Rezultate din textul definițiilor
KILOVOLT, kilovolti, s. m. Unitate de masura pentru tensiunea electrica sau diferenta de potential electric, egala cu o mie de volti. [Abr.: kV] – Din fr. kilovolt.

ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.

ELECTROMETRU, electrometre, s. n. Instrument electrostatic pentru masurarea diferentelor de potential electric. – Din fr. electrometre.

ELECTROOSMOZA s. f. Trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub actiunea unei diferente de potential electric dintre cele doua fete ale membranei. [Pr.: -tro-os-] – Din fr. electro-osmose.

EXOSMOZA, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid printr-o membrana poroasa sub influenta unei diferente de potential electric care exista intre cele doua fete ale membranei. – Din fr. exosmose.

ELECTROMETRIE f. 1) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul metodelor de masurare a diferentelor de potential electric cu ajutorul electrometrului. 2) Metoda de analiza chimica cantitativa, in cadrul careia se foloseste un electrod cufundat in solutie pentru a indica sfarsitul reactiei. /<fr. electrometrie

ELECTROMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. /<fr. electrometre

VOLTMETRU s.n. Instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

ELECTROMETRU s.n. Instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. [< fr. electrometre].

ELECTROOSMOZA s.f. Trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub influenta unei diferente de potential electric intre cele doua fete ale membranei. [Cf. fr. electro-osmose].

ELECTROOSMOZA s. f. trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub influenta diferentei de potential electric intre cele doua fete ale membranei. (< fr. electro-osmose)

BOMBARDARE (‹ bombarda) s. f. Actiunea de a bombarda. ♦ B. electronica = proiectare de electroni rapizi asupra anodului unui tub electronic sau asupra unui electrod care se afla la un potential electric mai inalt decit sursa de electroni. B. ionica (sau catodica) = proiectare de electroni pozitivi rapizi asupra catodului unui tub electronic sau asupra unui electrod aflat la un potential electric mai scazut decit sursa de ioni pozitivi.

CAVENDISH [kævəndis], Henry (1731-1810), fizician si chimist englez. Contributii in electrostatica, chimie (descoperirea hidrogenului, 1766; stabilirea compozitiei aerului, 1781; sinteza apei, 1784). A determinat constanta atractiei universale (c uajutorul balantei de torsiune de constructie proprie), densitatea medie a Pamintului si a introdus notiunile de potential electric si capacitate electrica.

ELECTROMETRIE s. f. Ansamblu de metode de analize chimice cantitative care folosesc ca indicator pentru observarea sfarsitului reactiei variatiei potentialului electric al unui electrod cufundat in solutia de analizat. – Din fr. electrometrie.

SIDERATIE, sideratii, s. f. 1. (Rar) Pretinsa influenta atribuita astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. Scadere brusca a fortelor vitale. ♦ Soc nervos rezultat dintr-o variatie brusca a potentialului electric. – Din fr. sideration.

POTENTIOMETRU s.n. 1. Montaj pentru divizarea tensiunii electrice. ♦ Reostat care intra in compunerea unui asemenea montaj. 2. Aparat pentru masurarea potentialelor electrice prin compensare. [Pron. -ti-o-. / < fr. potentiometre].

SIDERATIE s.f. 1. (Rar) Pretinsa influenta a astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. Scadere brusca a fortelor vitale. ♦ Soc nervos rezultat dintr-o variatie brusca a potentialului electric. [Gen. -iei. / < fr. sideration, lat. sideratio].

CARTOGRAFIE s. f. 1. disciplina care studiaza metodele si procedeele de a intocmi harti si planuri topografice. 2. metoda de inregistrare a prezentei, frecventei etc. unui fenomen, prin cartograme si harti. 3. (med.) reprezentare ecografica a potentialelor electrice ale corpului. (< fr. cartographie)

ELECTRORETINOGRAFIE s. f. tehnica de masurare a potentialului electric retinian provocat de un stimul luminos. (< fr. electroretinographie)

SIDERATIE s. f. 1. pretinsa influenta a astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. scadere brusca a fortelor vitale. ◊ soc nervos dintr-o variatie brusca a potentialului electric. (< fr. sideration, lat. sideratio)

VOLT s.m. Unitate de masura a fortei electromotoare, a tensiunii electrice si a diferentei de potential, corespunzand tensiunii electrice care, aplicata unui conductor cu rezistenta de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

SUPRAVOLTAJ, supravoltaje, s. n. Marire a potentialului voltajului unui curent electric. – Supra- + voltaj (dupa fr. survoltage).

SUPRAVOLTAJ s.n. Marire a potentialului voltajului unui curent electric. [< supra- + voltaj, dupa fr. survoltage].

SUPRAVOLTAJ s. n. marirea potentialului voltajului unui curent electric. (dupa fr. survoltage)

IZOelectric, -A adj. (Despre un curent electric) Care se mentine la acelasi potential. [Var. isoelectric, -a adj. / < fr. isoelectrique].

FARAD s. m. unitate de masura pentru capacitatea electrica, capacitatea unui conductor al carui potential este de un volt, cu o sarcina de un coulomb. (< fr. farad)

IZOelectric, -A adj. (despre un curent electric) care se mentine in acelasi potential. (< fr. isoelectrique)

TENSIUNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. Diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) Tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de masura a rezistentei electrice egala cu rezistenta unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, cand diferenta de potential la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

TENSIUNE ~i f. 1) Stare de incordare; intindere. ~ea muschilor. 2) fig. Stare de spirit sau situatie incordata; zbucium sufletesc; incordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forta interioara care actioneaza asupra suprafetei unui spatiu inchis. 5) Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 6) med. Presiune exercitata de fluxul de sange asupra vaselor si asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension

SCURTCIRCUIT s.n. Legatura electrica cu rezistenta aproape nula stabilita intre doua puncte ale unui circuit electric intre care exista o diferenta de potential. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, dupa fr. courtcircuit].

TENSIUNE s.f. 1. Starea a ceea ce este intins; intindere. ♦ (Fig.) Incordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. (Med.) Presiune exercitata de fluxul sanguin asupra arterelor si asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].

TENSIUNE s. f. 1. stare a ceea ce este intins; intindere. ◊ (fig.) incordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al muschilor, al coardelor vocale in timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima faza a articularii unui sunet. 2. (fiz.) forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ◊ presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. ~ arteriala = presiune exercitata de fluxul sangvin asupra arterelor si asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)

VOLT, volti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare si a diferentei de potential, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. – Din fr. volt.

MILIVOLT ~ti m. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare si a diferentei de potential, egala cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

POTENTIOMETRU s. n. 1. aparat din rezistente etalonate, pentru masurarea diferentelor de potential si a tensiunii electromotoare. 2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice. (< fr. potentiometre)

ELECTRONVOLT ~ti m. Unitate de masura a energiei electrice egala cu energia dobandita de un electron accelerat la diferenta de potential de un volt. /<fr. electron-volt

ELECTROSTATIC, -A I. adj. referitor la electricitatea statica. ◊ (despre instrumente de masurat) bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza fenomenele ce insotesc sarcinile electrice aflate in repaus. (< fr. electrostatique)

FARAD s.m. Unitate de masura pentru capacitatea electrica, egala cu capacitatea unui condensator care, incarcat cu o sarcina de un coulomb, da o diferenta de potential de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)