Rezultate din textul definițiilor
CAMPION, -OANA, campioni, -oane, s. m. si f. 1. Persoana, echipa etc. care cucereste primul loc intr-o competitie sportiva (nationala, internationala, mondiala, olimpica). 2. Fig. Luptator, aparator de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pr.: -pi-on] – Din it. campione.

INTAIETATE s. f. Insusirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) intaietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -ta-ie-] – Intai + suf. -atate.

VELIT, veliti, adj. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Care ocupa primul loc in ierarhia boierilor; de rangul intai; mare. – Vel + suf. -it.

PRIORITATE s. f. Insusirea de a fi primul in timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanta, ca valoare, ca demnitate; precadere, primordialitate, intaietate. ◊ Prioritate de trecere = intaietate si ordine de trecere printr-o intersectie nedirijata a unui vehicul in raport cu celelalte care sosesc in acelasi timp din directii diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorite.

CLASARE s. 1. v. aranjare. 2. clasificare, plasare, situare. (~ lui pe primul loc in concurs.)

SITUARE s. 1. clasare, clasificare, plasare. (~lui pe primul loc la concurs.) 2. amplasare, asezare, fixare, plasare, stabilire. (~ noului obiectiv intr-un loc adecvat.)

CAMPION ~oana (~oni, ~oane) m. si f. 1) Persoana sau echipa care cucereste primul loc intr-un campionat. ◊ ~ absolut sportiv plasat pe locul intai la toate probele sportive din cadrul unui campionat. 2) fig. Luptator de frunte pentru o idee, pentru o cauza. [Sil. -pi-on] /<it. campione, fr. champion

NEODARWINISM n. Conceptie in bio-logie, care incearca sa completeze unele idei ale darwinismului, negand posibilitatea mostenirii caracterelor dobandite si acordand primul loc selectiei naturale. [Sil. ne-o-] /<fr. neo-darwinisme

CAMPION, -OANA s.m. si f. 1. Luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir. 2. Cel care castiga primul loc intr-un campionat; (p. ext.) tara a carei echipa sau concurent a cucerit locul intai intr-o intrecere sportiva internationala. 3. (Fig.) Luptator, aparator principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion].

PRIMA vb. I. intr. A avea intaietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].

CAMPION, -OANA s. m. f. 1. luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir. 2. sportiv, echipa, tara care castiga primul loc intr-o competitie sportiva. 3. (fig.) aparator principal al unei idei, al unei cauze etc. (< it. campione)

intii num.1. Primul, care ocupa primul loc. – 2. (Adj.) Primul, cel mai important, primordial. – 3. (Adv.) In primul rind. – 4. (Adv.) La inceput. – Var. inv. intiniu.Mr. ntińu. Origine obscura. Prima parte a cuvintului pare a fi lat. ante. In general se admite un etimon de tipul *antaneus, metateza de la anteanus, si propeanus (Mussafia, Vokalismus, 141; Densusianu, Rom., XXX, 113; Puscariu, Dacor., IV, 1570; Candrea-Dens., 885; Graur, BL, V, 67; Rosetti, I, 168); insa compunerea lat. pare incerta, cf. REW 493. Este mai curind vorba de un der. vulgar de la antevenire, inlocuit de anteveniens, de tipul *anteveniumintiniu, ca in textele din sec. XVI si astazi in Banat. Der. de la ante iniens (Skok, Rom., L, 517) pare mai putin probabila. Intii se foloseste invariabil ca adv.; ca pron. si adj., se folosesc formele art. intiiul, f. intiia; in aceste cazuri, forma fara art., citata de DAR (clasa intii) este gresita si se datoreaza unei confuzii cu adv. Der. dintii, adv. (de dinainte, mai intii); cel dintii, num. (primul); intiiasi, adj. (prima), rar, se foloseste numai in comp. cu data, format pe baza lui aceeasi; intiietate, s. f. (prioritate, anterioritate, precedenta); intiietor, adj. (inv., precedent, preeminent).

CAROLINA DE NORD (NORTH CAROLINA) [nɔ:θ kærəlainə], stat in E S.U.A.; 136,4 mii km2; 6,6 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Raleigh. Ind. aluminiului. Culturi de tutun (primul loc in S.U.A.), cereale si bumbac. Cresterea animalelor.

CEHO-SLOVACIA, Republica Federativa Ceha si Slovaca, stat in Europa Centrala; 127,9 mii km2; 15,64 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: ceha si slovaca. Cap.: Praga. Orase pr.: Bratislava, Brno, Ostrava, Pizeň, Kosice, Olomouc. Este formata din doua republici federale: Cehia si Slovacia. Impartita in 10 reg. si doua orase autonome. Relieful de podis cuprinde 4/5 din supr. tarii. Trei reg. geografice sint bine conturate: Cehia, Moravia si Slovacia. Cehia cuprinde Pod. Boemiei cu alt. de 350-550 m, incadrat de M-tii Sudeti, Metalici, Padurea Boemiei Sumava, si in E Colinele Moraviei. Moravia, in partea centrala a tarii, este formata din depr. Ostrava (la N) si bazinul Moraviei (in S), culoar de trecere intre Oder si Dunare. Slovacia este predominant muntoasa: Carpatii Mici, Tatra Inalta (vf. Gerlachovka, 2.663 m alt. max. din C.) si Tatra Joasa, Beskizii de Vest si de Est, M-tii Metaliferi ai Slovaciei; in S Slovaciei se afla C. Dunarii si a Tisei. Ape importante: Dunarea (172 km) cu afl. sau Morava, Vah, Hron, apoi Oder si Labe (Elba) cu afl. sai Ohre si Vltava. Lacuri alpine in Tatra. Clima temperat-continentala cu influente oceanice in V. Resurse importante de carbune (mai ales lignit); rezerve mici de de min. de fier, metale neferoase, caolin, uraniu, nisipuri cuartoase s.a. C. are dezvoltata ind. energetica (carbuni 119 mil. t. 1989), a energiei electrice (86,1 miliarde Kw/h, 1989), siderurgica (15,5 mil t. otel si 10,1 mil. t. fonta, 1989), electrotehnica, material feroviar, avioane, autovehicule (279.600 buc., din care 188,4 mii autoturisme, 1989), masini-unelte, instalatii si utilaje ind., produse chimice, ciment (10,9 mil t. 1989); traditie in prod. de portelanuri, ceramica, sticlarie, prelucr. lemnului (creioane), textila, alim. (bere, zahar, carne, lactate), poligrafica, marochinarie, incalt. Terenuri arabile (39 %), pasuni si finete (12,9 %), paduri (36 %). Se cultiva griu (6,4 mil t. 1989), orz (3,55 mil t. 1989), secara, porumb (1 mil t., 1989), sfecla de zahar (6,4 mil. t. 1989), cartofi (3,2 mil. t. 1989), in, hamei, tutun, plante furajere. Pomicultura si viticultura. Crestere intensiva a animalelor: porcine (7,4 mil. capete, 1989), bovine (5,1, il. capete, 1989), ovine (1 mil. capete, 1989), pasari. Cf.: 13,3 mii km (dintre care 3.798 km electrificate, 1988). Cai rutiere non-urbane: 73.112 km (489 km autostrazi, 1989). Cai navigabile interioare: 483 km. Flota fluviala: 615.000 trb (1988). Moneda: 1 koruna (coroana) = 100 haleru. Exporta masini, utilaje si mijloace de transport (c. 60%), produse metalurgice, textile, incalt., bere, produse ceramice, coloranti si importa petrol si gaze naturale, produse chimice, masini si utilaj ind., min. de fier, produse siderurgice s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi celtice, terit. C. a fost ocupat in sec. 1 d. Hr. de triburi germanice: incepind din sec. 5 s-au asezat aici triburi ale slavilor de apus. In 623 a aparut primul stat al acestora (destramat in 658). In sec. 9 s-au pus bazele statului feudal, cunoscut in istorie sub numele statul Marilor Moravi, care a existat pina in anul 906, cind s-a destramat in urma atacurilor triburilor maghiare. In prima jumatate a sec. 11, Slovacia a fost inclusa in componenta statului ungar. Statul ceh, aparut la sfarsitul sec. 9, sub conducerea dinastiei Premysl, a devenit nucleul in jurul caruia s-a constituit, in a doua jumatate a sec. 12, regatul Cehiei (Boemiei), intrat ulterior in componenta „Sfintului Imperiu Roman”. In prima jumatate a sec. 15, in Cehia a avut loc miscarea cunoscuta sub numele de razboaiele husite (1419-1434). In sec. 16-17 Cehia si Slovacia au ajuns in stapinirea Habsburgilor. Infringerea rascoalei antihabsburgice (1618-1620), prolog la Razboiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la pierderea totala a independentei Cehiei (care se bucurase de o oarecare autonomie in statul habsburgic). Lupta popoarelor ceh si slovac pentru independenta, impotriva asupririi feudale, s-a intensificat in sec. 17-19, culminind cu revolutia de la 1848-1849, reprimata cu cruzime. La 14 nov. 1918, dupa infringerea Austro-Ungariei in primul razboi mondial si ca urmare a luptei de eliberare nationala a popoarelor ceh si slovac, s-a format Republica Cehoslovaca independenta (presedinte Tomas Masaryk). In sept. 1938, in urma acordului de la Munchen, C. i-au fost rapite regiunile sudete, iar in nov. 1938 partea de sud a Slovaciei a fost anexata de Ungaria; in mart. 1939 tara a fost ocupata de Germania fascista. Hitleristii au infiintat pe terit. ceh asa numitul „Protectorat al Cehiei si Moraviei”, Slovacia fiind proclamata stat „independent”. In anii celui de-al doilea razboi mondial s-a desfasurat o puternica miscare de rezistenta, culminind cu insurectiile armate din Slovacia (1944) si Praga (1945). In luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, alaturi de armata sovietica au participat si trupele romane. La 9 mai 1945, in urma insurectiei nationale, cu sprijinul armatei sovietice, Praga a fost eliberata de sub ocupatia germana. Edvard Benes (aflat in exil intre 1940 si 1945) a revenit in tara, preluind prerogativele prezidentiale (detinute pina in 1948). In alegerile generale din 1946, partidul comunist s-a plasat pe primul loc (38% din voturi). Guvernul de coalitie, prezidat de C. Gottwald s-a dezagregat prin demisia ministrilor ce s-au opus interventiilor sovietice in politica tarii si a metodelor brutale ale comunistilor. Criza politica a fost solutionata prin actiunile de forta ale partidului comunist, care si-a asigurat controlul puterii („Lovitura de la Praga” din 25 febr. 1948). Regimul comunist s-a caracterizat prin masuri represive, care au avut un larg spectru politic (de la executarea fostului secretar general al partidului comunist, R. Slansky, la arestarea arhiepiscopului de Praga, monseniorul Beran). Dificultatile economice si tensiunile politice au determinat schimbari majore in conducerea de partid si de stat. Noul secretar general al P.C.C., Al Dubcek (ales la 5 ian. 1968) a initiat o politica de reforma („Socialismul cu chip uman”), care a alertat Pactul de la Varsovia. Membrii acestuia, cu exceptia Romaniei, au invadat C. in noaptea de 20/21 aug. 1968 punind capat „Primaverii de la Praga”. La 1 ian. 1969, Republica Socialista Cehoslovaca a devenit stat federal compus din doua republici egale: Republica Socialista Ceha si Republica Socialista Slovaca. Politica represiva si stagnarea economica au provocat mari nemultumiri, care si-au gasit expresia in miscarea contestatara „Carta 77”. In 1989, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a intensificarii nemultumirii poporului au avut loc manifestatii de strada in urma carora regimul comunist a fost inlaturat („revolutia de catifea”, nov. 1989). Alegerile generale din 1990 au fost cistigate in Cehia de Forumul Cetatenesc si in Slovacia de Opinia Publica impotriva Violentei, Vaclav Havel devenind presedintele republicii. Puterea executiva este detinuta de presedinte si un cabinet de ministri, iar cea legislativa de Adunarea Federala. Alegerile parlamentare din 5-6 iun. 1992 au fost castigate de Partidul Democrat Cetatenesc al lui Vaclav Klaus si de Miscarea pentru o Slovacie Democrata a lui Vladimir Meciar. Dupa patru runde de negocieri bilaterale (19-20 iun.) s-a semnat un acord politic care prevede declansarea procesului de separare a Ceho-Slovaciei in doua state independente incepind cu 1 ian. 1993. Presedintele Vaclav Havel, nereusind sa stopeze acest proces de destramare a statului federal, a demisionat la 20 iul. 1992.

CERNEA, Mihail N. (n. 1931, Iasi), sociolog roman. M. coresp. al Acad. (1991). Cercetari de sociologie rurala industriala, antropologie sociala a dezvoltarii („Oamenii pe primul loc: variabile sociologice in proiectele de dezvoltare”, „O metodologie speciala pentru participarea comunitatii la investitiile locale: experienta programului PIDER din Mexic”).

CAMPION, -OANA, campioni, -oane, s. m. si f. 1. Persoana, echipa sau tara care cucereste primul loc intr-un campionat. 2. Fig. Luptator, aparator de frunte al unei cauze. – It. campione.

HOECHST [hochst], concern german al industriei chimice si farmaceutice, fundat in 1863. Are filiale in peste 120 de tari. Se situeaza pe primul loc in lume in productia de medicamente.

INTAI2 num. ord. (cand preceda un substantiv, se folosesc formele hotarate intaiul, intaia). 1) Care preceda pe al doilea; primul. locul ~. Clasa ~. Intaiul pacient.De mana ~ de calitatea cea mai buna; foarte buna. Felul ~ fel de bucate fierbinti, continand mult lichid. Intaiul-nascut copilul nascut inaintea celorlalti copii; primul copil. 2) rar Care este inainte; in frunte (prin importanta sau valoare); care este mai remarcabil. Calitatea ~. /<lat. antaneus

SECUND1 ~da (~zi, ~de) Care urmeaza imediat dupa primul (loc, timp, importanta, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second

prosedere, prosederi, s.f. (inv.) asezare in fata, ocupare a primelor locuri intr-o adunare.

premiu (premii), s. f. – Distinctie, recompensa. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plaseaza pe unul din primele locuri in clasa); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premiera, s. f. (spectacol de inceput), din fr. premiere.

BANDUNG, oras in Indonezia (Java) la SE de Jakarta; 1,63 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Centru turistic. Ind. chimica (prelucr. chininei), electrotehnica, alim., textila, de prelucr. a cauciucului natural. Constr. de avioane. Universitate. Centru de cercetari nucleare (1964). Statiune climaterica. Fundat in 1810. Aici a avut loc prima conferinta a statelor independente din Asia si Africa, in 1955, cu participarea reprezentantilor a 29 de tari cu scopul sprijinirii luptei pentru independenta nationala.

BOTANY BAY [bɔtəni bei], golf. al Oc. Pacific, pe coasta orientala a Australiei (New South Wales), in apropiere de Sydney. Latime max.: 10 km. locul primei vizite a unui european pe continent (J. Cook, apr. 1770).

INCEPUT, inceputuri, s. n. 1. Faptul de a (se) incepe; incepere. 2. Punct de plecare, moment initial; parte care incepe sau cu care se incepe ceva. ◊ loc. adv. De la (bun) inceput = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori intru) inceput = in (sau din) momentul initial; din capul locului, din prima clipa. 3. (Inv.) Obarsie, origine, incepatura. – V. incepe.

FOTOLIU, fotolii, s. n. Scaun mare, de obicei capitonat, cu spatar si rezematori pentru brate. ◊ Fotoliu-pat = fotoliu extensibil care se poate transforma in pat. ♦ loc situat in prima jumatate a unei sali de spectacol. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri intr-o sala de spectacol. [Var.: (rar) fotel s. n.] – Din fr. fauteuil. Cf. pol. fotel.

ORCHESTRA, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentisti care executa impreuna compozitii muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care canta membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei sali de spectacol destinata orchestrantilor, situata intre scena si sala, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri intr-o sala de concert sau, p. ext., in orice sala de spectacol. 3. Spatiu circular in arhitectura teatrelor antice, situat intre avanscena si gradenuri. [Var.: orhestra s. f., (inv.) orchestru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.

prim rang/primul rang loc. adj.

INCEPUT ~uri n. 1) v. A INCEPE. 2) Prima realizare intr-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care incepe sau cu care incepe ceva. ~ul anului.De la ~ din capul locului; din prima clipa. La ~ a) in stadiul initial; b) mai intai; in primul rand. 4) inv. Punct de plecare; obarsie; origine. A marca ~ul scrisului roman. /v. a incepe

FOTOLIU s.n. 1. Scaun mare (capitonat) cu brate si cu spatar; jilt. 2. loc intr-o sala de spectacol situat in fata. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri ale unei sali de concert, (p. ext.) de spectacol. [Pron. -liu, pl. -ii, -uri, var. (pop.) fotel s.n. / < fr. fauteuil].

MATINEU s.n. Spectacol de dimineata; (p. ext.) spectacol care are loc in primele ore ale dupa-amiezii. [Pron. -neu. / < fr. matinee].

FOTOLIU s. n. 1. scaun mare (capitonat) cu brate si spatar. ♦ ~-pat = fotoliu extensibil care se poate transforma in pat. 2. loc intr-o sala de spectacol situat in fata. ♦ ~ de orchestra = loc in primele randuri ale unei sali de concert. (< fr. fauteuil)

FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.

SECUND, -A, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat dupa primul in ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofiter secund (si substantivat, m.) = ofiter care indeplineste functia de adjunct al unui capitan de vas. Arbitru secund (si substantivat, m.) = arbitru care ajuta pe arbitrul principal in conducerea unei competitii sportive. 2. S. n. Voce care acompaniaza o voce prima si care se gaseste pe locul al doilea in executarea unei melodii cantate din gura sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

FOTOLIU ~i n. 1) Scaun mare si comod, cu spatar si cu brate, de obicei capitonat, pentru o singura persoana. 2) fig. Post de conducere. ~ de ministru. 3) loc situat in primele randuri ale unei sali de spectacole. [Sil. -to-liu] /<fr. fauteuil

MATINEU ~e n. 1) Spectacol care are loc in timpul primei jumatati a zilei. 2) Festivitate organizata la gradinita sau la scoala (in prima jumatate a zilei). /<fr. matinee

BERLINA s.f. 1. Trasura in forma de cupeu cu patru locuri (fabricata pentru prima oara la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru usi si patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. berline, cf. it. berlina].

CATACOMBA s.f. Galerie subterana care servea primilor crestini ca loc de refugiu, de cult si de inmormantare; (p. ext.) orice galerie subterana (lunga si ingusta). [Cf. fr. catacombe, it. catacomba].

AFIS s. n. 1. instiintare publica, tiparita, care se fixeaza sau se distribuie in anumite locuri. ♦ cap de ~ = primul nume de pe afisul care anunta un spectacol; actor celebru. 2. gen de arta grafica cu functie mobilizatoare, de informare, de reclama. (< fr. affiche)

CATACOMBA s. f. galerie subterana care servea primilor crestini ca loc de refugiu, de cult si de inmormantare; (p. ext.) galerie subterana (lunga si ingusta). (< fr. catacombe, it. catacomba)

CATASEISM (‹ fr; {s} gr. kata „de sus in jos” + seismos „vibratie”) s. n. Unda longitudinala, rarefiata a unui cutremur, la care prima deplasare are loc din exteriorul regiunii epicentrale spre epicentru. Este provocat de prabusirea spre interior a peretilor unei cavitati.

COMANESTI, oras in jud. Bacau, in aval de confl. riului Asau cu Trotus; 25.144 loc. (1991). Expl. carbonifere (primele din 1828). Termocentrala. Combinat pentru industrializarea lemnului (mobila curbata, placaj, cherestea); produse alim. Declarat oras in 1952.

CATACOMBA, catacombe, s. f. Galerie subterana, naturala sau artificiala, care servea primilor crestini drept refugiu, loc de cult si de inmormantare; p. gener. orice subterana in forma de coridor lung si ingust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.

INTAIASI num. ord. f. (In loc. adv.) Intaiasi data = prima data, intaia data. [Pr.: -ta-iasi] – Intaia + si.

MATINEU, matinee, s. n. 1. Spectacol care are loc dimineata sau in primele ore ale dupa-amiezii. 2. (Inv.) Rochie de casa pe care o purtau femeile dimineata. – Din fr. matinee.

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

EXPOZITIE s.f. 1. Expunere publica de opere de arta, de produse industriale, agricole etc. ♦ Spatiu amenajat special in acest scop. 2. prima parte a unei opere literare, in care autorul face cunoscute subiectul, personajele, locul actiunii etc. 3. (Muz.) prima sectiune a unei sonate sau a unei fugi, continand expunerea materialului tematic principal. 4. Premisa majora a unui silogism. [Gen. -iei, var. expozitiune s.f. / cf. fr. exposition, lat. expositio].

MATINEU s. n. spectacol care are loc dimineata sau in primele ore ale dupa-amiezii. (< fr. matinee)

PROTOTIP s. n. 1. model, tipul original dupa care se realizeaza ceva. ◊ (tehn.) primul exemplar dintr-un loc de produse ce urmeaza a fi fabricate in serie. 2. exemplar-tip, model desavarsit. (< fr. prototype, germ. Prototyp)

BITINIA (BITHYNIA), reg. in NV Asiei Mici. Satrapie persana si apoi regat elenistic (sec. 3-1 i. Hr.). B. a devenit in 74 i. Hr. prov. romana. La Niceea, in B. a avut loc in 325 d. Hr. primul conciliu al bisericii crestine care si-a fixat dogmele, ramase valabile pina astazi.

BIRSESTI, com. in jud. Vrancea; 3.837 loc. (1991). Asezare dacica din prima epoca a fierului (sec. 7-6 i. Hr.).

CHAMONIX-MONT BLANC [samoni mo blã], localit. in E Frantei, la poalele Alpilor Savoiei; 9,3 mii loc. (1982). Mare centru de sporturi de iarna. locul de desfasurare a primei olimpiade de iarna (1924).

RECENSAMANT (dupa fr. recensement) s. n. Forma speciala de inregistrare statistica de mare amploare, de obicei periodica si exhaustiva, in care culegerea datelor despre fenomenele supuse observarii se face direct de catre observatorii speciali trimisi la fata locului. ◊ Recensamantul populatiei = r. al carui scop il constituie stabilirea pe intreg teritoriul unei tari, la un moment dat, dupa un program unitar, dupa principalele sale caracteristici demografice, economice, religioase si social-culturale; s*x, varsta, stare civila, nationalitate, nivel de instruire, ocupatie, ramura de activitate etc. Adesea se realizeaza concomitent si un r. al locuintelor. In epoca moderna primele r. au avut loc in S.U.A. (1790), Franta si Marea Britanie (1801). In Principatele Unite prima incercare de r. dateaza din 1859, din initiativa domnitorului I. Al. Cuza. R. in Romania au avut loc in anii: 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.

TAMADUIRE, tamaduiri, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) tamadui si rezultatul ei; tamaduiala. ♦ Izvorul tamaduirii = a) sarbatoare bisericeasca crestina tinuta in prima vineri dupa Pasti; b) loc cu ape de baut sau de scaldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tamadui.

PRECADERE s. f. Intaietate, prioritate, preferinta acordata unei persoane, unei probleme etc. ◊ loc. adv. Cu precadere = in primul rand, inainte de orice; mai ales, in (mod) special, indeosebi, de preferinta. – Pre1- + cadere.

MIERE s. f. Substanta semilichida, galbuie, dulce si aromata, foarte bogata in zaharuri, vitamine si enzime, culeasa si produsa de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima luna din viata conjugala. ◊ loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) planta erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau rosii (Pulmonaria officinalis); b) sambovina. – Lat. mel.

BAZILICA s. f. 1. edificiu public roman de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit prin siruri de coloane, care servea ca loc de judecata, bursa comerciala sau loc de adunari. ◊ biserica din primele secole ale crestinismului, dupa planul bazilicilor romane. 2. biserica catolica de mari proportii. (< lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

BEIDAUD, com. in jud. Tulcea; 1.653 loc. (1991). Importanta cetate fortificata din prima epoca a fierului (sec. 9-7 i. Hr.).

CATACOMBA, catacombe, s. f. Galerie subterana care servea primilor crestini drept refugiu, drept loc de cult si de inmormantare; p. ext. orice subterana in forma de coridor lung si ingust. – Fr. catacombe (lat. lit. catacumba).

SNOW-BOARD [snoubɔ:d] (cuv. engl. „plansa de zapada”) s. n. Varianta a schiului pe zapada practicata pe o placa speciala, inventata in 1973 de sportivul american Mike Doyle. Probele clasice sunt slalomul, inclusiv cel paralel si acrobatic („halfpipe”) – sarituri si figuri libere. prima competitie olimpica a avut loc in 1998.

PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

TOPO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „loc”, „regiune”. [Var. top-. / < fr., it. topo-, cf. gr. topos].

RUSANESTI 1. Lac de acumulare realizat pe cursul inf. al Oltului, in arealul com. Rusanesti, dat in folosinta in 1989. 2. Com. in jud. Olt., situata in C. Romanati, pe dr. Oltului; 4.978 loc. (2005). Hidrocentrala cu patru grupuri energetice (primul dat in exploatare in 1989, iar cel de-al patrulea la 20 mart. 1992), cu o putere instalata totala de 53 MW. Pana la 17 febr. 1968, com. R. s-a numit Rusanestii de Jos. In satul R. se afla biserica Adormirii Maicii Domnului (sec. 19), iar in satul Jieni, biserica de lemn Sf. Ioan Botezatorul (sec. 18), adusa aici in 1836 din jud. Teleorman.

ODO (EUDES) de Bayeux (c. 1036-1097), episcop de Bayeux (1049). Frate vitreg al lui William Cuceritorul. Participant la lupta de la Hastings (1066), dupa care a primit ca apanaj ducatul de Kent. A guvernat tara in timpul absentei regelui ca un tiran, atragandu-si ostilitatea marilor feudali, condusi de nepotul sau William II Rufus (1088). A murit pe drumul catre locul de adunare a participantilor la prima Cruciada.

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara (si adesea neconforma cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ loc. adv. In aparenta = dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a reusi sa dea unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda o realitate neplacuta. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

MORMOloc, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.

START ~uri n. 1) loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma

SUBSTITUT s.m. 1. Cel care tine locul titularului. ◊ (In trecut) Substitut de procuror = primul grad in ierarhia judecatoreasca a parchetului; magistrat avand acest grad; substitut de comisar regal = magistrat intr-un tribunal militar care tinea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce tine locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care inlocuieste un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus].

PROFAZA s.f. (Biol.) primul stadiu al mitozei, in care are loc formarea cromozomilor. [< fr. prophase, cf. gr. pro – inainte, phasis – faza].

URANIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se gaseste in natura, mai ales in pleblenda. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomica 238, 235 si 234. Se intrebuinteaza ca material fisionabil in reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, in pilele atomice pentru obtinerea elementelor transuranice, precum si la datari in arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth in 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperita in 1896 de catre fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reactie de fisiune nucleara a avut loc in 1938.

SANTIAGO DE CUBA, oras in extrenitatea SE a Cubei, situat pe tarmul golfului omonim al M. Caraibilor, la poalele Sierrei Maestra, la 80 km v de Guantanamo si 765 km SE de Havana; centrul ad-tiv al provinciei omonime; 441,5 mii loc. (2002), al doilea oras ca marime al tarii. Port comercial prin care se exporta min. de cupru, de fier si de mangan, zahar, rom, tutun, fructe s.a. Centru minier (cupru, fier, mangan) si agricol. Rafinarie de petrol. Santier naval. Ind. metalurgica, chimica, textila, a mat. de constr. (ciment), de prelucr. a tutunului si alim. (zahar, rom). Statiune balneara. Universitatea Oriente (1947). Catedrala in stil colonial (1522). Biserica San Francisco (sec. 16) si fortareata Castillo del Morro, declarata (in 1997) in Patrimoniul cultural universal. Fundat in 1514 de Diego Velasquez de Cuellar (primul guvernator al Cubei) pe un alt loc, situat la cativa km de vatra actuala, care dateaza din 1522. Capitala Cubei pana in 1589.

INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim2. Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai.loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

CATACOMBA ~e f. 1) (la primii crestini) Galerie subterana naturala care servea drept loc de refugiu, de cult sau de inmormantare. 2) Orice fel de galerie cu ramificatii lungi si inguste. [G.-D. catacombei] /<fr. catacombe, lat. catacumba

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara, vizibila si adeseori inselatoare a unui lucru, a unei fiinte sau a unui fenomen. ◊ loc. adv. In aparenta = judecand dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda un rau launtric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

CAPORETTO, localit. pe riul Isonzo, unde a avut loc o operatiune militara de anvergura in timpul primului razboi mondial (24 oct.-26 dec. 1917), in care armatele austro-germane au infrint trupele italiene, provocindu-le mari pierderi in oameni si materiale („dezastrul de la Caporetto”). Azi Kobarid (Slovenia).

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual crestin de primire a cuiva printre credinciosii bisericii, insotit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activa la o lupta. 2. Apa folosita pentru savarsirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasma a credinciosilor si a caselor lor de catre preot, cu prilejul unor slujbe sau sarbatori bisericesti. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apa a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

PRO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „inainte”; „pentru”; „in loc de”; „in caz de”. 2. „anterior”, „prioritar” (in timp si in spatiu). [< fr., it. pro-, cf. lat. pro – care sta inainte, in locul lui, gr. pro – inainte; in favoarea].

locO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la un) loc”, „in locul”. [< fr. loco-, cf. lat. locus].

PLASMOGAMIE s. f. prima faza a procesului de fecundatie, in care are loc fuzionarea citoplasmelor celor doi gameti. (< fr. plasmogamie)

PROFAZA s. f. prima faza a meiozei sau mitozei, in care are loc formarea cromozomilor. (< fr. prophase)

ALGECIRAS (ALEGESIRAS [alheθiras]), oras in S Spaniei (Andaluzia), port la M. Mediterana; 96,9 mii loc. (1987). Export de piei, pluta, spirt si roci de constr. Pescuit. primul oras spaniol cucerit de arabi (711). In 1906 a avut loc aici o conferinta internationala, care a rezolvat in favoarea Frantei si Spaniei rivalitatea franco-germana pentru stapinirea Marocului. Conferinta de la A. marcheaza incheierea primei crize marocane.

SARNATH, sit arheologic si loc de pelerinaj situat in N Indiei (statul Uttar Pradesh), la 6 km de Varansi (Benares). Este considerat unul dintre locurile sacre ale budismului, aici rostind, potrivit traditiei, Buddha prima sa predica. Numeroase manastiri si stupa budiste din sec. 3 i. Hr.sec. 6 d. Hr. adapostesc statui dintre cele mai reprezentative pentru arta budista din India. Distrus de cuceritorii islamici in 1194. Capitelul coloanei lui Asoka de la S (sec. 3 i. Hr.) a devenit, dupa proclamarea independentei Indiei, stema nationala a statului.

SALBATICIE, salbaticii, s. f. 1. Stare in care se afla animalele salbatice; p. ext. insusire a ceea ce este salbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; fapta de om salbatic, crud, brutal. ◊ loc. adv. Cu salbaticie = fioros, salbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mana omului. 3. loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singuratate. ♦ Timiditate, sfiosenie. 5. prima perioada din istoria societatii primitive, care incepe o data cu constituirea aspectului actual al omului si cu aparitia limbajului articulat. 6. Stare de inapoiere, lipsa de civilizatie; primitivism. ♦ loc unde nu a patruns civilizatia. [Var.: (pop.) salbatacie s. f.] – Salbatic + suf. -ie.

REVELION s.n. Noaptea care preceda prima zi a unui an nou; petrecere, serbare care are loc in aceasta noapte. [Pron. -li-on, var. reveion s.n. / < fr. reveillon].

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

ARHEOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramura specializata a stiintei istorice, avind ca obiect colectarea, ordonarea si interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoasterea istoriei (preistoriei) si a civilizatiilor antice in lipsa stirilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sint: practice (de descoperire pe teren) si teoretice (de ordonare si interpretare a materialului descoperit). A. ca stiinta s-a constituit in sec. 17, cind s-a trecut la o cercetare sistematica si la interpretarea vestigiilor antice ca marturii sau argumente in sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. In sec. 18 are loc explorarea sistematica a unor vechi centre antice, creindu-se primele santiere si scoli arheologice nationale. primele sapaturi arheologice sistematice de pe terit. Romaniei s-au facut in sec. 19, creatorul scolii nationale de arheologie fiind. V. Parvan.

HAARLEM [ha:rlem], oras in V Olandei, la 7 km E de tarmul Marii Nordului, la 19 km V de Amsterdam; 150,2 mii loc. (1994). Nod de comunicatii. Renumit centru floricol (lalele) inca din prima jumatate a sec. 17. Metalurgie, constr. navale; echipament electronic; masini de transport. Ind. chimica (cauciuc sintetic), textila si alim. Parfumuri. Grote Kerk (fosta biserica St. Bavo, sec. 14-15), primarie (sec. 13, cu adaugiri din sec. 17). Important centru al picturii flamande. Muzeul „Frans Hals”. Mentionat documentar in sec. 10, a devenit resedinta contilor de Holland (sec. 12).

AUDITIE, auditii, s. f. 1. Faptul de a audia muzica; manifestare muzicala de amploare mai redusa decat concertul. ◊ loc. adj. si adv. In prima auditie = (care se executa) pentru prima data in fata publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simtul auditiv. 3. (Rad.) Receptionare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

AL DOILEA a doua num. ord. Care acupa locul indicat de numarul doi in ordinea numararii; care vine dupa primul. Randul ~. /doi + le + a

RANG ~uri n. 1) Treapta intr-o ierarhie (administrativa, diplomatica sau militara) dupa importanta functiei. ◊ De prim ~ de categoria sau de calitatea intai. 2) mat. Numar care arata locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. /<fr. rang

VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

AFIS s.n. 1. Instiintare publica, tiparita (uneori si desenata), care se fixeaza sau se distribuie in anumite locuri cu scopul de a anunta anumite lucruri. ◊ Cap de afis = primul nume de pe afisul care anunta un spectacol; actor de vaza. 2. Gen de arta grafica folosita pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -se, -suri. / < fr. affiche].

APPLETON [æpltən], oras in N S.U.A. (Wisconsin), linga L. Michigan; 312,9 mii loc. (1988, cu suburbiile). Ind. celulozei si hirtiei, prod. farmaceutice si alim. prima hidrocentrala din S.U.A. (1882). Universitatea Lawrence (1847).

CENAD, com. in jud. Timis; 3.943 loc. (1991). Centru pomicol. Statie de c. f. Vestigii neolitice, din epoca fierului, romana (sec. 2-4) si din perioada migratiilor (sec. 6-12). Pe locul actualei comune a existat in sec. 10-11 asezarea Morisena, mnetionata pentru prima data la c. 1030 (urba Morisena), ca resedinta a lui Ahtum. Se pastreaza vestigiile cetatii Morisena si ale manastirii Sf. Ioan Botezatorul (existenta inainte de 1002).

A FORTIORI loc. adv., loc. adj. Mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat pentru un caz se extinde la alt caz, care, fiind o subclasa a primului, prezinta tot atatea sau mai multe temeiuri. [Pr.: -ti-o-] – loc. lat.

ACTIUM, denumire romana a orasului si promontoriului Arta din V Greciei. Aici a avut loc batalia navala dintre Octavian August si Marc Antoniu incheiata cu victoria primului (31 i. Hr.).

BREAZA 1. Oras in jud. Prahova, situat in zona subcarpatica, pe valea Prahovei, la 43 km de Ploiesti, la 380-450 m alt.; 19.142 loc. (1991). Expl. de marno-calcare (Gura Beliei), marne, argile si balast. Fabrici de var, caramida si gips. Constr. de elemente de precizie (injectoare, distribuitoare, elemente de supape). Panificatie. Produse de artizanat. Statiune climaterica. Biserica (1777), case din sec. 18-19. Muzeu etnografic. prima atestare documentara dateaza din 1510. Declarat oras in 1952. 2. Com. in jud. Buzau; 3.705 loc. (1991). 3. Com. in jud. Mures; 2.530 loc. (1991). 4. Com. in jud. Suceava, pe riul Moldova; 1.848 loc. (1991). Prelucr. lemnului.

OAK RIDGE [ouk ridʒ], oras in partea de ESE a S.U.A. (Tennessee), situat pe platoul Cumberland, pe raul Clinch, la 27 km VNV de Knoxville; 27,4 mii loc. (2000). Aici a fost construit (1942-1943) un laborator de cercetari nucleare pentru realizarea primei bombe atomice (proiectul „Manhattan”). Dezafectat in 1948; o parte a laboratorului a fost transformata in muzeu al energiei atomice, iar o parte a devenit institut de studii si cercetari nucleare pentru utilizarea pasnica a energiei atomice (radioizotopi pentru medicina si biologie, instrumente nucleare etc.).

MARSTON MOOR [mai:stən muə], localitate in V Angliei. locul Bataliei dintre trupele lui Cromwell si armata regalista, soldata cu victoria primului (2 iul. 1644). A reprezentat momentul de cotitura in mersul razboiului.

TEZA, teze, s. f. 1. Afirmatie expusa si sustinuta intr-o discutie; idee principala dezvoltata si demonstrata intr-o opera, intr-o cuvantare etc. ◊ loc. adv. (Inv.) In teza generala = in general. ♦ (Fil.) Idee, propozitie care formeaza primul termen al unei antonimii (in filozofiile rationaliste de tip kantian) sau al unei contradictii de tip dialectic (in filozofiile hegeliana si marxista). 2. Lucrare scrisa, facuta de elevi in clasa sub supravegherea profesorului, la sfarsitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teza de licenta (sau doctorat) = lucrare stiintifica prezentata de un candidat pentru obtinerea titlului de licentiat (sau de doctor in stiinte). – Din fr. these, lat. thesis.

DESCHIDERE ~i f. 1) v. A DES-CHIDE si A SE DESCHIDE. 2) loc liber lasat intr-un perete (in vederea iluminarii, aerisirii etc.). ◊ In ~ in primul meci dintr-un cuplaj sportiv. 3) tehn. (la uneltele de prindere sau de fixare) Distanta dintre falci. ~ea clestelui. 4): ~ geologica aparitie la suprafata a rocilor din structura geologica a subsolului unei regiuni. 5): Lucrari de ~ totalitate a lucrarilor miniere efectuate in vederea punerii in exploatare a unui zacamint. /v. a (se) deschide

EXPOZITIUNE s. f. prima parte a unei opere literare, in care autorul face cunoscut subiectul, personajele, locul actiunii etc. (< fr. exposition)

luni s. f.prima zi a saptaminii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, in loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Puscariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948.

BILOXI, oras in S S.U.A. (Mississippi), port la G. Mexic; 196,9 mii loc. (1984, cu suburbiile). Nod rutier. Santiere navale. Utilaj petrolier. Ind. chim. si alim. prima asezare a colonistilor in valea fl. Mississippi (1699).

BOTOSANA, com. in jud. Suceava; 4.876 loc. (1991). Vestigii apartinind populatiei trace de la sfirsitul epocii bronzului (cultura Noua) si prima epoca a fierului (sec. 9 i. Hr.); o asezare geto-dacica din sec. 2 i.Hr.-2 d. Hr., precum si o importanta asezare a populatiei daco-romane din sec. 5-7.

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual crestin de primire a cuiva printre credinciosii bisericii, atribuindu-se celui botezat si un nume; p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Nume de botez = prenume. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activa la o lupta. 2. Apa folosita pentru savarsirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasma a credinciosilor si a caselor lor de catre preot, cu prilejul unor slujbe sau sarbatori bisericesti. – Postverbal al lui boteza.

CERNAUTI, oras in Ucraina (C.S.I.), pe Prut; 257 mii loc. (1989). Ind. textila, chim., alim., de prelucr. a lemnului. Universitate (1875). Atestat documentar, pentru prima oara, ca punct de vama in 1408. La vadul de la C., Stefan cel Mare a infrint resturile armatei polone invinse in lupta de la Codrul Cosminului (1497). In evul mediu, la C. a existat o puternica cetate (Tetin sau Tetina, astazi in ruine). In 1775 C. a fost cedat, impreuna cu Bucovina, de turci Austriei, in stapinirea careia s-a aflat pina in 1918 cind s-a unit cu Romania. In 1940 in urma notelor ultimative sovietice guvernul roman a fost silit sa-l cedeze U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat la U.R.S.S. Monumente: bisericile Sf. Nicolae, ctitorie a familiei Stroescu (1607) si Adormirii, citorita de Nicolae Mavrocordat (inceputul sec. 17), biserica si resedinta mitropiltana (sec. 19).

HALBAN [albã], Hans (1877-1964), fizician francez de origine austriaca. A descoperit (1939), impreuna cu Fr. Joliot-Curie si L. Kowarski, emisia de neutroni care are loc in timpul fisiunii uraniului. Impreuna cu L. Kowarski, a participat la construirea primului (1947) si a celui de-al doilea (1952) reactor nuclear pe baza de apa grea.

primul ~a (~ii,~ele) num. ord. si substantival (in opozitie cu ultimul) Care ocupa locul indicat in ordinea numararii de numarul unu; cu care se incepe enumerarea; care precede pe al doilea; intai. ◊ In ~ rand intai de toate. /<lat. primus

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

PRIMUS INTER PARES loc. s. (cu referire la cel mai inzestrat sau mai onorat intr-un grup) primul intre egali. (< lat. primus inter pares)

POLE POSITION [poul pəziʃn] (loc. engl.) expr. engl. (In cursele de automobilism) Pozitie de plecare a pilotului, din prima linie, in partea interioara a pistei, avantajoasa in debutul cursei. Se realizeaza prin obtinerea celui mai bun timp, pe o tura a circuitului.

PROBABILITATE ~ati f. 1) Caracter probabil. ◊ Dupa toate ~atile dupa cat se pare. 2) mat. Caracteristica numerica a gradului posibilitatii de realizare a unui eveniment sau fenomen. ◊ Teoria ~atilor ramura a matematicii care, dupa probabilitatile unor evenimente intamplatoare, permite aflarea probabilitatilor altor evenimente intamplatoare, legate de primele. Calculul ~atilor calcul matematic care da posibilitatea sa se afirme daca un eveniment va avea loc sau nu, in functie de alte evenimente cunoscute. /<fr. probabilite, lat. probabilitas, ~atis

TRIOLET s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se executa intr-o singura bataie, in loc de doua note. 2. Poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, alcatuita din opt versuri, dintre care primul, al patrulea si al saptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioleta s.f. / < fr. triolet].

BUZIAS, oras in jud. Timis, la 34 km SE de Timisoara; 7.610 loc. (1991). Fabrica de incalt. si de conf.; produse alim. (panificatie, preparate din lapte). Veche statiune balneara (primele stabilimente au fost construite in 1819) cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, clorusodice folosite in special pentru tratarea afectiunilor c*************e. Imbuteliere de ape minerale. Atestat documentar din 1320. Declarat oras in 1956.

TOT2 adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat.~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi.~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

PRACTICA, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutina. 2. Activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ◊ loc. adv. In practica = in mod concret, in realitate. ◊ Expr. A pune in practica = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte. 4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etc., un student sau un elev. Practica de productie. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

REDUCERE, reduceri, s. f. 1. Actiunea de a reduce si rezultalul ei. ♦ Micsorare, scadere, diminuare. 2. (Med.) Metoda ortopedica prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reductie. 3. Operatie logica care consta in probarea validitatii modurilor silogistice, pornind de la considerentul ca numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmand ca validitalea celorlalte moduri sa fie probata. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevarului unei teze prin aratarea faptului ca teza contrara este falsa. – V. reduce.

SABAT s. n. 1. sambata, ultima zi a saptamanii la mozaici si la unii sectanti crestini, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului. ◊ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii; ◊ (fig.) harmalaie, zarva. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)

BOLINTIN-VALE, com. in jud. Giurgiu, pe stg. Argesului, la 25 km V de Bucuresti; 12.082 loc. (1991). Ateliere de conf. metalice, tricotaje, reparatii auto, tabacarie. Complex de valorificare si industrializare a legumelor si fructelor. prima atestare documentara dateaza din perioada 1426-1450. Biserica (1832, cu refaceri ulterioare), conacul Balaceanu, monumentul funerar al lui D. Bolintineanu, realizat de C. Storck. Declarat oras in 1989.

CETATEA DE BALTA, com. in jud. Alba, pe Tirnava Mica; 3.406 loc. (1991). Expl. de gaze naturale si argile. Prefabricate din beton. Statie de c. f. Veche cetate, mentionata pentru prima oara in 1204; biserica reformata (sec. 13-15); castel construit in anii 1615-1624, refacut in sec. 18. Impreuna cu terit. inconjurator, a constituit, incepind din 1489, pina in timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu, un apanaj al domnilor Moldovei.

CALITATE, calitati, s. f. 1. Totalitatea insusirilor esentiale care determina un fenomen si care, schimbandu-se prin salturi in urma acumularilor cantitative, dau nastere altui fenomen cu trasaturi esentiale superioare primului. 2. Insusire (buna sau rea), fel de a fi (bun sau rau); (prin restrictie) caracteristica pozitiva, insusire buna. ◊ loc. adj. De calitate = de calitate buna, de valoare. 3. Pozitie, situatie, titlu care confera un drept. ◊ loc. conj. In calitate de... = cu dreptul de..., ca..., fiind... – Fr. qualite (lat. lit. qualitas, -atis).

PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. ◊ Patrie-mama (sau -muma) = tara din care s-a desprins o alta tara, o provincie etc., care este legata de prima prin unitate nationala, de limba, cultura, etc. ♦ Orasul, satul, regiunea in care s-a nascut cineva; pamant natal, loc de bastina. ♦ Tara in care cineva se stabileste definitiv, fara sa-i apartina ca origine, dar fiind recunoscut ca cetatean al ei. ♦ loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul si al treilea. ◊ loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul, pe urma. (Pop.) De-al doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanta secundara. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.

BAYAMON, oras in N ins. Puerto Rico (S.U.A.), la S de San Juan; 202,5 mii loc. (1984). Ind. sticlei si hirtiei. Rafinarie de petrol. Centru al unei zone agricole (cafea, fructe, tutun, trestie de zahar). primul oras al ins. colonizat de spanioli.

PARGUIALA, parguieli, s. f. prima faza de coacere a fructelor, cand acestea incep sa-si schimbe culoarea si cand creste continutul lor in zahar. ◊ loc. vb. A da in parguiala = a incepe sa se coaca. [Pr.: -gu-ia-] – Pargui + suf. -eala.

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

ESTRU s.m. (zool.) insecta de marimea unei albine, ale carei larve traiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. faza a ciclului s****l la mamifere, in care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioada a rutului la animale. 3. (fig.) dorinta, capriciu, pornire avantata. // (in forma estro-) element prim de compunere savanta cu semnificatia „excitatie”, „incitatie”, „rut”. [pl. (s.m.) estri, (s.n.) estre. scris si oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – taun]

CHITILA, com. in Sectorul Agricol Ilfov; 10.517 loc. (1991). Expl. de argile. Constr. metalice; mat. de constr. (prefabricate din beton, caramida). Statie de c. f. Aici a functionat prima fabrica de zahar din Romania (1875).

DUMINICA, duminici, s. f. Ultima zi a saptamanii, folosita de obicei ca zi de repaus legal. ◊ loc. adj. De duminica = (despre haine) care se poarta in zilele de sarbatoare; care este de calitate (mai) buna. ♦ (Adverbial) In prima duminica urmatoare zilei in care ne aflam; (art.) in fiecare duminica. [Var.: dumineca s. f.] – Lat. [dies]dominica.

COCHIN, oras in SV Indiei (Kerala), pe Coasta Malabar, port la M. Arabiei; 685,8 mii loc. (1981, cu suburbiile). Rafinarie de petrol. Santier de constr. navale. Ind. textila si alim. Factorie portugheza intemeiata de Vasco da Gama (1502), apoi primul fort european in India (1503) construit de navigatorul A. a Albuquerque. Ocupat de englezi (1635-1663, 1795-1947).

LUX2, (rar) luxuri, s. n. Nivel de viata excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganta, somptuozitate, splendoare. ◊ loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezinta un lucru de prima necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioara, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioara si de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existenta fastuoasa, foarte costisitoare; spec. a se imbraca extrem de elegant si de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

PARTER s. n. 1. parte a unei cladiri, la nivelul solului; ansamblul incaperilor din aceasta parte a cladirii. ◊ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. parte a unei sali de spectacol intre scena si fundul salii. ◊ totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. parte a unei gradini sau a unui parc in care se cultiva flori. (< fr. parterre, (1) germ. Parterre)

ROCKFELLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din primul Razboi Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de Arta Moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.

SANTA BARBARA, oras in S.U.A. (SV Californiei); 89,5 mii loc. (2000), situat pe tarmul str. Santa Barbara (care desparte litoralul Californiei de ins. S.B. din arh. Channel). Statiune balneara. Universitate (1946). Vizitat pentru prima data de Sebastian Vizcaino (1602). Intemeiat in 1782 de spanioli, oras din 1850.

RANG, ranguri s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie administrativa, bisericeasca, militara sau diplomatica dupa criteriul importantei, functiei etc.; treapta intr-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul intai (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul intai (sau al doilea etc.) 2. Numar care indica locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. 3. (Frantuzism inv.) Sir de persoane. – Din fr. rang.

PARTER s.n. 1. Parte a unei cladiri situata la nivelul solului; ansamblul incaperilor din aceasta parte a cladirii. ♦ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei sali de spectacol cuprinsa intre scena si fundul salii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. Parte a unei gradini sau a unui parc in care se cultiva flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre].

SUBSTITUI vb. IV. tr., refl. A (se) situa in locul altuia; a inlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoana care sa primeasca donatia sau sa mosteneasca averea in lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substitui si -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].

jilav (jilava), adj.1. Umed, reavan. – 2. (Banat) Puternic, zdravan. Bg. zilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. zilav „gros” si ambele din sl. zila „vena” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicatia din DAR, conform careia cuvintul este putin folosit in Munt., nu este exacta. Pe de alta parte, jilav nu-l substituie pe umed, intrucit primul cuvint contine ideea de „imbibat, patruns de umezeala pe toate partile”. Der. din bg. vlazen „umed” (Conev 37) este gresita. Der. jilava, s. f. (loc umed); jilavie, s. f. (umezeala); jilavi, vb. (a imbiba, a umezi); jilaveala, s. f. (umezeala); jilavete (var. jiloveata), s. f. (bita, par), in Banat, din al doilea sens al lui jilav.

AGNITA, oras in jud. Sibiu, pe valea Hirtibaciului; 13. 798 loc. (1991). Ind. piel. si incalt., textila (conf. si tricotaje) si alim. Fabrica de masini de cusut si tricotat. Statie de c. f. Mentionat documentar pentru prima oara, in 1280. Declarat oras in 1950. Fortificatie taraneasca din sec. 13, amplificata succesiv pina in sec. 17; biserica (sec. 15 cu transformari ulterioare). Muzeu.

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

CUMANA, oras in NE Venezuelei, port la M. Caraibilor, centru ad-tiv al statului Sucre; 227,4 mii loc. (1989). Aeroport. Ind. tutunului, textila si alim. Export de tutun, cacao, cafea, peste, produse textile. Universitate. Fundat in 1520 de B. de Las Casas, ca una dintre primele asezari din America de Sud.

TEATRU s.n. I. 1. Cladire special construita pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentatie. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. II. loc unde se petrece, unde se desfasoara o intamplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta. // (In forma teatro-; scris si theatro-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) arta dramatica”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. theatre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

SCALA, LA ~ (Teatro alla Scala), cel mai insemnat teatru de opera italian, infiintat la Milano in 1776-1778 pe locul fostei bazilici Santa Maria alla Scala, dupa planurile lui G. Piermarini. Aici s-au reprezentat in premiera opere ale marilor maestri italieni (Rossini, Bellini, Donizetti si Verdi). prima reprezentatie in 1778 cu o opera a lui A. Salieri, „Europa riconosciuta”. Pe scena sa au evoluat cei ma mari cantareti ai lumii, printre care si cantaretii romani Hariclea Darclee, Elena Teodorini, G. Gabrielescu, Nicolae Herlea s.a. Dintre dirijori: A. Toscanini, care a condus multa vreme orchestra teatrului, si romanul I. Perlea.

PERPETUUM MOBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil sa functioneze neincetat, efectuand lucru mecanic sau producand energie, fara sa primeasca energie din exterior sau consumand numai din energia termica a unui singur corp, fara a se afla in contact si cu un alt corp mai rece decat primul. 2. Denumire data unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcatuite din note scurte si de valoare egala, a caror succesiune repetata lasa impresia unei miscari continue. – loc. lat.

BOCSA 1. Oras in jud. Caras-Severin, la poalele M-tilor Dognecea, pe Birzava; 22.520 loc. (1991). Constr. metalice grele (poduri rulante, macarale turn si portuare), de utilaj metalurgic, minier si agricol si de piese auto. Morarit, panificatie, subproduse de abator; cherestea. S-a format ca oras in 1960 prin unirea localit. Bocsa Romana si Bocsa Vasiovei (sau Montana). prima mentiune documentara a com. Bocsa Romana dateaza din 1349, iar a doua din 1534 cind apare sub forma castrum Bokcha. Ruinele cetatii Cuiesti (sec. 14, distrusa in 1658). 2. Com. in jud. Salaj; 3.721 loc. (1991). Casa memoriala „Simion Barnutiu”.

KARLOWITZ (CARLOWITZ [karlovits]; SREMSKI KARLOVICI), oras in Iugoslavia (Serbia), pe Dunare, la SE de Novi Sad; 7,4 mii loc. (1991). Aici a avut loc congresul de pace (1698-1699) care a pus capat razboiului dintre „Liga Sfanta” (Rusia, Austria, Venetia si Polonia) si Imp. Otoman. Prin tratatul incheiat de Polonia cu Imp. Otoman (16 ian. 1699), prima obtinea o parte din Ucraina apuseana si Podolia, iar, prin tratatul incheiat de Austria si Venetia cu Imp. Otoman (26 ian. 1699), Habsburgilor le erau recunoscute teritoriile cucerite in timpul razboiului (centrul Ungariei, Transilvania, aproape intreaga Slavonie s.a.), Venetia primind Morea si recunoscandu-i-se stapanirea asupra unor cetati din Dalmatia. Rusia a incheiat un armistitiu pe doi ani, care a fost inlocuit cu Tratatul de Pace de la Constantinopol (1700). Tratatele de pace de la K., consemnau inceputul retragerii turcilor otomani din Europa.

RAFOV, com. in jud. Prahova, situata in C. Ploiestiului, pe dr. vaii Teleajenului si pe raul Ghighiu; 5.493 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul R.). In martie 1857, la R. a fost pusa in functiune o rafinarie de petrol, cu o capacitate de 2.700 t pe an (printre primele din lume), conceputa de Alexe Marin, Theodor Mehedinteanu si Adolf Steege. In satul R. se afla Curtea Domneasca a lui Stefan Cantacuzino (1714-1715), conacul lui Costache Cantacuzino (prima jumatate a sec. 18) si biserica Sf. Nicolae (1742, cu picturi din 1748), iar in satul Goga, biserica Sf. Nicolae (1776, restaurata in 1866).

TOT4 toata (toti, toate) pron. nehot. Intreg ansamblul; din care nu lipseste nimic. ~ poporul.Toate ca toate cele de pana acum mai pot fi tolerate. Inainte de toate in primul rand; pe primul plan. Cu toate ca macar ca; desi. Cu ~ul a) in total; b) in intregime; complet. De ~ a) in intregime; cu desavarsire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; impreuna cu. Asta-i (sau atata-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus

POST2 s. n. 1. loc in care se exercita o anumita activitate; functie, slujba. 2. loc in care se gaseste un planton, o santinela (in timpul garzii), o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. 3. instalatie cuprinzand aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de incaperi, mijloace tehnico-sanitare si personal calificat pentru acordarea primelor ingrijiri accidentatilor si bolnavilor. 4. categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)

JENA [jena], oras in partea central-estica a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe raul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanica de precizie; ind. electronica, optiva (uzinele „Carl Zeiss”) si chimico-farmaceutica. Fabrica de sticla (lentile, sticlarie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Gradina botanica. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primarie (1775). Muzee. Mentionat documentar pentru prima oara intre 881 si 899; statut de oras din 1284. In apropierea orasului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au invins armatele prusiene, conduse de printul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticla de buna calitate, avand rezistenta marita la caldura si socuri, cu aplicatii in domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsa pentru prima oara de chimistul german F.O. Schott, care, impreuna cu E. Abbe si C. Zeiss, a intemeiat la J. un atelier de sticlarie (1884).

CERNICA 1. Lac artificial pe valea Colentinei, la 7 km E de Bucuresti; 341 ha. Ad. max.: 3 m. Pescuit. Amenajat ca loc de agrement pentru locuitorii Capitalei. 2. Com. in Sectorul Agricol Ilfov, pe Colentina; 8.579 loc. (1991). Complex turistic. Iazuri si helesteie. Asezare si necropola din Neoliticul timpuriu (milen. 4 i. Hr.); manastire zidita in 1608 de vornicul Cernica Stirbei, in timpul domniei lui Radu Serban, ulterior reconstruita si restaurata (1781). Deasupra primei biserici a manastirii se afla Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, construita in 1815. Biserica principala a manastirii este Biserica Sf. Gheorghe (construita intre anii 1831-1842), in jurul careia se afla chiliile. Colectie de arta.

CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui Filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

OLDBURY [əul’bəri], oras in Marea Britanie (Anglia Centrala), in aglomeratia Birmingham, la V de Swethwick (West Midland); 145,5 mii loc. (1991). Mare centru industrial (otel si laminate, produse chimice, mase plastice). Fortareata (burh) ce dateaza dinaintea cuceririi normande (1066). Principalul monument: Ye Big House (1705), exemplu de arhitectura in stilul Queen Anne. Aici a fost deschisa prima banca Lloyd’s.

INVAZIE, invazii, s. f. 1. Intrare neasteptata, navalire a unei armate inamice intr-o tara (cu scopul de a o cuceri, de a o subjuga); cotropire, invadare; p. ext. navalire, venire neasteptata si in numar mare a cuiva sau a ceva intr-un anumit loc. 2. Aparitie rapida si masiva, cu caracter de calamitate, intr-o regiune, a unor specii de plante sau de animale daunatoare sau parazite. 3. (Med.) Stadiu in evolutia ciclica a unei boli infectioase, care dureaza de la aparitia primelor semne de boala pana la instalarea fenomenelor clinice caracteristice. – Din fr. invasion, lat. invasio.

CARANSEBES, oras in Jud. Caras-Severin, la confl. Sebesului cu Timisul; 34.165 loc. (1991). Aeroport. Expl. de argile. Combinat pentru industrializarea lemnului (mobila, placaje, furnire, dogarie), intreprinderi de constructii metalice (macarale turn si portuare), de mat. pentru constr. (caramida, tigla), de panificatie; ateliere de reparatii. Centru viticol. Muzeu. Mentionat pentru prima oara in 1290 sub denumirea de Sebes. Din unirea asezarilor medievale Caran (Caravan) si Sebes (sec. 15) a rezultat denumirea actuala. Recunoscut oras in 1564. Monumente: Biserica Sf. Gheorghe (sec. 15-18), Biserica Sf. Ioan Botezatorul (sec. 18), fosta cazarma (sec. 18).

AIUD, oras in jud. Alba, pe dr. Muresului; 29.740 mii loc. (1991). Ateliere de reparatii; intreprindere metalurgica; combinat de prelucr. a lemnului; prefabricate din beton. Conf., produse alim. Centru pomicol si viticol. Cetate urbana (sec. 13-16); biserica gotica (sec. 16-17), azi muzeu. Pe terit. de azi al orasului se intindea asezarea romana Brucla. Mentionat prima oara in 1293. Ocupat de rasculati in 1437; in 1704 a fost ars din temelii de catre austrieci; ulterior s-a refacut. Aici a functionat, incepind din 1662, colegiul confesional „Bethlen”. In timpul revolutiei de la 1848-1849, teatrul unor lupte violente. Aici s-a aflat una dintre cele mai dure inchisori ale regimului comunist.

SUBSTITUI vb. I. tr., refl. a (se) situa in locul altuia; a inlocui. II. tr. 1. (mat.) a inlocui intr-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoana care sa primeasca donatia sau sa mosteneasca averea in lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)

REPEDEA 1. Deal cu caracter structural, situat la marginea NE a Pod. Central Moldovenesc, la SE de Iasi, alcatuit dintr-o succesiune de straturi de argile, gresii si calcare oolitice sarmatiene. Spre NE este delimitat de cueste puternice, afectate de alunecari de straturi. Alt. max.: 404 m. Acoperit cu paduri de fag, stejar, gorun si, partial, de livezi si podgorii. A fost studiat din punct de vedere geologic de catre Grigore Cobalcescu, in 1862, care a elaborat prima lucrare geologica din Romania („Calcarul de la Rapidea”). Cunoscut si sub numele de Rapedea sau Rapidea. Declarat monument al naturii (1955). Punct turistic. 2. Com. in jud. Maramures, situata in depr. Poienile de sub Munte, la poalele m-tilor Maramures, la confl. raului Repedea cu Ruscova; 4.877 loc. (2005). Rezervatiile naturale Poiana cu narcise Tomnatec, Sehleanu, varfurile Farcau, Vinderelu si Mihailecu.

EXTREM, -A adj. 1. Asezat, situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar in cazuri desperate. // s.m. (Mat.) primul si ultimul termen al unei proportii. ♦ Valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii; extremum. // s.f. 1. Margine; limita ultima. ◊ A trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa. 2. Cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. Jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -a adj. / cf. fr. extreme, lat. extremus < exterus – din afara].

CALAN, oras in jud. Hunedoara, pe stg. Streiului; 15.024 loc. (1991). Expl. de bentonite (Sintamaria de Piatra), vechi centru siderurgic (1863); produse metalice diverse (tuburi de scurgere, articole sanitare, sobe si masini de gatit, cazane pentru bai, vase emailate etc.); uzina cocsochimica (semicocs in brichete); reparatii de utilaj minier; panificatie. Statiune balneoclimaterica sezoniera, cu ape mezotermale (25-29ºC), bicabornatate, calcice, magneziene. Amintit in documente pentru prima data in 1387 ca sat cnezial. In raza orasului se gasesc doua biserici; cea din satul Streisingeorz (sec. 11), in forme romanice simplificate, cu un tablou votiv din 1409 si cea din satul Strei (sec. 13, cu pictura interioara din sec. 14). Declarat oras in 1968.

ACCRA, cap. Ghanei, port la G. Guineea; 1,25 mil. loc. (1984, cu suburbiile). Aeroport international. Pr. centru politic si economic al tarii. Ind. alim. (uleiuri vegetale), textila, mat. de constr., prelucr. lemnului si bauxitei. Aparate de radio si televiziune. Universitate (1961). Asezare mentionata din sec. 16; dupa cucerirea engleza (sec. 19), centru ad-tiv al coloniei si protectoratului Coasta de Aur si al statulului Independent Ghana (din 1957). prima conferinta a statelor independente din Africa (1958).

A STARNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.

SANTIAGO DE LOS CABALLEROS, oras in N Rep. Dominicane, situat pe Rio Yaque del Norte, la 56 km S de Puerto Plata; centrul ad-tiv al provinciei Santiago; 365,4 mii loc. (2002). Piata agricola pentru tutun, cafea, cacao, fructe tropicale, trestie de zahar s.a. Ind. prelucr. a lemnului (mobila) si tutunului (tigarete), pielariei, farmaceutica, jucariilor (papusi) si alim. (rom, produse lactate). Universitate catolica (1962), Universitate politehnica (1974). Parcul Duarte. Catedrala Santiago el Mayor. Fundat, probabil, de Cristofor Columb in 1494 sau de fratele acestuia, Bartolomeu Columb, in 1495, fiind printre primele asezari din America. In 1504, 30 de cavaleri (caballeros) din Ordinul Sf. Iacob (Santiago) s-au stabilit la Santiago, denumind asezarea S. de la C. Orasul a fost ruinat de cutremurele din 1562 si 1842 si mistuit de incendiul din 1863, fiind refacut de fiecare data.

SANITAR, -A, sanitari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refera la sanatate, privitor la sanatate; (despre legi, masuri, servicii etc.) destinat ocrotirii si ingrijirii sanatatii publice. Serviciu sanitar. ♦ Punct sanitar = cea mai mica unitate de asistenta medicala, functionand in intreprinderi sau in locuri de munca izolate. Agent sanitar (si substantivat, m.) = persoana din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupa (in mediul rural) cu ingrijirea bolnavilor, cu executarea masurilor de dezinfectie in cazuri de epidemii etc. Spirt sanitar = spirt folosit ca dezinfectant extern, impropriu pentru baut. 2. S. m. Soldat instruit pentru a da primul ajutor ranitilor si a se ingriji de ridicarea si transportarea lor de pe campul de lupta. – Din fr. sanitaire.

ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].

CALAFAT, oras in jud. Dolj, port pe stg. Dunarii; 20.542 loc. (1991). Expl. de argile, nisipuri si pietrisuri. Filatura si tesatorie de bumbac; intreprinderi de prelucr. metalelor, electrotehnice, de mat. de constr. (prefabricate din beton, caramida), de mobila si alim. (morarit si panificatie, zahar, conserve de legume, lapte praf, unt). Mentionat documentar din 1424. Declarat oras in 1855. C. a avut rol tactic si strategic in timpul Razboiului de independenta (1877-1878), cind a devenit teatrul primelor schimburi de focuri de artilerie intre oastea romana si cea turceasca. Muzeu de istorie, de arta si etnografie. Monumentul „1877”.

RHODE ISLAND [roud ailənd], stat in NE S.U.A., cu iesire la Oc. Atlantic; 3,14 mii km2; 1,1 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Providence. Cel mai mic stat al S.U.A. Terit. sau include si o serie de insule printre care si Rhode island (101 km2) de la care provine numele statului. Metalurgie; constr. de masini si de instrumente optice; ind. electronica, textila. Cresterea animalelor (pentru carne si lapte). Legumicultura. Cereale. Pescuit. Colonizata in 1636 de puritanii disidenti din Massachusetts, este prima colonie care-si proclama independenta in 1776, intrand in Uniune in 1790.

A COBORI cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORI. 2) (despre astri) A se lasa spre sau dupa orizont; a se apropia de asfintit; a asfinti; a apune; a scapata. 3) fig. (despre intuneric, liniste etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cadea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scadea in intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai scazute; a scadea; a descreste. Presiunea atmosferica coboara. Termometrul ~. 6) A fi de o anumita origine; a-si avea obarsia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din caruta. 2) (forme de relief inalt, scari etc.) A parcurge de sus in jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face sa fie mai putin intens. ◊ ~ ochii (sau privirea) a se uita in jos (de rusine, de sfiala etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blandete. 4) (valori ale unor marimi) A face sa scada. /cf. pogori

EXTREM, -A I. adj. 1. situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar in cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul si ultimul termen al unei proportii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii. 2. numaratorul primului raport si numitorul celui de-al doilea intr-o proportie. IV. s. f. 1. margine; limita ultima. ♦ a trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa; extrema dreapta (sau stanga) = grup politic care se manifesta prin idei si actiuni ultraradicale, exagerate si rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extreme, lat. extremus)

ALEP (ALEPPO, HALAB), oras in N Siriei; 1,31 mil. loc. (1989). Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. usoara (textila) si alim.; ciment. Universitate. Celebra citadela araba din ev. mediu; moschei. A cunoscut, succesiv, stapinirea statelor hittit, Mitanni, Egipt (milen. 3-2 i. Hr.), a persilor (6-4 i. Hr.); inclusiv prov. romana Siria (64 i. Hr.), apoi in Imp. Bizantin. Cucerit de arabi (636). In sec 12-13, a cunoscut o perioada de inflorire. Incorporat Imp. Otoman in 1516. A decazut dupa deschiderea Canalului Suez. In primul razboi mondial cucerit de Aliati (1918). In 1920 intra in componenta Siriei.

BIERTAN, com. in jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sateasca cu biserica evanghelica, construita in stil gotic, intre 1492 si 1516, cu incinta fortificata; biserica are, in interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome in lemn, cu picturi (1515-1524) si un amvon din piatra, atribuit mesterului Ulrich din Brasov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), in care este inscrisa crucea monogramatica a lui Hristos. Datind din epoca constantiniana (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale crestinarii Daciei.

narui (-uesc, naruit), vb.1. A cadea, a se prabusi. – 2. A se ruina. Origine suspecta. Pare sa fie in loc de noroi „a se umple de noroi”, caz in care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, cf. megl. muruies „a nivela solul pardosit”. Cf. si fraze ca au murit multi oameni, cit nu-i puteau ingropa, si-i aruncau prin gropi de-i naruiau (Neculce) sau naruiau muntii in mina de-i facea tarina (Creanga), unde sensurile glosate mai sus nu par sa se potriveasca (in primul ex. se poate intelege „a nivela” sau „a acoperi cu pamint”, iar in al doilea, „a farimita”). Der. din sl. rinati „a impinge” (Cihac, II, 305), din sl. nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din lat. ruere (Tiktin) nu pare posibila. – Der. naruiala, s. f. (prabusire a unui zid); naruitura, s. f. (ruina).

RAZBOAIELE BALCANICE, denumire a doua razboaie purtate in Peninsula Balcanica. primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), razboi de eliberare nationala, purtat de Alianta balcanica (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) impotriva Imp. Otoman; s-a incheiat cu victoria Aliantei. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu exceptia orasului Istanbul si a unui mic teritoriu din jurul orasului, iar Albaniei i se recunostea independenta (proclamata la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), razboi care a avut loc intre Bulgaria, pe de o parte, si Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imp. Otoman, pe de alta parte, incheiat cu infrangerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la Bucuresti (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei si V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) intra in componenta Romaniei, iar o parte a Traciei rasaritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) incheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascutirea contradictiilor internationale, contribuind la izbucnirea primului Razboi Mondial.

AMIENS [amiẽ], oras in N Frantei (Picardia), pe Somme: 154,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod feroviar. Filaturi si tesaturi de lina, incalt., metalurgie si produse alim. Universitate. Cetate puternica in ev. med. Cea mai mare catedrala gotica din Franta (sec. 13), cu sculpturi celebre. Monumente din sec. 15-18. Muzeul Picardiei (decorat de Puvis de Chavannes). La A. s-a incheiat, la 27 mart. 1802, un tratat de pace intre Marea Britanie si Franta cu aliatele ei, Spania si Republica Batava. Teatrul unor violente lupte in timpul primului razboi mondial (1918).

SAN JOSE [sæn houzei], oras in V S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor Santa Cruz si Santa Clara, pe raurile Coyot si Guadalupe, la 80 km SE de San Franscisco; 894,9 mii loc. (2000). Aeroport. Nod feroviar. Constr. aeronautice, de automobile, motoare electrice, masini agricole, masini pentru ind. alim., computere, componente electronice si aerospatiale; ind. chimica (mase plastice, vopsele), de prelucr. a cauciucului, textila (tesaturi), hartiei si alim. (conserve de fructe, vin, bere, panificatie). Fabrica de covoare. Universitatea de Stat California (1857). Galerie de arta. Planetarium. Muzeu de istorie. Fundat de spaniolul Jose Joaquin Moraga, sa 29 nov. 1777, cu numele Puebla de San Jose de Guadalupe. A fost prima capitala capitala a statului California (1849-1851). Afectat de cutremurul din 17 oct. 1989. ◊ Paduche de S.J. v. paduche testos.

RAZVAD, com. in jud. Dambovita, situata in zona de contact a C. Targovistei cu Subcarpatii Ialomitei, pe stg. vaii Ialomitei; 8.516 loc. (2005). Statie (in satul R.) si halta de c. f. (in satul Valea Voievozilor). Expl. de petrol. Punct muzeal cu colectii de istorie si etnografie (in satul R.). In satul Gorgota se afla biserica Schimbarea la Fata, ctitorie din anii 1554-1557 a domnului Patrascu cel Bun, incendiata de turci in 1597 si refacuta de mai multe ori (1612, 1623, 1836, 1968). In satul R., atestat documentar in 1431, exista bisericile Adormirea Maicii Domnului (1859) si Sf. Nicolae (1868), cladirea Primariei (sec. 19), conacul Vladenilor (inceputul sec. 20) si un monument inchinat eroilor primului Razboi Mondial, iar in satul Valea Voievozilor, biserica Adormirea Maicii Domnului (1824).

HARLAU, oras in jud. Iasi, pe raul Bahlui; 12.223 loc. (1998). Statie finala de c. f. Expl. de gresii si calcare oolitice. Fabrici de mobila si cherestea, de tricotaje si conf., de mase plastice; tesatorie de matase; produse alim. (conserve de legume si fructe, preparate din lapte, bauturi alcoolice, otet). Centru pomicol si viticol. Muzeu de arheologie si etnografie. Biserica Sf. Gheorghe (ctitorie din 1492 a lui Stefan cel Mare), cu valoroase picturi murale interioare (1530); biserica Sf. Dumitru (ctitorie din 1535 a lui Petru Rares, cu unele transformari din 1779, initiate de marele spatar Iordache Cantacuzino-Deleanu); biserica Sf. Nicolae-Munteni (ante 1848). Ruinele caselor domnesti. prima mentiune documentara dateaza din 1384. Resedinta domneasca. Stefan cel Mare a incheiat aici, cu polonii, Tratatul de pace din 12 iul. 1499. Declarat oras in 1968.

DAKAR, cap. Senegalului, port la Oc. Atlantic; 1,7 mil. loc. (1992, cu suburbiile). Pr. centru economic, politic si cultural al tarii. Ind. chim. (rafinarie de petrol, ingrasaminte), a cimentului, textila, incalt. si alim. (ulei de arahide, conserve de peste, tutun). Santiere navale. Punct de escala maritima si aeriana dinspre Europa spre America de Sud. Aeroportul international Yoff. Universitate. Institutul Africii Negre. Intemeiat de francezi ca fort (1857), a fost inclus in 1895 in componenta coloniei Senegal; intre 1904 si 1959 a fost centrul ad-tiv colonial al Africii Occidentale Franceze; din 1960, capitala Republicii Senegal si a Senegambiei (1982— 1989). Important centru cultural al Africii de Vest. Aici s-a desfasurat, in 1966, primul Festival mondial de arta neagra.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)