Rezultate din textul definițiilor
URANIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietati radioactive, folosit in pilele atomice. – Din fr. uranium.

NAMOL, namoluri, s. n. Sediment moale alcatuit din particule fine, de culoare inchisa, cu miros caracteristic si uneori cu proprietati radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor statatoare, sau ramas dupa inundatie la malul unui rau; mal; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (bai de) namol = a-si unge corpul cu un strat de namol in scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

RADON s. n. Element chimic gazos cu proprietati radioactive, format prin dezintegrarea radiului. – Din fr. radon.

IZOMERIE s.f. Insusire a unor substante de a avea proprietati fizice si chimice deosebite, desi au moleculele alcatuite dintr-un numar identic de atomi. ♦ Insusire a nucleelor atomice ale aceluiasi element chimic de a avea stari de energie si, deci, proprietati radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomerie].

POTASIU s.n. Metal alcalin de culoare alba-argintie, cu puternice proprietati radioactive; kaliu. [Pron. -siu. / < fr. potassium].

URANIU s.n. Metal alb, dur, cu proprietati radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium].

IZOMERIE s. f. 1. proprietate a unor substante cu aceeasi formula moleculara de a avea insusiri fizice si chimice deosebite, datorita modului diferit de dispunere a atomilor in molecula. 2. insusire a nucleelor atomice ale aceluiasi element chimic de a avea stari de energie si, deci, proprietati radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiasi specii. 4. influenta egala a factorilor ereditari. (< fr. isomerie)

IZOTOP s. m. atom (sau nucleu) care are acelasi numar atomic cu altul, dar un numar de masa diferit. ♦ ~ radioactiv = izotop al unui element chimic care are proprietati radioactive; radioizotop. (< fr. isotope)

POTASIU s. n. metal alcalin alb-argintiu, cu puternice proprietati radioactive; kaliu. (< fr. potassium)

ACTINIDE s. n. pl. grupa de elemente radioactive cu proprietati analoage actiniului. (< fr. actinides, germ. Aktiniden)

RADIU (‹ fr., germ. {i}; {s} fr. radio[actif] „radioactiv”) s. n. Element radioactiv (Ra; nr. at. 88, m. at. 226,03) din grupa metalelor alcalino-pamantoase. Se gaseste in minereuri de uraniu. A fost descoperit in 1898 de Pierre si Maria Skłodowska-Curie si colaboratorul lor G. Bemont si izolat in 1910. Cel mai stabil izotop, Ra226, are perioada de injumatatire de 1620 de ani; metal alb-argintiu stralucitor, foarte activ. Datorita proprietatilor sale radioactive este folosit in medicina (terapia prin radiatii, radiologie, medicina nucleara) si in tehinca (in amestec cu beriliu serveste ca sursa de neutroni).

MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.

radioactiv, -A, radioactivi, -e, adj. 1. (Despre unele elemente) Cu proprietati de radioactivitate. ♦ (Despre zacaminte, izvoare) Care contine corpuri cu proprietati de radioactivitate. 2. Care apartine radioactivitatii, privitor la radioactivitate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioactif, germ. radioaktiv.

RADIOACTIVITATE s.f. 1. proprietate a unor elemente cu atomi grei de a emite, prin dezintegrare spontana, raze cu proprietati similare razelor X. 2. Parte a fizicii care studiaza fenomenele radioactive. [Cf. fr. radioactivite].

IZOTOP (‹ fr. {i}; {s} izo- + gr. topos „loc”) s. m. (Atom sau nucleu atomic) care are acelasi numar atomic cu un alt atom (sau nucleu atomic), deci aceleasi proprietati chimice, insa difera de acesta prin numarul de masa, adica prin numarul de neutroni, precum si prin alte insusiri fizice. ◊ I. radioactiv = fiecare dintre izotopii unui element chimic care prezinta radioactivitate; radioizotop. Pot fi produsi si pe cale artificiala (in reactoare nucleare sau in acceleratoare de particule), Se utilizeaza in chimie, medicina (in tratarea cancerului), industrie (la procedeele de control al calitatii), biologie, geologie, cosmologie etc.

RADIOACTIVITATE f. 1) proprietate a unor elemente chimice (radiu, uraniu etc.) de a se dezintegra, emitand radiatii corpusculare sau electromagnetice. ~ naturala. ~ artificiala. 2) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor radioactive. [Sil. -di-o-] /<fr. radioctivite

MASA s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

FRANCIU (‹ fr.; {s} fr. France „Franta”) s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr; nr. at. 87, m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil 223Fr apare in natura in cantitati extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat in cantitati apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de injumatatire 223 Fr = 21 min.). proprietatile sale chimice se aseamana cu ale cesiului.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)