelucrate. 2) Proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasa. /<fr. traceur

TUSA2 ~e f. 1) piesa metalica pe care este imprimat un corp de litera, o cifra sau un alt semn grafic (la masinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatura (pian, orga, clavecin etc.). [G.-D. tusei] /<fr. touche

VINGALAC ~ce n. poligr. piesa metalica in care zetarul asaza literele culese intr-o anumita ordine, formand textul care urmeaza sa fie tiparit; culegar. /<germ. Winkelhaken

BAIONETA s.f. 1. Arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig.; la pl.) Purtatori ai acestor arme; (p. ext.) armata, trupa, efectiv de soldati. 2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

BAVURA s.f. 1. Portiune de material in relief fata de profilul cerut al unei piese metalice, rezultata din prelucrare. 2. (Poligr.) Contur ingrosat, lasat de o cerneala proasta. [< fr. bavure].

CONTRABUTEROLA s.f. piesa metalica, cu o scobitura sferica la unul din capete, servind la fixarea in scobitura a capului unui nit. [< fr. contre-bouterolle].

EBARBARE s.f. (Tehn.) Indepartarea bavurilor de pe piesele metalice. [< dupa fr. ebarbage].

FERURA s.f. piesa metalica folosita pentru asamblarea elementelor de constructie ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure].

GRIFA s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgariere pe coaja). 2. piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. Pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. [< fr. griffe].

PIVOT s.n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si care il ajuta sa se intoarca, sa se poata roti; (spec.) capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ♦ Cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esential. ♦ Intoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Radacina in forma de fus fara ramificatii. // s.m. Jucator, de obicei inalt, care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oti. / < fr. pivot].

PLATOU s.n. I. Loc ses situat in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ Camp destinat pentru instructie si exercitii militare. ♦ Arie (neteda) situata pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. II. 1. Suprafata utilata pentru turnarea filmelor. 2. piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 3. Farfurie sau tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. [Pl. -uri. / < fr. plateau].

POLIZOR s.n. Masina-unealta prevazuta cu o piatra speciala, folosita pentru curatit, ascutit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir].

TUSA vb. I. tr. 1. (Frantuzism) A impresiona, a misca; a interesa. 2. A controla planeitatea suprafetelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta si un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6 -seaza. / < fr. toucher].

ALUMINIZARE s.f. Acoperire a unor piese metalice cu un strat de aluminiu; alitare. [Dupa fr. aluminage].

ARMATURA s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la constructiile de beton armat pentru a le intari. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Constructie de lemn, de zidarie etc., servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, dupa arma].

AUTOGEN, -A adj. Care imbina prin sine insusi, care exista prin sine insusi. ◊ Sudura autogena = sudura a doua piese metalice, facuta cu ajutorul unui metal topit la o flacara oxiacetilenica. [Cf. fr. autogene, it. autogena].

BECHIE s.f. 1. Dispozitiv pe care se sprijina coada avionului. 2. piesa metalica montata sub elicea unei ambarcatii spre a o feri de lovituri. ♦ Proptea care impiedica rasturnarea unei nave naufragiate. [Gen. -iei. / < fr. bequille].

BLOC1 s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

BORNA s.f. 1. Stalp de marcaj din beton, din lemn etc., asezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatra de hotar. 2. piesa metalica care face legatura masinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].

BRIDA s.f. 1. Gaica de stofa, de ata etc. prin care se trece cordonul. 2. piesa metalica care leaga arcurile de osii. ♦ Coroana metalica servind la imbinarea tuburilor. 3. Manunchi de fibre conjunctive, format in organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderenta. [< fr. bride].

CALOTA s.f. 1. (Mat.) Calota sferica = parte dintr-o sfera obtinuta prin taierea acesteia cu un plan; (anat.) calota craniana = partea superioara a cutiei craniene; (geol.) calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. Parte a unei palarii care acopera capul. ♦ Tichie (care se asaza pe crestetul capului). 3. Bolta de tunel, partea superioara a unei excavatii. ♦ Partea superioara a unei turele. ♦ piesa metalica de forma emisferica, servind la protejarea sau la etansarea unui spatiu care contine un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].

CROMIZARE s.f. Tratament termochimic de imbogatire cu crom a stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la oxidare, coroziune si uzura. [< cromiza].

DEBAVURA vb. I. tr. A indeparta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matritate. [< de- + bavura].

DEFECTOSCOP s.n. Aparat pentru descoperirea defectelor din material ale pieselor metalice. [< fr. defectoscope].

fiare s.f. pl. (pop.) multime de piese metalice; lanturi.

GAFA s.f. 1. piesa metalica cu doua gheare in forma de furca, folosita pentru blocarea unui lant in miscare. ♦ Un fel de carlig fixat de o prajina, folosit la acostarea unei ambarcatii etc. 2. (Fig.) Gest, vorba, atitudine nesocotita, dar neintentionata, care poate supara sau jigni. [< fr. gaffe].

GLISIERA s.f. piesa metalica sau de lemn in forma de patina, de-a lungul careia aluneca o piesa mobila. [Pron. -si-e-. / < fr. glissiere].

JOANTA s.f. Legatura rigida dintre doua piese metalice sau de lemn alaturate. ♦ Legatura intre capetele sinelor de cale ferata. [Pron. joan-. / < fr. j***t].

PARASCANTEI s.n. 1. Ecran izolant, neinflamabil, care impiedica formarea arcurilor electrice intre doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. Dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scanteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. [< para- + scantei, dupa fr. pare-etincelles].

PARAFLACARA s.f. piesa metalica care protejeaza tija pistonului contra flacarilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere. [< para- + flacara].

RABOTA vb. I. tr. A netezi, a razui suprafata unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteza. [< fr. raboter].

RASCHETA s.f. 1. Dalta incovoiata cu care se razuieste parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmeaza sa fie vopsite din nou ori se curata scoicile si vegetatia depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealta in forma de perie, folosita la raschetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].

RECTIFICA vb. I. tr. 1. A indrepta, a corecta. 2. A netezi suprafata unei piese metalice cu o piatra abraziva. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectific, 3,6 -ca. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].

REGLET s.m. piesa metalica folosita in tipografie la umplerea spatiilor libere dintre randuri sau la umplerea spatiilor dintre forma si rama. [Var. reglete s.m. / < fr. reglet].

SABLA vb. I. tr. A curata suprafata pieselor metalice prin proiectare de nisip cu ajutorul aerului comprimat. [< fr. sabler].

SABOTA s.f. piesa metalica care sustine nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte].

ALEZAJ s. n. 1. suprafata interioara, cilindrica sau conica, a unei piese metalice. 2. diametrul interior al unui cilindru de motor. (< fr. alesage)

ANTIDECAPANT s. n. substanta pentru delimitarea intinderii suprafetei de lipire dintre doua piese metalice. (< anti- + decapant)

ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)

BAVURA s. f. 1. (tehn.) portiune de material in relief fata de profilul cerut al unei piese metalice, rezultata din prelucrare. 2. (poligr.) contur ingrosat, lasat de o cerneala proasta. (< fr. bavure)

DEBAVURA vb. tr. a indeparta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavura)

DEPOLIZA vb. tr. a inlatura lustrul de pe o piesa (metalica). (dupa fr. depolir)

FRAPA vb. tr. 1. a sari in ochi, a izbi, a impresiona, a surprinde. 2. a raci bauturi alcoolice cu gheata. 3. (tehn.) a presa dupa sinterizare doua piese metalice. (< fr. frapper)

JOANTA s. f. 1. legatura rigida dintre doua piese metalice sau de lemn, alaturate. 2. legatura intre capetele sinelor de cale ferata. (< fr., engl. j***t)

PARASCANTEI s. n. 1. ecran izolat neinflamabil, care impiedica formarea arcurilor electrice intre doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scanteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. (dupa fr. pare-etincelles)

POLIZOR s. n. masina-unealta, cu o piatra abraziva, pentru curatit, ascutit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir)

POZITIONER s. n. (tehn.) dispozitiv care permite orientarea usoara si mentinerea ansamblelor de piese metalice intr-o anumita pozitie. (< fr. positionner)

RABOTA vb. tr. a prelucra prin aschiere suprafata unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteza. (< fr. raboter)

RASCHETA s. f. 1. obiect in forma de dalta incovoiata cu care se razuieste parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmeaza sa fie revopsite, ori se curata bordajul navelor. 2. unealta in forma de perie, la raschetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)

RECTIFICA vb. tr. 1. a indrepta, a corecta. 2. a netezi suprafata unei piese metalice cu o piatra abraziva. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curba. (< fr. rectifier, lat. rectificare)

RODAJ s. n. 1. suprafinisare, cu ajutorul unui abraziv, a suprafetelor de contact in miscare a doua piese metalice asociate in functionare. 2. operatie prin care anumite mecanisme, (organe de) masini etc. sunt supuse la diferite regimuri de functionare, pentru a se obtine o ajustare si o rectificare cat mai buna a suprafetelor de contact ale pieselor. (< fr. rodage)

SUDARE s. f. actiunea de a (se) suda; operatie de imbinare nedemontabila a doua sau mai multe piese metalice, prin incalzire sau presare, cu sau fara adaugare de material; sudaj, sudat. (< suda)

TAPURA s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisura care porneste de la suprafata acesteia spre interior. (< fr. tapure)

TUSA vb. tr. 1. a emotiona, a impresiona, a misca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafetelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta si un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr. toucher)

privita (-te), s. f.1. Legatura de nuia. – 2. piesa metalica ce imbraca leuca de la car. – Var. (3) privita. Sl. previti „a lega”, cf. sb. previjati „a lega” (Candrea). In Olt. si Trans. Cu ultimul sens indica o contaminare cu plevita.

BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.

BROSA (‹ fr.) s. f. 1. Bijuterie pe care femeile o poarta prinsa cu un ac la rochie, sal etc. 2. Scula aschietoare (tronconica sau prismatica) cu numerosi dinti asezati dupa inaltime crescatoare, care lucreaza prin tragere, impingere sau rotire; este utilizata la prelucrarea suprafetelor interioare sau exterioare ale pieselor metalice.

ARMATURA, armaturi, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care intaresc o constructie de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ piesa sau dispozitiv folosit intr-o instalatie pentru realizarea unei legaturi mecanice. ♦ Constructie care sustine o galerie subterana. 2. (Inv.) Serviciu dintr-o unitate militara care se ocupa cu pastrarea, controlul si intretinerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura).

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

BRIDA, bride, s. f. 1. Gaica prin care se petrece cordonul sau cu care se incheie o copca. 2. piesa metalica in forma de „U”, care face legatura intre arcuri si osii. ♦ piesa metalica in forma unei coroane circulare, care se aplica pe tuburi, la imbinarea lor; marginea rasfranta a capetelor tuburilor, servind la imbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formeaza in organism ca urmare a unui proces de inflamatie. – Fr. bride.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A coase impreuna colile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc., punandu-le intr-o coperta moale. 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. ◊ Masina de brosat = masina de aschiere care serveste la gaurirea sau la santuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

BUCLA, bucle, s. f. I. 1. Suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Parte a ochiului unui fir, formata in timpul tricotarii. II. 1. Curba foarte pronuntata, folosita la unirea portiunilor drepte ale unui drum in serpentina. ♦ Portiune serpuita a unui curs de apa. 2. piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. – Fr. boucle.

CATARE2, catari, s. f. piesa metalica asezata pe partea de sus a tevii unei guri de foc, aproape de gura ei, care, impreuna cu inaltatorul, formeaza dispozitivul de ochire al armei. – V. cata.

RABOTARE (‹ rabota) s. f. Operatie de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, in care unealta aschietoare se misca rectiliniu alternativ pe o directie perpendiculara pe axa ei; rabotaj; rabotat.

REVENIRE (< reveni) s. f. 1. Actiunea de a reveni; intoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplica unei piese metalice calite, constand in obtinerea unei intoarceri partiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzatoare temperaturii ambiante, pentru marirea ductibilitatii si tenacitatii si pentru reducerea tensiunilor interne; se realizeaza prin incalzirea materialului la o temperatura inferioara aceleia de transformare, urmata de o racire dirijata (in general inceata). 3. Variatia in timp a deformatiei unui corp dupa suprimarea sarcinilor aplicate initial.

FILIERA, filiere, s. f. 1. Placa de otel prin care se trage in fire (sau in bare) un material (metalic) ductil. ♦ piesa de metal cilindrica, avand fundul prevazut cu orificii, prin care se trage in fire solutia de matase artificiala sau de fibre textile obtinuta pe cale chimica. 2. Dispozitiv folosit pentru taierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin pana la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filiere.

ANCORA s.f. 1. piesa grea metalica, cu brate in forma de carlige ascutite, care se lasa la fundul apei pentru a fixa o nava. ◊ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o nava. 2. Cablu care intareste anumiti stalpi, constructii inalte etc. ♦ piesa de otel care intareste legatura dintre elementele unei constructii. [< lat. ancora, cf. it. ancora].

PAIETA s.f. piesa mica metalica sau de sticla cu gaura la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. pentru a le infrumuseta. [< fr. paillette].

ANCORA s. f. 1. piesa grea, metalica, in forma de carlige ascutite, pentru a fixa o nava. 2. cablu care intareste anumiti stalpi, constructii inalte etc. ◊ piesa de otel care intareste legatura dintre elementele unei constructii. (< it., lat. ancora)

PAIETA s. f. (pl.) piesa mica metalica sau de sticla, cu o gaura la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. (< fr. paillette)

BUNCAR, buncare, s. n. 1. Constructie alcatuita dintr-un recipient de otel, de beton etc. si un schelet de sustinere, destinata depozitarii temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalica destinata depozitarii pieselor la masinile-unelte in vederea prelucrarii lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (carbuni). 4. Mic adapost blindat; cazemata. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.

RECOACERE, recoaceri, s. f. Actiunea de a recoace si rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, in scopul imbunatatirii calitatilor structurale si fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

A CALIBRA ~ez tranz. 1) (piese sau semifabricate metalice) A prelucra mecanic in vederea obtinerii unui anumit calibru. 2) (produse alimentare) A masura pentru a determina calibrul. 3) (instrumente) A grada cu precizie in vederea efectuarii unor masurari. 4) (produse agricole, puieti etc.) A sorta dupa marime. /<lat. calibrer

A RECOACE recoc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace

FRETA vb. I. tr. A lega, a asambla doua piese, doua tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesa de beton supusa la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armaturii longitudinale. [< fr. fretter].

COCHILIE s. f. 1. invelis protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluste, foraminifere, radiolari). 2. forma metalica la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille)

FRETA vb. tr. 1. a asambla doua piese, doua tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesa de beton supusa la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armaturii longitudinale. (< fr. fretter)

BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax, dintre care cel putin una se invarteste dupa montare in jurul axului, spre a permite unei usi, unei ferestre, unui capac de lada etc. sa se inchida si sa se deschida prin rotire partiala; sarniera, tatana. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Incheieturi, articulatii ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slabi sau a i se m**a (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. baglama.

RANFORSA, ranforsez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A intari o piesa sau o constructie metalica cu ajutorul unor bare, nervuri sau grinzi, pentru marirea rigiditatii lor. 2. A suplimenta numarul vehiculelor din reteaua transportului in comun in perioada orelor de varf. – Din fr. renforcer.

BUCSA ~e f. 1) Manson metalic montat intre doua piese asamblate; bucea. 2) Scobitura facuta intr-o piesa (de lemn sau de metal), in care intra capul piesei cu care se imbina; bucea. [G.-D. bucsei] /<ucr. buksa

smulgator, smulgatoare, s.m. si f. (inv.) 1. (pop.) persoana care smulge ierburi, plante. 2. (s.f.) dispozitiv special metalic de extragere a pieselor dupa matritare si a deseurilor de la decuplare. 3. penseta.

FRETA s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. fir metalic infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa inelara din otel care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulura dispusa in linii frante pe o mulura plata. (< fr. frette)

GALET s. m. 1. fragment mic de roca, piatra, cu muchiile rotunjite de actiunea marii sau a torentilor. 2. rola metalica montata intre doua piese in miscare, pentru a le micsora frecarea. ◊ piesa la masina de filat matase artificiala care intinde firul la iesirea din baia de filare. 3. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de infasurare. 4. sectiune a unui comutator rotativ. (< fr. galet)

BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic, compus din doua piese articulate intre ele pe un ax, una putand fi prinsa de un cadran fix, iar cealalta de o piesa mobila, careia ii permite o miscare de inchidere si de deschidere; tatana. ♦ Fig. (Fam., la pl.) Incheieturi, articulatii ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slabi sau a i se m**a cuiva sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau a-si) iesi (sau a-si sari) din balamale = a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Tc. baglama.

NUCA, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1.). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nuca (1). 2. Compuse: nuca-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nuca vomica = nume dat semintelor mature ale unui arbust tropical, care contin stricnina. 3. piesa formata dintr-o tija metalica teminata cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulatii la masini. – Lat. nux, -cis.

COCHILIE, cochilii, s. f. 1. Invelis calcaros sau silicios al unor moluste, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de masini, a lingourilor etc. [Var.: cochila s. f.] – Din fr. coquille.

ZABALA ~e f. 1) piesa constand din doua bare metalice, unite flexibil intre ele si fixate in partea de jos a capastrului, care se introduce in gura calului pentru a-l putea struni ori conduce. 2) la pl. Bubulite molipsitoare, care apar, mai ales la copii, in colturile gurii (si la vite pe buze). 3) (la puii unor pasari) Colt carnos si galben de la radacina ciocului. [G.-D. zabalei] /<ung. zabola

LIERNA s.f. (Constr.) piesa de lemn sau bara metalica servind ca element de legatura; nervura de piatra la cheia arcelor. [< fr. lierne].

RANFORSARE s.f. Actiunea de a ranforsa si rezultatul ei. ♦ Intarirea unei piese sau a unei constructii metalice cu ajutorul unor ranforti. [< ranforsa].

LIERNA s. f. (constr.) piesa de lemn sau bara metalica, element de legatura; nervura de piatra la cheia arcelor. (< fr. lierne)

FRETA, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic infasurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta. 3. piesa de metal in forma de inel sau de elice, care inconjoara barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

TALER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere1 (5). – Cf. bg. taler.

COCHILIE s.f. 1. Invelis calcaros compus din una sau doua valve, care constituie scheletul unor moluste. 2. Forma metalica in care se toarna diferite piese de masini, lingouri etc.; cochila. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].

MANDRIN s.n. 1. piesa ascutita folosita la gaurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealta pentru largirea sau formarea gaurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sarma care se asaza inauntrul instrumentelor gaunoase (ace, trocare etc.) pentru a impiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrina s.f. / < fr. mandrin].

BORIUM s. n. carbura metalica de wolfram, folosit la armarea pieselor de masini supuse la uzura. (< fr. borium)

MANDRIN s. n. 1. piesa ascutita folosita la gaurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealta calibrata pentru largirea sau formarea gaurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sarma care se asaza inauntrul instrumentelor gaunoase (ace, trocare etc.) pentru a impiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)

BLINDAJ, blindaje, s. n. 1. Invelis de placi metalice groase care protejeaza partile exterioare ale unui vas de razboi, ale unui tanc etc. contra proiectilelor. ♦ Invelisul din metal tare al proiectilelor de pusca si de pistol. 2. Invelis metalic care protejeaza sisteme electrice sau piesele lor componente. – Fr. blindage.

STIFT ~uri n. 1) tehn. Tija metalica cu ajutorul careia se imbina doua piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fara floare, cu care se fixeaza talpa la incaltaminte. /<germ. Stift

FITING s.n. piesa de asamblare, demontabila, folosita la conductele metalice pentru fluide. [< engl. fitting].

FRETA s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixeaza la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de otel) infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa de otel inelara care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

MUSTIUC s.n. 1. Capatul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se sufla; ambusura. 2. Capatul metalic cu care se termina un furtun. 3. piesa de otel sau de lemn captusit cu tabla, cu care se fasoneaza caramizile sau tiglele. [< germ. Mundstuck].

MUSTIUC s. n. 1. capatul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se sufla; ambusura. 2. capatul metalic cu care se termina un furtun. 3. piesa de otel sau de lemn captusit cu tabla, cu care se fasoneaza caramizile sau tiglele. (< germ. Mundstuck)

INCLUZIUNE, incluziuni, s. f. 1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate in masa ei. 2. (Mat.) Proprietate care consta in faptul ca orice element al unei multimi date apartine si altei multimi. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. inclusion, lat. inclusio, -onis.

WIDIA s. f. Metal dur obtinut din carburi metalice (de wolfram si titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a taisurilor sculelor de aschiere a metalelor. – Din fr. widia.

FERODOU ~ri n. Impletitura din fire metalice si din azbest, folosita la garnisirea diferitelor piese de masini; metalazbest. /<fr., engl. ferrodo

FRETA ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite latimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, in forma de inel, care inconjoara barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette

MENGHINA ~e f. Dispozitiv constand din doua placi metalice si un surub, folosit pentru a fixa piesele care urmeaza sa fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

TIJA ~e f. 1) Parte aeriana a plantelor erbacee. 2) tehn. Bara metalica prin care se realizeaza legatura dintre doua piese ale unui sistem tehnic. [G.-D. tijei] /<fr. tige

WIDIA f. Metal dur obtinut din carburi metalice (de wolfram si titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii. /< germ. Widia, fr. widia

BORIUM s.n. Carbura metalica, in principal de wolfram, folosita la armarea pieselor de masini supuse la uzura. [Pron. -ri-um. / < fr. borium, germ. Borium].

PANTALON s. m. 1. (pl.) obiect de imbracaminte, care acopera corpul de la brau in jos. 2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectiva in deschiderea unei ferestre sau usi. 3. piesa care serveste la bifurcarea unei conducte. 4. tub metalic protector in care se roteste axul elicei de la unele nave. 5. carenaj profilat care acopera roata si jamba unui tren de aterizare neescamotabil. (< fr. pantalon)

BANANA, banane, s. f. 1. Fruct de banan, avand culoarea galbena, forma lunguiata, miez fainos si aromatic. 2. piesa de contact electric formata dintr-un mic cilindru metalic invelit pe jumatate in ebonita, care se monteaza la capatul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

PAFTA, paftale, s. f. 1. Incheietoare ornamentala la haine sau la cingatori, lucrata de obicei din metal (pretios si impodobita cu pietre pretioase). ♦ Cingatoare alcatuita din placi de metal legate intre ele cu lantisoare sau fixate intre ele cu tinte. ♦ Dispozitiv (metalic) de inchidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. piesa din tabla de otel folosita pentru fixarea cablurilor pe zidurile cladirilor. – Din tc. pafta.

STIFT, stifturi, s. n. Cui mic (de lemn), fara cap, folosit in cizmarie pentru a fixa talpa incaltamintei. ♦ Tija metalica cilindrica sau conica, folosita la imbinarea a doua piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

FITING ~uri n. piesa de legatura, cu ajutorul careia se asambleaza tevile metalice. /<germ. Fitting

METALAZBEST ~uri n. Tesatura de fire metalice si de azbest, folosita ca garnitura la diferite piese de masini; ferodo. /<germ. Metalasbest

plev (-ve), s. n. – (Bucov.) Vas de tabla. Germ. Blech „tinichea”. E dubletul lui pleu (var. bleu, plef, blef), s. n. (Trans., tinichea), din mag. pleh (Candrea). – Der. pleuar, s. m. (Trans., tinichigiu); plevita, s. f. (placa metalica din josul leucei; intaritura din metal la o piesa crapata), a carui legatura cu sl. plenica „lant” (Miklosich, Lexicon, 571; Cihac, II, 265) este dubioasa. Cf. privita.

RIGLA, rigle, s. f. 1. piesa plata, lunga si dreapta, facuta din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradata, cu care se trag linii drepte, se verifica suprafete plane etc., linie, lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigla fixa si una mobila care aluneca pe cea fixa, ambele avand diviziuni logaritmice. 2. piesa de lemn groasa si lata, folosita in constructii. 3. Unealta metalica sau de lemn, folosita in metalurgie pentru netezirea si indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. righla „regula”.

METALOCERAMICA s. f. Ramura a metalurgiei care se ocupa cu fabricarea de piese, obiecte etc. din metale si aliaje pe baza pulberilor metalice. – Din fr. metalloceramique.

TANTAL s. n. Element chimic metalic rar, cenusiu, lucios, ductil si maleabil (folosit la confectionarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

SERTIZA, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatra pretioasa sau ornamentala in montura metalica prin indoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa doua piese tubulare prin indoirea peretilor la capatul uneia dintre ele. – Dupa fr. sertir.

PRIZON s.n. Tija metalica filetata la capete, folosita la imbinarea demontabila a doua piese; surub-prizonier. [Pl. -zoane, var. prezon s.n. / < fr. prison, cf. germ. Prison].

PRIZON s. n. tija metalica filetata la capete, folosita la imbinarea demontabila a doua piese. (< fr. prison)

ATAS s.n. Cutie metalica (cu forma aerodinamica) care se ataseaza mai ales la motocicleta. ♦ piesa atasata la ceva. [Pl. -se, -suri. / < fr. attache].

BOXPALET s. n. / s. m. cutie metalica cu pereti din plase de sarma, in care se transporta piesele marunte intr-o uzina, se ambaleaza sticlele (de vin) etc. (< engl. box-palette)

CAMASUIALA, camasuieli, s. f. 1. Actiunea de a camasui; camasuire. 2. Pojghita, invelis care acopera unele materii, obiecte sau piese. ♦ Captuseala interioara, subtire, de zidarie a unui tunel. ◊ Camasuiala pilotilor = tub metalic folosit pentru confectionarea pilotilor2 de beton. 3. Strat de piatra sau de balast dezagregat, care trebuie indepartat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -su-ia-] – Camasui + suf. -eala.

PLOT, ploturi, s. n. 1. piesa de contact electric constituita dintr-un cilindru sau dintr-o prisma metalica, fixata intr-o placa de material electroizolant sau pe suprafata acesteia, legata la un circuit electric. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. – Din fr. plot.

CAPSA s. f. 1. dispozitiv de inchidere din piese care se imbuca una in alta la incheierea unor obiecte de imbracaminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa cu care se prind hartii, foile unei carti etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul initial necesar explodarii incarcaturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusa = a fi nervos, gata de cearta. 5. rondela metalica izolata la soclul becului, care face legatura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)

PATINA1 s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecand pe gheata. 2. piesa datorita careia un mecanism poate aluneca pe o sina. (dupa fr. patin)

DECARBURARE, decarburari, s. f. 1. Operatie de reducere prin oxidare a continutului de carbon din topitura metalica la elaborarea otelului; decarburatie. 2. Micsorare a continutului de carbon din stratul superficial al pieselor de otel incalzite in cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.

SINTERIZARE, sinterizari, s. f. Procedeu de lipire a pulberilor metalice, ceramice etc., in urma incalzirii si presarii lor. ♦ Operatie de realizare a unor piese prin incalzirea unor pulberi si presarea lor in forme speciale. – V. sinteriza.

GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)

ZGARIECI, zgarieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucata prismatica de lemn, in care se fixeaza doua tije metalice cu varf ascutit si cu ajutorul caruia se traseaza linii paralele pe fata unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgaria + suf. -eci.

COLIER, coliere, s. n. 1. Sirag, salba, colan de margele, de pietre scumpe etc. care se poarta in jurul gatului. ♦ Fig. Cerc, brau. 2. Element de legatura, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei bratari, folosit pentru prinderea laolalta a unor piese. [Pr.: -li-er] – Din fr. collier.

CARTUS s.n. 1. Tub metalic sau de carton care contine incarcatura de exploziv si proiectilul unei arme de foc. ♦ piesa de hartie care contine un exploziv. ♦ Filtru de hartie impaturita intr-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ◊ Cartus filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataseaza la o masca de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o harta, un tablou etc.; ornament care incadreaza un text, un titlu, un cuvant; textul incadrat. 3. Ambalaj care grupeaza mai multe pachete de tigari. [< fr. cartouche].

CARTUS s. n. 1. tub metalic sau de carton care contine incarcatura de exploziv si proiectilul unei arme de foc. ◊ piesa de hartie care contine un exploziv. ◊ filtru de hartie impaturita intr-un anumit mod (mai ales la carburatoare). ♦ ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataseaza la o masca de gaze. 2. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o harta, un tablou; motiv ornamental, chenar care incadreaza un text, un titlu, un cuvant; textul insusi. 3. ambalaj-tip cu mai multe pachete de tigari sau sticle de bautura. (< fr. cartouche)

PERCUTIE ~i f. 1) Metoda de detectare si diagnosticare a unei afectiuni pe baza sunetului rezultat prin lovirea usoara si repetata a unei parti a corpului. 2) Procedeu de producere a sunetelor, prin lovirea unei membrane, a unei lame sau a unei placi metalice cu un ciocanel. ◊ Instrument de ~ instrument muzical la care sunetul se produce prin lovirea unei piese intinse (timpane, diferite tipuri de tobe) sau prin lovirea instrumentului insusi (talere, clopote, xilofon etc.). [G.-D. percutiei; Sil. -ti-e] /Din fr. percussion

ZAVOR ~oare n. 1) Incuietoare (la o usa, la o fereastra etc.) constand dintr-o bara metalica mobila, orizontala, care intra intr-o ureche fixata pe toc. 2) Dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile. /<sl. zavoru

MANDRINA vb. I. tr. A largi gaurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A imbina etans capatul unei tevi cu o placa metalica. [< fr. mandriner].

BOCSA 1. Oras in jud. Caras-Severin, la poalele M-tilor Dognecea, pe Birzava; 22.520 loc. (1991). Constr. metalice grele (poduri rulante, macarale turn si portuare), de utilaj metalurgic, minier si agricol si de piese auto. Morarit, panificatie, subproduse de abator; cherestea. S-a format ca oras in 1960 prin unirea localit. Bocsa Romana si Bocsa Vasiovei (sau Montana). Prima mentiune documentara a com. Bocsa Romana dateaza din 1349, iar a doua din 1534 cind apare sub forma castrum Bokcha. Ruinele cetatii Cuiesti (sec. 14, distrusa in 1658). 2. Com. in jud. Salaj; 3.721 loc. (1991). Casa memoriala „Simion Barnutiu”.

MUSTIUC, mustiucuri, s. n. 1. piesa detasabila (de ebonita, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se sufla. 2. Capatul metalic cu care se termina un furtun si care serveste la concentrarea si dirijarea jetului de lichid. 3. piesa de metal sau de lemn captusita cu tabla si montata la capatul de presare al preselor folosite la fasonarea caramizilor, a tiglelor etc. – Din germ. Mundstuck.

COLTAR ~e n. 1) Dulap mic sau polita fixata in coltul unei camere. 2) Instrument in forma de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) piesa de metal sau de lemn in forma de unghi drept, folosita la confectionarea unei imbinari. 4) Dispozitiv metalic prevazut cu o serie de colti, care se prinde de talpa incaltamintei, ca sa nu alunece pe gheata, pe stanci etc. /colt + suf. ~ar

NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].

STELAJ s. n. 1. piesa de mobilier formata din rafturi suprapuse, pe care se asaza carti sau alte obiecte; etajera. 2. schelet metalic care sustine aparate, instrumente si dispozitive, o instalatie electrica. (< germ. Stellage)

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs

TEAVA tevi f. 1) piesa de forma cilindrica goala pe dinauntru, avand diferite intrebuintari (pentru transportul fluidelor, ca element de sustinere etc.); tub. ~ metalica. 2) (la armele de foc) Tub de otel prin care trece proiectilul. Pusca cu doua tevi. 3) Tub mic pe care se deapana firul si care se pune in suveica. [G.-D. tevii] /<sl. teva

TACHET s.m. 1. (Mar.) Suport montat pe o nava, de care se leaga, in general, paramele simple. 2. Cilindru metalic scurt din mecanismul de distributie cu supape al unei masini, care are rolul de a impiedica uzura tijei supapei. ♦ piesa folosita la imbinarea a doua piese, care are rolul de a mari suprafata de transmitere a fortelor. 3. (Mine) Opritor pe care se asaza colivia in statie la rampa si care se indeparteaza in timpul mersului coliviei. [< fr. taquet].

SABOT s. m. 1. (pl.) incaltaminte din lemn (scobit). ◊ incaltaminte de protectie cu talpa de lemn. 2. invelis metalic in varful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta sa poata patrunde mai usor in pamant. 3. piesa de metal, de lemn etc. pentru franarea prin frecare a rotilor. 4. organ al unei masini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de taiere a plantelor. (< fr. sabot)

FITING, fitinguri, s. n. piesa de legatura tubulara cu ajutorul careia se poate face o prelungire, o schimbare de directie, o derivatie etc. la conductele metalice pentru fluide, la armaturi etc. – Din germ. Fitting.

RONDELA s.f. 1. Disc de metal gaurit care se pune intre o piulita si o piesa care trebuie stransa; saiba. ♦ Capacel in forma de disc din carton care acopera alicele dintr-un cartus de vanatoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Portiune din trunchiul unui arbore, de forma cilindrica, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea varstei etc. [< fr. rondelle].

CONSERVATOR2, -OARE I. adj. 1. care conserva, conservativ2, conservatorist. 2. atasat de institutiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♦ partid ~ (si s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificand traditia in plan politic si ideologic. II. s. m. f. cel care ingrijeste piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. institutie specializata, subordonata administratiei postale, unde sunt pastrate colectii filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator)

LINEAL, lineale, s. n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. ♦ (Pop.) Manseta brodata la maneca camasilor taranesti. 2. piesa de metal (din mai multe bucati) care se strange in jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l intari. 3. (Arhit.) Ornament iesit in relief in jurul unei coloane. – Lat. brachiale.

SABOT s.m. 1. Papuc facut dintr-o singura bucata de lemn. 2. Invelis metalic care se fixeaza in varful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta sa poata patrunde mai usor in pamant. ♦ piesa de metal, de lemn etc. folosita pentru franarea prin frecare a rotilor, a aparatelor de ridicat etc. [< fr. sabot].

SERTIZARE (‹ sertiza) s. f. 1. Sistem de fixare a unei pietre ornamentale intr-o montura metalica prin indoirea marginilor monturii sau a unor gheare ale ei. 2. (TEHN.) Operatie de reducere, prin deformarea plastica a sectiunii la capatul unei piese tubulare, in vederea asamblarii ei cu o alta piesa.

SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene

SABOT ~ti m. 1) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte confectionat dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fata de piele groasa. 2) Invelis metalic fixat pe varful ascutit al unui pilon (de lemn sau de beton) pentru a-l proteja si pentru a patrunde mai usor in pamant. 3) piesa care serveste ca organ principal la o frana cu frictiune. ~ de frana. 4) Dispozitiv montat pe o sina de cale ferata pentru franarea vagoanelor. /<fr. sabot

PASTILA s. f. 1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde. 2. piesa, disc mic, la unele masini sau mecanisme. ◊ corp in forma de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare. 3. mic tub metalic, cu o compozitie trasoare, care se insurubeaza in fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei si pentru incendierea carburantilor inamicului. 4. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit. 5. refugiu (3) in mijlocul unei piete, al unei intersectii largi etc. (< fr. pastille, germ. Pastille)

TACHET s. m. 1. (mar.) suport in forma de T pe o nava, de care se leaga paramele si saulele. 2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distributie cu supape al unei masini, care are rolul de a impiedica uzura tijei supapei. ◊ element la imbinarea a doua piese cu rolul de a mari suprafata de transmitere a fortelor. 3. (mine) opritor pe care se asaza colivia in statie la rampa si care se indeparteaza in timpul mersului coliviei. (< fr. taquet)

CARUSEL s. f. 1. instalatie din mai multi caluti de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. dispozitiv circular pentru manutentiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat in vederea masurarii fortelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotatie verticala, la prelucrarea pieselor grele de inaltime mica. 3. reprezentatie a unui grup de calareti care executa o serie de miscari de dresaj. 4. circulatie intensa de vehicule in diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapida de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

LENTILA s.f. 1. piesa optica transparenta si cu suprafetele curbate, care refracta razele luminoase. ◊ Lentila electronica = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinatii de magneti si de electromagneti. 2. Inel metalic de legatura intre doua tevi de metal sau intre o teava si un perete de metal. 3. Lupa. [< fr. lentille].

SERTIZA vb. tr. 1. a ansambla, a fixa doua piese tubulare prin deformarea plastica a peretilor la capatul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul in tubul cartusului. 2. a fixa o piatra pretioasa sau ornamentala intr-o montura metalica prin indoirea marginilor monturii. (dupa fr. sertir)

CARLIG, carlige, s. n. 1. piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.

PATINA2 ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lama metalica care se fixeaza perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheata. ◊ ~ cu role patina prevazuta cu rotite, in loc de lama, pentru deplasarea pe teren obisnuit (in special pe asfalt). 2) tehn. piesa cu ajutorul careia un mecanism cu ghidaje poate face miscari alternative de translatie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

RONDELA, rondele, s. f. 1. piesa de metal, de lemn, de mase plastice etc. in forma de placa plata circulara, perforata sau neperforata, avand uneori fetele profilate, cu intrebuintari diverse. ♦ Capacel in forma de disc din carton subtire, care acopera alicele intr-un cartus de vanatoare. ♦ Disc metalic folosit la confectionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Portiune din trunchiul unui arbore, de forma cilindrica, folosita pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea varstei arborilor doborati etc. [Var.: rondea s. f.] – Din fr. rondelle.

LENTILA, lentile, s. f. 1. piesa optica transparenta, de obicei marginita de doua suprafete curbate (sau de una sferica si de una plana), care da imaginea reala sau virtuala a unui obiect. ◊ Lentila de contact = lentila fina aplicata direct pe globul ocular in dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigura legatura intre doua tevi de metal sau intre o teava si un perete de metal. 3. (In siderurgie) Lupa. 4. (In sintagma) Lentila electronica = dispozitiv care produce un camp electric sau magnetic de o anumita configuratie si simetric, astfel incat sa poata modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.

CLOPOT, clopote, s. n. 1. Obiect metalic in forma de para, deschis in partea de jos si prevazut in interior cu o limba mobila, care, lovindu-se de peretii obiectului, produce sunete caracteristice. ◊ Expr. (Fam.) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2. piesa in forma de clopot (1), cu diverse intrebuintari (in industrie). ◊ Clopot scufundator = camera de lucru, construita din metal sau din beton armat, alimentata cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrari sub apa. ♦ Capac de sticla de forma unui clopot (1), care se foloseste pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, in laboratoare etc. – Din sl. klopotu.

LENTILA s. f. 1. piesa optica transparenta si cu suprafetele curbate, care refracta razele luminoase. ♦ ~ electronica = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinatii de magneti si de electromagneti, care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentila din materie plastica, ce se aplica direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legatura intre doua tevi de metal, sau intre o teava si un perete de metal. 3. lupa. 4. incluziune in sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille)

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat.Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

CASETA s. f. 1. cutie (mica) in care se pastreaza bani, obiecte pretioase etc. 2. cutie pentru inchiderea si protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru pastrarea unor piese etc. ◊ cutie etansa de diferite forme in care se tin clisee, pelicule fotosensibile etc. 3. cutie de material plastic continand o banda magnetica, intr-un casetofon. 4. fiecare dintre compartimentele adancite, de forma regulata, care decoreaza un plafon sau intradosul unei bolti; caseton; cheson (5). 5. text tiparit incadrat intr-un chenar. 6. ~ tehnica = nota a editurii sau a tipografiei asupra aparitiei unei publicatii. 7. partea metalica a unei proteze dentare. (< fr., engl. cassette, it. cassetta)

BATERIE s. f. 1. subunitate de artilerie, dintr-un numar variabil de plutoane, tunuri, rachete etc. ◊ terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ◊ ansamblul tunurilor de acelasi calibru de pe o nava. 2. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate intre ele, care indeplinesc aceeasi operatie. ♦ ~ electrica = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solara = grup de celule fotoelectrice care transforma energia solara in energie electrica. 3. vas cu gheata pentru a raci vinul si sifonul din sticle; frapiera. 4. grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra. 5. ~ de teste = ansamblu de teste care vizeaza un anume aspect al structurii psihologice a cuiva. 6. ansamblu de custi metalice suprapuse, pentru intretinerea pasarilor, purceilor sau iepurilor de casa. (< fr. batterie, it. batteria)

DIAPAZON s.n. 1. Instrument alcatuit dintr-o vergea metalica in forma de U, care, vibrand, produce un sunet pur (de obicei „la”). ◊ A fi la acelasi diapazon cu cineva = a fi in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. Intindere a sunetelor pe care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav pana la cel mai inalt; registru. 3. Model-tip de hasuri folosit la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason, cf. lat., gr. diapason – gama].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)