Rezultate din textul definițiilor
CONGA s. f. 1. Dans cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez. 2. Toba de forma lunga, subtiata la extremitatea inferioara, actionata cu degetele si cu podul palmei. – Din fr. conga.
GUARDAMAN, guardamane, s. n. (Mar.) Aparatoare de mana folosita de velari la cusutul velelor, facuta din piele si avand intre degetul mare si podul palmei un disc metalic cu care se impinge acul. – Din it. guardamano.
PUMN ~i m. 1) palma inchisa cu degetele lipite de podul palmei. ◊ A bate cu ~ul in masa v. A BATE. A se bate cu ~ul in piept v. A SE BATE. A rade in ~i a rade pe furis (cu bucurie) de cineva. A plange in ~i a plange de necaz (nevazut de nimeni). A-i pune (sau a-i vari) cuiva ~ul in gura a-l forta pe cineva sa taca. 2) Lovitura data cu palma inchisa strans. A trage un ~. 3) Caus alcatuit din cele doua palme alaturate si semiindoite. 4) Cantitate de ceva cat poate incapea intr-un asemenea caus. Un ~ de graunte. /<lat. pugnus
SUPINATIE s.f. 1. Rasucire a mainii cu podul palmei in sus. ♦ Rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat, semn al unei mari slabiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a raspunde].
GUARDAMAN s.n. (Mar.) Aparatoare de mina facuta din piele, folosita de marinari la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. [Pron. guar-. / < it. guardamano].
GUARDAMAN s. n. (mar.) aparatoare de mana dintr-o bratara din piele, la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. (< it. guardamano)
PRONATIE s. f. 1. miscare de rasucire a mainii spre interior (cu podul palmei in jos). 2. pozitie aplecata. (< fr. pronation, lat. pronatio)
TABLA s. f. Instrument muzical indian format din doua tobe, care sunt lovite cu degetele sau podul palmei.
TENAR s.n. Parte iesita in afara de la extremitatea podului palmei; regiunea palmara externa. [< fr. thenar, cf. gr. thenar – palma].
TENAR s. n. parte iesita in afara de la extremitatea podului palmei. (< fr. thenar)
saceac, saceacuri, s.n. (reg.) 1. (in forma: salceag) parte componenta a unei case, lata de 2-3 palme, care se afla intre calcan si streasina casei. 2. (in forma: saciap) parte a podului situata pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 3. (in forma: saciap) locul gol la streasina casei, intre cosoroaba si grinda. 4. barna care leaga stalpii casei deasupra.