Rezultate din textul definițiilor
CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Din tc. karagoz.
GLUMA1, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.
GLUMET, -EATA, glumeti, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, caruia ii place sa faca glume; vesel, poznas, hatru. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor, intamplari, glume etc.) Care provoaca rasul; hazliu. – Din bg. glumec.
LAPALISADA, lapalisade, s. f. Afirmatie a carei evidenta naiva provoaca rasul. – Din fr. lapalissade.
COMEDIE1, comedii, s. f. Opera dramatica al carei subiect si deznodamant provoaca rasul si care ridiculizeaza relatii sociale si etice, tipuri umane, naravuri etc. ♦ Fig. Prefacatorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comedie, lat. comoedia.
COMIC, -A, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care apartine comediei1, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpreteaza roluri de comedie1. 3. S. n. Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.
COMICARIE, comicarii, s. f. (Pop.) Fapta, situatie care provoaca rasul; caraghioslac. – Comic + suf. -arie.
BUFON1 ~a (~i, ~e) rar Care provoaca rasul; pasibil de ras (si de batjocura); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon
CARAGHIOS ~oasa (~osi, ~oase) Care provoaca rasul; ridicol. /<turc. karagoz
CARAGHIOSLAC ~uri n. Vorba sau actiune care provoaca rasul. /<turc. karagozluk
COMEDIE ~i f. 1) Piesa de teatru destinata sa produca rasul. 2) Ansamblu de actiuni care provoaca rasul. 3) Gen literar care este bazat pe comicul situatiilor si caracterelor. ~ lirica. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<fr. comedie, lat. comoedia
COMIC1 n. 1) Categorie estetica care include in sfera sa motivele si situatiile care provoaca rasul. 2) Factor care provoaca rasul. /<fr. comique, lat. comicus
COMIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de comedie; propriu comediei. Stil ~. Piesa ~ca. 2) Care provoaca rasul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situatie ~ca. Fata ~ca. Gand ~. /<fr. comique, lat. comicus
GLUMA ~e f. Vorba sau fapta hazlie, care provoaca rasul. ◊ In ~ fara intentii rele. Fara ~ in mod serios. A lasa ~a la o parte a lua lucrurile in serios. A se intrece cu ~a a-si permite prea mult. A nu-i arde de ~ a fi suparat. Nu-i de ~! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. gluma
ILARIANT ~ta (~ti, ~te) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul. [Sil. -ri-ant] /<fr. hilarant, lat. hilarans, ~ntis
LAPALISADA ~e f. Afirmatie naiva care provoaca rasul. /<fr. lapalissade
RIDICOL1 n. Motiv care provoaca rasul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis
RIDICOL2 ~a (~i, ~e) 1) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul; caraghios; rizibil. Are o infatisare ~a. 2) (despre sume, cantitati etc.) Care este foarte scazut; foarte mic; neinsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis
RIZIBIL ~a (~i, ~e) Care provoaca rasul; in masura sa starneasca rasul; ridicol; caraghios. /<fr. risible
BUFONADA s.f. Vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].
BUFONERIE s.f. Vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].
COMIC, -A adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica. // s.m. Actor care joaca roluri in comedii. [Cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus].
ILARIANT, -A adj. Care provoaca rasul; hazliu; ilar. [Pron. ri-ant. / cf. fr. hilarant].
LAPALISADA s.f. (Liv.) Afirmatie naiva care provoaca rasul. [< fr. lapalissade].
PAIATA s.f. 1. Actor de circ sau de balci care provoaca rasul prin infatisarea sa caraghioasa, prin ghidusii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, mascarici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiat, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].
COMIC, -A I. adj. 1. propriu comediei, referitor la comedie. 2. care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol. II. s. n. categorie estetica, ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica. III. s. m. actor care interpreteaza roluri de comedie. (< fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)
ILARIANT, -A adj. care provoaca rasul general; hazliu; ilar, ridicol. ♦ gaz ~ = gaz incolor, cu gust dulceag, anestezic general; protoxid de azot. (< fr. hilariant)
LAPALISADA s. f. afirmatie naiva care provoaca rasul; reflexie neghioaba; truism. (< fr. lapalissade)
PAIATA s. f. 1. actor de circ sau de balci care provoaca rasul prin infatisarea sa caraghioasa, prin ghidusii etc. ◊ (depr.) om neserios, mascarici. 2. papusa imbracata in paiata (1). (< rus. paiat, fr. paillasse, germ. Paiazze)
BUFONERIE, bufonerii, s. f. Vorba, gluma, gest care provoaca rasul. – Fr. bouffonerie.
CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Tc. karagoz.
DAR s. I. 1. v. cadou. 2. v. donatie. 3. v. ofranda. 4. v. aptitudine. 5. v. insusire. 6. calitate, har, insusire. (Are ~ul de a provoca rasul.) 7. v. avantaj. 8. v. gratie. II. v. patima.
MUCALIT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care poate provoca rasul pastrand un aer de seriozitate. /<turc. mukallit
A STARNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.
CLOVN s.m. Artist de circ care urmareste sa provoace rasul prin poznele sale si prin felul in care apare imbracat. [Var. claun s.m. / < engl., fr. clown].
BUFON, -A, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat, m.; in epoca feudala) Personaj comic intretinut la curtile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca rasul prin glume, gesturi etc.; mascarici; p. ext. persoana care face pe altii sa rada prin glume, gesturi caraghioase etc. – Fr. bouffon (<it.)
sardoa s.f. (inv.) numele unei plante care provoaca un ras spasmodic.
GADILA, gadil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri usoare asupra unor parti ale corpului, o senzatie particulara, care provoaca cuiva un ras convulsiv nestapanit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reactionand printr-un ras convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzatie placuta, o placere; a flata (in mod exagerat) pe cineva. [Var.: gadili vb. IV] – Din bg. gadel mi je „ma gadila”.
PROST2 proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu
ZAMBI, zambesc, vb. IV. 1. Intranz. ~ ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta si zambet zambea. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voiosie. 2. Intranz. (Construit cu un complement in dativ) (Fig.) ~ ◊ A-si manifesta veselia la vederea cuiva. ♦ ~, a constitui o ademenire pentru cineva. ◊ Expr. A-i zambi (cuiva) mustata = a se bucura, (Pop.) a zambi a rade = a zambi retinut, discret. 3. Intranz. (Fig.) A avea o infatisare placuta, care provoaca buna dispozitie; a straluci, a sclipi, a scanteia (de lumina, de curatenie).
HIBRIDARE, hibridari, s. f. Actiunea de a hibrida si rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de incrucisare sexuata sau vegetativa intre doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridatie. – V. hibrida.
SPECTACOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentatie (teatrala, cinematografica etc.). 2. Ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atentia, care impresioneaza, care provoaca reactii. ◊ Expr. A se da in spectacol = a atrage atentia printr-o purtare nepotrivita, a se face de ras. – Din fr. spectacle, lat. spectaculum.
REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.
BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.