Rezultate din textul definițiilor
INEDIT, -A, inediti, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publica pentru prima oara. ♦ Fig. Necunoscut mai inainte; nou, neobisnuit. – Din fr. inedit, lat. ineditus.
INSTAURA, instaurez, vb. I. Tranz. 1. A pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oara (un obicei, o moda etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurer, lat. instaurare.
INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim2. Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).
PRIMIGESTA, primigeste, adj., s. f. (Femeie) care este pentru prima oara gravida. – Din fr. primigeste.
PRIMIPARA, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a nascut pentru prima oara. – Din fr. primipare.
ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.
LANSA, lansez, vb. I. Tranz. 1. A pune (pentru prima oara) in circulatie, a difuza, a raspandi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apa unui vas nou construit sau reparat, a-l face sa pluteasca pentru prima oara (dupa construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. A arunca, a azvarli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a indrepta spre tinta un anumit fel de armament. ♦ Refl. A se arunca cu putere, a face o saritura indrazneata. ♦ Refl. Fig. A se angaja cu indrazneala intr-o actiune. – Din fr. lancer.
MITA, mite, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ Lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.
SOCIETATE s. 1. colectivitate, comunitate, obste, (inv.) obstime. (Opinia intregii ~ati.) 2. lume. (Iese prima oara in ~.) 3. anturaj, companie, tovarasie, (grecism inv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile in ~ ei.) 4. ambianta, anturaj, cadru, cerc, mediu, sfera, (inv.) mijloc, (fig.) atmosfera, climat. (In ce ~ se invarte?) 5. oranduire, regim, sistem. (~ capitalista.) 6. (IST.) societate feudala = feudalism, feudalitate, oranduire feudala. 7. asociatie, (inv.) reuniune. (~ legal constituita.) 8. (inv.) reuniune. (~ pe actiuni.)
INTAI1 adv. La inceput; in primul rand; inainte de toate; dintai. ◊ Mai ~, mai ~ de toate, ~ si-ntai sau mai ~ si ~ inainte de toate. (Pentru) intaia data (pentru) prima oara (sau data). /<lat. antaneus
A LANSA ~ez tranz. 1) (idei, stiri, publicatii etc.) A face cunoscut (pentru prima oara) unui cerc larg de persoane; a pune in circulatie. 2) (barci, corabii, vapoare etc.) A da drumul sa pluteasca pentru prima data. 3) (rachete, torpile, sateliti etc.) A arunca (cu ajutorul unui dispozitiv special), trimitand spre o tinta. /<fr. lancer
ORIGINAL1 ~a (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de arta, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oara; servind drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabila; de valoare autentica. 3) (despre oameni de arta sau de stiinta) Care realizeaza o opera de valoare irepetabila; producator de opere autentice. 4) Care se caracterizeaza prin trasaturi putin obisnuite; iesit din comun; neobisnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original
A STARNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.
TRUFANDA ~le f. 1) Fruct sau rod care apare primul in cursul unui an. 2) Produs alimentar (agricol) pus pentru prima oara in vanzare in cursul unui an. [Art. trufandaua] /<turc. trufanda
VOLTA s.f. (Muz.) Semn de repetitie care arata masurile finale ce trebuie sa fie executate prima oara (prima volta) sau a doua oara (secunda volta); volta (3) [in DN]. [< it. volta].
ALMAGESTE s.f.pl. Culegere de observatii astronomice, facuta pentru prima oara de invatatul grec Ptolomeu. [Cf. fr. almageste, it. almagesto].
BERLINA s.f. 1. Trasura in forma de cupeu cu patru locuri (fabricata pentru prima oara la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru usi si patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. berline, cf. it. berlina].
ambeta (-tez, -at), vb. – A supara, a deranja. Fr. embeter. Este galicism, care apare pentru prima oara la Duiliu Zamfirescu.
aprod (aprozi), s. m. – 1. Fecior de boier care slujea la curtea domneasca. – 2. Slujbas care pazea salile si introducea publicul in unele institutii. Mag. aprod „paj” de la apro „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oara intr-un document slavo-roman din 1443.
arminden (armindeni), s. m. – Sarbatoare de intii mai. Exista obiceiul de a pune atunci la poarta un brad, care se ia de acolo numai cind se face prima oara piine cu griul din acel an; acest brad poarta acelasi nume ca sarbatoarea. Sl. Jeremiinu dini „ziua sfintului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII).
parvac1, parvaci, s.m. (inv. si reg.) 1. (despre stupi) stup care roieste pentru prima oara. 2. (despre stupi) stup batran de cel putin de un an; matca.
priera, prierez, vb. I (reg.) 1. (despre turmele de oi) a duce prima oara la pasune, pe munte. 2. a uda, a stropi (in ziua de proar).
ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].
ciorna (ciorne), s. f. – Lucrare scrisa, provizoriu, concept, bruion. Sl. crunu „negru”, cf. rus. na corno „in forma de ciorna” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oara); ciornaie, s. f. (vita slaba si costeliva); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toti acesti der. reproduc fonetismul rus. cornyi „negru,” cf. cerni.
costras (costrasi), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Minz. – 3. Cal cu parul vargat. – Var. costres, costros, costrus. Sb. kostres, bg. kostrus, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explica prin asemanarea intre aripioara superioara a pestelui si coama calului, dupa ce a fost taiata prima oara, iar sensul 3, prin aspectul vargat al amindorura. – Der. costrusa, vb. (a taia coama minzului); costresi (var. costrosi), vb. refl. (a se zbirli parul, a se ridica), cf. sb. kostresiti.
dauna (daune), s. f. – Paguba, prejudiciu. Se considera in general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca in scamnum › scaun, si cu f. de la paguba (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); insa aceasta explicatie nu este satisfacatoare, deoarece cuvintul apare pentru prima oara la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficienta pregatire filologica pentru a-si imagina sau simti astfel de analogii. Puscariu 488-490 crede ca este vorba de un cuvint traditional din fondul latin (cf. REW 2348), si Philippide, II, 639 il pune in legatura cu alb. demoń „a dauna”; lipsesc insa dovezi cu privire la uzul sau. Cuvintul necesita un studiu care deocamdata nu exista. – Der. dauna, vb. (a dauna, a prejudicia); daunator, adj. (daunator); daunos, adj. (lacom, daunator); desdauna, vb. (a despagubi), pe baza fr. dedommager.
ALMAGESTE s. f. pl. culegere de observatii astronomice, facuta pentru prima oara de invatatul grec Ptolemeu. (< fr. almageste)
AUDITIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simtului auditiv. 2. audiere de muzica cu un public restrans. ♦ in prima ~ = (despre executarea unei compozitii muzicale) pentru prima oara in public. 3. receptionare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio)
ORIGINAL, -A adj. 1. (despre acte, opere literare si artistice; si s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv, autentic. ♦ in ~ = in forma primara, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artisti, scriitori etc.) care creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (si s. m. f.) iesit din comun, neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)
PREMIERA s. f. 1. prima reprezentatie cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc.; piesa, opera, film care se prezinta pentru prima oara. 2. inaugurare a unei activitati; noutate. (< fr. premiere)
PRIMIGESTA adj., s. f. (femeie) gestanta pentru prima oara. (< fr. primigeste)
VOLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensala, vioi, cu intoarceri. 2. (muz.) indicatie, sub acolade drepte, care arata ca masurile finale trebuie sa fie repetate prima oara (prima ~) sau a doua oara (secunda ~); volta (5). (< it. volta)
gostina (gostine), s. f. – Contributie din trecut, introdusa pentru prima oara in Muntenia de Petru Cercel (1583-85), si care era platita la inceput pentru oile ce pasteau pe imasurile si terenurile necultivate ale statului. Mai tirziu (sec. XVII) s-a platit si pentru porci. – Var. gorstina, gost(i)nita. Sl. gostenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gosti „oaspete”, pol. goscina „sedere”. DAR pleaca de la sensul de „contributie pe porci”, care pare tirzie, derivindu-l de la grostei. Dupa Scriban, de la un sl. *gorstina „contributie pe pasunile de la munte”, din cf. sl. gorscina „contributii pe vii”; acest ultim cuvint pare a fi influentat var. – Der. go(r)stinar, s. m. (persoana care stringea aceasta contributie); gostinarit, s. n. (venit strins din aceasta contributie).
jold (-duri), s. n. – 1. Salariu, leafa. – 2. Prestatie sau tribut feudal. Germ. Sold (‹ lat. solidus), prin intermediul pol. zołd (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al mag. zsold (Galdi, Dict., 93). Apare pentru prima oara in sl. din 1444. Inv. Der. joldunar, s. m. (inv., mercenar), din germ. Soldner, prin intermediul unui cuvint sl. neidentificat; joimir, s. m. (mercenar polonez), din acelasi etimon germ., prin intermediul pol. zołnir, zołnierz (Miklosich, Fremdw., 137; DAR citeaza forma gresita zotnierz).
natura (naturi), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), si apoi din fr. nature. Apare pentru prima oara (I. Neculce) in forma natura. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalete, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., dupa fr. surnaturel.
starui (staruiesc, staruit), vb. – 1. (Inv.) A se baza, a consista. – 2. A persevera, a continua. – 3. A permanentiza, a dura, a dainui in aceleasi conditii. – 4. (Inv.) A-si indrepta privirea, a avea in vedere. – 5. A insista, a persista, a se incapatina. – 6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. Pare formatie culta, pornind de la stare, pentru a obtine cu ajutorul suf. nuantele pe care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), cf. dare si darui, tirg si tirgui etc. Apare pentru prima oara la Cantemir. In evolutia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworac „a insista”, cf. ceh. starati „a insista” (Cihac, II, 363; Conev 98); dar aceasta coincidenta ar putea fi intimplatoare. Der. staruinta, s. f. (permanenta, persistenta; insistenta; perseverenta; favoare, protectie); staruitor, adj. (insistent).
ACONCAGUA, Cerro ~, vulcan stins in Anzii Argentinieni (la granita dintre Chile si Argentina), cel mai inalt vf. de pe continentul american si din emisfera vestica (6.959 m). Escaladat pentru prima oara in 1897 de elvetianul M. Zurbriggen.
ADAMESTEANU 1. Ion A. (1911-1976, n. Toporu, jud. Teleorman), medic veterinar roman. Prof. univ. la Bucuresti si Cluj. Unul dintre creatorii scolii romanesti de patologie medicala veterinara. A descris pentru prima oara o serie de zoonoze (stachybotriotoxicoza, anemia infectioasa a calului, micoplasmoza aviara). 2. Dinu A. (n. 1913 Toporu, jud. Teleorman -d. 2004 Policoro, Italia), arheolog italian de origine romana. Frate cu A. (1). Studii privind colonizarea greaca din S Italiei si Sicilia, rezultate in urma cercetarilor arheologice de la Gela, Metapont, Heracleea si a utilizarii aerofotoarheologiei („Civilizatii antice in Italia meridionala”). 3. Gabriela A. (n. 1942, Pitesti), scriitoare romana. Nepoata lui A. (1 si 2). Romane („Drumul egal al fiecarei zile”, „Dimineata pierduta”) si povestiri („Daruieste-ti o zi de vacanta”) de observatie socio-psihologica, redind limbajul autentic al diverselor medii umane.
AGNITA, oras in jud. Sibiu, pe valea Hirtibaciului; 13. 798 loc. (1991). Ind. piel. si incalt., textila (conf. si tricotaje) si alim. Fabrica de masini de cusut si tricotat. Statie de c. f. Mentionat documentar pentru prima oara, in 1280. Declarat oras in 1950. Fortificatie taraneasca din sec. 13, amplificata succesiv pina in sec. 17; biserica (sec. 15 cu transformari ulterioare). Muzeu.
AIUD, oras in jud. Alba, pe dr. Muresului; 29.740 mii loc. (1991). Ateliere de reparatii; intreprindere metalurgica; combinat de prelucr. a lemnului; prefabricate din beton. Conf., produse alim. Centru pomicol si viticol. Cetate urbana (sec. 13-16); biserica gotica (sec. 16-17), azi muzeu. Pe terit. de azi al orasului se intindea asezarea romana Brucla. Mentionat prima oara in 1293. Ocupat de rasculati in 1437; in 1704 a fost ars din temelii de catre austrieci; ulterior s-a refacut. Aici a functionat, incepind din 1662, colegiul confesional „Bethlen”. In timpul revolutiei de la 1848-1849, teatrul unor lupte violente. Aici s-a aflat una dintre cele mai dure inchisori ale regimului comunist.
ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.
BADIUL, cintec haiducesc din eposul eroic al folclorului romanesc, datind din sec. 17-18. A fost publicat prima oara de V. Alecsandri.
BINET [bine], Alfred (1857-1911), psiholog francez. Initiatorul orientarii experimentale in psihologia franceza. Unul dintre fondatorii pedologiei („Idei noi despre copii”). A aplicat pentru prima oara metoda testelor la studiul inteligentei („Studiul experimental al inteligentei”).
BYRD [bə:d], Richard Evelyn (1888-1957), aviator si explorator polar american. A survolat pentru prima oara in lume Polul Nord (1926). A condus patru expeditii in Antarctica. In prima expeditie (aviatica) din 1928-1930, survoleaza si Polul Sud (1929) si fundeaza staiunea de cercetari Little America.
CARANSEBES, oras in Jud. Caras-Severin, la confl. Sebesului cu Timisul; 34.165 loc. (1991). Aeroport. Expl. de argile. Combinat pentru industrializarea lemnului (mobila, placaje, furnire, dogarie), intreprinderi de constructii metalice (macarale turn si portuare), de mat. pentru constr. (caramida, tigla), de panificatie; ateliere de reparatii. Centru viticol. Muzeu. Mentionat pentru prima oara in 1290 sub denumirea de Sebes. Din unirea asezarilor medievale Caran (Caravan) si Sebes (sec. 15) a rezultat denumirea actuala. Recunoscut oras in 1564. Monumente: Biserica Sf. Gheorghe (sec. 15-18), Biserica Sf. Ioan Botezatorul (sec. 18), fosta cazarma (sec. 18).
CAPRIANA, manastire in satul omonim, linga Straseni, Basarabia. Mentionata prima oara in 1429 intr-un act de danie al lui Alexandru cel Bun. Reconstruita de Stefan cel Mare inainte de 1470. Biserica Sf. Gheorghe a manastirii a fost recladita (1545) de Petru Rares.
CENOGENIE (‹ fr.) s. f. (BIOL.) Dezvoltare embrionara care nu respecta riguros toate etapele dezvoltarii filogenetice; a fost formulata prima oara de E. Haeckel (1866).
CERNAUTI, oras in Ucraina (C.S.I.), pe Prut; 257 mii loc. (1989). Ind. textila, chim., alim., de prelucr. a lemnului. Universitate (1875). Atestat documentar, pentru prima oara, ca punct de vama in 1408. La vadul de la C., Stefan cel Mare a infrint resturile armatei polone invinse in lupta de la Codrul Cosminului (1497). In evul mediu, la C. a existat o puternica cetate (Tetin sau Tetina, astazi in ruine). In 1775 C. a fost cedat, impreuna cu Bucovina, de turci Austriei, in stapinirea careia s-a aflat pina in 1918 cind s-a unit cu Romania. In 1940 in urma notelor ultimative sovietice guvernul roman a fost silit sa-l cedeze U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat la U.R.S.S. Monumente: bisericile Sf. Nicolae, ctitorie a familiei Stroescu (1607) si Adormirii, citorita de Nicolae Mavrocordat (inceputul sec. 17), biserica si resedinta mitropiltana (sec. 19).
CERVINO (MONTE CERVINO sau MATTERHORN), masiv muntos in Alpii Pennini, intre Valais (Elvetia) si Piemonte (Italia), alcatuit din gnaise. Alt. max.: 4.477 m. Escaladat prima oara in 1865 de o echipa engleza, condusa de alpinistul W. Whymper.
CETATEA DE BALTA, com. in jud. Alba, pe Tirnava Mica; 3.406 loc. (1991). Expl. de gaze naturale si argile. Prefabricate din beton. Statie de c. f. Veche cetate, mentionata pentru prima oara in 1204; biserica reformata (sec. 13-15); castel construit in anii 1615-1624, refacut in sec. 18. Impreuna cu terit. inconjurator, a constituit, incepind din 1489, pina in timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu, un apanaj al domnilor Moldovei.
BURFUI, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prasi porumbul pentru prima oara.
CIRLOVA, Vasile (1809-1831, n. Buzau), primul poet romantic roman. A cultivat lirica patriotica („Marsul ostirii romane”) si, pentru prima oara, motivul „ruinelor” („Ruinurile Tirgovistei”, „Inserare”)., meditatia si elegia.
MAGNEZIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic din grupa a doua a sistemului periodic (Mg.; nr. at. 12, m. at. 24,305, gr. sp. 1,74, p. t. 650ºC, p. f. 1.100ºC), metal alb-argintiu, maleabil si ductil, foarte usor si rezistent, care, sub forma strujitura sau praf, arde in aer, degajand o lumina alba orbitoare. Se gaseste in natura sub forma de saruri. In toate combinatiile sale este bivalent. Constituent important al plantelor; este prezent in organismul animal in diverse tesuturi, in plasma, in lichidul extracelular, avand rol in echilibrul osmotic; intervine, de asemenea, in metabolismul muscular. Carenta sa in organism duce la hiperexcitabilitate musculara; prezenta in exces provoaca depresiuni ale sistemului nervos central. Folosit la fabricarea aliajelor usoare, utilizate in constr. aeronautice (rachete), la dezoxidarea si desulfurarea unor metale, la fabricarea proiectilelor luminoase si incendiare etc. Minerale: magnezit, dolomit, carnalit. A fost obtinut prin electroliza pentru prima oara de Sir Humphry Davy (1808).
Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). Caracterul se mosteneste si este dominant.
KARST (KRAS), podis calcaros in SV Sloveniei, la N de pen. Istria, la E de raul Isonzo, de-a lungul tarmului G. Trieste. Alt. max.: 643 m. Forme caracteristice (lapiezuri, doline, pesteri, rauri subterane), rezultate in urma actiunii dizolvante a apei de infiltratie. Studiate pentru prima oara in aceasta zona, formele de relief asemanatoare din alte reg. au fost denumite carstice.
IZALCO [isalko], vulcan activ in America Centrala (El Salvador), alcatuit din lave bazaltice. Alt. max.: 1.885 m. Izvoare termale sulfuroase. Supranumit „farul Americii Centrale” datorita craterului sau constant activ. A erupt pentru prima oara in 1770.
JENA [jena], oras in partea central-estica a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe raul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanica de precizie; ind. electronica, optiva (uzinele „Carl Zeiss”) si chimico-farmaceutica. Fabrica de sticla (lentile, sticlarie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Gradina botanica. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primarie (1775). Muzee. Mentionat documentar pentru prima oara intre 881 si 899; statut de oras din 1284. In apropierea orasului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au invins armatele prusiene, conduse de printul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticla de buna calitate, avand rezistenta marita la caldura si socuri, cu aplicatii in domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsa pentru prima oara de chimistul german F.O. Schott, care, impreuna cu E. Abbe si C. Zeiss, a intemeiat la J. un atelier de sticlarie (1884).
ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.
COSA, Juan de la ~ (1460-1510), geograf si navigator spaniol. L-a insotit pe Columb, ca hidrograf, in a doua expeditie. I se atribuie o harta (datata 1500), pastrata la Muzeul din Madrid, unde America este reprezentata pentru prima oara separat de Asia.
SERINA (‹ fr. {i}) s. f. Aminoacid esential, prezent intr-o serie de proteine naturale, mai ales in constitutia fosfoproteidelor. A fost izolata pentru prima oara din produsii de hidroliza ai matasii. Are un rol important in manifestarea activitatii catalitice a multor enzime ce scindeaza proteinele.
HALLEY [hæli], Edmond (1656-1742), astronom si geofizician englez. Prof. univ. la Oxford. Director al Observatorului Greenwich. Cercetari asupra magnetismului terestru si asupra cometelor. A observat (1682) cometa care-i poarta numele si a aratat, prin calcule matematice, ca aceasta se apropie de Pamant la fiecare 76 de ani. A intocmit catalogul stelelor din emisfera australa (1679) si a descoperit miscarile proprii ale stelelor (1718). A determinat paralaxa Soarelui. – Cometa H., cometa cu perioada de revolutie circumsolara de 76 de ani. S-au inregistrat pana in prezent 30 de aparitii. A fost observata prima oara in 239 i. Hr. si ultima oara in 1986, cand a fost studiata, sonda spatiala „Giotto” executand fotografii ale nucleului sau. Aparitia ei, in 1066, in timpul cuceririi Angliei de catre normanzi, a fost imortalizata pe tapiseria de la Bayeux.
CUHEA, localit. in Maramures, mentionata pentru prima oara in 1352. Resedinta a voievozilor romani din Maramures; de aici a plecat, in 1359, voievodul Bogdan catre Moldova. Ruinele unei biserici de zid din sec. 14. Biserica din 1718, specifica arhitecturii maramuresene in lemn. Azi Bogdan Voda.
CURRI, Sergio Bertini (n. 1927), biolog italian. Prof. univ. la Padova. Cercetari privind: relatiile morfohisto-chimice in biologia moleculara, biologia si proprietatile terapeutice ale acidului hialuronic. A izolat, pentru prima oara, fractiuni fosfolipidice din hipotalamus.
RECORDE [rekərd], Robert (c. 1510-1585), matematician englez. A predat la Oxford si Cambridge. A introdus studiul algebrei in Anglia. I se atribuie folosirea semnului de egalitate (=) pentru prima oara.
JUNGFRAU [juŋfrau], varf in Alpii Bernezi (Elvetia). Alt.: 4.158 m. Alcatuit din sisturi cristaline si gnaisuri. Statiune a sporturilor de iarna. Statiune internationala de cercetari alpine la Jungfraujoch (din 1937). C. f. situata la cea mai mare inaltime din Europa (urca pana la 3.457 m), construita intre 1896 si 1912, care strabate varful printr-un tunel de 7,1 km. Escaladat pentru prima oara de J.R. si H. Meyer (1811).
data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.
SARGASELOR (SARGASSO), Marea ~, sector din NV Oc. Atlantic, intre paralelele de 20 si 35º lat. N si intre meridianele de 30 si 70º long. V, al NE de lantul ins. Antile, inconjurat de curenti oceanici, respectiv Golfstrom (Gulfstream) si Curentul Ecuatorial de Nord (sau Curentul Canarelor); c. 5,2 mil. km2; ad.: 1.500-7.000 m; salinitate scazuta: 36,5-37‰. Apele linistite si calde (iarna, temp. apei la supr. este de 18-23ºC, iar vara, 26-28º C) permit dezvoltarea in cantitate foarte mare a algelor din genul Sargassum, care plutesc la suprafata apei. Aici migreaza anghilele pentru reproducere. Reperata pentru prima oara de Cristofor Columb in anul 1492.
OBIECTIVARE (‹ obiectiv) s. f. Categorie prin care se desemneaza, in filozofia marxista, transformarea fortelor, aptitudinilor si gandirii omenesti in procesul muncii sau, in genere, in cursul oricarei activitati creatoare de valori, in produse de existenta obiectiva. Hegel a dezvoltat problematica o. in planul relatiei dialectice subiect-obiect, al actiunii transformatoare a subiectului in raport cu obiectul, dar, in opozitie cu Marx, a identificat o. cu instrainarea, reificarea, iar activitatea o prezenta ca pe ceva care, prima oara, isi genereaza continutul din ideea absoluta.
SUPERIOR1 ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur
COANDA 1. Constantin C. (1857-1932, n. Bucuresti), general si om politic roman. Ministru de mai multe ori si prim-min. (oct.-nov. 1918). 2. Henri C. (1886-1972, n. Bucuresti), inginer si savant roman. Fiul lui C. (1). Acad. (1970). Pionier al aviatiei mondiale. A conceput si a construit in 1910 primul avion cu reactie din lume, incercat de el, in zbor, in acelasi an. In perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de conceptie proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coanda”. A descoperit efectul care-i poarta numele (1934) cu aplicatii in numeroase domenii ale tehnicii.
ROCARD [rokar], Michel (n. 1930), om politic francez. Unul dintre fondatorii (1960) si secretar general (1967-1973) al Partidului Socialist Unificat, unit cu Partidul socialist (in 1974). De mai multe ori ministru; prim-min. (1988-1991).
SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.
SALDANHA OLIVEIRA E DAUM [saldəna olivəirə i dəun], Joāo Carlod duce de ~ (1790-1876), general si om politic portughez. De mai multe ori ministru; prim-min. (mai-nov. 1835, 1846-1849, 1851-1856, mai-aug. 1870). Reforme in sistemul politic si in economie. A incercat, fara succes, folosirea unor metode autoritare de guvernare.
ACCEPTARE, acceptari, s. f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei. ♦ Consimtamant al intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare. ♦ Semnatura de aprobare pusa pe o polita prin care semnatarul se obliga sa plateasca la scadenta suma din polita respectiva. ♦ Manifestare a vointei de a dobandi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o oferta de incheiere a unui contract. – V. accepta.
oara s. data. (prima ~.)
CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iasi), publicist si om politic roman. Junimist; seful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era noua”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participarii Romaniei la primul razboi mondial alaturi de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar si dramatic; traduceri.
CALINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitesti), om politic roman. Unul dintre liderii Partidului National-Taranesc. De mai multe ori ministru si prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii traditionale de mentinere si dezvoltare a legaturilor cu Marea Britanie si cu Franta, inclusiv cu statele din Mica Antanta si Intelegerea Balcanica. Unul dintre colaboratorii apropiati ai regelui Carol II. Aparator consecvent al independentei si integritatii teritoriale a Romaniei. Adversar al Germaniei hitleriste si al agenturii ei din Romania – Garda de Fier – impotriva careia a adoptat masuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii.
LANGE [laŋə], David Russell (1942-2005), om politic neozeelandez. Laburist. De mai multe ori ministru si prim-min. (1984-1989). A intervenit cu fermitate impotriva experientelor nucleare care provocau daune sistemului ecologic al tarii sale.
JUPPE [ʒupe], Alain (n. 1945), om politic francez. Secretar general (1988-1994) si presedinte (1994-1997) al Adunarii pentru Republica. De mai multe ori min. si prim-min. (1995-1997).
RUPTOARE s. f. 1. Rupt2 (II). 2. (In expr.) Ruptoarea pretului = ruperea pretului. 3. (Inv.) Inceput, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.
ogori, ogorasc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oara, pentru o cultura noua), a face ogor. 2. a prasi, a sapa straturi de legume.
stramior, stramioara, s.m. si f. (pop.) 1. (s.m. si f.) oaie sau berbec de doi ani, care merge pe al treilea an de viata. 2. (s.f.) oaie care a fatat prima sau a doua oara, care are un singur miel.
contraproba f., pl. e (dupa fr. contre-epreuve). Proba care se scoate dupa o stampa tiparita de curind sau dupa un desemn [!] cu creionu. Intr´o adunare, votare a doua oara p. a verifica prima votare.
INCEPATOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care abia incepe; cu primele semne ale unui inceput; incipient. Poet ~. 2) Care constituie un inceput; de inceput; initial; primar; primordial. Perioada ~oare. /a incepe + suf. ~ator
oara ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. in componenta numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile cand se produce o intamplare sau un fapt care se repeta; data. prima ~. A treia ~. De cinci ori. ◊ Ori de cate ori de fiecare data. /<lat. hora
COMENSURABILITATE s. f. Proprietatea a doua marimi de aceeasi natura de a admite o a treia marime ca masura comuna, care se cuprinde in primele de un numar intreg de ori. – Din fr. commensurabilite.
ACCEPTOR, -OARE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanta chimica) care poate fixa o alta substanta. (< fr. accepteur)
INCEPATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care face primii pasi intr-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune inceputul unei actiuni; initiator. /a incepe + suf. ~ator
CVADRI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(de) patru (ori)”. [Var. cuadri-, cvadra-, cvadru-, scris si quadri-. / < lat., fr. quadri- < lat. quattuor – patru].
ENDECA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(de) unsprezece (ori)”. [< fr. hendeca-, cf. gr. hendeka].
DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul si al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul, pe urma. (Pop.) De-al doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanta secundara. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
PROMOTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care promoveaza pentru prima data (o actiune, o idee etc.). /<fr. promoteur, lat. promotor, ~oris
BI- Element prim de compunere savanta care are semnificatia „de doua ori”, „dublu”. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de doua ori].
HEPTA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „sapte”, „de sapte ori”. [< fr., gr. hepta – sapte].
NONA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „noua”, „de noua ori”. [< fr., it. nona-, cf. lat. nona].
HEXA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „sase”, „de sase ori”. [< fr., gr. hexa- < hex – sase].
BIGAM, -A, bigami, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care se casatoreste a doua oara fara ca in prealabil sa fie desfacuta legal prima casatorie. – Fr. bigame (lat. lit. bigamus).
cioplitor m. Lucrator care ciopleste, mai ales peatra [!]. Sculptor prost. S. n., pl. oare. Rindea cu taisu curb cu care se iau primele aschii ale unei scinduri in ainte [!] de a o fatui.
FIBRA, fibre, s. f. 1. Material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) Fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.
CVINT- Element prim de compunere savanta cu sensul de „cinci”, „de cinci ori”. [Var. chint-, cuint-. / < lat. quintus].
TETRA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr. tetra-, cf. gr. tetra- – (cu) patru].
COSTA-FORU 1. Gheorghe C. (1821-1876, n. Bucuresti), om politic, profesor si jurist roman. primul rector al Universitatii din Bucuresti (1864-1872); ministru de mai multe ori. 2. Constantin C. (1856-1935, n. Bucuresti), avocat si ziarist democrat roman. Fiul lui C. (1). A organizat si condus organizatiile „Liga drepturilor omului”, „Comitetul central pentru amnistie” s.a. Bogata activitate publicistica.
INCEPUT, inceputuri, s. n. 1. Faptul de a (se) incepe; incepere. 2. Punct de plecare, moment initial; parte care incepe sau cu care se incepe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) inceput = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori intru) inceput = in (sau din) momentul initial; din capul locului, din prima clipa. 3. (Inv.) Obarsie, origine, incepatura. – V. incepe.
FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.
AMORSA s. f. 1. dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi; capsa. ◊ cantitate de pulbere asezata intre dispozitivul de aprindere si incarcatura de azvarlire a unei lovituri de artilerie. 2. banda neagra, opaca, de celuloid, care serveste la incarcarea-descarcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumina. ◊ (cinem.) detaliu plasat in prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 3. a drumului = primul tronson terminat al unui drum. 4. nada, momeala (pentru pesti). 5. (cib.) serie de instructiuni care permit introducerea unui program. (< fr. amorce)
HECTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „o suta”, „de o suta de ori”. [Var. hecaton-, -hect-. / < fr. hect(o)-, cf. gr. hekaton – o suta].
MIRIA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „foarte numeros”, „de zece mii de ori”, „104”. [Pron. -ri-a. / < fr. myria-, it. miria-, cf. gr. myrias – zece mii].
KILO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].
PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. Semn grafic in forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi intre care se gaseste sau, atunci cand se afla inaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].
DI1- Element prim de compunere in terminologia tehnica si stiintifica internationala, insemnand „doi”, „de doua ori”. [< fr. di-, cf. lat. dis-, gr. dis – de doua ori].
SUMO s. n. lupta japoneza pe un ring special, in care este declarat invins adversarul care cade primul pe podea, atinge podeaua cu mana sau scoate in afara ringului unul ori ambele picioare. (< jap. sumo)
ALIMENTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care serveste la alimentarea unei masini cu combustibil sau cu materie prima. 2) Mic transformator de curent continuu pentru aparate de radio. /<fr. alimentateur
SALAZAR, Antonio de Oliveira (1889-1970), om politic portughez. Prof. univ. la Coimbra. De mai multe ori ministru. Ca ministru de Finante (1928-1940) a reusit sa stabilizeze moneda si sa echilibreze bugetul. prim-min. (1932-1968). Fondator si presedinte al partidului corporatist Uniunea Nationala. A instaurat un regim de dictatura; a stimulat economia, a reorganizat armata si marina; politica de mentinere a coloniilor. Prin Constitutia din 1933 a fondat un „stat nou” (Estado Novo) bazat pe un regim autoritar si corporatist al partidului unic; biserica, armata si politia aveau o pozitie privilegiata.
MEGA- Element prim de compunere savanta avand sensul de „foarte mare”; (in sistemul metric) „de un milion de ori”. [ < fr. mega-, cf. gr. megas, megalos – mare].
INVATATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Lucrator din invatamant cu studii speciale, care instruieste si educa elevii in primele clase elementare. 2) Persoana care initiaza, invata, indruma pe cineva; dascal. /a invata + suf.~ator
ALIMENTATOR, -OARE I. adj. care alimenteaza. II. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei masini cu combustibil, cu materie prima de prelucrat. (< fr. alimentateur)
MANDAT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)
REVIZOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face revizii, care controleaza (ceva). 2. (poligr.) corector. 3. (in trecut) inspector al scolilor primare dintr-un judet. (< fr. reviseur, germ. Revisor)
PREPARATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care prepara. 2) Persoana care da lectii particulare unui elev; meditator; pedagog; repetitor. 3) Persoana care ocupa prima treapta a corpului didactic universitar. /a prepara + suf. ~tor
primITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care primeste oaspeti cu placere; ospitalier. Popor ~. 2) (despre locuri, natura, clima etc.) Care atrage prin aspect, prin calitati deosebite. /a primi + suf. ~tor
REVIZOR, -OARE s.m. si f. Cel care revizuieste, care face revizii, care controleaza (ceva). ♦ (Poligr.) Corector. ♦ (In trecut) Inspector al scolilor primare dintr-un judet. [Cf. fr. reviseur, germ. Revisor].
INMULTIRE, inmultiri, s. f. Actiunea de a (se) inmulti si rezultatul ei. ♦ Operatie aritmetica fundamentala care consta din marirea unui numar (deinmultit) de atatea ori cat alt numar (inmultitorul), pentru obtinerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla inmultirii = tablou care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. – V. inmulti.
INVATATOR, -OARE, invatatori, -oare, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care preda cunostinte si face educatia civica a copiilor in primele clase de scoala; institutor. ♦ Persoana care invata sau instruieste pe cineva; maestru, preceptor, dascal. 2. Initiator, autor sau propagator al unei doctrine; indrumator, sfatuitor, povatuitor. II. Adj. (Inv.) Care invata, care sfatuieste. – Invata + suf. -ator.
PRELUDIU s. n. 1. exercitiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mainilor ori vocii; (p. ext.) improvizatie muzicala preliminara. 2. parte introductiva a unei compozitii muzicale. ◊ piesa care preceda o fuga, o tocata, un coral; prima parte a suitei. ◊ compozitie muzicala instrumentala independenta, cu un caracter si o structura foarte variate. ◊ lucrare simfonica, programatica. 3. ceea ce preceda, anunta (o actiune). (< germ. Praludium, it. preludio, fr. prelude)
DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de doua ori mai mare; a (se) indoi. II. tr. 1. a face o lucrare similara cu alta existenta, sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. ◊ a captusi (o haina, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a inlocui un actor intr-un anumit rol pe care il detine intr-o distributie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a insoti. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depasi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigatie. ◊ a intari o vela in vederea luptei sau in caz de vreme rea. (< fr. doubler)
primITOR, -OARE, primitori, -oare, adj. 1. Care primeste cu placere, cu caldura oaspeti; ospitalier. ♦ Care atrage, imbie, place (prin aspect). Tinut primitor. 2. (Rar) Care primeste, care accepta; receptiv. – primi + suf. -tor.
REVIZOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana oficiala care face revizie intr-un sector de activitate; inspector; controlor. ◊ ~ scolar inspector care, in trecut, efectua controlul scolilor primare. 2) rar Persoana care face o corectura; corector. /<fr. revisseur, germ. Revisor
RAZVAD, com. in jud. Dambovita, situata in zona de contact a C. Targovistei cu Subcarpatii Ialomitei, pe stg. vaii Ialomitei; 8.516 loc. (2005). Statie (in satul R.) si halta de c. f. (in satul Valea Voievozilor). Expl. de petrol. Punct muzeal cu colectii de istorie si etnografie (in satul R.). In satul Gorgota se afla biserica Schimbarea la Fata, ctitorie din anii 1554-1557 a domnului Patrascu cel Bun, incendiata de turci in 1597 si refacuta de mai multe ori (1612, 1623, 1836, 1968). In satul R., atestat documentar in 1431, exista bisericile Adormirea Maicii Domnului (1859) si Sf. Nicolae (1868), cladirea primariei (sec. 19), conacul Vladenilor (inceputul sec. 20) si un monument inchinat eroilor primului Razboi Mondial, iar in satul Valea Voievozilor, biserica Adormirea Maicii Domnului (1824).
ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)
GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).
au conj. – 1. Sau, ori. – 2. Oare? (particula care introduce si intareste interogatia). – Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Puscariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR); cf. alb. a, it., sp. o (sard. a), v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. primul sens este rar in limba actuala. Cel de al doilea are o anumita circulatie actuala, desi limitata; a fost insa adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogatia emfatica.
SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.
TRANSPORTOR, -OARE I. adj. care transporta. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distante relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilitati de deplasare pe orice teren, cu care se transporta trupele si statele-majore, munitii etc. 3. ~ aerospatial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spatial capabil de a reveni pe pamant. 4. avion, nava de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanta. 2. (biol.) gazda care transmite infectia fara a fi afectata de ea. IV. s. m. f. muncitor care executa lucrari de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)
PREPARATOR, -OARE, preparatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care pregateste ceva, care serveste pentru pregatire; pregatitor. 2. S. m. si f. Persoana care prelucreaza anumite materiale pentru a obtine un produs. 3. S. m. si f. Membru al corpului didactic universitar care ocupa prima treapta din ierarhia invatamantului superior. 4. S. m. si f. Persoana care da lectii particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. preparateur.
DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.
REVIZOR, -OARE, revizori, -oare, s. m. si f. Persoana care revizuieste, care controleaza, verifica aplicarea dispozitiilor legale si normative intr-un sector de activitate; spec. persoana care are calitatea si functia de a face revizii contabile. ◊ (In vechea organizare a invatamantului) Revizor scolar = inspector al scolilor primare dintr-un judet. [Acc. si: revizor] – Din fr. reviseur, germ. Revisor.
CAUCIUC (‹ fr.) s. n. 1. Produs industrial elastic si rezistent fabricat din latexul unor plante (arbori, arbusti sau liane), mai ales tropicale, sau obtinute pe cale sintetica, utilizat la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, a garniturilor etc. ♦ C. natural = compus macromolecular al izoprenului obtinut in special din latexul arborelui de c. prin coagulare si uscare. ♦ C. sintetic = produs macromolecular, cu proprietati asemanatoare celor ale cauciucului natural, obtinut prin polimerizarea butadienei sau a derivatilor ei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril acrilic. A fost fabricat la scara industriala in 1931 (procedeul Lebedev). ♦ C. vulcanizat = c. obtinut prin tratarea la cald cu sulf a c. brut, care isi pierde astfel proprietatile plastice, devenind elastic. A fost obtinut prima data in 1844, de inventatorul american Ch. Goodyear. 2. Anvelopa.
TOT2 adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus
CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis
INFERIOR, -oara, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.