Rezultate din textul definițiilor
ULTRASUNET s.n. V******e de aceeasi natura cu v********e sonore, dar de o frecventa mai inalta, astfel incat nu poate fi perceputa de ureche. [< ultra- + sunet, dupa fr. ultrason, engl. ultrasound].
IMPERCEPTIBIL, -A, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. – Din fr. imperceptible.
METAFIZIC, -A, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei avand drept obiect cunoasterea absoluta, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simturile noastre, care depasesc cadrul experientei. 2. S. m. (Inv.) Metafizician. 3. Adj. Care apartine metafizicii (1), privitor la metafizica; care nu poate fi perceput cu simturile noastre, depasind cadrul realitatii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisiki, metafisikos, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. metaphysique.
SUPRASENSIBIL, -A, suprasensibili, -e, adj. 1. (Despre sunete, unde, etc.) Care depaseste posibilitatea de percepere a simturilor, care nu poate fi perceput prin simturi. 2. (Despre fiinte) Excesiv de sensibil, foarte sensibil. – Din fr. suprasensible.
CONCRET, -A, concreti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simturile; real; care exprima obiecte perceptibile prin simturi. ◊ Muzica concreta = muzica realizata pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatura electronica. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica, opusa abstractului, care desemneaza latura palpabila, vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfasurarii lor in timp si in spatiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din fr. concret.
NESIMTIT1 s. n. (in loc. adv.) Pe nesimtite = incetul cu incetul, fara a putea fi perceput. – Ne- + simtit.
NESIMTIT2, -A, nesimtiti, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simt, de buna crestere, de cuviinta, de delicatete. ♦ Care denota, tradeaza nesimtire (2). 2. Care nu este simtit, perceput; care scapa simturilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fara a putea fi perceput; incetul cu incetul; fara zgomot. tiptil; pe furis. – Ne- + simtit.
ECOU, ecouri, s. n. 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct in raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet, valva produsa de un eveniment, de o problema etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a raspandi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. echo, lat. echo.
SESIZABIL, -A, sesizabili, -e, adj. Care poate fi perceput prin simturi, care poate fi cunoscut. – Din fr. saisissable (dupa sesiza).
IMPERCEPTIBIL ~a (~i, ~e) Care nu poate fi perceput; de neperceput. /<fr. imperceptible
METAFIZICA f. 1) Cercetare rationala a fenomenelor care nu pot fi percepute prin simturi; explicatie generala. 2) Parte a filozofiei care studiaza cauzele primare si primele principii ale (cunoasterii) lumii. 3) Metoda de cunoastere, care concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere. /<fr. metaphysique, germ. metaphysisch
PERCEPTIBIL1 ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte si fenomene din lumea inconjuratoare) Care poate fi perceput; sesizabil. Fosnet abia ~. 2) Care poate fi patruns cu mintea; usor de inteles; inteligibil; sesizabil. /<fr. perceptible
SENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reactioneaza usor la actiunea factorilor externi. 2) (despre fiinte) Care reactioneaza cu usurinta la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu usurinta de organele de simt sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reactiona la cele mai slabe e*******i. 5) Care se vede dintr-o data; in stare a fi constatat usor; evident; vadit. Scadere ~a a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reactioneaza la cele mai mici variatii ale unor factori externi. Balanta ~a. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifica usor sub actiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile
TACTIL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de simtul pipaitului. Nervi ~i. 2) Care poate fi perceput prin pipait. Corpuscul ~. /<fr. tactile, lat. tactilis
TANGIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi perceput prin atingere; pipaibil; palpabil. 2) fig. Care este evident datorita caracterului concret; palpabil. /<fr. tangible
VIZIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi vazut; in stare sa fie vazut. 2) Care poate fi perceput, sesizat; in stare sa fie perceput; perceptibil; sesizabil. 3) fig. Care se manifesta deplin; caracterizat prin evidenta certa; manifest. /<fr. visible, lat. visibilis
APERCEPTIBIL, -A adj. Care poate fi perceput ; obiect al aperceptiei. [Cf. fr. aperceptible].
EXTRASENSIBIL, -A adj. Care nu poate fi perceput prin simturi. [Cf. fr. extra-sensible].
AUDIOFRECVENTA s.f. Frecventa a undelor sonore care pot fi percepute de urechea umana. [< fr. audiofrequence].
OBIECT s.n. 1. Lucru; tot ceea ce poate fi perceput prin simturi; (spec.) tot ceea ce se infatiseaza vederii. 2. Tot ceea ce preocupa gandirea, activitatea intelectuala a omului. ♦ Tot ceea ce formeaza materia unei stiinte, a unei discipline; disciplina de studiu. 3. Tinta, scop, tel. 4. Complement (direct sau indirect). [Pron. o-biect. / < lat. obiectum, cf. fr. objet].
SENSIBIL, -A adj. 1. Inzestrat cu sensibilitate; care poate fi (usor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simturi. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata usor; evident, simtitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a sasea a gamei majore sau minore, asezata la un semiton de tonica. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simti].
TANGIBIL, -A adj. Care poate fi perceput prin pipait, prin atingere; pipaibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis].
APERCEPTIBIL, -A adj. care poate fi perceput. (< fr. aperceptible)
IMPERCEPTIBIL, -A adj. care nu poate fi perceput, abia observat; nesesizabil. (< fr. imperceptible)
INVIZIBIL, -A I. adj. 1. care nu poate fi vazut. 2. prea mic pentru a putea fi perceput. II. s. n. pl. servicii prestate de o tara in folosul altor tari, sau prestate in strainatate in folosul tarii respective. (< fr. invisible, lat. invisibilis)
METAFIZIC, -A I. adj. referitor la metafizica. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, avand ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simturi, care depasesc cadrul experientei. 2. metoda de cunoastere, opusa dialecticii, care considera fenomenele izolate unele de altele si imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere si neaga contradictiile interne ale fenomenelor. (< fr. metaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)
OBIECT s. n. 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simturi. ~ de inventar = mijloc de munca de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei intreprinderi. 2. (ec.) ~ ul muncii = lucru asupra caruia actioneaza omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupa gandirea, activitatea intelectuala a omului; ceea ce formeaza materia unei stiinte, a unei discipline. 4. (fil.) realitatea exterioara subiectului (1); (spec.) ceea ce este dat in cunoastere, continutul obiectiv al cunostintelor subiectului. 5. (fig.) tinta, scop, tel. 6. complement (direct sau indirect). (< lat. obiectum, germ. Objekt)
SENSIBIL, -A I. adj. 1. cu sensibilitate; care poate fi (usor) impresionat; emotiv. ◊ predispus la anumite boli. ◊ (despre materiale fotogafice) care are insusirea de a inregistra actiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi facuta vizibila prin developare. 2. (fil.) care poate fi perceput prin simturi. ◊ (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile (2). ◊ care se poate constata usor; evident, simtitor, apreciabil. 3. (despre aparate, instrumente etc.) care indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. II. s. f. (muz.) treapta a saptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonica. (< fr. sensible, lat. sensibilis)
TANGIBIL, -A adj. 1. care poate fi perceput prin pipait, prin atingere; pipaibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis)
SEZISABIL, -A, sezisabili, -e, adj. Care poate fi perceput prin simturi, care poate fi cunoscut. – Dupa fr. saisissable.
FENOMEN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativa cu esenta, desemnand aspectul exterior in care se manifesta esenta lucrurilor si a proceselor, care este perceput in mod direct prin organele senzoriale; ansamblul insusirilor unui lucru care pot sa se schimbe intre anumite limite specifice fara ca lucrul sa inceteze de a mai fi el insusi; orice aspect al naturii in miscare perceptibil prin simturi. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, intamplare, fiinta extraordinara. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phenomene, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare].
RESPINGERE (‹ respinge) s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (FIZ.) Exercitare de catre un corp asupra altui corp a unei forte indreptate dinspre primul corp spre ce de-al doilea; poate fi de natura electrica, magnetica etc.; repulsie (2). 3. (MED.) R. grefei = distrugerea grefei sau perturbarea grava a functionarii organului transplantat, ca urmare a faptului ca acestea sunt percepute de organism ca un corp strain care trebuie eliminat prin producerea de anticorpi si limfocite citotoxice. Pentru a preveni r.g. donatorul trebuie sa aiba un grup imunologic foarte apropiat de cel al primitorului; dupa realizarea grefei se utilizeaza in doze mari medicamente imunosupresoare. Sin. rejectie, rejet.