Rezultate din textul definițiilor
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

HIPOTÓNIC, -Ă, hipotonici, -ce, adj. (Despre o soluție) Care are o presiune osmotică inferioară altei soluții. ◊ Ser hipotonic = ser a cărui concentrație moleculară este inferioară celei a sângelui. – Din fr. hypotonique.

IZOTÓNIC, -Ă adj. (Despre soluții) Cu aceeași presiune osmotică; izoosmotic. [Var. isotonic, -ă adj. / < fr. isotonique]

IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune].

HIPERTÓNIC, -Ă adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. [< fr. hypertonique].

HIPOTÓNIC, -Ă adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică inferioară unei alte soluții. ◊ Ser hipotonic = ser a cărui concentrație moleculară este inferioară celei a sângelui. [< fr. hypotonique].

HIPERTÓNIC, -Ă adj. (despre soluții) care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. (< fr. hypertonique)

IZOTÓNIC, -Ă adj. 1. (despre soluții) cu aceeași concentrație moleculară și presiune osmotică; izoosmotic. 2. contracție ~ă = contracție a unui mușchi cu scurtare maximă, tensiunea rămânând aceeași. (< fr. isotonique)

IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr. isotonie)

OSMO2-, -OSMÍE elem. „impuls”, „presiune osmotică”. (< fr. osmo-, -osmie, cf. gr. osmos)

OSMOTROPÍSM s. n. tropism datorat variației de presiune osmotică. (< fr. osmotropisme)

OSMOMETRÍE, osmometrii, s. f. Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice. – Din fr. osmométrie.

OSMOMÉTRU, osmometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții. – Din fr. osmomètre.

OSMOREGLÁRE, osmoreglări, s. f. Ansamblul proceselor prin care se asigură o valoare relativ constantă a presiunii osmotice a lichidelor din organism. – Osmo[ză] + reglare.

OSMÓTIC, -Ă, osmotici, -ce, adj. Care ține de osmoză, privitor la osmoză, al osmozei. ◊ presiune osmotică = presiune care apare în soluții și care produce fenomenul de osmoză. – Din fr. osmotique.

OSMOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice. /<fr. osmometre

HIPERTONICITÁTE s.f. Creștere a presiunii osmotice; hipertonie. [Cf. fr. hypertonicité].

HIPOTONICITÁTE s.f. (Fiz.) Scădere a presiunii osmotice; hipotonie. [Cf. fr. hypotonicité].

OSMORECEPTÓR s.m. (Biol.) Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii osmotice. [< fr. osmorécepteur].

OSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la osmoză, specific osmozei. ◊ presiune osmotică = diferența de presiune care există între o soluție și solventul ei, separat de aceasta printr-o membrană semipermeabilă pentru ca solventul să nu poată trece prin membrană în soluție. [< fr. osmotique].

OSMOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care tratează despre determinarea presiunilor osmotice. [Gen. -iei. / < fr. osmométrie].

OSMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice. [< fr. osmomètre, cf. gr. osmos – impuls, metron – măsură].

OSMOREGLÁRE s.f. Asigurarea unei presiuni osmotice constante a lichidelor din organism. [< osmo2- + reglare].

HIPOTONÍE s. f. 1. scădere a presiunii osmotice. 2. diminuare a tonicității musculare. (< fr. hypotonie)

OSMÓL s. m. unitate de măsură a presiunii osmotice, presiunea exercitată de o moleculă-gram asupra unui corp neionizat dizolvat într-un litru de apă. (< fr. osmole)

OSMOMETRÍE s. f. parte a fizicii care se ocupă cu determinarea presiunilor osmotice. (< fr. osmométrie)

OSMOMORFÓZĂ s. f. reacție morfogenetică, ca urmare a schimbării presiunii osmotice. (< fr. osmomorphose)

OSMORECEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii osmotice. (< fr. osmorécepteur)

OSMOREGLÁRE s. f. autoreglare a presiunii osmotice din celulele sau țesuturile organismelor vii. (după fr. osmoréglage)

OSMOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică constând din injecții intravenoase de soluții supraconcentrate, destinate a mări presiunea osmotică în sistemul de vase sangvine, în scopul drenării țesuturilor. (< fr. osmothérapie)

OSMÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. osmos „împingere”) s. f. 1. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă, care separă două soluții de compoziții sau concentrații diferite; se produce de la o soluție mai diluată spre cea mai concentrată (până la echilibrarea presiunilor osmotice). Fenomenul a fost descoperit de abatele J.A. Nollet (1748) și studiat, în sec. 19, de K. Vierozdt, care a introdus termenul în circuitul științific. 2. Fig. Întrepătrundere, influență reciprocă între două sau mai multe fenomene, elemente etc.

OSMÓTIC, -Ă adj. referitor la osmoză. ♦ presiune ~ă = presiune în soluții, determinând fenomenul de osmoză. (< fr. osmotique)

OSMÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de osmoză; propriu osmozei. ◊ Fenomen ~ osmoză. presiune ~că presiune care apare în soluții și provoacă fenomenul de osmoză. /<fr. osmotique



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)