Rezultate din textul definițiilor
GRANICERESC, -EASCA, graniceresti, adj. Care apartine granicerilor, privitor la graniceri. ◊ Tinut graniceresc = regiune de granita a Imperiului Habsburgic, ai carei locuitori se bucurau de anumite privilegii in schimbul supravegherii si apararii hotarelor. – Granicer + suf. -esc.
CAZAC, cazaci, s. m. 1. Membru al unei comunitati militare autonome care s-au asezat pe teritoriile de margine ale statelor rus si polono-lituanian, unde, in schimbul unor privilegii, era obligat sa apere tara impotriva invaziilor. 2. (In Rusia, incepand din sec. XVIII) Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutata de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak.
FEDERAT ~ti m. mai ales la pl. 1) (in Imperiul Roman) Persoana care locuia la granita si care, in schimbul unor privilegii, indeplinea unele misiuni de aparare impotriva strainilor. 2) (in perioada Comunei din Paris) Membru al garzii nationale. /<lat. foederatus, fr. federe
FILODORMA ~e f. Plata nelegala pe care o pretinde cineva in schimbul unui privilegiu; filotim. /<ngr. filodorima
FILOTIM1 ~i m. Plata nelegala pe care o pretinde cineva in schimbul unui privilegiu; filodorma. /<ngr. filotimos
PLAIES ~i m. 1) ist. Persoana care locuia la granitele de munte ale tarii, insarcinata cu paza acestora in schimbul unor privilegii. 2) Locuitor al regiunilor muntoase; muntean. /plai + suf. ~as
STRAJER ~i m. 1) ist. Persoana care locuia la granitele de munte ale tarii si se angaja sa le pazeasca in schimbul unor privilegii; plaies. 2) Persoana care are sarcina de a strajui ceva sau pe cineva; paznic. /straja + suf. ~ar
CAZAC, cazaci, s. m. 1. Persoana facand parte dintr-o populatie rusa care a colonizat odinioara anumite regiuni ale statului moscovit si care, in schimbul unor privilegii, era obligata sa apere tara impotriva invaziilor. 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutata dintre cazaci (1). – Rus kazak.
SAS2 (‹ saxon, din n. pr. Saxonia; cf. magh. szasz) s. m. Persoana apartinand populatiei germane originare din Flandra (flandrensi), din partile Rinului si ale Mosellei, din Saxonia si colonizata in Transilvania, locuita de romani, de catre regii Ungariei Geza II (1141-1162), Bela III (1172-1196) si Andrei II (1205-1235). Prin colonizarea acestei populatii regalitatea ungara urmarea consolidarea si extinderea stapanirii in Transilvania, exploatarea ei sistematica, precum si asigurarea pazei sudice. In schimbul unor obligatii financiare si militare fata de regii Ungariei, acestia din urma au acordat s. importante privilegii (de ex. Andreanum, din 1224). Majoritatea urmasilor de azi ai acestor colonisti sunt etnicii germani, organizati in Forumul Democrat al Germanilor din Romania.