Rezultate din textul definițiilor
sulicioara, sulicioare, s.f. 1. (pop.) sulita mica; sulitica. 2. (reg.; in forma: sulitoara) planta erbacee din familia compozitelor; sunatoare. 3. (reg.) planta cu tulpina ramificata, cu frunze paroase in trifoi si cu flori albe; falcata, floarea-vinului, merisor, sulitica.

GERBERA GHER-/ s. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu tija foarte scurta, din regiunile calde din Asia si Africa. (< lat., fr. gerbera)

BATATORNITA, batatornite, s. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galben deschis, dispuse in capitule (Senecio erucifolius). – Batator + suf. -nita.

MLECIN s. m. planta erbacee din familia compozitelor, cu tulpina paroasa si cu flori albastre (Mulgedium alpinum).Cf. sl. mleacĩnu „cu lapte”.

PAPADIE, papadii, s. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mananca uneori ca salata) si cu flori galbene grupate in capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija.

PINTENOG, -OAGA, pintenogi, -oage, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre animale) Cu pete de alta culoare (de obicei albe) in partea inferioara a picioarelor. 2. (Despre pasari) Pintenat (2). II. S. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene ca lamaia. (Carthamus lanatus). – Din sl. pontonogu.

PLEVAITA, plevaite, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lanoasa si ramificata de la baza, cu flori mici, roz-violacee sau rosii-purpurii, persistente, care cresc in regiunile de stepa si de silvostepa; imortela (Xeranhemum annuum si foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.

VULTURICA, vulturici, s. f. planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). – Vultur + suf. -ica.

NAP, napi, s. m. 1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute in forma de rozeta si cu radacina carnoasa, de forma aproximativ sferica, comestibila (Brassica napus).Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbracat; p. ext. foarte sarac. 2. planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, avand tuberculii cu un continut nutritiv bogat, folosita ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus).Lat. napus.

CRAITA, craite, s. f. I. 1. Nume dat la doua specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternica si ramificata, cu frunze opuse, penat-divizate si cu flori galbene-portocalii, cu miros patrunzator; vazdoaga, ochesele (Tagetes e****a si patula). 2. Varietate de ciuperca comestibila, a carei palarie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbena-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in Oltenia; melodie dupa care se executa acest dans. III. (Rar; la jocul de carti) Dama. [Var.: creita s. f.] – Crai + suf. -ita.

CRAITA ~e f. (diminutiv de la craiasa) 1) Fiica a craiului. 2) planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vazdoaga. 3) Ciuperca comestibila cu palaria purpurie pe deasupra si galbena-aurie pe dedesubt. [Sil. cra-i-] /crai + suf. ~ita

TATAISA ~e f. planta erbacee din familia compozitelor, inalta, cu frunze paroase si flori galbene-aurii, dispuse in capitule numeroase. /Orig. nec.

GERBERA s.f. planta erbacee din familia compozitelor, cu tija foarte scurta, care creste in regiunile calde din Asia si din Africa. [< fr. gerbera].

PALAMIDA1, palamide, s. f. 1. planta erbacee perena din familia compozitelor, cu tulpina inalta, cu radacini adanci, cu frunzele intregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vatamatoare pentru semanaturi (Cirsium arvense). 2. planta erbacee bienala din familia compozitelor, cu frunze spinoase, paroase si cu flori rosii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.

TATARNICA, tatarnice, s. f. planta erbacee, spinoasa, din familia compozitelor (Echinops commutatus). – Probabil de la tatar.

CRIZANTEMA ~e f. planta erbacee perena din familia compozitelor, care infloreste toamna tarziu, cultivata pentru florile ei de diferite culori. /<fr. chrysantheme

CAPTALAN (‹ magh. ) s. m. planta erbacee medicinala din familia compozitelor, inalta de 15-40 cm, cu frunze mari, late si flori purpurii (Petasites hybridus). D****l extras din frunze se intrebuinteaza pentru proprietatile lui sudorifice si diuretice.

CIUCURAS (‹ ciucure) s. m. (la pl.) planta erbacee perena din familia compozitelor, inalta de 60-100 cm, cu frunze reniforme sau rotunde, flori roz, albe, dispuse in capitule (Adenostyles allariae). Creste in regiunile de munte.

MUSETEL s. m. planta erbacee anuala, medicinala, din familia compozitelor, cu frunze divizate si cu flori albe pe margini si galbene in centru, foarte aromatice, grupate in capitule terminale; romanita (Matricaria chamomilla). – Musat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

MATUREA, -ICA, maturele, s. f. 1. Diminutiv al lui matura. ♦ Matura (1) mica pentru periat hainele. 2. (La pl.; in forma maturele) planta erbacee alba si paroasa din familia compozitelor, cu tulpina ramificata si cu floarea compusa, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. si: maturici] – Matura + suf. -ea, -ica.

compozitE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).

ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

compozit, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)