Rezultate din textul definițiilor
ANGAJAMENT s.n. 1. Obligatie luata de cineva, din proprie initiativa, de a face ceva; promisiune solemna. ◊ (Ec.) Angajament de plata = obligatie asumata in scris de o intreprindere fata de banca, la contractarea unui credit, cu privire la utilizarea si rambursarea creditului respectiv. 2. Punerea pucului sau a mingii in joc (la hochei si baschet). [< fr. engagement].
ANGAJAMENT s. n. 1. obligatie luata de cineva din proprie initiativa; promisiune solemna. ◊ obligatie asumata in scris de o intreprindere fata de banca. 2. angajare a cuiva intr-un loc de munca. 3. punere a pucului sau a mingii in joc. (< fr. engagement)
LEGAMANT, legaminte, s. n. 1. promisiune solemna, angajament de a face ceva. 2. Invoiala, conventie. – Lat. ligamentum.
LOGODNA, logodne, s. f. Ceremonie prin care un barbat si o femeie se angajeaza sa se casatoreasca; legamant solemn, promisiune de casatorie intre logodnici; credinta. ♦ Petrecere organizata cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre aceasta ceremonie si nunta. – Din sl. lagodĩnu.
JURAMANT ~intre n. 1) promisiune solemna facuta de cineva, de regula in public, printr-o formula fixa (cu invocarea divinitatii sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn fata de stat sau de popor, pronuntat de o persoana in public, intr-o formula fixa. 3) Promisiune ferma. /<lat. juramentum
LEGAMANT ~inte n. 1) promisiune solemna, prin care cineva se obliga sa realizeze ceva. 2) Situatie dintre persoane sau dintre comunitati care ajung sa se inteleaga asupra unui lucru; intelegere; invoiala. /<lat. ligamentum
LOGODNA ~e f. 1) Ceremonie prin care un tanar si o tanara se angajeaza solemn sa se casatoreasca, facand schimb de verighete. 2) promisiune solemna facuta de logodnici. 3) Petrecere organizata cu acest prilej. 4) Perioada cuprinsa intre aceasta ceremonie si nunta. [G.-D. logodnei] /<sl. logodinu
PAROLA ~e f. 1) Cuvant sau formula conventionala secreta, folosita de militari sau de membrii unei organizatii conspirative pentru identificarea reciproca. 2) rar promisiune solemna; cuvant de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. Parole
JURAMANT, juraminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, fagaduiala solemna facuta de o persoana (adesea printr-o anumita formula in care este invocata divinitatea) de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumita formula, prin care cineva se obliga sa-si faca datoria (fata de popor, de stat etc.). 3. promisiune, fagaduiala ferma de a face ceva. – Din lat. juramentum.
VOTIV, -A adj. Care are ca obiect o fagaduinta, o promisiune; care s-a oferit divinitatii, spre a implini o fagaduinta solemna. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, infatisand pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului in maini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].
PAROLA, parole, s. f. 1. Cuvant conventional secret sau formula conventionala secreta folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificati de alti militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvantul secret sau formula secreta de recunoastere. ♦ Cuvant secret de recunoastere folosit de membrii unei organizatii conspirative. 2. (Rar) promisiune, legamant, angajament; cuvant de onoare. ◊ Loc. vb. A-si da parola (de onoare) = a se angaja in mod solemn; a promite. 3. (Inv.) Cuvant, vorba; afirmatie, spusa. 4. (Inv.) Numele unui dans; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.