Rezultate din textul definițiilor
PROGRESIST, -A, progresisti, -ste, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care tine de progres ori de progresisti (1), privitor la progres sau la progresisti; care promoveaza, sustine progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste.
COLONIE1, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.
LUPTA ~e f. 1) Incaierare, bataie intre doua sau mai multe persoane. 2) Intrecere sportiva intre doi luptatori. 3) Ciocnire intre doua forte armate dusmane. 4) fig. Ciocnire intre doua forte (tendinte) care actioneaza in sens contrar (pe plan politic si economic). 5) Efort, straduinta pentru a invinge o greutate, pentru a-si crea conditii normale de trai. 6) Efort, straduinta pentru combaterea unor idei sau conceptii. [G.-d. luptei] /<lat. lucta
POLITICIAN s.m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoana care, activand pe plan politic, urmareste in deosebi satisfacerea intereselor sale personale, obtinerea de foloase personale. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / cf. fr. politicien].
CONSERVATOR2, -OARE I. adj. 1. care conserva, conservativ2, conservatorist. 2. atasat de institutiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♦ partid ~ (si s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificand traditia in plan politic si ideologic. II. s. m. f. cel care ingrijeste piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. institutie specializata, subordonata administratiei postale, unde sunt pastrate colectii filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator)
POLITICIAN s. m. 1. om politic. 2. (peior.) cel care, activand pe plan politic, urmareste indeosebi satisfacerea intereselor sale personale. (< fr. politicien)
SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)
COMUNITATEA FRANCEZA, asociatie de state si teritorii creata in 1958 (succedind Uniunii Franceze, fondata in 1946) in scopul conlucrarii pe plan politic, economic, social si cultural, din care fac parte Franta, departamentele si teritoriile franceze de peste mari, precum si unele din fostele posesiuni coloniale franceze ce si-au dobindit independenta. Nu are organe proprii, insa sint organizate anual intilniri la nivel inalt franco-africane.
COMMONWEALTH [camənuelθ] 1. Denumirea statului englez in perioada republicii (1649-1660). 2. ~ of Nations (Comunitatea de natiuni), asociatie de state, cu sediul al Londra, creata in 1926 (pina in 1947 s-a numit Comunitatea britanica de Natiuni), in scopul conlucrarii pe plan politic, economic, social si cultural intre Marea Britanie si fostele sale colonii, care si-au dobandit independenta. Organele principale sint: Conferinta sefilor de state si guvern, Secretariatul si 50 de organisme specializate in domeniile agriculturii, stiintei si tehnologiei, sanatatii, educatiei, informatiei, comunicatiilor, juridic etc. Are 50 de membri (1991) dintre care 26 de republici (Bangladesh, Botswana, Cipru, Dominica, Gambia, Ghana, Guyana, India, Kenya, Kiribati, Malawi, Maldive, Malta, Namibia, Nigeria, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Sri Lanka, Tanzania, Trinidad si Tobago, Uganda, Vanuatu, Zambia, Zimbabwe; Nauru este membru special), sapte monarhii (Brunei, Lesotho, Malaysia, Marea Britanie, Samoa, Swaziland, Tonga) si 16 state in care, de iure, seful statului este regina Marii Britanii, reprezentata de un guvernator general, dar care, de facto, sint conduse de parlamente si guverne nationale (Antigua si Barbuda, Australia, Bahamas, Barbados, Belize, Canada, Fiji, Grenada, Jamaica, Mauritius, Noua Zeelanda, Papua-Noua Guineea, Saint Christopher si Nevis, Saint Lucia, Saint Vicentiu si Grenadine, Insulele Solomon; Tuvalu este membru special). Din C. mai fac parte si terit. dependente si neautonome administrate de statele membre.
JUNIMEA, societate literara romaneasca, initiata de Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor si Iacob Negruzzi la Iasi, in 1863-1864. Si-a desfasurat activitatea prin sedinte literare saptamanale, prelegeri publice, cu mijloace de formare a unui orizont larg stiintific si de educare estetica, si prin revista „Convorbiri literare”, mai intai la Iasi, apoi, din 1885, pana la incetarea activitatii, in 1944, la Bucuresti. A promovat o literatura de valoare, subliniind rolul factorului estetic in producerea si aprecierea operei de arta, a trezit si a impus spiritul critic in cultura romana, combatand pseudocultura, superficialitatea, impostura, introducand o directie noua in gandirea si literatura romana. S-a pronuntat in problemele limbii si ortografiei (in special Maiorescu), pledand pentru cultivarea unei limbi eliberate de exagerari puriste sau diverse mode (ex. italienismul), pentru imbogatirea si modernizarea limbii literare. A incurajat, deopotriva, istoria, filologia, geografia, acordandu-le spatii largi in „Convorbiri literare”, mai ales in perioada bucuresteana, J., si in special mentorul ei spiritual, T. Maiorescu, au avut merite in afirmarea clasicilor literaturii romane: M. Eminescu, I. Creanga, I.L. Caragiale, I. Slavici. Conservatori moderati, adepti ai unui liberalism moderat, unii dintre Conducatorii J. (T. Maiorescu, Petre P. Carp s.a.) au creat (1881), pe plan politic, in cadrul Partidului Conservator, o grupare distincta – junimistii.
AUTOORIENTARE s. f. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilitatilor si intereselor sale. (< auto1- + orientare)
BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 i. Hr.), intemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se intindea din muntii Slovaciei si Dunarea mujlocie pana la Hemus si Marea Neagra. Pe plan intern, politica lui B. a fost indreptata spre unificarea formatiunilor politico-militare din Dacia si spre construirea unui sistem defensiv in zona M-tilor Orastiei. Pe plan extern, a dus o politica activa de redobandire a unor vechi tinuturi dacice si de preintimpinare a pericolului roman in Pen. Balcanica. In anul 60/59 i. Hr. i-a invins pe boii si tauriscii de la Dunarea mijlocie si din Slovenia, iar intre 50 si 48 i. Hr. a cucerit si supus influentei sale cetatile grecesti de pe tarmul de N si V al Marii Negre, precum su terit. cuprins intre Dunare si Balcani. A intervenit in conflictul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.), fagaduindu-i acestuia din urma ajutor militar. Dupa moartea sa (44 i. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refacut sub conducerea lui Decebal.
ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etc. – Lat. arma.
EXPLOATA, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune in valoare o resursa; a extrage o substanta utila, un material folositor etc. in vederea realizarii unor obiective economice. 2. (In teoria marxista) A-si insusi fara echivalent o anumita cantitate de munca straina, a acapara o parte din roadele muncii producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic si politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a impila. 4. (Fig.) A trage folos (in mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slabiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.
ARMA s. f. 1. unealta, masina care serveste pentru atac sau aparare. ♦ ~ alba = arma destinata luptei corp la corp (baioneta, stilet etc.); a depune ele = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stema, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din fortele armate corespunzand unei activitati specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma)
BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.
BLUM, Leon (1872-1950), om politic si eseist francez. Lider al Partidului Socialist Francez. Prim-min. (1936-1937, mart.-apr. 1938; 1946-1947); pe plan extern a promovat politica de „neinterventie” in Raboiul Civil din Spania. Eseuri („Despre casatorie”).
CAMPANIE ~i f. 1) Ansamblu de operatii militare efectuate pe campul de lupta, intr-o anumita perioada de timp. plan de ~. 2) Actiune intreprinsa din timp, dupa un anumit plan, pentru realizarea unor sarcini politice sau sociale. ~ electorala. ~ agricola. 3) Timpul cat dureaza aceasta actiune. [Art. campania; G.-D. campaniei; Sil. -ni-e] /<fr. campagne, rus. kampanija
ADRIAN (Publius Aelius Hadrianus), imparat roman (117-138 d. Hr.) din dinastia Antoninilor. Fiul adoptiv al lui Traian. A initiat numeroase reforme administrative, iar pe plan militar a dus o politica defensiva. A codificat legislatia romana.
ALEKSANDRU, numele a trei imparati rusi din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A initiat unele reforme, care n-au atins insa bazele feudalismului; a purtat razboaie cu Franta, Suedia, Turcia si Persia si a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Aliante (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A infaptuit reforma agrara din 1861 si alte reforme in domeniul modernizarii institutiilor statale; a inabusit rascoala polona (1863-1864); in timpul sau a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. In tara a instaurat un regim politienesc, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.
ALEKSANDRU KARAGHEORGHEVIC, cneaz al Serbiei (1842-1858). Fiul lui Karagheorghe. A instaurat in tara un regim oligarhic, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.
ALEKSANDRU I KARAGHEORGHEVIC, rege al Iugoslaviei (1921-1934). politica interna velicosirba, iar pe plan extern de apropiere fata de Franta. Asasinat la Marsilia impreuna cu Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei, de teroristi croati.
NEAGOE BASARAB, domn al Tarii Romanesti (1512-1521). Descendent din boierii Craiovesti, domnia sa a marcat apogeul puterii acestei familii. Pe plan intern, a dus o politica de intarire a autoritatii centrale. S-a aflat in bune relatii cu Ungaria, Polonia si Venetia, bucurandu-se in acelasi timp de increderea turcilor. Preocupat de dezvoltarea culturii, in timpul lui s-a tiparit la Targoviste „Evangheliarul” (1512), au fost reconstruite manastirile Snagov, Tismana, Cozia, biserica vechii mitropolii din Targoviste si s-a construit biserica din Scheii Brasovului si biserica manastirii Curtea de Arges. Autor al Invataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, opera de mare valoare literara si istorica, reprezentativa pentru umanismul sud-est european.
O'DONNELL Y JORRIS, Leopoldo, conte de Lucena, duce de Tetuan (1809-1867), general si om politic spaniol. A sprijinit- Isabela a II-a impotriva carlistilor (1833-1839). Guvernator al Cubei (1843-1848). Prim-min. (iul.-oct. 1856, 1858-1863, 1865-1866). A condus expeditia militara victorioasa in Maroc (1859-1860). Pe plan intern, a promovat o politica liberal-moderata.
CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.
BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) si secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Presedinte (1960-1964 si 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (sef al statului). A organizat inabusirea „Primaverii de la Praga” (1968) si a elaborat doctrina „suveranitatii limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politica rigida, fapt ce a dus la o perioada de stagnare accentuata in societatea sovietica in domeniile vietii economice, sociale si spirituale.
CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, urmarind un scop strategic partial. ◊ Bucatarie de campanie = bucatarie mobila folosita pe front, la manevre etc. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. – Dupa fr. campagne.
CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizatie internationala de colaborare economica intre state socialiste. Creata in 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (in 1949; din 1962 nu mai participa la activitati), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) si Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit dupa modelul si teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fata de Moscova a tarilor membre, atit in planul economic cit si in cel politic; desfiintat la 28 iunie 1991.
PROGRAM, programe, s. n. 1. plan de activitate in care sunt stabilite (in ordinea desfasurarii lor) etapele propuse pentru o perioada data; desfasurare a activitatii (individuale, dintr-o institutie) dupa un astfel de plan. 2. Expunere (scrisa) a principiilor, scopurilor etc. unei organizatii politice, sociale, culturale etc. 3. Programa. 4. Ordinea dupa care se desfasoara o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul partilor unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hartie, publicatie, brosura in care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instructiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme.
BEVIN, Ernest (1881-1951), om politic laburist britanic. Ministru de externe (1945-1951); unul dintre adeptii planului Marshall si intemeietor al NATO.
BRASILIA, cap. Braziliei (din 1960), in Districtul Federal (5,8 mii km2), pe un platou interior (Goias), la 1.200 m alt.; 1,8 mil. loc. (1989). Aeroport international. Ind. usoara si alim. Pr. centru politic al tarii. A fost construita intre 1956 si 1960 dupa planurile arhitectului Oscar Niemeyer si ale urbanistului Lucio Costa. Universitate.
DUALITATE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezinta o natura dubla. 2. (Log.) Raport de opozitie intre doua functii logice, astfel incat a doua poate fi obtinuta prin negarea simultana a valorii celei dintai si a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situatie politica instabila si temporara, care se manifesta prin existenta concomitenta a doua puteri politice in stat, exprimand interese de clasa opuse sau interesele a doua grupuri politice rivale din cadrul aceleiasi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, intr-un plan, unui punct ii corespunde o dreapta si invers. [Cf. fr. dualite, lat. dualitas].
CAPRIVI, Leo, conte von (1831-1899), general si om politic german. Cancelar (1890-1894), a continuat politica lui Bismarck de consolidare a legaturilor cu Austro-Ungaria si Italia. Pe plan militar a intarit potentialul de lupta al armatei.
TRADITIONALISM s. n. atasament fata de traditie. ◊ orientare social-politica si culturala indreptata spre considerarea nediferentiata, necritica a valorilor traditiei. ◊ tendinta, mai ales in planul culturii, de suprasolicitare a elementelor traditiei, intelese ca valori de sine, fara selectionare critica si fara interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evolutia social-culturala. (< fr. traditionalisme)
NEOLATINISM s.n. Miscare culturala si politica din Romania din prima jumatate a sec. XIX, care urmarea sa dovedeasca, mai ales pe plan lingvistic, originea latina a poporului roman. [< neo- + latinism].
PROGRAM ~e n. 1) plan de activitate, intocmit dupa etape. 2) Ansamblu de principii, de scopuri si de sarcini, care privesc activitatea unui partid politic, a unui guvern sau a unei organizatii obstesti. 3) Continut al unei reprezentatii (de teatru, de concert, de radio etc.). 4) Publicatie in care este prezentat continutul unei asemenea reprezentatii. 5) Ansamblu de instructiuni codate cu ajutorul carora un calculator electronic rezolva o problema data. /<fr. programme
ECHIDISTANT, -A, echidistanti, -te, adj. 1. (Despre puncte, drepte, planuri etc.) Care se afla la distante egale fata de un punct, de o dreapta, de un plan sau care sunt egal distantate intre ele. 2. Egal plasat fata de parti aflate in conflict, fata de tendinte, forte, orientari politice, persoane etc. – Din fr. equidistant, lat. aequidistans, -ntis.
DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gandurile, actiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Actiune de lupta astfel dusa incat sa-l induca in eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. 2. Actiune politica intreprinsa cu scopul de a distrage atentia de la problemele reale ale vietii publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.
CARTEL ~uri n. 1) ec. Uniune economica in cadrul careia intreprinderile participante stabilesc in comun planul de colaborare, pastrandu-si totodata independenta de productie. 2) inv. Conventie intre state cu privire la schimbul sau la rascumpararea prizonierilor. 3) Coalitie politica intre doua sau mai multe partide. /<engl. cartel
LADISLAU (LASZLO), numele a cinci regi ai Ungariei si al unui pretendent. Mai importanti: 1. L. cel Sfant (1077-1095). I-a infrant pe cumani (1085, 1091) si a continuat politica de cucerire a Slavoniei (1089), Croatiei (1091-1095) si a Transilvaniei. Ales conducator al Cruciadei I, a murit inainte de a participa la ea. Pe plan intern, a combatut paganismul si a contribuit la definitiva crestinare a ungurilor. Sanctificat. Sarbatorit la 27 iun. 2. L. IV Cumanul (1272-1290). In timpul domniei lui se accentueaza procesul de anarhie feudala. A luptat impotriva voievodului roman Litovoi.
POPORANISM s. n. curent social-politic, cu implicatii literare, aparut in Romania la sfarsitul sec. XIX, care considera masele taranesti drept elementul de baza al natiunii si factorul hotarator in crearea culturii nationale, recomandand, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viata taranimii. (dupa rus. narodnicestvo)
AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).
PLATFORMA ~e f. 1) Suprafata plana orizontala a unui vehicul sau a unui aparat de ridicat, pe care se instaleaza obiectele de transportat. 2) Vagon al unui vehicul public fara acoperis si cu peretii foarte josi, folosit pentru transportarea marfurilor. 3) Parte a unui vehicul de transport in comun din apropierea usilor, pe unde urca si coboara pasagerii. 4) Element plan de constructie. 5) Parte orizontala plana de la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna; palier. 6) Suprafata plana de teren, situata la o anumita altitudine. 7) sport Instalatie orizontala rigida de cativa metri lungime, de pe care se executa sarituri in apa. 8) fig. Ansamblu de idei care este pus la baza unei actiuni politice in comun. ~ electorala. /<fr. plateforme
ECONOMIE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente intr-o anumita oranduire sociala, determinate de stadiul de dezvoltare a fortelor de productie si a relatiilor de productie. ◊ totalitatea relatiilor de productie care constituie cadrul desfasurarii muncii sociale. ♦ ~ de piata = forma de organizare si functionare a economiei in care oamenii isi desfasoara activitatea in mod liber, autonom si eficient. ◊ ramura, sector de activitate productiva. ◊ gospodarire. 2. stiinta care se ocupa cu studiul economiei (1). ♦ ~ politica = stiinta sociala care studiaza legile productiei sociale, ale repartitiei si schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor oranduiri sociale in succesiunea lor istorica. 3. chibzuinta, cumpatare (in cheltuieli). 4. (pl.) rezerva de bani: bani agonisiti. 5. alcatuire, compozitie a planului unei lucrari, a tratarii unei chestiuni etc. (< fr. economie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)
MILITARISM s. n. politica de subordonare a activitatii de stat, si prin aceasta a intregii vieti sociale, intereselor de marire a potentialului militar si de pregatire pentru razboi, precum si de mentinere cu ajutorul fortei a relatiilor de dominatie atat pe plan intern, cat si pe plan international. – Din fr. militarisme.
PROGRAM s. n. 1. plan de activitate cuprinzand etapele propuse pentru o anumita perioada; desfasurarea activitatii dupa un anumit plan. ◊ orar. 2. foaie de hartie, brosura care prezinta amanunte in legatura cu un spectacol; ordinea in care se desfasoara o emisiune de radio si tv. 3. expunere scrisa a principiilor, a telurilor urmarite si a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor ale unui partid politic, ale unei organizatii, ale unui guvern. 4. (inform.) ansamblu de instructiuni codate necesare unui calculator, unei operatii automate. (< fr. programme, germ. Programm)
RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
OBRENOVIC [obrenovitʃ], dinastie de cneji (1815-1842, 1858-1882) si regi (1882-1903) ai Serbiei. 1. Milos O., cneaz al Serbiei (1815-1839, 1858-1860), intemeietor al dinastiei. A participat la rascoala antiotomana (1804-1813), si apoi a condus-o pe cea din 1815. Silit sa abdice, din cauza politicii sale despotice, in favoarea fiului sau Mihail, a fost rechemat in 1858 de catre Skupstina sarba. Este considerat creatorul Serbiei moderne. 2. Mihail O., cneaz (1839-1842, 1860-1868). Fiul lui O. (1). Promovand o politica autoritara, a fost detronat in 1842. Rechemat, a continuat politica nationala a tatalui sau, reorganizand armata si orientandu-se spre o alianta cu Rusia, indreptata impotriva Imp. Otoman. Asasinat. 3. Milan O., cneaz (1868-1882), apoi rege al Serbiei, sub numele de Milan I (1882-1889). A initiat doua razboaie impotriva Turciei (1876, 1877), in urma carora Serbia a obtinut independenta, recunoscuta pe plan international prin Congresul de la Berlin (1878). A abdicat in favoarea fiului sau Aleksandru. 4. Aleksandru O., rege al Serbiei (1889-1903). Fiul lui O. (3). Asasinat. Familia O. s-a aflat in lupta pentru putere cu reprezentantii familiei Karageorgevic care i-a si inlocuit.
PLATFORMA s.f. I. 1. Suprafata plata, planseu mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ Parte a unui tramvai, a unui autobuz etc. pe unde urca sau coboara calatorii. ♦ Vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa pentru transport. 2. Parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ Rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 3. Portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ Platforma continentala = marginea submersa a continentelor, care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ Loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (Fig.) Program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. [< fr. plate-forme, cf. germ. Plattform].
ECONOMIE s.f. 1. Totalitatea relatiilor de productie dintre oameni care alcatuiesc baza societatii intr-o anumita epoca. ◊ Economie nationala = totalitatea ramurilor de productie si de munca ale unei tari; economie politica = stiinta care studiaza dezvoltarea relatiilor sociale de productie in interconditionarea lor cu fortele de productie, legile productiei sociale, repartitiei si schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor oranduiri sociale in succesiunea lor istorica. 2. Chibzuinta, cumpatare (in cheltuieli, in folosirea banilor, a materialelor etc.). 3. (La pl.) Rezerva de bani; bani agonisiti. 4. Alcatuire, compozitie a planului unei lucrari, a tratarii unei chestiuni etc. [Gen. -iei. / cf. fr. economie, it. economia, lat. oeconomia, gr. oikonomia – gospodarire].
RICHELIEU [riʃəlio], familie nobiliara franceza. 1. Armand Jean DU PLESSIS de (1585-1642), om politic si c******l francez (din 1622. Reprezentant al absolutismului in Franta. Ca prim-min. (1624-1642), in timpul domniei lui LUdovic XIII, a fost conducatorul de fapt al Frantei. Prin infrangerea hughenotilor (cucerirea cetatii La Rochelle), prin inlaturarea tendintelor autonomiste ale marilor seniori feudali si printr-o serie de reforme (finante, armata si legislatie), a consolidat monarhia absoluta. Pe plan extern, a luptat impotriva hegemoniei Habsburgilor in Europa, Franta participand (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Sfantului Imp. Roman de Natiune Germana si a Spaniei, in Razboiul de 30 de ani (1618-1648). A manifestat interes pentru literatura si arte. A contribuit la intemeierea (1635) Academiei Franceze. 2. Armand Emmanuel DU PLESSIS, conte de Chinon, duce de Fronsac (1766-1822), general si om politic francez. Emigrat in Rusia (1790), a devenit guvernator al provinciei Odessa (1803-1814). Reintors in Franta a devenit prim-min. (1815-1818, 1820-1821) obtinand plecarea Aliatilor din Franta si acceptarea ei in Sfanta Alianta.
camera f., pl. e (it. lat. camera, d. vgr. kamara, bolta. V. camara). Odaie, compartiment de casa, incapere. Locu in care se tin adunarile politice: camera deputatilor. Sectiune de tribunal: camera de comerciu. Camera de punere supt acuzare, o sectiune alaturata pe linga curtea de apel ca sa cerceteze crimele. Camera obscura, o cutie inchisa care are numai o mica deschizatura prevazuta c´o lentila pin [!] care patrund incrucisindu-se razele reflectate de obiectele exterioare, a caror imagine se formeaza pe un plan pus la o distanta oare-care in aceasta cutie, ca la aparatu fotografic.
CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus
PROGRAM s.n. 1. plan de activitate cuprinzand de obicei etapele propuse pentru o anumita perioada; desfasurarea activitatii dupa un asemenea plan. ♦ Orar. 2. Foaie de hartie, afis, scriere (distribuita) prin care se anunta un spectacol, amanunte in legatura cu o reprezentatie etc. ; totalitatea numerelor unui spectacol, ceea ce cuprinde un spectacol. ♦ Ansamblu de mesaje (stiri, informatii, muzica etc.) destinat difuzarii prin reteaua de radio si televiziune. 3. Expunerea scrisa a principiilor, a telurilor urmarite si a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor, ale unui partid politic, ale unei organizatii etc. 4. Ansamblu algoritmic al instructiunilor necesare rezolvarii unei probleme la un calculator electronic. [Pl. -me, -muri, var. programa (1) [in DN] s.f. / < fr. programme, it. programme, cf. lat. programma – scriere publica].
REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. Miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) Miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) Miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ Miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].
ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.
PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)