Rezultate din textul definițiilor
HAD hada (hazi, hade) Care provoaca repulsie prin caracterul sau; foarte urat; hidos; dezgustator; scarbos. Om ~. /cf. ucr. hyd
RESPINGATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care respinge. Forte ~oare. 2) fig. Care provoaca repulsie, sila; dezgustator; repulsiv; antipatic. Infatisare ~oare. /a respinge + suf. ~ator
SORDID ~da (~zi, ~de) livr. 1) Care este foarte murdar; caracterizat prin murdarie extrema. 2) Care provoaca repulsie; dezgustator; respingator; repulsiv. /<fr. sordide
REPULSIV, -A adj. Care provoaca repulsie; respingator. [Cf. fr. repulsif].
REPULSIV, -A adj. care provoaca repulsie. (< fr. repulsif)
A SE TIGANI ma ~esc intranz. pop. 1) A cere cu insistenta si intr-un mod sacaitor (provocand repulsie). 2) A se targui prea mult (pentru un lucru minor). /Din tigan
abominabil, -a adj. care provoaca oroare, repulsie; oribil; dezgustator, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)
REPUGNANT, -A, repugnanti, -te, adj. (Livr.) Care inspira repulsie, care provoaca sila; respingator. – Din fr. repugnant.
SCARBOS, -OASA, scarbosi, -oase, adj. 1. Care provoaca scarba (1), greata, repulsie, sila; dezgustator, respingator, gretos. 2. Care inspira dispret; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scarbos la gura sau a avea gura scarboasa = a intrebuinta vorbe urate, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se ingretoseaza usor, caruia i se face usor greata. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de multumit; dezagreabil, nesuferit. – Scarba + suf. -os.
SILA ~e f. Sentiment sau senzatie de neplacere fata de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ◊ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simti repulsie fata de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrangere; fortat. In (sau din) ~ fara nici o placere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. sila
EXECRATIE, execratii, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoana sau lucru care provoaca aceasta reactie. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. execration.
ODIOS ~oasa (~osi, ~oase) Care trezeste o atitudine extrem de negativa, plina de indignare si repulsie; cu proprietatea de a provoca ura, indignare si dezgust. [Sil. -di-os] /<lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux
SCARBA ~e f. 1) Sentiment de mahnire provocat de o nenorocire sau de o mare neplacere; suferinta morala. 2) Sentiment sau senzatie de neplacere fata de ceva sau de cineva; sila; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. 3) fig. rar Fiinta dezgustatoare care produce neplaceri; om marsav. [ G.-D. scarbei ] /<sl. skruvi
SCARBA, scarbe, s. f. 1. Aversiune nestapanita (fizica sau morala) fata de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greata, sila. ◊ Loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scarba sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scarba (sau o scarba) = a se scarbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoaca scarba (1) sau, p. ext., spaima, groaza. 2. (Fam.) Epitet pentru o fiinta murdara, dezgustatoare sau josnica, marsava; p. ext. epitet pentru o fiinta neinsemnata. ♦ Fapta urata, nedemna; ticalosie. ♦ (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocari, injuraturi. 3. (Reg.) Intristare, mahnire, suparare. ♦ Grija, necaz; nenorocire. 4. (Inv.) Manie, furie; dusmanie. – Din sl. skrubĩ.