Rezultate din textul definițiilor
podici, podice, si podiciuri, s.n. (reg.) 1. podul casei. 2. platforma in interiorul bisericii, pe care sta corul. 3. pod mic peste o apa; podet.
podina, podini si podine, s.f. 1. (pop.) pardoseala de scanduri (la casa, la podul casei, la tavane, la vechile strazi etc.) 2. (la pl.; inv.) obligatie a negustorilor brasoveni, din Tara Romaneasca, in evul mediu, de a intretine strazile Bucurestiului pavate cu scanduri; taxa perceputa in trecut la Iasi pe carele cu produse care intrau in oras, pentru intretinerea strazilor pavate cu scanduri. 3. (inv. si reg.) tavan de scanduri. 4. (pop.) suport pe care se cladeste claia de fan; pat; pod; partea de jos a stogului de fan, poclaj, podlas; mijlocul stogului de fan. 5. (reg.) platforma de scanduri inaltata deasupra terenului care foloseste ca post de observatie, de paza. 6. platforma de care sunt fixate pietrele morii de apa; pod. 7. (reg.) piatra statatoare a morii de apa. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apa; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboara bustenii la vale. 10. (reg.) suprafata plana in regiunea de munte sau de deal; regiune de ses mai inalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafata butoiului in timpul fermentatiei. 12. (reg.) sale.
pod (poduri), s. n. – 1. Platforma de scindura, planseu. – 2. Punte. – 3. (Inv.) Drum pietruit cu scinduri, obisnuit in orasele rom. – 4. Cale, drum, sosea. – 5. Ponton. – 6. Tavan. – 7. Spatiu inchis intre acoperis si plafonul casei. – 8. Pardoseala. – 9. Palma miinii. – 10. Talpa plugului. – 11. Zacatoare (la moara). – 12. Bucati de pinza care se intind in calea cortegiului funerar, cu ideea de a usura mortului trecerea pe puntea raiului. – Megl. pod. Sl. podu „platforma” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 270; Conev 81; Spitzer, Mitt. Wien., 326), cf. bg., sb., cr., slov. pod „platforma de scinduri”, mag. pad „podul casei”. – Der. podar, s. m. (inv., incasator de podarit; paznic la pod; pontonier; Mold., maturator); podarit, s. n. (slujba pontonierului; taxa pe poduri); podet, s. n. (podisca); podi, vb. (a bate podea), din sl., bg. poditi; podeala (var. podea), sf. (dusumea, pardoseala, parchet); podeag, s. n. (platou, movila, colina); podereu (var. podireu, poderei), s. n. (Trans., pod de sura); podina, s. f. (pardoseala, suport; scindura; acoperis; baza stogului), din sb. podina; podis, s. m. (platou, movila; punte de lemn); podisca, s. f. (pod mic; ponton); podisor, s. n. (Trans., blidar, dulap); pondeala (Trans., var. Olt. pondila), s. f. (pardoseala, sol), din podeala cu infix nazal sau contaminat cu podina. – Din rom. provine slov. podisiar (Candrea, Elemente, 402).
TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioara a unei excavatii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad, lunga si subtire, folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale unei corabii, unde dorm corabierii. – Tc. tavan.
TAVAN, tavane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior dintr-o incapere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioara a unei excavatii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad, lunga si subtire, folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale unei corabii, unde dorm corabierii. [Pl. si: tavanuri] – Din tc. tavan.
CUCUVEA ~ele f. Pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etc.). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia
podeata, podete, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflata pe capetele iesite in afara ale grinzilor; polata. 2. scena, estrada.
stresinar, stresinare, s.n. si stresinari, s.m. 1. (s.n.; reg.) streasina. 2. (s.n.; reg.) parte a podului casei asezata pe capetele din afara ale grinzilor. 3. (s.m.; reg.) legatura cu care se prind paiele folosite pentru acoperisul caselor taranesti.
podINA, podini, s. f. 1. Pardoseala de scanduri la casa, la pod etc.; (inv. si reg.) fiecare dintre scandurile care alcatuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligatie, in evul mediu, a negustorilor (brasoveni) din Tara Romaneasca de a intretine strazile din Bucuresti pavate cu scanduri. ♦ (La pl.) Taxa perceputa in trecut, la Iasi, pe carele cu produse care intrau in oras, in scopul intretinerii strazilor. 2. (Pop.) Suport pe care se cladeste claia sau stogul pentru a le feri de umezeala; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platforma de scanduri inaltata deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observatie. 4. (Reg.) podis. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna.
ETAJ s. cat, nivel, (rar) rand, (prin Bucov.) pliont, (inv.) plan, pod, streasina. (casa are trei ~.)
OBERLIHT ~uri n. 1) Parte de sus a unei ferestre sau a unei usi, care se deschide separat si serveste la iluminarea sau la aerisirea unei incaperi. 2) Fereastra facuta in podul unei case sau in tavanul unei incaperi, pentru a permite patrunderea luminii naturale; lumi-nator. /<germ. Oberlicht
cucumea, cucumele, s.f. (reg.) 1. cucuvea. 2. ochiul podului unei case taranesti.
sleme s.f. (reg.) 1. stalp de lemn sau de barna, par, prajina, scandura etc. folosite in diferite lucrari de constructie (la casele si acareturile taranesti). 2. schelaria podului unei case. 3. (in forma: slemn) loc ingradit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despartire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe varful caselor acoperite cu snopi.
somina, somini, s.f. (reg.) 1. par care se asaza orizontal pe furci, pentru a forma patulul de fan. 2. barna mai subtire de care se leaga lantul caldarii la cuptor. 3. barna lunga care uneste capriorii casei. 4. (in forma: sumina) parte a podului unei case construita pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 5. scobitura in malul unei ape, unde stau pestii. 6. ascunzatoare, gaura de sobolan, de cartita etc.
sumina s.f. (inv. si reg.) parte a podului unei case, construita pe capetele iesite in afara ale grinzilor.
stablon, stabloane, s.n. (reg.) 1. prelungire a podului unei casei pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 2. grinda principala pe care se sprijina acoperisul unei case. 3. (in forma: sablon) fiecare dintre stalpii care sprijina streasina casei. 4. fiecare dintre scandurile de pe grinzi, de pe care se fixeaza capriorii unei case. 5. (in forma: sablon) sindrila.
stiuha, stiuhe, s.f. (reg.) prelungire a hornului, prin care iese fumul in pod, la casele fara cos.
foisor (foisoare), s. n. – 1. Turn. – 2. Mansarda, camera amplasata in podul unei case. – 3. Chiosc, pavilion. – 4. Clopotnita separata de biserica. Mag. folyoso „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este putin probabila der. pe care o propune Bogrea, Dacor., VI, 274, de la foaie, prin intermediul lui fois „frunzis”.
BAGEACA, bageci, s. f. (Reg.) Mica deschizatura in podul unei case, al unei suri etc., prin care patrunde lumina si care uneori tine locul cosului. – Tc. bagak.
construiesc, a -i v. tr. (lat. construere, V. in-struiesc, di-strug, ob-struez, structura). Edific, zidesc, cladesc: a construi o casa, un pod, o masina. Fac, formez, desemnez: a construi un triunghi. Gram. Asez cuvintele in propozitiune.
patlaji,, patlajesc, vb. IV (reg.) a face un patlaj (podlas = pod la tinda caselor taranesti sau la sura).
podlas, podlasuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor taranesti sau la sura. 2. constructie rudimentara de deasupra vetrei taranesti pentru evacuarea fumului si scanteilor; fumar, ursoaie, babura, capra. 3. (in forma „potlaj”) suport de lemn pe care se cladeste o stiva de lemne, pentru a o feri de umezeala. 4. (in forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fan; podina. 5. (in forma „potlaj”) constructie din lemne asezate transversal pe caile de acces forestiere. 6. (in forma „poclas”) masa pe care se tine casul la stana. 7. (in forma „poclas”) vreasc, gatej.
stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.
COTNARI 1. Com. in jud. Iasi; 8.068 loc. (1991). Expl. de gresii. Podgorie renumita si centru pomicol. Vinificatie. Statie de c. f. Cetate geto-dacica puternic fortificata (sec. 4-3 i. Hr.). podul de piatra si beciurile caselor domnesti, atribuite prin traditie lui Stefan cel Mare. Intemeiat probabil in sec. 13, este mentionat documentar ca tirg din 1448. Domnul Moldovei, Despot-Voda (1561-1563), a infiintat aici un colegiu latin (1562), sub conducerea lui Ioan Sommer. 2. Denumirea vinului produs in podgoria Cotnari.
CAMPADURA s. (reg.) bagea, bageaca, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghiota, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case taranesti arhaice.)
saceac, saceacuri, s.n. (reg.) 1. (in forma: salceag) parte componenta a unei case, lata de 2-3 palme, care se afla intre calcan si streasina casei. 2. (in forma: saciap) parte a podului situata pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 3. (in forma: saciap) locul gol la streasina casei, intre cosoroaba si grinda. 4. barna care leaga stalpii casei deasupra.
sterejei s.m. pl. (reg.) paie din acoperisul caselor (la care iese fumul in pod) imbibate cu zgura de funingine.
sut3, suturi, s.n. (reg.) 1. deschizatura in acoperisul unei case, care permite luminarea si aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capatul crestat al stalpilor unei case taranesti.
VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.
SOBOLAN, sobolani, s. m. Mamifer rozator omnivor din familia muridelor, mai mare decat soarecele, cu coada lunga acoperita cu solzi in forma de inele, care traieste in jurul locuintelor, hambarelor, depozitelor etc., provocand mari stricaciuni; guzgan (Rattus norvegicus). ◊ Sobolan negru (sau de casa) = sobolan care traieste in camari, in poduri etc., produce mari pagube si transmite diferite boli infectioase (Rattus rattus). Sobolan de apa = sobolan de culoare roscata, care traieste pe malul apelor (Arvicola terrestris). Sobolan moscat = desman. – Sobol + suf. -an.
PALIMAR1, palimare, s. n. 1. Stalp de pridvor sau de prispa, care sustine streasina acoperisului. 2. Imprejmuire de scanduri la prispa unei case taranesti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclac, balustrada (la un balcon). ♦ (Inv.) Intaritura, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foisor. – Et. nec.
cucuvea, cucuvele, s.f. (reg.) ferestruica din acoperisul casei taranesti pe unde intra lumina; ochiul-podului, ursoaie, marghiota, cubea, cucumea.
HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a cosului de fum la o casa, constituita din canalul ingropat in zidarie (si din portiunea iesita in afara prin acoperis); p. ext. intregul cos de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei taranesti prin care trece fumul in pod sau direct afara; cos (la cladiri). 3. (Alpinism) Spatiu ingust dintre doi pereti de stanca paraleli si inalti. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine, care se formeaza in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare. – Din ucr. horn.
URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.
LUCARNA ~e f. 1) Fereastra mica in acoperisul unei case, care serveste la iluminarea si aerisirea incaperilor, aflate la nivelul podului. 2) Fereastra mica prin care se poate privi in exterior. /<fr. lucarne
pod s. 1. (CONSTR.) (inv.) punte. (~ peste o apa.) 2. pod miscator v. bac; pod plutitor v. bac; pod umblator v. bac. 3. (CONSTR.) (inv. si reg.) podisor, (reg.) podei, podet. (~ al casei.) 4. (TEHN.) (reg.) scaun, scaunis, (Mold.) pomostina. (~ la osia carului.)
CHINGA s. 1. (CONSTR.) catusa, (reg.) cocoslau, cotofana, gainar, martac, primbla, prinsoare, scleama, limba-caprei. (~ la capriorii casei.) 2. (CONSTR.) (reg.) catusa, cheotoare, incheietura. (~ la acoperisul casei.) 3. v. brat. 4. v. speteaza. 5. v. stinghie. 6. v. crivac. 7. (TEHN.) punte, (reg.) curmezis, mijlocas, pod, razboi. (~ la ferastrau.)
cahla f., pl. e (rus. rut. kahlea si kaflea, d. germ. kachel, id.). Nord. Hornu gros de deasupra vetrei la casele de moda [!] veche, numita une-ori si ursoaica: cahla (hogeagu) se termina in pod (Sez. 36, 35).
podEA, podele, s. f. 1. Invelis care acopera planseul unei incaperi, confectionat din diferite materiale (scandura, piatra, caramida etc.); pardoseala, dusumea; fiecare dintre scandurile folosite la pardositul unei incaperi, al unei constructii. 2. (Inv. si reg.) Tavan (de scanduri); fiecare dintre scandurile care alcatuiesc tavanul unei case. 3. (Inv.) Pavaj (de scanduri); fiecare dintre scandurile care se foloseau la pavarea unei strazi, a unei curti, a unui pod etc. [Pl. si: podeli. – Var.: podeala s. f.] – Et. nec.
podisor, podisoare, s.n. 1. (inv. si reg.) podet. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre barnele pe care se sprijina podeaua la casa. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde sta corul. 5. (reg.) platforma pe care sunt fixate pietrele la moara de apa; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nisa in zid, firida. 8. (reg.) suport de scanduri pe care se pun la uscat sau la dospit casul, branza etc. sau pe care se pastreaza oalele cu lapte; leasa, pat.
palimar, palimare, s.n. (inv. si reg.) 1. par, stalp. 2. barna, grinda, cumpana (la fantana). 3. tarus, pripon. 4. imprejmuire de scanduri la prispa sau pridvorul casei taranesti; balustrada, parmaclac, grilaj. 5. (inv.) intaritura, parapet. 6. cerdac, pridvor, foisor, balcon. 7. (reg.) acoperis oblic care apara de ploi si zapada treptele intrarii la o casa. 8. (reg.) sopron. 9. (reg.) ingraditura la strunga oilor. 10. (reg.) corlata. 11. (reg.) targa. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu intins de-a curmezisul raului de care se tine podul plutitor.
prag (praguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontala a tocului usii. – 2. Consola, treapta. – 3. (Inv.) Stilp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Suvoi adinc, cadere de apa. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragu (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Barbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. pragar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grinda pe temelia unei case).
STALP, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.
BOCSA 1. Oras in jud. Caras-Severin, la poalele M-tilor Dognecea, pe Birzava; 22.520 loc. (1991). Constr. metalice grele (poduri rulante, macarale turn si portuare), de utilaj metalurgic, minier si agricol si de piese auto. Morarit, panificatie, subproduse de abator; cherestea. S-a format ca oras in 1960 prin unirea localit. Bocsa Romana si Bocsa Vasiovei (sau Montana). Prima mentiune documentara a com. Bocsa Romana dateaza din 1349, iar a doua din 1534 cind apare sub forma castrum Bokcha. Ruinele cetatii Cuiesti (sec. 14, distrusa in 1658). 2. Com. in jud. Salaj; 3.721 loc. (1991). casa memoriala „Simion Barnutiu”.
slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.