Rezultate din textul definițiilor
CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

MAXIM2, -A, maximi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are cea mai mare dimensiune, durata, intensitate etc.; foarte mare; maximal. 2. S. f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea, intr-un anumit interval, o functie sau o cantitate variabila. ♦ Centru de inalta presiune atmosferica. – Din lat. maximus, fr. maxime, maxima.

ANTICICLON, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferica mai inalta decat in regiunile invecinate. – Din fr. anticyclone.

MINIM2, -A, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mica; foarte mic, neinsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mica valoare pe care o poate avea, intr-un anumit interval, o functie sau o cantitate variabila. ♦ Centru de joasa presiune atmosferica. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 si 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

DEPRESIONAR, -A, depresionari, -e, adj. f. (In sintagma) Zona depresionara = zona din atmosfera cu presiune atmosferica scazuta, proprie formarii ciclonilor. [Pr.: -si-o-] – Depresiune + suf. -ar.

DEPRESIONAR ~a (~i, ~e): Zona ~a zona aeriana care se caracterizeaza printr-o presiune atmosferica scazuta, favorizand formarea ciclonilor. [Sil. -si-o-] /depresiune + suf. ~ar

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi.A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

MAXIM s.n. Maximum. // s.f. (Mat.) Valoarea cea mai mare intr-un interval a unei variabile sau a unei functii. ♦ (Met.) Centru de inalta presiune atmosferica. [< lat., fr. maximum].

MINIM, -A adj. Cel mai mic posibil; neinsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.n. 1. Valoarea cea mai mica pe care o poate lua o marime variabila. 2. Centru de joasa presiune atmosferica. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 si 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus].

CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)

DEPRESIUNE s. f. 1. intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul cand statia este amplasata la inaltime. 3. presiune mai mica decat cea de referinta. ♦ ~ atmosferica = presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-o anumita zona. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologica de tristete intensa; depresivitate, deprimare. 5. scadere a valorilor, a actiunilor etc., cauzata de o criza. (< fr. depression, lat. depressio)

DORSAL, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)

HIPOBARISM s. n. presiune atmosferica scazuta. (< engl. hypobarism)

MAXIM2, -A I. adj. 1. cel mai mare (ca dimensiuni, durata, intensitate, valoare); maximal. 2. ilustrata ~a = piesa filatelica ce trebuie sa realizeze o concordanta deplina intre imaginea de pe ilustrata, marca postala aplicata pe fata vederii si stampila obliteranta a postei. II. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, intr-un interval, a unei variabile sau functii. ◊ (met.) centru de inalta presiune atmosferica. (< lat. maximus, fr. maxime)

MINIM, -A I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durata, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mica, intr-un interval, a unei variabile sau functii. ◊ centru de joasa presiune atmosferica. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 si 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

TALVEG s. n. 1. linie care uneste punctele de maxima adancime ale unei ape curgatoare sau ale unei vai. 2. ~ baric = zona de presiune atmosferica scazuta, incadrata de presiuni mai ridicate. (< germ. Talweg, fr., engl. thalweg)

AGATA, localit. in Federatia Rusa (C.S.I.), in Pod. Siberiei Centrale, in apropierea Cercului Polar de Nord. Locul unde s-a inregistrat (31 dec. 1968) cea mai ridicata presiune atmosferica de pe glob (1.083,8 mbar = 812,8 mmHg).

ANTICICLON, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferica mai inalta decat in regiunile invecinate. – Fr. anticyclone.

CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). Intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.

BAR1, bari, s. m. Unitate de masura a presiunii atmosferice egala cu un milion de barii. – Din fr. bar.

BARIC, -A, barici, -ce, adj. Care se refera la presiunea atmosferica, care tine de presiunea atmosferica. ◊ Sistem baric = forma de repartitie a presiunii in atmosfera, in regiuni cu presiune ridicata sau scazuta. – Din fr. barique.

BAROMETRU, barometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

BAROSCOP, baroscoape, s. n. Aparat in forma de balanta, cu ajutorul caruia se demonstreaza existenta presiunii atmosferice si aplicarea principiului lui Arhimede la gaze. – Din fr. baroscope.

ANEROID, aneroide, adj. (In sintagma) Barometru aneroid (si substantivat, n.) = barometru metalic de masurare a presiunii atmosferice. – Din fr. aneroide.

PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

METEOROGRAF, meteorografe, s. n. Aparat care masoara si inregistreaza, simultan si continuu, presiunea atmosferica, temperatura si umiditatea aerului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. meteorographe.

TERMOBAROMETRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru masurarea temperaturii si presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-barometre.

RESPIROMETRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificiala a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – Dupa engl. respirometer.

DEPRESURIZA, pers. 3 depresurizeaza, vb. I. Refl. (Despre presiunea atmosferica) A scadea, a slabi. – Din fr. depressuriser.

DEPRESURIZAT, -A, depresurizati, -te, adj. (Despre presiunea atmosferica) Care a slabit, a scazut. – V. depresuriza.

SEISE s. f. pl. Pendulari ritmice ale apei lacurilor, cu o perioada variata, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice cazute intr-o portiune a bazinului lacustru. – Din fr. seiche.

ANEROID ~e adj. si substantival Care se foloseste pentru masurarea presiunii atmosferice; barometru metalic. /<fr. aneroide

ANTICICLON ~oane n. Regiune in care presiunea atmosferica creste de la periferie spre centru, caracterizata prin timp frumos. [Sil. -ci-clon] /<fr. anticyclone

BAR1 ~i m. Unitate de masura a presiunii atmosferice, egala cu presiunea exercitata de o megadina pe o suprafata de un centimetru patrat. /<fr., engl. bar

BARIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de presiunea atmosferica; propriu presiunii atmosferice. /<fr. barique

BAROMETRU ~e n. 1) Aparat pentru masurarea presiunii atmosferice. ~ cu mercur. ~ metalic. 2) fig. Ceea ce este sensibil la variatii si permite aprecierea lor. Presa este ~ul opiniei publice. [Sil. -me-tru] /<fr. barometre

BAROSCOP ~oape n. Instrument folosit pentru detectarea si masurarea presiunii atmosferice. /<fr. baroscope

A COBORI cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORI. 2) (despre astri) A se lasa spre sau dupa orizont; a se apropia de asfintit; a asfinti; a apune; a scapata. 3) fig. (despre intuneric, liniste etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cadea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scadea in intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai scazute; a scadea; a descreste. presiunea atmosferica coboara. Termometrul ~. 6) A fi de o anumita origine; a-si avea obarsia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din caruta. 2) (forme de relief inalt, scari etc.) A parcurge de sus in jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face sa fie mai putin intens. ◊ ~ ochii (sau privirea) a se uita in jos (de rusine, de sfiala etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blandete. 4) (valori ale unor marimi) A face sa scada. /cf. pogori

presiune ~i f. 1) Forta care actioneaza pe suprafata unui corp. 2) fiz. Marime fizica egala cu raportul dintre fortele care actioneaza asupra unei suprafete. ◊ ~ atmosferica presiune exercitata de atmosfera asupra suprafetei pamantului. 3) fig. Constrangere morala sau materiala. 4) fig. rar Stare de apasare sufleteasca. [G.-D. presiunii; Sil. -si-u-] /<fr. pression

BAROGRAMA s.f. Curba care reprezinta variatiile presiunii atmosferice inregistrate la barograf. [< fr. barogramme, cf. gr. baros – greutate, gramma – scriere].

BAROMETRIE s.f. Parte a fizicii care trateaza despre tehnicile si aparatele de masurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barometrie].

BAROTRAUMATIC, -A adj. (Despre leziuni) Provocat de modificarile presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

IZALOBARA s.f. Linie care uneste pe o harta meteorologica punctele in care presiunea atmosferica a variat de la aceeasi cantitate intre doua observatii consecutive. [Var. isalobara s.f. / < fr. isallobare].

MAREE s.f. Ridicare sau coborare a nivelului apelor marii (care are loc de obicei de doua ori pe zi) datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ♦ Maree atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. maree, it. marea].

SEISA s.f. Variatie a nivelului apei unui lac sau unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

SUCTIUNE s.f. (Geol.) Reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat in raport cu presiunea atmosferica. [< fr. succion].

VARIOMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea variatiilor campului magnetic pamantesc. 2. Instrument pentru masurarea modificarilor presiunii atmosferice. ♦ Aparat pentru masurarea vitezei verticale a avioanelor. 3. Aparat care produce o inductivitate variabila. [< fr. variometre].

BAROFOB, -A adj. (Despre organisme) Care traieste in medii de viata cu presiuni atmosferice scazute. (<fr. barophobe)

ANTICICLON s.n. Regiune in care presiunea atmosferica este foarte ridicata in raport cu imprejurimile. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. anticyclone].

VACUUM s.n. 1. (Fiz.) Vid; gol. 2. Aparat in care se face concentrarea unei solutii la o presiune inferioara presiunii atmosferice. [Pron. -cu-um, pl. -muri. / < lat., fr. vacuum].

BARIC, -A adj. Referitor la presiunea atmosferica. ◊ Repartitie barica = repartitia presiunii atmosferice la suprafata Pamantului. [< fr. barique].

BAROMETRU s.n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. [< fr. barometre, cf. gr. baros – greutate, metron – masura].

BAROSCOP s.n. Instrument folosit pentru a demonstra existenta presiunii atmosferice. [Pl. -oape. / < fr. baroscope, cf. gr. baros – greutate, skopein – a privi].

DEPRESIUNE s.f. I. 1. Intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristete (profunda), mahnire; deprimare. III. Scadere a valorilor, a actiunilor etc. , cauzata de o criza. [Pron. -si-u-. / cf. fr. depression, lat. depressio].

AEROPATIE s. f. stare patologica provocata de schimbarile presiunii atmosferice. (< engl. aeropathy)

ANALOBARA s. f. curba care uneste pe o harta punctele cu aceeasi variatie pozitiva a presiunii atmosferice. (< engl. anallobar)

ANTICICLON s. n. regiune in care presiunea atmosferica creste de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare divergenta, producand vreme senina. (< fr. anticyclone)

BARIC, -A adj. referitor la presiunea atmosferica. ♦ sistem ~ = repartitia presiunii atmosferice la suprafata Pamantului. (< germ. barisch)

BAROMETRIE s. f. parte a fizicii despre tehnicile si aparatele de masurare a presiunii atmosferice. (< fr. barometrie)

BAROMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. 2. (fig.) ceea ce serveste pentru a masura. (< fr. barometre)

BAROSCOP s. n. balanta folosita pentru a demonstra existenta presiunii atmosferice. (< fr. baroscope)

BAROTRAUMATIC, -A adj. provocat de modificarile presiunii atmosferice. (< fr. barotraumatique)

CICLON s. n. 1. regiune in care presiunea atmosferica scade de la periferie spre centru si masele de aer au miscare convergenta, producand vant puternic, cu vartejuri sau zapezi, in regiunile tropicale. ◊ vant foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminte, pleava, praf) din aer cu ajutorul fortei centrifuge. 3. substanta toxica pe baza de acid cianuric, pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. (< fr. cyclone)

HIPOBAROPATIE s. f. stare patologica provocata de scaderea presiunii atmosferice. (< engl. hipobaropathy)

HIPSOMETRIE s. f. 1. altimetrie. 2. ramura a geodezei care se ocupa cu masurarea inaltimilor, reliefului, respectiv, a adancimilor marilor si oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o harta altitudinea reliefului pentru masurarea presiunii atmosferice si a altitudinii. (< fr. hypsometrie)

HIPSOMETRU s. n. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice si a altitudinii. (< fr. hypsometre)

IZALOBARA s. f. linie care uneste pe o harta meteorologica punctele cu aceeasi variatie a presiunii atmosferice. (< fr. isallobare)

MANOSCOP s. n. instrument care indica variatia presiunii atmosferice. (< fr. manoscope)

MAREE s. f. miscare periodica de ridicare (flux) sau coborare (reflux) a nivelului apelor marii sau oceanului (de doua ori pe zi), datorita atractiei gravitationale a Lunii si a Soarelui. ♦ ~ atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui; ~ neagra = panza de petrol din accidente ale petrolierelor, care pluteste pe mare, poluand-o. (< fr. maree)

RESPIROMETRU s. n. 1. aparat pentru masurarea cantitatii de oxigen absorbite de plante sau de animale. 2. aparat care permite modificarea artificiala a presiunii atmosferice, pentru adaptarea atletilor la altitudini mari. (< fr. respirometre, engl. respirometer)

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

SUCTIUNE s. f 1. sugere, aspiratie. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat in raport cu presiunea atmosferica; aspiratia capilara a pamantului. 3. contact strans si rezistent dintre doua corpuri, realizat prin crearea unui spatiu vid sau de aer rarefiat intre ele. (< engl. suction, dupa fr. succion, lat. suctio)

VACUUM s. n. 1. (fiz.) vid. 2. ~ -extractor = aparat in obstetrica pentru extragerea fatului pe caile genitale. 3. aparat in care se face concentrarea unei solutii la o presiune inferioara presiunii atmosferice. (< fr., lat. vacuum)

VARIOMETRU s. n. 1. aparat pentru masurarea variatiilor campului magnetic pamantesc. 2. instrument pentru masurarea modificarilor presiunii atmosferice. ◊ aparat pentru masurarea vitezei pe verticala a avioanelor. 3. dispozitiv pentru reglarea fina a inductantei unui circuit. (< fr. variometre)

ANEROID, aneroide, adj. n. (In expr.) Barometru aneroid (si substantivat, n.) = barometru metalic compus dintr-o capsula plata al carei capac, legat de un ac indicator, se deformeaza sub actiunea presiunii atmosferice. – Fr. aneroide (< gr.).

BARIC, -A, barici, -ce, adj. Care se refera la presiunea atmosferica, care tine de presiunea atmosferica. ◊ Repartitie barica = repartitia presiunii atmosferice la suprafata pamantului. – Fr. barique.

BAROGRAF, barografe, s. n. Aparat care inregistreaza in mod automat presiunea atmosferica la sol sau intr-un vehicul aerian. – Fr. barographe (< gr.).

BAROMETRU, barometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticla care contine mercur introdus intr-un alt recipient cu mercur si fixat pe o tablita gradata sau dintr-o cutie metalica ale carei deformatii, sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scara gradata. – Fr. barometre (< gr.).

BAROSCOP, baroscoape, s. n. Aparat in forma de balanta, cu care se demonstreaza existenta presiunii atmosferice si aplicarea principiului lui Arhimede la gaze si vapori. – Fr. baroscope (< gr.).

CANDELA2 (‹ fr.) s. f. Unitate de masura pentru intensitatea luminoasa (simbol: cd), egala cu intensitatea luminoasa emisa pe o anumita directie, la temperatura de solificare a platinei si la presiunea atmosferica normala, de catre suprafata unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m2, perpendiculara pe directia respectiva.

CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).

DEpresiune ~i f. 1) geogr. Forma de relief concava, aflata la un nivel mai jos in comparatie cu regiunile din jur; adancitura a reliefului. ◊ ~ atmosferica zona atmosferica cu presiune scazuta, favorabila formarii ciclonilor. 2) fig. Stare (patologica) de apasare sufleteasca profunda si persistenta; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. depression, lat. depressio, ~onis

HIPERBAR, -A adj. (despre o incinta) cu o presiune superioara cele atmosferice. (< fr. hyperbare)

HIPOBARIC, -A adj. (despre o incinta) cu presiune inferioara celei atmosferice. (< engl. hypobaric)

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

BARONARCOZA s.f. Narcoza prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decat cea atmosferica. (din fr. baronarcose)

TURBOREACTOR, turboreactoare, s. n. Reactor echipat cu un compresor care comprima (cu ajutorul unei turbine) aerul atmosferic si il trimite sub presiune in camera de ardere, folosit la propulsia unui avion de mare viteza. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. turboreacteur.

CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) Vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].

BARONARCOZA s.f. (Med.) Anestezie generala obtinuta prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decat cea atmosferica. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeala].

CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)

CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.

BAROTROP, -A adj. (despre distributia presiunii si a densitatii) in care suprafetele atmosferice sunt izobare. (< fr. barotrope)

barometru n., pl. e (vgr. baros, greutate, si metron, masura). Fiz. Instrument de constatat presiunea aerului si pin urmare, schimbarile atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu lui Galileu, cuprinde o coloana de mercur care se coboara cu cit te sui in atmosfera, fiindca sus e aeru mai usor. Cu el a masurat Pascal inaltimile muntilor. El anunta, pina la un oarecare punct, timpu frumos ori rau, caci aeru uscat, fiind mai usor decit cel umed, mercuru se urca atunci cind nu va ploua si se coboara in caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu cescuta, sifon sau cadran) si barometru aneroid.

atmosferic ~ca (~ci, ~ce) Care tine de atmosfera; propriu atmosferei. presiune ~ca. /<fr. atmospherique, it. atmosferico

INFILTRATIE, infiltratii, s. f. 1. Infiltrare. ♦ Patrundere a apei in roci sau in pamant sub influenta gravitatiei, a fortelor capilare, a presiunii hidrostatice, prin pori, gauri, crapaturi etc. ♦ Patrundere intr-un mediu al unui fluid. ♦ Cantitate de apa provenita din precipitatiile atmosferice care patrunde in pamant. 2. Patrundere si localizare a unui agent vatamator intr-o celula, intr-un tesut sau intr-un organ; boala provocata de acest agent. [Var.: infiltratiune, infiltratie s. f.] – Din fr. infiltration.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)