Rezultate din textul definițiilor
TOCMI, tocmesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A discuta asupra pretului unei marfi, pentru a cadea la invoiala; a se targui. 2. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) angaja ca sluga, lucrator etc. 3. Tranz. A inchiria un obiect, un mijloc de transport etc. 4. Tranz. (Inv.) A pune ordine; a orandui, a aranja. 5. Tranz. (Reg.) A repara; a reface. 6. Tranz. (Inv.) A pune la cale; a organiza, a constitui. – Din sl. tukumiti.
RANDUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – Rand + suf. -ui.
SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]
SISTEM s.n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. 2. (Anat.) Grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (Biol.) Ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (Geol.) Succesiune de strate care corespunde aceleiasi perioade. ♦ (Min.) Sistem cristalin = ansamblu de forme de baza. 4. Ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ◊ Sistem solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor, planetoizii si cometele periodice; sistem de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; sistem tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide si folosit in tehnica. 5. Mod de organizare a unui proces, a unei operatii, a unei activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc. [Pl. -me, -muri, var. sistema s.f. / cf. fr. systeme, it. sistema, engl. system, lat., gr. systema].
ARANJAT, -A, aranjati, -te, adj. 1. Pus in ordine, in randuiala. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara ingrijita. 2. Care si-a facut un rost in viata. – V. aranja.
ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Inv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune in ordine, a aranja, a randui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (inv.) ordina vb. I] – Din fr. ordonner.
ORDONAT, -A ordonati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Caruia ii place ordinea, care pastreaza ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) in ordine, randuit dupa anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonne.
MEREMETISI, meremetisesc, vb. IV. Tranz. (Inv. si reg.) A repara; a reface: a restaura. ♦ (Fam.) A pune in ordine; a aranja, a dichisi. – Din ngr. emeremetisa (aor. lui meremetizo).
NEARANJAT, -A, nearanjati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus in ordine. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara neingrijita. 2. (Despre oameni) Care nu si-a facut un rost in viata. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aranjat.
REGULA, r*****z, vb. I. Tranz. 1. A pune in ordine, a aranja, a randui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face sa functioneze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l invata minte, a-i da o lectie, a-l reduce la tacere. – Din lat., it. regulare.
REGULARIZA, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva sa fie regulat. ♦ A pune in ordine, in concordanta (evidente, balante etc.). ♦ A pune de acord datele evidentei contabile cu realitatea constatata pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o forma geometrica regulata. 3. A amenaja un curs de apa pentru a corespunde unor anumite cerinte. – Din fr. regulariser.
REGLEMENTA, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune in ordine, a aranja. – Din fr. reglementer.
A ALFABETIZA ~ez tranz. 1) (persoane analfabetice) A invata sa citeasca si sa scrie. 2) A pune in ordine alfabetica. ~fisele. /alfabet + suf. ~iza
A INTERVERTI ~esc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversand ordinea initiala, punand un element in locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere
A REGULA ~ez tranz. A organiza dupa anumite reguli; a pune in ordine; a regulariza. /<lat., it regulare
A REGULARIZA ~ez tranz. 1) A orga-niza dupa anumite reguli; a pune in ordine; a regula. 2) (obiecte) A modifica, dand o forma regulata. 3) A amenaja cursul unei ape. /<fr. regulariser
REGULARE s.f. Actiunea de a regula; punere in ordine, aranjare. [< regula].
ARANJARE s.f. Actiunea de a (se) aranja; ordonare, asezare, punere in ordine. [< aranja].
racasan, racaseni, s.m. (reg.) lucrator care pune in ordine materialul lemnos.
REGLEMENTA vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune in ordine. [< fr. reglementer].
REGULA vb. I. tr. A aranja, a pune in ordine, a orandui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
cird (cirduri), s. n. – 1. Grup de animale de acelasi fel, turma, multime. – 2. Ceata mare de oameni, multime. – 3. Zbor. – Mr. (girdel’u), megl. card. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krudo; cf. bg. kurd, cr. kerd, slov. kerdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cirdui (var. incirdui), vb. (a orindui, a aranja, a pune in ordine; a forma un sir, a se pune la rind; a se asocia, a se imprieteni); incirdosi (var. incordosa), vb. (a face companie, a insoti).
ARANJA vb. I. tr. 1. a randui, a pune in ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri in interes personal; a-si face un rost. ◊ a se intelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)
ORDONATOR, -OARE I. adj. care pune in ordine, organizeaza; care da o imagine sistematica, sintetica. II. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri si cheltuieli al unui stat, al unei institutii. (< fr. ordonnateur)
REGLEMENTA vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune in ordine. (< fr. reglementer)
REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)
sicui (-uesc, -it), vb. – (Inv.) A pune in ordine de bataie. Pol. szykowac (Tiktin).
stol (-luri), s. n. – 1. (Inv.) Coloana de soldati in ordine de mers sau de bataie. – 2. Grup de pasari. – 3. Multime, gramada, gloata, partida. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. REW 8276). – Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune in ordine).
ticlui (-uesc, -it), vb. – 1. A compune, a pune in ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incerta. Probabil de la titlu › *titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tilcui „a interpreta” cu metateza (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretind” dorintele unei persoane care nu stie sa scrie. Legatura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingatoare.
AMENAJA, amenajez, vb. I. Tranz. A pune in ordine, a face sa corespunda unui anumit scop; a aranja. – Fr. amenager.
ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune in ordine, in randuiala; a potrivi. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara; a (se) gati. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 2. Refl. A-si face un rost in viata. 3. Tranz. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.
ARANJARE, aranjari, s. f. Actiunea de a (se) aranja; punere in ordine, randuire.
ARANJAT, -A, aranjati, -te, adj. 1. Pus in ordine, in randuiala. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara ingrijita. 2. Care si-a facut un rost in viata. – V. aranja.
ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.
DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine si curatenie prin casa. ♦ Tranz. A pune ceva in ordine; a aranja. [Var.: derateca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.
aranja (aranjez, aranjat), vb. – A pune ceva in ordine. Fr. arranger. – Der. (din fr.) aranjament, s. n.; aranjator, s. m. (organizator); aranjor, s. m. (organizator). Cf. deranja.
ORDONAT, -A adj. Dispus, asezat in ordine. ♦ Bine ingrijit, pus la punct. [< ordona].
ORDONAT, -A I. adj. dispus, asezat in ordine. ◊ bine ingrijit, pus la punct. ♦ (mat.) multime ~a = multime cu ordine bine determinata de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonata (cea verticala) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ inaltimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil in raport cu linia de ochire. (dupa fr. ordone)
podorojna (podorojne), s. f. – ordin pentru a pune la dispozitie cai de posta. Rus. podoroznaja (Cihac, II, 271).
A ARANJA ~ez tranz. 1) A pune intr-o anumita ordine; a ordona; a orandui; a dispune; a aseza. ~ lucrurile. 2) (aparate, mecanisme, automobile etc.) A face sa functioneze in conditii bune. 3) (afaceri, probleme etc.) A aduce la conditiile cerute printr-un acord mutual. 4) (persoane) A pune la punct. 5) (persoane) A desemna intr-un post sau intr-o functie buna; a aseza. 6) (fapte, stari de lucruri etc.) A satisface in toate privintele. 7) (piese muzicale) A prelucra pentru a fi interpretat de instrumente sau pentru voce. 8) A face sa se aranjeze. /<fr. arranger
A ASEZA asez tranz. 1) A face sa se aseze. 2) A pune intr-o anumita ordine; a ordona; a orandui; a dispune; a aranja. ~ cartile pe polita. 3) A desemna intr-un post sau intr-o functie buna; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A gati din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare
A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare
A ORANDUI ~iesc tranz. 1) A pune intr-o anumita ordine; a clasa; a randui; a dispune; a aseza; a aranja; a ordona. 2) inv. A numi intr-un post; a desemna. 3) inv. A cere in mod autoritar si oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A arata in mod precis. 5) inv. A face sa fie gata devreme; a pregati; a prepara; a gati. /<sl. urenditi
A ORDONA ordon tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propozitie completiva cu conjunctivul) A cere in mod autoritar si oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune intr-o anumita ordine; a aranja; a orandui; a clasa; a dispune; a aseza; a randui. /<fr. ordonner
DISpune vb. III. 1. tr. A hotari, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac. 3. intr. A invinge intr-o competitie sportiva. 4. tr. A aseza, a pune intr-o anumita ordine. 5. refl. A capata buna dispozitie, a se inveseli. [P.i. dispun, conj. -na. / dupa fr. disposer, lat. disponere].
PASERIFORMA, paseriforme, s. f. (La pl.) ordin de pasari ai caror pui ies din ou golasi si orbi; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriformes.
ORANDUIT, -A, oranduiti, -te, adj. 1. Pus, asezat intr-o anumita ordine; aranjat, randuit. 2. (Inv.) Imputernicit, investit. 3. (Inv.) Stabilit, fixat, hotarat, destinat. – V. orandui.
alandala sau alan-dala adv. (ngr. pop. all' ant' alla, unele in locu altora). Fam. Fara ordine: a vorbi alandala, a pune lucrurile alandala. – Si halandala sau halan-dala (ca hara-para) in Mold. Munt. est. V. arababura, talmes-balmes.
clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.
PODOROJNA, podorojne, s. f. (Inv.) ordin scris pentru a i se pune cuiva la dispozitie cai de posta. – Din rus. podoroznaja.
EXECUTA vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune in aplicare, a indeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A canta o bucata muzicala; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A indeplini o hotarare judecatoreasca, un act de autoritate, o obligatie. ♦ A duce la indeplinire o sentinta de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execut. / < fr. executer].
EXECUTA vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune in aplicare, a indeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicala (un dans, un balet). 4. a indeplini o hotarare judecatoreasca, un act de autoritate, o obligatie. ◊ a duce la indeplinire o sentinta de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. executer)
ORANDUIALA, oranduieli, s. f. 1. Randuiala, ordine, intocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu oranduiala = in mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune in (buna) oranduiala sau a pune oranduiala = a orandui. 2. (Inv.) Hotarare, dispozitie, ordin; (concr.) act care contine o hotarare. 3. Oranduire sociala. [Pr.: -du-ia-] – Orandui + suf. -eala.
A PROSCRIE proscriu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fara judecata (afisand numai numele celui osandit). 2) inv. (persoane) A expulza din tara pentru o vina de ordin politic. 3) fig. (idei, activitati etc.) A pune sub interdictie; a interzice. /<fr. proscrire
colocatiune f. (lat. col-locatio, -onis, d. col-loco, -locare, a pune. V. culc, locatar). Jur. Clasarea creditelor in ordinea in care trebuie sa fie platiti. – Si -atie.
PASERIFORMA ~e f. 1) ordin de pasari raspandite pe intreg globul, ai caror pui ies din ou golasi si sunt orbi. 2) la sg. Pasare din acest ordin. /<fr. passeriformes
COMUTATIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutatie. ♦ Totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta, in cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutatiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio].
COMUTATIE s. f. 1. comutare; schimbare, mutatie. ◊ totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice. 2. trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta in cursul rotirii rotorului. 3. figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii, astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, lat. commutatio)
SOMATIE, somatii, s. f. Faptul de a soma; invitatie prin care se pune cuiva in vedere sa execute (sau sa nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordona cuiva sa execute (sau sa inceteze de a executa) o actiune. [Var.: (inv.) somatiune s. f.] – Din fr. sommation.
PASERIFORME s.f.pl. ordin de pasari in general de talie mica, cantatoare, ai caror pui ies din ou golasi si orbi; pasarele; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. paseriforma. / < fr. passeriformes].
pogodi (pogodesc, pogodit), vb. refl. – A se intelege, a se pune de acord. Sb. pogoditi (Tiktin). – Der. pogoada, s. f. (acord, ordine). In Banat.
CONFORMA vb. refl. 1. a se pune de acord (cu), a se adapta (la). 2. a se supune unui ordin, unei legi etc. (< fr. conformer, lat. conformare)
CONFORMA vb. I. refl. 1. A se potrivi cu..., a se pune de acord cu..., a se adapta la... 2. A se supune (unei legi, unui ordin etc.). [< fr. conformer, cf. it., lat. conformare].
CONFORMA, conformez, vb. I. Refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. – Din fr. conformer, lat. conformare.
BIBLIOTECA ~ci f. 1) Colectie (publica sau particulara) de carti, publicatii periodice, manuscrie etc., clasificate si aranjate intr-o anumita ordine pentru a facilita utilizareaa lor de catre cititori. 2) Institutie care adaposteste o asemenea colectie, punand-o la dispozitia cititorilor. 3) Mobila cu rafturi pentru pastrarea cartilor. 4) Colectie de publicatii cu o anumita tematica, scoasa de o editura in volume identice ca format si ca aspect. [G.-D. bibliotecii; Sil. -bli-o-] /<lat. bibliotheca, fr. bibliotheque
TAPET, tapete, s. n. 1. Hartie, panza, matase etc. cu desene colorate, care se aplica pe peretii unor camere in loc de zugraveala; p. ext. zugraveala. 2. (Inv.) Covor mic. 3. (In expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce in discutie, a fi la ordinea zilei. [Pl. si: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
A OBLIGA oblig tranz. 1) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a forta; a constrange; a impune. 2) (despre indatoriri de ordin juridic sau moral) A face sa fie dator; a indatora. Legea ~a. Nobletea lor ne ~a. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger
SIGNATURA ~i f. poligr. 1) Cifra, steluta sau alt semn ce se pune pe prima pagina a fiecarei coli de tipar dintr-o publicatie, pentru a inlesni brosarea colilor in ordinea cuvenita. 2) Mica taietura facuta la mijlocul unei litere, pentru ca zetarul sa observe mai usor pozitia acesteia. /<fr. signature, lat. signatura
CORESPONDENTA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane, institutii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ continutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; afinitate care leaga parti ale unui intreg; concordanta, armonie. 2. (mat.) relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. ♦ a timpurilor = concordanta timpurilor. (< fr. correspondance)
CAZIMIR (KAZIMIERZ), cneji si regi ai Poloniei. Mai importanti: 1. C III, cel Mare, rege (1333-1370); a pus bazele monarhiei pe stari (prin statutele de la Wiślica si Piotrkow, 1347) si a extins autoritatea coroanei polone asupra regiunilor Kujawya, Dobrzyń (1343), Halici, Lemberg si Volinia (1349-1356); intemeietorul Universitatii din Cracovia (1364). 2. C. IV Iagełło, mare cneaz al Lituaniei (din 1440), rege (1447-1492); a pus capat Razboiului de 13 ani (1454-1466), incheind Pacea de la Toruń (1466) prin care Polonia capata iesire la M. Baltica, iar ordinul Teutonic i se recunostea vasal. A intretinut relatii de prietenie cu Stefan cel Mare, domnul Moldovei.
DISpune, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotari, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta. 3. Intranz. A iesi invingator intr-o competitie sportiva, intr-un meci; a invinge. 4. Tranz. A aseza intr-o anumita ordine; a aranja. 5. Refl. A capata o buna dispozitie, a deveni vesel; a se inveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (dupa pune).
MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune in miscare materia – Vergiliu, „Eneida”, VI, 727. Explicatie panteista si stoica a organizarii Universului; expresia se foloseste astazi cu sensul: inteligenta umana dezvaluie ordinea in haosul aparent al fenomenelor naturii.
POST1 ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau pazi un obiect. ~ de observatie. A fi la ~. 2) Persoana sau grup de persoane puse intr-un anumit loc sa pazeasca sau sa supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (in trecut) Unitate de jandarmi avand insarcinarea sa mentina ordinea intr-o comuna (rurala). 4) Activitate de raspundere pe care o indeplineste cineva permanent intr-o institutie, intreprindere sau organizatie in schimbul unui salariu; functie. ~ de presedinte. ~ de sef de sectie. 5) Loc special amenajat unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste
SAMUIL, tar (997-1014) al Taratului Bulgar de Apus. A purtat un indelungat razboi cu Imp. Bizantin, eliberand o mare parte a Bulgariei si cucerind Tesalia, Epirul si o parte a Serbiei. In cele din urma trupele sale au fost infrante in batalia de la Belasita (29 iul. 1014) de cele ale imparatului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adica „omoratorul de bulgari”, datorita cruzimii sale. Dupa victorie, din ordinul bazileului au fost orbiti prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, dupa care au fost eliberati. Se zice ca tarul bulgar, vazandu-si ostenii mutilati, si-a pus capat zilelor (oct.).
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)
CUSTODE, custozi, s. m. 1. Persoana insarcinata cu paza si cu pastrarea unor bunuri (mobile). Custode de biblioteca. ♦ (Jur.) Persoana insarcinata cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvant sau silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetata la inceputul paginii urmatoare, pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.
CUSTODE s.m. 1. Cel care pazeste sau pastreaza un lucru care i-a fost incredintat. ♦ Persoana insarcinata cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvant sau silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetat la inceputul paginii urmatoare pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – pazitor].
ORANDUI, oranduiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) grupa intr-o anumita ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotari, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Inv. si pop.) A pune la cale; a pregati. – Din sl. urenditi.
CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.
EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. punere in circulatie de catre stat sau de catre o institutie, o societate autorizata etc. a hartiilor de valoare, a bancnotelor, a actiunilor etc.; emitere. ♦ punere in circulatie a unei noi serii de marci postale sau retiparirea la o anumita data a unei serii mai vechi. 2. Producere, de catre un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune intr-o ordine dinainte stabilita. [Pr.: -si-u-. – Var.: emisie s. f.] – Din fr. emission, lat. emissio, -onis.