Rezultate din textul definițiilor
BRAT, brate, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins intre cot si umar; partea de la umar pana la incheietura mainii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. In brate = cu bratele petrecute in jurul corpului cuiva (spre a-l strange la piept sau spre a-l purta pe sus). (Brat) la brat (sau de brat) = cu bratul trecut pe sub bratul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) bratul = a trece bratul sub bratul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) brat = a sprijini pe cineva, ducandu-l de brat. (A primi sau a astepta etc. pe cineva) cu bratele deschise = (a primi sau a astepta etc. pe cineva) cu mare placere. A lua (pe cineva sau ceva) in brate = a apara, a sustine, a lauda (pe cineva sau ceva). A fi bratul (drept al) cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) in bratele cuiva = a ajunge (sau a lasa pe cineva) la discretia cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde si duce in brate (1). Un brat de fan. 3. Fig. (In sintagma) Brate de munca = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamana cu bratul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capat cu sistemul respectiv si care serveste la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei miscari. 5. Parama legata la capatul unei vergi si care serveste la manevrarea laterala a acesteia. 6. Distanta de la un punct fix la linia de actiune a unei forte. 7. Ramificatie a cursului principal al unei ape curgatoare. ◊ Brat mort = ramificatie parasita a unei ape, alimentata numai la revarsari. – Lat. brachium.
VASLA2, vasle, s. f. (Reg.) 1. Coarda de vita de vie cu cativa ciorchini, care se pastreaza pentru iarna. 2. Manunchi de spice cate poate cuprinde seceratorul cu mana. – Din bg. sveslo.
LOC, locuri, s. n. I. 1. Punct, portiune determinata in spatiu. ◊ Loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se afla cineva, stand nemiscat, fara a se deplasa. In (sau pe) loc = a) pe aceeasi bucata de pamant, acolo unde se afla cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, intr-o clipa. ◊ Expr. Pe loc repaus = comanda militara indicand iesirea din pozitia de nemiscare a soldatului si adoptarea unei pozitii mai libere. A-i sta cuiva mintea in loc, se spune cand cineva se afla in fata unui lucru de neinteles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea. A sta pe loc = a se opri (din mers). La loc = acolo unde era mai inainte, unde statea de obicei. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emotia, a se linisti; a-i trece spaima. A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta, a arata cuiva ce se cuvine si ce nu. (Fam.) La loc comanda (sau miscarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispozitii (sau asupra unei miscari gresite). La un loc = impreuna, laolalta. Pana intr-un (sau la un) loc = pana la un punct sau pana la un moment; intr-o masura oarecare. In (sau peste) tot locul = pretutindeni. Din loc in loc (sau dintr-un loc intr-altul) = a) de colo pana colo, incoace si incolo; b) din distanta in distanta, ici si colo. Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici si colo, pe alocuri. ◊ Expr. A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva. A nu-si (mai) afla (sau gasi) locul sau a nu-l (mai) tine (sau incapea) pe cineva locul = a nu mai avea astampar sau odihna; a fi nerabdator, nelinistit. A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri. A sta (sau a se tine, a ramane, a incremeni) tintuit locului (sau pe loc, in loc) = a sta neclintit, fara sa se miste. A sta la un loc = a sta linistit, a fi cuminte. A muta din loc = a duce in alta parte. (A merge, a veni, a pleca etc.) la fata locului = (a se deplasa) acolo unde s-a intamplat ceva (pentru a face cercetari). O palma de loc = o distanta mica. ♦ (Pop.) Bucata de pamant (cultivabil). ◊ Loc de casa = teren destinat pentru constructie. Loc de veci = teren intr-un cimitir aflat in proprietatea cuiva si destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; tinut; p. ext. tara. ♦ Asezare omeneasca, localitate; regiunea, tara, localitatea in care s-a nascut cineva. ◊ Expr. (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se afla cineva. 2. Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ◊ Loc de munca (sau de productie) = parte din suprafata unei unitati economice in care un lucrator sau un grup de lucratori executa anumite operatii in vederea obtinerii productiei, folosind in acest scop utilaj si echipament tehnic corespunzator. Loc de munca = intreprindere sau institutie in care o persoana isi desfasoara activitatea in mod obisnuit. ◊ Expr. A lua loc = a se aseza. Ia loc! = sezi! A-si face loc = a-si croi un drum, a razbate. A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) asa cum se cuvine. 3. Pasaj intr-o scrisoare; publicatie in care a aparut un anumit lucru. II. 1. Slujba, post2; functie. 2. Situatie sociala a cuiva; p. gener. situatie. ◊ Loc comun v. comun. ◊ Expr. (A se pune) in locul cuiva = (a se inchipui) in situatia cuiva (pentru a-l putea intelege). III. Moment potrivit; prilej, ocazie. ◊ Expr. A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca. A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit. A avea loc = a se intampla, a se produce. Din capul locului = de la inceput. IV. (In expr.) In loc de... sau in locul..., se spune pentru a arata o inlocuire, o substituire. In loc sa... (sau de a...), se spune pentru a arata raportul de opozitie dintre doua idei, doua actiuni etc. – Lat. locus.
VIZUAL, -A, vizuali, -e, adj. Care se refera la simtul vazului, care apartine vederii; de vedere. ◊ Tip vizual = persoana cu o deosebita acuitate a perceptiilor obtinute prin vaz. Memorie vizuala = memorie care retine cu precadere imaginile vazute. Raza (sau linie) vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. Camp vizual = portiune de spatiu pe care o poate cuprinde cineva o data cu privirea. [Pr.: -zu-al] – Din fr. visuel, lat. visualis.
PLIN2 ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus
TEMA ~e f. 1) Idee fundamentala tratata intr-o lucrare (stiintifica, artistica etc.). ~ actuala. 2) Fraza sau peisaj care formeaza desenul melodic sau ritmic al unei compozitii muzicale; motiv. ~ cu variatii. 3) Lucrare scrisa data spre executare (acasa) elevilor sau studentilor. 4) lingv. Parte a cuvantului care, pe langa radacina, poate cuprinde sufixe sau prefixe si este comuna formelor flexionare ale cuvantului. ~ nominala. ~ verbala. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. theme, germ. Thema
brat (brate), s. n. – 1. Parte a membrului superior cuprinsa intre cot si umar. – 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde si duce in brate. – 3. Cantitate mica, in general. – 4. Ramificatie a cursului principal al unei ape. – 5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau functiile bratului, cum sint cele ale fotoliului; la razboiul de tesut, bara verticala unde se fixeaza sulul la urzeala; la ferastraul de mina, cele doua bare verticale; partile clestelui etc. – Mr., megl. brat, istr. brǫt. Lat. brachium (Puscariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); cf. it. braccio sau brazzo, prov. bratz, fr. bras, cat. bras, sp. brazo, port. braco. Este cuvint cunoscut in general (ALR 233). Der. brateta, s. n. sau f., din it. (ven.) brazzeto; bratat, s. n. (rar., lungime a unui brat); bratis, adv. (corp la corp); imbratisa, vb. (a stringe in brate; a adopta; a cuprinde), din adv. precedent.
BRAT, brate, s. n. 1. Membrul superior al corpului omenesc; (prin restrictie) partea de la umar pana la incheietura mainii; partea de la umar pana la cot. ♦ Loc. adv. In brate = cu bratele petrecute in jurul corpului cuiva (spre a-l strange la piept sau spre a-l purta pe sus). (Brat) la brat (sau de brat) = cu bratul trecut pe sub bratul altuia. ♦ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) bratul = a trece bratul sub bratul cuiva, spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) brat = a sprijini pe cineva, ducandu-l de brat. A primi (sau a astepta etc. pe cineva) cu bratele deschise = a primi (sau a astepta etc. pe cineva) cu mare placere. A lua (pe cineva) in brate = a proteja, a apara, a lauda (pe cineva). A fi bratul (drept al) cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca) in bratele cuiva = a ajunge (sau a lasa pe cineva) la discretia cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde si duce in brate (1). Un brat de fan. 3. Fig. (La pl.) Muncitori. Mii de brate trebuie acolo, nu saga (CREANGA). 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamana cu bratul (1). Bratul balantei. 5. Ramificatie a cursului principal al unei ape curgatoare. – Lat. brachium.
capabil, -a adj. (fr. capable, mlat. capabilis, d. capax. V. incap). Care poate cuprinde, in care incape. Fig. Care poate face un lucru: corabie capabila de o lunga calatorie, om capabil sa-l ajute, sa-l ucida pe altu, capabil de crima. Inteligent, abil: om capabil. Jur. Caruia-i permite legea: minorii nu-s capabili sa testeze (sau de a testa).
INCAPEA, incap, vb. II. Intranz. 1. A fi cuprins intr-un spatiu. ◊ Expr. A nu-si (mai) incapea in piele sau (tranz.) a nu-l mai incapea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mandrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mandru. Nu (mai) incape vorba (sau indoiala, discutie) sau (in forma interogativa) mai incape vorba? = este cert, neindoielnic. ♦ Tranz. A (putea) cuprinde ceva. ◊ Expr. A nu-l (mai) incapea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros. 2. (Fam.; in constructii negative, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se impiedica de cineva, a fi nemultumit, stingherit de prezenta cuiva sau a ceva. 3. A trece, a strabate, a patrunde pe undeva. 4. (In expr.) A incapea pe mana (sau pe mainile) cuiva = a ajunge in posesiunea sau la discretia cuiva. – Lat. *incapere.
PANOPTIC, panoptice, s. n. 1. Cladire astfel construita incat interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) sa poata fi cuprins dintr-o singura privire. 2. Expozitie sau colectie de figuri facute din ceara; panorama. [Acc. si: panoptic] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum.
NEINTELES, -EASA, neintelesi, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi inteles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omeneasca; inexplicabil; tainic, misterios. – Ne- + inteles.
NECUPRINS, -A, necuprinsi, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins intre anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi patruns cu mintea, inteles. 2. S. n. Spatiu, intindere nelimitata; nemarginire, imensitate; infinit. – Ne- + cuprins.
VENI vb. 1. v. ajunge. 2. v. sosi. 3. v. lua. 4. v. apropia. 5. v. intoarce. 6. v. intra. 7. v. infatisa. 8. v. pofti. 9. v. navali. 10. v. izvori. 11. v. face. 12. v. situa. 13. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba ii ~ pana la mijloc.) 14. a ajunge, (reg.) a scapa. (A ~ la putere.) 15. v. cuprinde. 16. v. nazari. 17. v. surveni. 18. v. deriva. 19. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vaji. (Pantoful ii ~.) 20. v. potrivi. 21. v. costa.
A INTETI ~esc tranz. 1) A face sa se inteteasca. 2) A deranja din ce in ce mai des; a nu slabi. ~ pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. ~ dusmanul din toate partile. 4) fig. (despre sentimente, senzatii) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare
NECUPRINS2 ~sa (~si, ~se) (negativ de la cuprins): De ~ a) care nu poate fi cuprins cu ochii; nemarginit; nesfarsit; nelimitat; infinit; b) care nu poate fi cuprins cu mintea; neinteles. /ne- + cuprins
PANOPTIC ~ce n. 1) Incapere construita in asa mod incat interiorul ei poate fi cuprins dintr-o singura privire. 2) Expozitie a figurilor de ceara; panorama. 3) Muzeu unde este prezentata o asemenea expozitie. /<fr. panoptique, germ. Panoptikum
PANOPTIC s.n. 1. Muzeu al carui interior poate fi cuprins dintr-o singura privire. 2. Expozitie de figuri de ceara. [Var. panopticum s.n. / < fr. panoptique, cf. germ. Panoptikum].
PANOPTIC s. n. 1. muzeu al carui interior poate fi cuprins dintr-o singura privire. 2. expozitie de figuri din ceara; panorama (5). (< fr. panoptique, germ. Panoptikum)
comprehensibil, -a adj. (lat. comprehensibilis, d. com-prehendere, a cuprinde). Care se poate intelege (cuprinde cu mintea). Adv. In mod comprehensibil.
INCOMPREHENSIBIL, -A, incomprehensibili, -e, adj. Care nu este comprehensibil, care nu poate fi inteles, cuprins cu mintea; de neinteles. – Din fr. incomprehensible.
PODIDI, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre ras si, mai ales, despre plans) A cuprinde (pe cineva) cu putere, navalnic; a napadi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A coplesi, a razbi. ♦ (Despre lacrimi, sange etc.) A porni sa curga brusc si cu putere (pe nas sau pe gura); a tasni, a izbucni, a napadi. – Et. nec.
A COPLESI ~esc tranz. 1) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a navali. 2) (despre fiinte) A inconjura in numar mare. 3) (persoane) A emotiona puternic. /<lat. complexire
A NABOI ~iesc 1. intranz. 1) (despre lichide) A incepe a curge cu forta si in cantitate mare (inundand totul in jur); a napadi. 2) fig. A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a tabari; a se napusti; a napadi. 2. tranz. fig. (stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a navali. /Din naboi
A NAPADI ~esc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate partile; a inconjura; a impresura; a invalui. 2) fig. (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a coplesi; a navali; a podidi. ◊ A-l ~ sangele (sau lacrimile) a-l umple sangele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sangele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a tabari; a se napusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A incepe sa curga cu forta si in cantitate mare (inundand totul in jur); a naboi. /<sl. napasti, ~padja
A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati
A PODIDI ~esc tranz. 1) (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si cu putere; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a coplesi; a napadi; a pali. 2) (despre lacrimi, sange) A incepe sa curga din abundenta si cu putere. /Orig. nec.
A POTOPI ~esc tranz. 1) (terenuri) A acoperi cu apa; a ineca; a inunda. 2) A nimici complet. 3) A cuprinde brusc si cu putere; a navali; a napadi; a coplesi. /<sl. potopiti
RECURENTA s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetitie, revenire. ◊ (Log.) Demonstratie prin recurenta = demonstratie prin inductie completa, putand enumera toate cazurile cuprinse in clasa despre care se conchide. [Cf. fr. recurrence].
RECURENTA s. f. 1. insusirea de a fi recurent (I); repetitie, revenire, reintoarcere. ◊ reactie a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se refera. ♦ (log.) rationament prin ~ = demonstratie prin inductie completa, putand enumera toate cazurile cuprinse in clasa despre care se conchide; (mat.) formula de ~ = formula care exprima orice termen dintr-un sir, in functie de termenii precedenti. 2. expunere a unei idei muzicale intr-o succesiune riguroasa a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. faza de avansare a unui ghetar aflat intr-o perioada generala de recul (3). (< fr. recurrence)
A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere
TABLA1 table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table
REGULAMENT s. n. 1. totalitatea masurilor prescrise pentru a se mentine o anumita ordine; statut, norme de functionare interna ale unei institutii, asociatii. 2. act administrativ cuprinzand norme, elaborate de o putere executiva, care completeaza o lege sau reglementeaza aplicarea ei. (< lat. regulamentum)
ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzand conditiile irevocabile pe care o putere, un stat, un imputernicit le pune altuia in vederea rezolvarii unei situatii litigioase de care depind relatiile lor reciproce. [Var.: (inv.) ultimat s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
ANALOGIC, -A, analogici, -ce, adj. Intemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogica = schimbare a unui element din limba sub influenta unui alt element asemanator. 2. (Electron.; despre semnale) A carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua in timp, putand lua o infinitate de valori cuprinse in domeniul sau de variatie. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente si sisteme) Care genereaza, masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus.
A SE TINE ma tin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cadea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu in imediata apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tata-sau. 4) A nu se indeparta (de ceva) conformandu-se. ~ de lege. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de indeletnicire) ~ de munca. ◊ ~ de ale sale a continua sa procedeze in felul sau. ~ de casa a duce o viata casnica; a nu fi usernic. ~ la distanta a) a merge la o oarecare departare dupa cineva sau dupa ceva; b) a fi putin sociabil. 2) (sugereaza ideea de dainuire a insusirii sau a imprejurarii exprimate de cuvantul din imbinare) ~ mandru. ◊ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slabiciune fizica; b) a fi beat. /<lat. tenere
ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).
NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.
AMBALA2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre masini) A trece peste turatia obisnuita. ◊ Tranz. Soferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-si lua vant, a scapa fara a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lasa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer.
PROBAR, probare, s. n. Album care cuprinde modelele de litere si de cifre care pot fi executate intr-o tipografie. – Proba + suf. -ar.
LOGARITM, logaritmi, s. m. Putere la care trebuie ridicat un anumit numar pozitiv, numit baza, spre a obtine numarul dat. ◊ Logaritm zecimal = logaritm a carui baza este numarul 10. Tabla (sau tabela) de logaritmi = (carte cuprinzand) tabelele logaritmului unor numere, cu care se pot calcula logaritmii tuturor numerelor. – Din fr. logarithme.
NERABDATOR, -OARE, nerabdatori, -oare, adj. 1. Care nu are rabdare: impacient; p. ext. care nu poate sa se stapaneasca; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerabdare sa faca sau sa termine ceva, care doreste, asteapta cu infrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprima nerabdare. – Ne- + rabdator.
TOTAL, -A, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; intreg, complet; general. ♦ Fig. Cat se poate de mare; deplin, desavarsit. 2. S. n. Suma rezultata dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. In total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Intreg rezultat din reunirea partilor. – Din fr. total.
MERGE vb. 1. a se deplasa, a se duce, a se misca, a umbla, (pop.) a se purta. (~ putin pe strada.) 2. a umbla, (inv. si reg.) a pasa. (~ cam greu din cauza batranetii.) 3. v. trece. 4. v. parcurge. 5. v. colinda. 6. v. zbura. 7. v. coti. 8. v. deplasa. 9. v. pleca. 10. v. apuca. 11. v. duce. 12. v. trece. 13. v. lua. 14. v. iesi. 15. v. intra. 16. v. inrola. 17. v. circula. 18. a duce, a se indrepta. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 19. v. intinde. 20. v. desfasura. 21. v. progresa. 22. v. functiona. 23. a o duce. (Stii ca ii ~ bine.) 24. v. consuma. 25. v. cuprinde. 26. v. purta. 27. v. asorta. 28. v. potrivi. 29. v. putea.
TEMPESTUOS ~oasa (~osi, ~oase) rar 1) Care este cuprins de tempesta; furtunos. 2) fig. Care are o putere de nestavilit. Discutie ~oasa. /<lat. tempestuosus
VOLTAMPERMETRU, voltampermetre, s. n. Instrument electric de masura indicator, care cuprinde un voltmetru si un ampermetru intr-o cutie comuna, putand fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. – Din fr. voltamperemetre.
CONTEXT s. n. 1. text mai cuprinzator dintr-o scriere in care se incadreaza un cuvant, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ ~ minimal = cea mai mica imbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ◊ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstante care insotesc un eveniment; conjunctura, situatie specifica. (< fr. contexte, lat. contextus)
ademenesc v. tr. (din adamanesc). Atrag pin [!] vorbe, bani, frumuseta [!] s. a.: un suris ademenitor, o gradina ademenitoare. V. refl. Ma simt atras: statea pe loc, s' ademenea cuprins de admiratie (Al.). – Si adimenesc. La Ret. tudumanesc (care poate fi infl. de tumanesc).
PARTITURA, partituri, s. f. Notatie muzicala cuprinzand toate partile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse incat sa poata fi urmarite concomitent; p. ext. compozitie muzicala; partitiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.
DIAFILM, diafilme, s. n. Film fotografic care cuprinde o succesiune de diapozitive pe o tema data si care poate fi proiectat pe un ecran. [Pr.: di-a-] – Din rus. diafilm.
NORMATIV, -A adj. Care are putere de norma. ♦ Care hotaraste, stabileste reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii in care se efectueaza anumite operatii tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnai].
A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere
TUR s.n. 1. Miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura1 (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga. 3. (Tehn.) Miscare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].
RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
PARTITURA ~i f. Text al unei compozitii muzicale cuprinzand toate partile ei vocale sau instrumentale, dispuse astfel pe portativ incat sa poata fi urmarite concomitent. /<it. partitura, germ. Partitur
GRUPA s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mica subunitate de instructie si lupta. ◊ unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune in stiintele naturii, din elemente care prezinta caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ♦ ~ sangvina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele, dupa insusirile antigenice conditionate genetic. 3. subdiviziune in cadrul sistemului morfologic cuprinzand elemente cu trasaturi comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate in timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)
GRUPA s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mica subunitate de instructie si de lupta. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune in stiintele naturii alcatuita din elemente care prezinta caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ◊ Grupa sanguina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele. [< fr. groupe].
CURRY s.n. Amestec de condimente, de origine indiana, realizat dupa nenumarate retete, sub forma de pudra sau pasta; compozitia clasica cuprinde: curcuma, coriandru, chimion amar, piper, cuisoare, cardamom, ghimber, nucsoara, tamarin, ardei iute, la care se poate adauga fenicul, ginseng, busuioc uscat, boabe de mustar, scortisoara s.a.; prin ext., preparat culinar sub forma de tocanita, condimentat cu curry (curry de miel, de pasare, de porc etc.).
atipi (atipesc, atipit), vb. – A incepe sa doarma, a fi cuprins de somn usor. Lat. *adtepῑre, de la tepēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir si assoupir). Pentru DAR, originea cuvintului este necunoscuta. Spitzer, Dacor., III, 647, il considera identic cu tipa si de origine imitativa, opinie reluata de Scriban. – Der. atipeala, s. f. (faptul de a atipi).
PARTITURA s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzand totalitatea notelor care se executa in acelasi timp de catre membrii unui ansamblu si care pot fi urmarite separat sau concomitent; (p. ext.) compozitie muzicala. [< it. partitura].
A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti
SPATIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].
BULETIN s.n. 1. Act, livret oficial cu care se poate legitima o persoana, atestandu-i identitatea. ♦ Adeverinta prin care se consemneaza ceva. 2. Scurta comunicare oficiala. 3. Publicatie periodica, cuprinzand dari de seama, studii si informatii dintr-un anumit domeniu; publicatie periodica (oficiala) care cuprinde legi, decrete etc. 4. Lista, hartie care cuprinde numele candidatilor intr-o alegere si care este introdusa in urna. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. bulletin, cf. it. bolletino].
ASIRIA, stat antic in Orientul Mijlociu, pe cursul mijlociu al fl. Tigru. Intemeiat la sfirsitul milen. 3 i. Hr., s-a ridicat la rangul de mare putere politica in sec. 14-11 i. Hr. Dupa o perioada de decadere, in sec. 10-7 i. Hr., terit. statului a cuprins Mesopotamia, Siria, Fenicia si, pentru scurt timp Egiptul. A. s-a prabusit in 605 i. Hr., sub loviturile mezilor si ale babilonienilor.
MINIMAL, -A, minimali, -e, adj. Minim. ◊ Program (sau plan etc.) minimal = program (sau plan etc.) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime care trebuie infaptuite cu precadere. Pret minimal = pretul cel mai mic cu care poate fi pusa in vanzare o marfa. – Din fr. minimal.
BAZINET ~e n. 1) anat. Parte superioara a cailor u*****e, cuprinzand tuburile u*****e. 2) Vas special, intrebuintat mai ales in spitale, pentru necesitatile de evacuare, la persoanele care nu se pot ridica si umbla. /< fr. bassinet
SUBCONSTIENT s. n. treapta a constiintei care cuprinde idei si impresii ce au fost odata prezente in minte, dar care, nemaifiind in centrul atentiei, raman confuze, putand redeveni constiente. (dupa fr. subconscient)
VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum
MINIMAL, -A adj. minim (I). ♦ program (sau plan) ~ = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, ce trebuie indeplinite in prima urgenta; pret ~ = pretul cel mai mic cu care se poate vinde o marfa; arta ~a = curent artistic care imbina pictura cu sculptura, reducand totul la elementele esentiale (formele geometrice). (< fr. minimal)
INCOMENSURABIL, -A, incomensurabili, -e, adj. 1. Care nu poate fi masurat; foarte mare, nemasurat, nelimitat. ♦ Care nu poate fi evaluat, care este foarte valoros. 2. (Mat.; despre marimi) Care nu au o unitate de masura comuna, care sa se cuprinda de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. – Din fr. incommensurable.
MINIMAL, -A adj. Minim. ◊ Program (sau plan) minimal = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, care trebuie indeplinite in prima urgenta; pret minimal = pretul cel mai mic cu care se poate vinde o marfa. [< fr. minimal].
SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)
RECURSIV, -A adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat in mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ functie ~a = functie de mai multe variabile cu domeniul de definitie cuprins in multimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune in miscare in mod repetitiv si automatic. (< fr. recursif, engl. recursive)
SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.
A SE ZGUDUI ma zgudui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate in vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelarii drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pamant) A se afla in seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emotii puternice; a se tulbura. /Orig. nec.
COMPLET, -A I. adj. Intreg, desavarsit, deplin. ◊ Opere complete = editie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecata = colectiv format din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta. 2. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese care se imbraca si se poarta impreuna. III. adv. In intregime, cu desavarsire. [(I) var. complect, -a adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].
FORMULA s.f. 1. Expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata in mai multe cazuri particulare. ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare folosita pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip care cuprinde termenii formali si expresi in care trebuie compus un act, o sentinta etc. 2. Expresie matematica reprezentand o relatie generala intre mai multe marimi. 3. Expresie in simboluri care reprezinta compozitia unei combinatii chimice. 4. Solutie; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parola. [< lat., it. formula, fr. formule].
FORTA s.f. I. 1. Putere, tarie, vigoare. ◊ Tur de forta = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; forta de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; forta de productie = categorie economica, desemnand una din laturile modului de productie, cuprinzand totalitatea mijloacelor de productie si a fortelor de productie, privite in unitatea si in interactiunea lor dialectica. ♦ Energie morala. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forte armate = armata, unitati militare. II. Energie, putere naturala, element al naturii. ♦ Cauza care scoate un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. III. Constrangere, violenta. ◊ (Caz de) forta majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina. [Pl. -te. / < fr. force].
A putea pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE putea. ◊ poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere
A LOVI ~esc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge in mod violent (si repetat), producand durere (cu mana sau cu un obiect). 3) A atinge din intamplare (fara violenta). 4) fig. A face sa suporte o durere fizica sau morala. 5) fig. (despre stari fiziologice si psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neasteptate, aducand prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumina) A atinge brusc, provocand neplacere. Lumina m-a ~it in ochi. 7) A face sa se loveasca. 2. intranz. A bate cu putere, producand un zgomot (puternic). ~ cu pumnul in masa. /<sl. loviti
ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora
COMPLET, -A I. adj. intreg, desavarsit, deplin. ♦ opere ~ e = editie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. in intregime, cu desavarsire. III. s. n. 1. ~ de judecata = colectiv din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb si accesorii, intr-un ambalaj anume, pentru a asigura functionarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)
FORMULA, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.
STROPSI, stropsesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfarama calcand in picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prapadi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stalci pe cineva in bataie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stalci cuvintele (in pronuntare sau in scris). 3. Refl. (Pop. si fam.) A se rasti la cineva (incruntandu-se); a se burzului, a se otari. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neasteptate. – Cf. bg. strosvam.
SARCOFAGIDE (sarco + gr. phagein „a manca”) s. f. pl. Familie de diptere care cuprinde muste ale caror larve (numite popular „viermi”) se hranesc cu carne, dezvoltandu-se indeosebi in cadavre in curs de descompunere (Sarcophagidae). Exista peste 1.600 de specii; majoritatea depun oua, dar musca de carne comuna (Sarcophaga carnaria) poate depune direct larve. Au un ciclu de dezvoltare foarte precis, de aceea se pot servi in criminalistica la stabilirea datei decesului in cazul descoperirii unor cadavre abandonate.
Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.
UNIVERSAL, -A I. adj. 1. care se extinde la intregul univers, care cuprinde tot ce exista. ◊ comun unei totalitati cuprinzatoare de entitati; general. 2. (log.; despre judecati) al carei predicat se refera la intreaga sfera a subiectului. ◊ mondial. 3. care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operatii. II. s. n. mandrina de strung. (< fr. univesel, lat. universalis)
A PALI1 ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti
A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare
GENUNCHI ~ m. 1) (la om si la unele animale) Partea din fata a piciorului care cuprinde regiunea articulatiei femurului cu tibia. ◊ Oul ~ului rotula. In ~ cu genunchii pe pamant. Pe ~ pe partea anterioara a picioarelor mai sus de genunchi. A cadea in ~ a se ruga umilitor, asezandu-se in genunchi (in fata cuiva). A i se taia cuiva ~i a nu se mai putea tine pe picioare (de emotie, de frica, de oboseala etc.). Cu ~i la gura ghemuit. 2) Deformare rotunjita a pantalonilor in dreptul acestei parti a piciorului. /<lat. genuc(u)lum
UNIVERSAL, -A adj. 1. Care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot si este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecati) Al carei predicat se refera la intreaga sfera a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii. // s.n. Mandrina de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].
ALTERNANTA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).
PILDA, pilde, s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept invatatura, drept model de urmat, drept termen de comparatie; ceea ce poate servi ca obiect de imitatie sau inspiratie in privinta formei, aspectului etc.; model, exemplu. ◊ Loc. adv. De pilda = de exemplu, bunaoara, cum ar fi. ◊ Expr. A lua pilda = a imita exemplul cuiva. ♦ Dovada, proba, indiciu. ♦ Pedeapsa sau masura drastica, menita sa serveasca drept avertisment si pentru altii. 2. Povestire alegorica cu un cuprins religios sau moral, productie literara cu caracter moralizator, cu o structura apropiata de fabula; parabola; p. ext. maxima, sentinta; proverb, zicala; semnificatie, talc cuprins intr-o asemenea povestire, maxima, zicala sau intr-o actiune oarecare, intr-o fapta etc. ◊ Loc. prep. (Inv. si reg.) In pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabula. – Din magh. pelda.
LINIAR, -A adj. 1. dispus in linie dreapta; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relatii, operatori) a carui variatie poate fi reprezentata geometric printr-o dreapta. ♦ forma ~a = polinom omogen si de gradul intai in raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen in care se folosesc numai linii si contururi. ◊ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunostintelor in programe scolare) care consta in insusirea notiunilor in forma definitiva si in intreaga lor sfera de cuprindere, fara reluari succesive. (< fr. lineaire, lat. linearis)
A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare
MAJOR, -A, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a implinit varsta legala pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile si politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: in sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisa majora = premisa care contine termenul major al silogismului. 3. (Inv.; Mil.; in sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (si substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; in sintagma) Gama majora sau mod major = gama sau mod care cuprinde cinci tonuri si doua semitonuri. – Din fr. majeur.
ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.
UNIVERSAL, -A, universali, -e, adj. 1. Care apartine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot ce exista si este comun tuturor; care se refera la toate fiintele sau lucrurile luate in consideratie intr-un caz dat; general, obstesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Exista o unitate dialectica intre universal si particular. ◊ (Log.) Judecata universala = judecata care afirma (sau neaga) un predicat in legatura cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucura de o mare faima; vestit, ilustru, celebru. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii, bun pentru mai multe situatii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrina de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.
GENUNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni si la unele animale) care cuprinde regiunea articulatiei femurului cu tibia (incluzand si rotula). ◊ In genunchi = cu picioarele indoite din genunchi si cu gambele asezate pe pamant. Pe genunchi = pe portiunea anterioara a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (cand cineva sade). ◊ Expr. Cu genunchii la gura = ghemuit, strans. A cadea in genunchi (inaintea cuiva) = a se lasa cu genunchii (1) la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilinta, de respect sau pentru rugaciune; p. ext. a ruga pe cineva in mod staruitor, calduros, cu umilinta. A i se taia cuiva genunchii = a avea senzatia ca nu se mai poate tine pe picioare (de emotie). ♦ Lovitura data cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genunche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).
MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.