Dex plantă legumicolă

VâRTÉJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce aduce curentul. 2) Masă de aer puternică care se mișcă repede, atrăgând și ridicând în cercuri praf, nisip, zăpadă etc. 3) (la oameni, mai ales în creștet sau pe corpul animalelor) Porțiune unde părul crește în toate părțile. 4) Mișcare de rotație (amețitoare). În ~ul dansului. 5) Stare de buimăceală; zăpă-ceală. 6) Unealtă care func-ționează prin mișcări circulare. 7) Crestătură rotunjită făcută ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pământului a) plantă legumicolă cu tulpina târâtoare și cu flori galbene dispuse în ciorchine; b) plantă cu tulpina joasă, având câte trei frunze la un nod și flori roșii în vârful tulpinii, care crește printre stânci. /<sl. vruteži

gulíe (gulíi), s. f. – 1. Varietate de plantă legumicolă cu tulpina sferoidală comestibilă, Brasica oleracea. – 2. Nap, Helianthus tuberosus. Bg. gulija (Conev 48; DAR) sau ngr. γουλιά (Cihac, II, 723).

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool., în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).

HREAN s. m. plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.

VÁRZĂ, verze, s. f. plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (Brassica oleracea); p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ◊ Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afânată (Brassica oleracea sabauda). Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. – Lat. vir(i)dia verdețuri.

SALÁTĂ, salate, s. f. 1. plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: sălăți] – Din ngr. saláta.

ARDÉI ~ m. 1) plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, cu gust dulce sau iute. 2) Fructul acestei plante. ~ borcănos. ~ dulce. ◊ Iute ca ~ul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. A da cuiva cu ~ pe la nas a supăra cu vorba pe cineva; a înțepa; a irita. /a arde + suf. ~ei

BÁMĂ ~e f. 1) plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentație. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya

BROÁJBĂ ~e f. reg. plantă legumicolă, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase comestibile; nap. /<sb. broskva

CURÉCHI n. reg. plantă legumicolă, cu frunze groase și ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formează o căpățână compactă; varză. /<lat. coliculus

LĂPTÚCĂ ~ci f. plantă legumicolă ale cărei frunze, dispuse în formă de rozetă, sunt comestibile. /<lat. lactuca

MÓRCOV ~i m. plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov

NAP ~i m. plantă legumicolă, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase și comestibile. /<lat. napus

PIPĂRÚȘ ~i m. 1) pop. plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben, având gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o ușoară nuanță obscenă; picant. 2) Fruct al acestei plante. /piper + suf. ~uș

PIPÉR ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpină târâtoare, având frunze ovale, flori mici, galbene, și fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi răutăcios. A i se sui ~ul la nas a se supăra. 2) reg. plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben sau roșu, având gust dulce sau iute înțepător; ardei. ◊ ~-roșu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. pipéri, sl. piperu

PRAZ praji m. plantă legumicolă bienală cu frunze lanceolate și tulpină înaltă, groasă, care are proprietăți nutritive asemănătoare cu ale cepei. /<bulg. praz

VÁRZĂ vérze f. plantă legumicolă ale cărei frunze mari, groase, ondulate sunt înfășurate strâns unele peste altele, formând o căpățână compactă folosită în alimentație. ◊ Varză roșie specie de varză având frunzele de culoare roșie-violetă. Varză creață specie de varză având frunzele încrețite. A împăca și capra și varza a împăca două persoane cu interese și dorințe contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia

VERDEÁȚĂ ~éțuri f. 1) Culoare verde. 2) Totalitate a plantelor verzi. 3) Frunzele verzi ale unor plante legumicole (ale mărarului, pătrunjelului, leușteanului etc.), folosite drept condiment. 4) la pl. Totalitate a plantelor de grădină (pătlăgele, castraveți, ceapă etc.), utilizate în alimentație; zarzavat; legume. [G.-D. verdeții] /verde + suf. ~eață

castravéte (castravéți), s. m. – plantă legumicolă al cărui fruct, de culoare verde, se consumă crud (Cucumis sativus). – Var. crastavete. Mr. castraveț, megl. căstrăveț. Bg. krastavica, din sl. krastavŭ „rîios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, II, 81; Meyer 177; Conev 48); cf. sb. krastavac, alb. krastavec.

păstîrnác (păstârnáci), s. m. – plantă legumicolă cu rădăcina fusiformă, alb-gălbuie (Pastinaca sativa). – Var. păstărnac, păstrănac, postîrnac. Bg. pastărnak (Conev 48; Candrea), pol., rus. pasternak (Cihac, II, 248), din lat. pastinaca, cf. mag. pasztinak, fr. panais, sp. biznaga (‹ arab. bištināqa).

CARDÓN s. m. plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor, cultivată la noi pe suprafețe mici pentru pețiolul frunzelor și nervura principală, care sunt comestibile (Cynara cardunculus). – Din fr. cardon.

CEÁPĂ, cepe, s. f. 1. plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese (Allium cepa). * Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat. Ceapă de sămânță = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

GULÍE, gulii, s. f. plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate, și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ♦ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

RIDÍCHE, ridichi, s. f. plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. ◊ Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum). ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.

PĂSTÂRNÁC, păstârnaci, s. m. plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanțe nutritive și în vitamine (Pastinaca sativa hortensis). [Var.: (reg.) păstărnác s. m.] – Din magh. paszternák, scr. pastrank, germ. Pastinak.

PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „roșie”) plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: pătlăgícă s. f.] – Din tc. patlıcan.

PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

PRAZ, praji, s. m. plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz.

LĂPTÚCĂ, lăptuci, s. f. plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca.

CONOPÍDĂ, conopide, s. f. plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi.

SPARÁNGHEL s. m. plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.

CRESÓN s. n. plantă erbacee legumicolă anuală din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivată pentru frunzele ei întrebuințate ca salată sau condiment; hreniță (Lepidium sativum). – Din fr. cresson.

CEÁPĂ cépe f. 1) plantă erbacee legumicolă, comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, având flori albe dispuse în inflorescențe dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit în alimentație. ◊ ~ de sămânță arpagică. A nu face nici (cât) o ~ degerată a nu valora nimic. ~a-ciorii plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană în formă de bulb, cu frunze lanceolate și flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pă] /<lat. caepa

CONOPÍDĂ ~e f. 1) plantă erbacee legumicolă cu inflorescență în formă de căpățână cărnoasă, de culoare albă. 2) Inflorescența acestei plante. [G.-D. conopidei] /<ngr. kunupídi

CRESÓN m. plantă erbacee legumicolă cu frunze încrețite și cu flori albe mici, crescută pentru frunzele folosite ca salată sau condiment. /<fr. cresson

HREAN m. plantă erbacee legumicolă cu frunze mari și flori albe, cultivată pentru rădăcina cu proprietăți condimentare. ◊ A trăi ca viermele în ~ a duce o viață grea. [Monosilabic] /<sl. hrĕnu

NĂÚT m. 1) plantă erbacee legumicolă cu fructul păstaie și cu boabele asemănătoare cu cele de mazăre. 2) Semințele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut

PĂSTÂRNÁC ~ci m. plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă (având proprietăți nutritive asemănătoare cu ale pătrunjelului). /<ung. paszternák, sb. pastrank, germ. Pasternak

PĂTLĂGEÁ ~éle f. : ~ roșie a) plantă erbacee legumicolă cu flori galbene și cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare roșie (rar roz sau galbenă); b) fruct al acestei plante; roșie; tomată. ~ vânătă a) plantă erbacee legumicolă cu flori violacee și cu fructe mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă; vânătă; b) fruct al acestei plante. [G.-D. pătlăgelei; Sil. -tlă-; Var. pătlăgică] /<turc. patlican

PĂTRUNJÉL ~i m. plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele și rădăcinile ei mirositoare și nutritive, folosite, de regulă, drept condiment. [Sil. -trun-] /<lat. petroselinum

REVÉNT m. plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; rubarbă. /<turc. revent

RIDÍCHE ~i f. 1) plantă erbacee legumi-colă, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivată pentru rădăcina ei comestibilă. 2) Rădăcina acestei plante. ◊ ~ de lună ridiche cu rădăcina rotundă sau alungită, cu coajă roșie sau albă, recoltată primăvara timpuriu. ~ neagră (~ -de-toam-nă sau ~ -de-iarnă) ridiche cu rădăcina rotundă, având coaja groasă, de culoare neagră, recoltată toamna târziu. ~-sălbatică plantă erbacee necultivată, cu rădăcina lungă și subțire, cu tulpina păroasă, cu frunze al-terne, ovale și cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula

RUBÁRBĂ ĕ f. plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent. /<fr. rhubarbe

SALÁTĂ ~e f. 1) plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele ei mari, care se consumă în stare crudă. ◊ ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze alungite și cu flori roșii sau liliachii. 2) Mâncare rece preparată din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, ouă etc., servită, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveți. ◊ ~ de fructe desert făcut din fructe crude (tăiate mărunt), presărate cu zahăr și stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat

SFÉCLĂ ~e f. plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă, albă sau roșie, folosită în alimentație, în industrie și ca nutreț. ~ de zahăr. [G.-D. sfeclei; Sil. sfe-clă] /<bulg. sveklo

SPANÁC ~ce n. plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru tulpina și frunzele cărnoase, folosite ca aliment. /<ngr. spanáki, bulg. spanak

SPARANGHÉL m. plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi

ȘTÉVIE ~i f. plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită și în scopuri medicinale. [Art. ștevia; G.-D. șteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava

ȚÉLINĂ¹ ~e f. plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina și frunzele ei cu aromă specifică, folosite drept condiment și în scopuri medicinale. [G.-D. țelinei] /<sl. seline, bulg. țelina

USTURÓI ~ m. 1) plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru bulbul său secționat în căței (la maturitate) și tulpina tânără cu frunze lungi, lanceolate, cu gust și miros specific. 2) Bulb al acestei plante, bogat în substanțe nutritive și în vitamine. Cunună de ~. Cățel de ~. /a ustura + suf. ~oi

VÂNĂTĂ vínete f. 1) plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă. 2) Fructul acestei plante; pătlăgică vânătă. /Din vânăt

CRESÓN s. n. plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu flori albe, mici, și cu frunze comestibile. (< fr. cresson)

PLÁNTĂ¹ ~e f. Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină și frunze. ~e legumicole. ~e medicinale. ◊ ~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulți ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante

HIDROPÓNIC, -Ă (‹ fr. {i}) adj. Cultură ~ = cultură legumicolă sau floricolă în care pământul este înlocuit fie cu soluții nutritive, fie cu un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. Are avantajul scurtării perioadei de vegetație, lipsei buruienilor, evitării pierderilor de substanțe nutritive etc. În prezent, este studiată de NASA, ca o posibilă metodă de cultivare a plantelor în navele spațiale, pe alte planete etc.