Rezultate din textul definițiilor
INDIVIDUALIZA vb. I. tr. A scoate in evidenta un individ, un fapt etc., punand in lumina particularitatile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].
INDIVIDUALIZA vb. tr. a scoate in evidenta un individ, un fapt, punand in lumina particularitatile lui specifice. (< fr. individualiser)
RELEVA, relev, vb. I. Tranz. A pune in lumina, a scoate in evidenta; a evidentia, a observa, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.
EXPOZITIE, expozitii, s. f. 1. Prezentare organizata, publica a unor obiecte selectionate, pentru a pune in lumina specificul unei activitati, realizarile unui artist etc. sau in scop instructiv. 2. Loc sau cladire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, in special dramatice, situata la inceputul acesteia, in care se schiteaza datele fundamentale ale actiunii, personajele etc. [Var.: expozitiune s. f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis.
RELIEF, reliefuri, s. n. 1. Configuratie a suprafetei terestre constituita din totalitatea neregularitatilor de forme pozitive sau negative considerate fata de un plan de referinta general sau local. 2. Ridicatura, proeminenta pe o suprafata. ◊ Loc. adj. In relief = cu trei dimensiuni, iesit in afara dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate in relief = a scoate in evidenta, a pune in lumina, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forta, stralucire. 3. Sculptura fixata pe o suprafata plana. – V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.
RELIEFA, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate in evidenta, a pune in lumina; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.
A PUNCTA ~ez tranz. 1) A insemna cu puncte. 2) fig. A scoate in relief; a pune in lumina; a evidentia; a sublinia. Haina ajustata ii ~eaza mersul gratios. 3) sport (puncte) A obtine in defavoarea adversarului. /Din punct
EXPRESIONISM s.n. Miscare literara si artistica moderna aparuta la inceputul sec. XX caracterizata prin tendinta exagerata de a pune in lumina viata interioara (stari de spaima, de durere, de uimire, de exacerbare a sentimentelor) in dauna lumii din afara si a impresiilor lasate de aceasta. [Pron. -si-o-. / < fr. expressionnisme].
FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati cu foarfecele sau alt obiect taios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o opera literara sau stiintifica cu o minutiozitate exagerata, cu scopul de a o critica si de a o pune intr-o lumina defavorabila. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fara incetare (barfind, clevetind); a bodogani – Din lat. forficare.
LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face sa luceasca, sa sclipeasca suprafata unui obiect. ◊ Masina de lustruit = masina pentru lustruirea mecanizata a pieilor. Piatra de lustruit = piatra de fildes, de agat sau de onix, de forma unei lopatele sau a unui pinten, prevazuta cu un maner de lemn, care serveste la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la carti si la reviste. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) gati, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune intr-o lumina favorabila; a (se) lauda. – Lustru1 + suf. -ui.
NOBIL, -A, nobili, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S. m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
ANTITEZA s. f. 1. opozitie dialectica intre doua fenomene, idei, judecati. 2. figura de stil care exprima opozitia dintre doua idei, fenomene, situatii, personaje etc. puse reciproc in lumina. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusa tezei. (< fr. antithese, gr. antithesis)
P*********E (‹ fr. {i}; {s} gr. p****s „desfranat” + graphe „descriere”) s. f. Reprezentare obscena a s**********i umane, cu tendinta de a corupe indivizii si avand efecte daunatoare asupra moralitatii in societate. P. nu trebuie confundata cu arta e*****a; in p. esentiala este obscenitatea, iar anumite parti ale comunitatii, indeosebi femeile si copii, sunt puse intr-o lumina degradanta si umilitoare. Scriere, desen, fotografie, film etc. in care sunt folosite cuvinte, atitudini, procedee cu caracter obscen, indecente. ◊ Atitudine, fapta, vorba obscena. ◊ Ceea ce depaseste in mod flagrant limitele bunei-cuviinte, ale moralei.
NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.
abajur n., pl. uri (fr. abat-jour, adica „arunca lumina”). Reflector (de carton, pinza, portelan, tinichea) pus la lampa ca sa arunce lumina in jos. V. umbrar, proiector.
ABAJUR s.n. Acoperitoare de metal, de hartie etc. care se pune la o lampa pentru a reflecta lumina intr-o anumita directie. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].
COMPROMITE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune intr-o situatie critica, intr-o lumina nefavorabila; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromit, perf.s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre].
FRESNEL [frenel], Augustin Jean (1788-1827), fizician francez. A pus bazele opticii ondulatorii (1819), considerand razele de lumina unde transversale, si a explicat fenomenele de interferenta (cu dispozitivul numit oglinzile lui F.), polarizarea luminii si dubla refractie. A construit oglinzi si lentile ce-i poarta numele.
ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A intuneca total sau partial un corp ceresc, interpunandu-se in calea razelor lui de lumina sau intre el si soare. 2. Fig. A pune, a lasa in umbra, a intuneca, a umbri; a intrece, a depasi pe cineva (in merite, in stralucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevazut, a pleca pe furis; a disparea. – Din. fr. eclipser.
EXpune vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ◊ a aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. a supune actiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri. (< lat. exponere)
ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticla, de hartie etc., care se pune la o lampa pentru a feri ochii de lumina si pentru a indeparta razele intr-o anumita directie. – Din fr. abat-jour.
A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere
EXpune, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).
A EXpune expun tranz. 1) (ganduri, idei, conceptii etc.) A reda prin cuvinte sau in scris. 2) (obiecte) A prezenta in fata publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei actiuni. 4) (filme, placi fotografice) A supune actiunii luminii pentru a obtine un cliseu sau o fotografie. 5) A face sa se expuna. /<lat. exponere
ZAVEAZA ~eze f. inv. 1) Bucata de tesatura care se pune la ferestre (uneori la usi, la paturi) drept podoaba, pentru a impiedica patrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lana care se pune pe perete; scoarta. /<sl. zavesa
DRAPEL s. n. 1. steag al unei unitati militare; steag, flamura. ♦ a fi sub ~ = a servi in armata. 2. (cinem.) suprafata opaca dintr-o bucata de panza neagra intinsa pe o rama metalica, care se poate monta pe un stativ, permitand retinerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere in ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil intr-o pozitie care ofera o mai mica rezistenta in inaintare in caz de oprire a motorului. (< it. drappello)
CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa primitiva cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. Stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanudilo).
ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)
PAVAZA, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavaza = a apara, a feri. A-si pune mana (drept) pavaza = a-si ridica mana in dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumina puternica, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, aparare, sprijin, protectie. – Din pol. pawez.
EXpune vb. III. 1. tr. A arata, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ♦ A aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. 4. tr. A supune actiunii luminii (pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc.). [P.i. expun, conj. -na, ger. -nand. / < lat. exponere, dupa pune].
DIFUZA vb. I. tr. 1. a raspandi, a propaga in diferite directii, mai ales unde de lumina, de caldura etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonica. 2. a pune in vanzare (o publicatie). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se raspandi, a se amesteca (in masa altui corp). (< fr. diffuser)
DIFUZA, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A raspandi, a propaga o stire, o idee etc. (prin viu grai, prin presa, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune in vanzare o carte, o publicatie etc. 2. Tranz. A propaga, a raspandi, a imprastia in toate directiile sunete, lumina, caldura etc. ♦ Refl. Razele luminoase se difuzeaza cand trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp cu care se afla in contact. – Din fr. diffuser.
DIFUZA vb. I. 1. tr. A raspandi, a imprastia, a propaga in diferite directii mai ales unde de lumina, de caldura etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonica. 2. tr. A vinde, a pune in vanzare (o publicatie). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se raspandi, a se amesteca (in masa altui corp). [< fr. diffuser].
CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, in trecut, la iluminat. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. Stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Din sl. kanudilo sau ngr. kandila, (2) din fr. candela.
OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi1 (dupa lat. ocularis).
ORGA, o**i, s. f. 1. Instrument muzical complex, al carui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse in actiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi si al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niste foale. ◊ Orga de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale caror aprindere si intensitate sunt comandate electronic in concordanta cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comanda pentru reglarea intensitatii luminoase a surselor de lumina in studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrari miniere subterane, stalp langa stalp, ca tuburile de orga (1). – Din fr. orgue.
CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.
A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti
SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is
chiomb (chioamba), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.
SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).
PRACTICABIL, -A, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus in practica, care este realizabil; de care te poti folosi in mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu usurinta; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constand dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scena impresia unei diferente de nivel (un damb, un balcon etc.) si pe care se poate circula; platforma mobila pe care sunt instalate luminile si camerele de luat vederi care inregistreaza un spectacol, o scena de film etc. – Din fr. praticable (dupa practica).
A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare