Rezultate din textul definițiilor
LIVRA, livrez, vb. I. Tranz. A furniza, a preda marfuri, a presta servicii etc. – Din fr. livrer.
ONORARIU, onorarii, s. n. Plata, retributie data unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat in sfera ocupatiilor sale. [Var.: onorar s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
PERMANENT, -A, permanenti, -te, adj. Care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba, care se petrece fara intrerupere; necontenit, neintrerupt. ◊ Ondulatie permanenta (si substantivat, n.) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine mai multa vreme. Par permanent (si substantivat, n.) = par cu ondulatie permanenta. ♦ Care functioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata, exercitand anumite atributii. Comisie permanenta. ♦ (Despre salariati) Care este angajat definitiv in schema unei intreprinderi sau institutii sau care este asimilat salariatilor din schema. ◊ Armata permanenta = armata intretinuta neintrerupt de un stat prin recrutari periodice. ♦ (In vechea armata) Care presta serviciul militar fara intrerupere. – Din fr. permanent.
PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.
STAGIU, stagii, s. n. 1. Perioada de timp in cursul careia un angajat incepator lucreaza pentru a dobandi experienta in profesiunea sau in specialitatea lui, pentru a-si dovedi aptitudinile profesionale si capacitatea de munca. ♦ Vechimea in munca a unui angajat (incepator). 2. (In sintagma) Stagiu militar = perioada de timp in care o persoana presteaza serviciu activ in cadrele armatei, pentru a se initia in problemele militare. 3. Perioada de timp care constituie o etapa in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.
DEZERTA, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A parasi in mod nejustificat unitatea din care face parte, locul in care presteaza serviciul sau campul de lupta (trecand uneori la inamic). ♦ Fig. A-si parasi indatoririle, obligatiile, a se sustrage de la indeplinirea lor. – Din fr. deserter.
TIMAR2, timaruri, s. n. (Mai ales la pl.) Denumire data, in evul mediu, in Imperiul Otoman, loturilor de pamant conferite, temporar, ostenilor, in schimbul obligatiei de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.
EFECTUARE s. 1. v. desfasurare. 2. v. executare. 3. executare, indeplinire, prestare. (~ serviciului militar.)
ONORARIU s.n. Suma oferita pentru un serviciu prestat de o persoana cu profesiunea libera (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].
sortas, sortasi, s.m. (inv. si pop.) 1. persoana care a iesit la sorti. 2. tanar care era desemnat prin sorti sa presteze serviciul militar; sortar.
ONORARIU s. n. plata, retributie pentru un serviciu prestat de o persoana cu o anumita profesiune (avocat, medic etc.). (< fr. honoraires, lat. honorarium)
prestaTOR, -OARE adj., s. m. f. (persoana, intreprindere) care presteaza o munca, un serviciu. (< presta + -tor)
INCASO (‹ it.) s. n. Modalitate de plata si de credit practicata in relatiile comerciale internationale, prin care exportatorul transmite bancii sale documente din care rezulta indeplinirea obligatiilor contractuale de livrare; in fapt, exportatorul acorda un credit importatorului pana la data incasarii contravalorii marfii expediate sau serviciului prestat, fara a avea certitudinea efectuarii platii de catre importator. Setul de documente este transmis de banca exportatorului bancii importatorului care efectueaza plata, dupa ce a stabilit corectitudinea documentelor primite. Se mai numeste si i. documentar.
SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-si insusi, prin frauda sau prin viclenie, un lucru care apartine altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a impiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi siretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scapa de ceva. [Perf. s. sustrasei, part. sustras] – Din fr. soustraire (dupa trage).
MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).
DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu in folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea in grija supravegherea si dirijarea functionarii unei masini. – Din fr. desservir, lat. deservire.
SCUTIRE, scutiri, s. f. Actiunea de a scuti si rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plati anumite dari etc.; (concr.) document, act care contine un asemenea privilegiu. – V. scuti.
deservi (a face un rau serviciu, a actiona in dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi
BIROU ~ri n. 1) Masa de scris (cu sertare). 2) Camera intr-o institutie, unde este instalata masa de scris si mobilierul necesar si unde lucreaza functionarul acestei institutii; cabinet. ~l directorului. 3) Sectie administrativ-cancelareasca a unei institutii. 4) Institutie cu caracter gospodaresc si financiar, care presteaza anumite servicii populatiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizatii politice, de masa, obstesti. [Sil. bi-rou] /<fr. bureau, rus. biuro
A LIVRA ~ez tranz. 1) (marfuri, materiale, provizii etc.) A da in posesiune in mod sistematic (in baza unor intelegeri prealabile); a furniza. 2) (servicii) A presta la comanda contra unei plati. [Sil. li-vra] /<fr. livrer
FEUDA s.f. Domeniu primit in stapanire de un vasal de la seniorul sau in schimbul recunoasterii suzeranitatii seniorului, pentru faptul ca ii pastra credinta si se obliga sa-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].
INTREPRINDERE s.f. 1. Actiune pornita din initiativa personala. 2. Unitate economica de productie, de prestare de servicii sau de comert. [< intreprinde].
BENEFICIAR, -A s. m. f. cel care beneficiaza de ceva. ◊ persoana, intreprindere, institutie pentru care se executa o lucrare, se presteaza diferite servicii. (< fr. beneficiaire, lat. beneficiarius)
CONTRACT s. n. 1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♦ ~ de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; ~ colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ului social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni. 3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< lat. contractus, fr. contrat)
DESERVI2 vb. tr. 1. a presta un serviciu in folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a ingriji o masina, un agregat in timp ce functioneaza. (< fr. desservir, lat. deservire)
FEUDA s. f. domeniu primit in stapanire de un vasal de la seniorul sau in schimbul recunoasterii suzeranitatii acestuia, pentru faptul ca ii pastra credinta si se obliga sa-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)
SCUTEALA, scuteli, s. f. 1. (Pop.) Adapost. 2. (Inv.) Privilegiu de a nu presta anumite servicii, de a nu plati anumite dari. ◊ Ostas de scuteala = scutelnic (2). – Din scuti + suf. -eala.
deservire (proasta servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri
prestaRE ~ari f. v. A presta. ◊ ~ari de servicii efectuare a unor servicii (reparatii, confectionari etc.) in scopul satisfacerii unor necesitati de consum. /v. a presta
EFECTUA vb. 1. v. desfasura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 4. v. opera. 5. a face, a intreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-si) executa, a(-si) face, a(-si) indeplini, a presta, a-si satisface. (A ~ serviciul militar.)
prestaRE s. f. actiunea de a presta; prestatie. ♦ ~ a juramantului = depunere a juramantului in conditii prevazute de lege; ~ ari de servicii = activitate care consta in confectionarea, repararea, intretinerea etc. unor bunuri materiale, in efectuarea unor servicii pentru satisfacerea unor nevoi de consum. (< presta)
MILITAR, -A, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. Persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militar.