Rezultate din textul definițiilor
CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor decat acesta, cu tractiune animala, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a ramane in urma; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fan, lemne etc. cat se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car.
CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor, tras de obicei de cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a pierde o ocazie; a ramane in urma. 2. Cantitate dintr-o povara, cata se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car + suf. -uta.
HAN2 ~uri n. inv. Cladire cu camere de dormit, cu ospatarie si cu grajduri, unde ramaneau peste noapte calatorii cu caii si carutele. /<turc. han
codirla (vest) si -irla (est) f., pl. e (d. coada cu sufixu ca´n sopirla, ciocirlan). Coada lunga (Iron.): codirla vulpii. Coada lunga la car, inima prelungita. Cel ramas in urma la joc: esti codirla! Corlata, serigla, scarila, suslet, infundatoare de gratii la caruta (compusa din cotoci si speteze). Partea din urma a carutei: a cauta pin [!] codirla.
caruta ~e f. 1) Vehicul de transport mai mic si mai usor decat carul, tras mai ales de cai. ◊ A ramane de ~ a pierde ocazia. 2) Cantitate de material care se poate incarca intr-un asemenea vehicul. O ~ de lemne. [G.-D. carutei] /car + suf. ~uta