Rezultate din textul definițiilor
TRIBUTAR, -A, tributari, -e, adj. Care plateste tribut; p. ext. dependent, supus (economiceste). ♦ Fig. Care datoreaza cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

TRIBUTAR ~a (~i, ~e) 1) inv. Care plateste tribut; aflat in dependenta (economica). Tara ~a. 2) fig. Care are o obligatie; indatorat fata de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius

TRIBUTAR, -A adj. Care plateste tribut; (p. ext.) dependent, supus economiceste. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influentat; care datoreaza cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].

TRIBUTAR, -A adj. 1. care plateste tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datoreaza cuiva ceva. 3. (despre un curs de apa) care se varsa intr-un curs de apa mai mare, intr-un lac sau in mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

RAIA, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat si administrat direct de autoritatile militare turcesti. 2. Nume dat de catre turci locuitorilor din Moldova si Tara Romaneasca, datori sa le plateasca tribut. [Pr.: -ra-ia] – Din tc. rāyā.

VAE VICTIS! (lat.) vai de cei invinsi! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte si aruncandu-si sabia grea in cumpana, a intampinat Brennus, capetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii invingatori cantareau cu greutati false cele o mie de livre de aur, tribut platit de romanii asediati pe Capitoliu (387 i. Hr.) in schimbul libertatii lor.

HARACI, haraciuri, s. n. tribut anual pe care tarile vasale il plateau Imperiului Otoman. ♦ tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate in care se achitau darile. – Din tc. harac.

HARACI ~uri n. inv. tribut anual pe care il plateau tarile subjugate sultanului turc. /<turc. harac

tribut ~uri n. 1) inv. Dare in bani perceputa de catre domnitori pentru Poarta Otomana; bir. 2) fig. Concesie spirituala impusa de circumstante. A plati ~ modei. /<lat. tributum, fr. tribut

haraci (haraciuri), s. n.tribut; mai cu seama cel platit de Principate imperiului turc, din sec. XV pina in sec. XIX, cu putine intreruperi. – Mr. harace. Tc. harac (Roesler 606; Seineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. haracs.Der. haracciu, s. m. (stringator de biruri), din tc. haracci; haracer, s. m. (perceptor), ambele inv.

bir n., pl. uri (ung. ber, simbrie, chirie, de unde si bg. sirb. bir, rut. byr). tribut. (Vechi). Impozit, contributiune: a plati biru. A da bir cu fugitii, a fugi de unde trebuia sa ramii. Un fel de hora olteneasca si melodia ei. (Izv. Sept. 1923, 17).

tribut s. (IST.) 1. bir, (inv.) nevoie. (A refuzat sa plateasca ~ turcilor.) 2. haraci, (impr.) pesches. (~ anual.)

tribut s.n. 1. Birul pe care era obligat sa-l plateasca un popor invins unei puteri cuceritoare. 2. Obligatie, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contributie in general. ♦ A-si da (sau a-si aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut, lat. tributum].

tribut, tributuri, s. n. Obligatie (in bani sau in bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor invins si care se platea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-si da (sau a-si aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.

tribut s. n. 1. obligatie in bani impusa unui popor invins de catre cuceritor; bir; impozit platit de catre provincii imparatilor in antichitate si in evul mediu. 2. obligatie, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contributie in general. ♦ a-si da (sau a-si aduce) tributul = a contribui la ceva. (< fr. tribut, lat. tributum)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)