Rezultate din textul definițiilor
PULBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezinta sub forma unor particule fine; praf, pudra. ◊ Expr. A se face (praf si) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful si) pulberea (sau praf si pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a inalta pe cineva intr-o situatie foarte buna. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecand de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o isprava. ♦ Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care indica felul) Multime, puzderie. 2. Spec. (Inv.) Praf de pusca. 3. Substanta exploziva care se prezinta in forma de firisoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris.

prafUIT, -A, prafuiti, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prafos, prafuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. rasuflat, banal. ♦ Care a fost transformat in praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prafui.

prafUSOR, (2) prafusoare, s. n. 1. prafulet. 2. (Rar) Medicament sub forma de pulbere. – praf + suf. -usor.

COLB s. v. praf, pulbere.

SPERLA s. v. jar, jaratic, jaragai, praf, pulbere, spuza.

STEAH s. v. gunoi, impuritate, murdarie, necuratenie, praf, pulbere.

STIUP s. v. pospai, praf, pulbere.

COLB n. reg. Material solid transformat in particule foarte mici; praf; pulbere; pudra. ◊ ~ de faina scuturatura de faina. A bate pe cineva (de) sa-i mearga ~ul a trage cuiva o bataie zdravana. A face ~ a face galagie. /Orig. nec.

A SE prafUI ma ~iesc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma in praf prin faramitare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui

PUDRA ~e f. 1) Produs cosmetic sub forma de pulbere fina si moale, usor parfumata, folosit in calitate de fard. 2) Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; praf. ~ de zahar. 3) Substanta pulverulenta medicamentoasa, folosita contra iritatiilor pielii. [G.-D. pudrei] /<fr. poudre

pulberice s.f. (reg.) pulbere, praf, colb, tarana.

PUDRA s.f. pulbere, praf foarte fin cu baza de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fina folosita contra iritatiilor pielii. ♦ pulbere foarte fina (mai ales de zahar). [< poudre].

colb n. fara pl. (slav?). Est. praf, pulbere, pamint redus in particele foarte mici de mult umblet: un calator plin de colb. A trage cuiva o bataie in cit sa-i mearga colbu, a-i trage o bataie strasnica. A arunca colb in ochii lumii, a minti fara rusine vrind sa denaturezi fapte evidente. A da colb unui lucru, a-l expedia rapede [!], a termina rapede cu el. V. sperla.

prafOS, -OASA, prafosi, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prafuit, prafuros. ♦ Care se prezinta sub forma de pulbere, ca praful; pulverulent. – praf + suf. -os.

PULBEROS, -OASA, pulberosi, -oase, adj. (Rar) Ca praful; prafos. – pulbere + suf. -os.

praf s. 1. pulbere, (Mold. si Transilv.) colb, (Bucov. si Maram.) sperla, (prin Bucov. si Transilv.) steah, (Olt. si Munt.) stiup. (~ starnit pe un drum de tara.) 2. praf de pusca v. pulbere.

PULVERULENT, -A adj. (Despre corpuri) Care se prezinta in forma de pulbere, de praf fin. [Cf. fr. pulverulent, lat. pulverulentus].

barut n., pl. uri (turc. barut, d. mgr. si ngr. pyritis, pulbere exploziva. V. pirita). Sec. 17-18. pulbere exploziva, praf de pusca.

IARBA s. v. praf de pusca, pulbere.

IARBA-DE-PUSCA s. v. praf de pusca, pulbere.

PALER s. v. cantonier, praf de pusca, pulbere.

SILITRA s. v. alica, azotat de potasiu, chibrit, nitrat de potasiu, praf de pusca, pul-bere, salpetru, salpetru de india.

praf ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

pulbere (pulberi), s. f.praf. – Mr. pulbire. Lat. pulverem (Puscariu 1397; Candrea-Dens., 1458; REW 6842), cf. vegl. pulvro, it. polvere, prov. poldra, fr. poudre, sp. port. polvora; dintr-o forma metatetizata *pluverem, alb. pljuhur, sard. piuer.Der. pulberarie, s. f. (fabrica, depozit de munitii); impulbera, vb. (a se prafui). Cf. spulbera.

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca.~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

CONIOZA s.f. Boala produsa de patrunderea si fixarea in organism a pulberilor. [< fr. coniose, cf. gr. konispraf].

pulbere s. 1. pudra. (O pulbere de faina acoperea totul, la moara.) 2. v. praf. 3. praf de pusca, (pop.) iarba(-de-pusca), (inv. si reg.) silitra, (inv.) paler. (pulbere folosita ca explozibil.)

prafUI, prafuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface in praf, a (se) marunti; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Masina de prafuit = masina de lucru destinata imprastierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de camp sau forestiere. – praf + suf. -ui.

pulbere ~i f. 1) Material solid transformat in particule mici si fine; praf; pudra. ◊ A se face praf si ~ v. praf. 2) inv. praf de pusca. 3) fig. Multime de fiinte sau de lucruri. 4) Substanta exploziva in forma de firisoare sau de granule. /<lat. pulvis, ~eris

NOSOCONIOZA s.f. Boala profesionala produsa prin actiunea pulberilor. [Pron. -ni-o-. / < fr. nosoconiose, cf. gr. nosos – boala, konispraf].

OFTALMOCONIOZA s.f. Boala a ochilor produsa de praf. [Pron. -ni-o-. / < fr. ophtalmoconiose, cf. gr. ophthalmos – ochi, konispulbere].

ASPIRA, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul in plamani, a inspira; p. ext. a inspira o data cu aerul si alte corpuri sub forma de pulbere. ♦ (Despre o pompa) A trage in sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A nazui, a tinde catre ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare.

ASPIRA, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul in plamani; p. ext. a inspira odata cu aerul si alte corpuri sub forma de pulbere. ♦ (Despre o pompa) A trage in sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A nazui, a tinti catre ceva. – Fr. aspirer (lat. lit. aspirare).

LICOPODIU n. Planta criptogama continand un praf care la aprindere arde cu o flacara vie, facand o usoara explozie. ◊ pulbere de ~ pulbere galbena folosita in farmacie si in pirotehnie. /<fr. lycopode

spulbera (-r, at), vb.1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a imprastia. – 3. A dezagrega, a desface, a indeparta. – 4. (Trans.) A se indigna. – Mr. spulbir(are). Lat. *expulverāre (Puscariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), cf. it. spolverare.Der. spulber, s. n. (dispersie, disparitie), postverbal folosit artificial in literatura; spulberat, adj. (imprastiat, risipit; s. m., cap-de-mort, hirca), la care, sensul al doilea pare un calc din fr. dissipe; spulberatic (var. spulberatec, inv. spulberos), adj. (inconstant, nestatornic, usuratic; usor); spulberatura, s. f. (cantitate de praf, zapada, pleava etc., care se ridica in vint; planta, Teucrium chamaedrys). – Cf. pulbere.

SISTIFICARE, sistificari, s. f. Raspandire prin pulverizare a unui material sub forma de pulbere in interiorul unei mine grizutoase cu scopul de a face ca amestecul de grizu si praf de carbune sa devina mai putin sensibil la aprindere si la explozie. – Cf. fr. schistification.

CIOCOLATA, ciocolate, s. f. 1. Preparat comestibil facut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao si de zahar (cu adaos de ingrediente). ♦ Baton, bucata din acest preparat. 2. Bautura preparata din praf de ciocolata (1) sau de cacao dizolvat in lapte sau in apa. [Var.: socolata, ciocolada s. f.] – Din it. cioccolata. Cf. fr. chocolat, germ. Schokolade.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)