Rezultate din textul definițiilor
CATE adv. 1. (Formeaza numerale colective) Cate trele. 2. (Formeaza numerale distributive) Doua cate doua. ◊ Expr. Una cate una sau unul cate unul = rand pe rand, una dupa alta sau unul dupa altul. Cate una (strasnica) = ceva neobisnuit, grozav etc. – Lat. cata (modificat dupa pl. f. al lui cat).
INSIRA, insir, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza in sir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin margele, pentru a face un sirag; a face sirag. ◊ Expr. (Refl.) Insira-te (sau insir'te) margarite, formula prin care se arata ca un basm continua. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmand un anumit sir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A insira mosi pe grosi (sau verzi si uscate) = a spune tot felul de lucruri fara importanta si fara o succesiune logica; a palavragi. 5. Tranz. A trece, rand pe rand, prin diferite locuri, situatii etc.; a lua la rand, la sir. – Din loc. adv. in sir.
PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lasa sa treaca printre degete; p. ext. a lua rand pe rand la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fata ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-si face loc incetul cu incetul; a se furisa, a se strecura. 3. Refl. si tranz. A (se) rasfira, a (se) raspandi, a (se) imprastia. – Pre2 + fir.
ENUMERA, enumer, vb. I. Tranz. A numara succesiv, unul cate unul, a numi rand pe rand elementele unui tot; a insira. – Din fr. enumerer, lat. enumerare.
ALTERNATIV2 adv. Cand unul, cand altul; rand pe rand. /<fr. alternatif
ALTERNANTA s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ, rand pe rand; alternare, perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuvant sau a cuvintelor apartinand unei familii, cu ajutorul careia se marcheaza diferenta dintre formele gramaticale sau dintre derivate si cuvantul de baza. [< fr. alternance].
ALTERNATIVA s.f. 1. Posibilitate de a alege intre doua lucruri, doua cai, doua solutii etc. 2. (Rar) Succesiune a doua lucruri care vin rand pe rand. [< fr. alternative].
ELIMINARE s.f. Actiunea de a elimina si rezultatul ei; inlaturare, indepartare. ◊ A proceda prin eliminare = a cauta sa descoperi ceva inlaturand pe rand elementele nerelevante pentru a retine esentialul, lucrul cautat etc. [< elimina].
periodiceste adv. (inv.) in mod periodic; unul dupa altul, rand pe rand.
ADESEA adv. De multe ori, in repetate randuri; adeseori, des. [Var.: ades, adese adv.] – A3 + des2.
AERAT, -A, aerati, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Racit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vanturare cu lopeti. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structura simpla; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele si randurile spatiate; cu mult spatiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.
ALBITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc.; albisoara. 3. (Reg.) Nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Alb + suf. -itura.
ALINEAT, alineate, s. n. rand retras intr-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.
ALTEORI adv. In alte randuri, in alte imprejurari; p. ext. altadata (in trecut sau in viitor). [Pr.: -te-ori] – Alte + ori.
ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a face sa revina succesiv, a lua pe rand unul locul altuia, a se succeda sau a face sa se succeada la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternante (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
BAZA, baze, s. f. Joc de copii in care partenerii lovesc pe la spate, pe rand, cu palma in palma asezata la subsuoara bratului opus a celui care se pune „baza” si care trebuie sa ghiceasca cine l-a lovit, in timp ce partenerii de joc striga „bazzz!”. – Baz + suf. -a.
BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
BIOSOCIOLOGIE s. f. Conceptie care explica viata sociala si politica in primul rand prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa. [Pr.: -bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologie.
BIREMA, bireme, s. f. Nava antica de razboi cu doua randuri de vasle suprapuse. – Din fr. bireme, lat. biremis.
BOB2, boburi, s. n. Sanie cu un rand suplimentar de talpici in fata, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau in alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh].
BrandENBURG, brandenburguri, s. n. Snur sau gaitan care se coase in randuri paralele, ca podoaba, pe pieptul unor haine (in dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.
BRAZDA, brazde, s. f. 1. Fasie ingusta de pamant, taiata si rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug; brazdatura. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazda = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a indrepta pe cineva; a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant inierbata, de forma paralelipipedica, desprinsa de pe terenurile acoperite cu iarba, care serveste la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazda de udare = element provizoriu al sistemului de irigatie, prin care apa este adusa la radacina plantelor. 3. rand de iarba, de grau etc. cosit; polog1. 4. Strat de legume sau de flori; razor1. 5. Urma, dara, partie. ♦ Crestatura. 6. Fig. Zbarcitura, cuta a fetei; rid. – Din sl. brazda.
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.
BUSTROFEDON s. n. Fel de scriere foarte veche in care randurile mergeau fara discontinuitati de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. – Din fr. boustrophedon.
CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalatii. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancso.
CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A aseza, a pune, a trece o persoana decedata in randul sfintilor. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.
CAR3, caruri, s. n. Piesa cilindrica mobila pe care se fixeaza hartia la masina de scris, facand posibila (prin deplasare) scrierea succesiva a literelor si a randurilor. – Dupa engl. [typewriter] carriage, fr. chariot.
CENZITAR, -A, cenzitari, -e, adj. Care are la baza censul (3), intemeiat pe cens. ◊ Sistem (electoral) cenzitar = sistem electoral in care recunoasterea dreptului de vot este in functie de indeplinirea de catre alegatori a anumitor conditii, in primul rand in functie de avere. – Din fr. censitaire.
DIVINIZA, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslavi. 2. A trece pe cineva in randul divinitatilor, a atribui cuiva putere divina, a deifica. – Din fr. diviniser.
GALION, galioane, s. n. 1. Nava cu panze folosita in trecut de spanioli ca nava de razboi si pentru transportul marfurilor. 2. Ornamentatie (in lemn) montata la prora unor nave cu panze. 3. (Tipogr.) Planseta de metal sau de lemn pe care se asaza randurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleona, fr., it. galion.
GOFRA, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima randuri de cute paralele (si ondulate) pe o tesatura, pe o tabla, pe o hartie etc. ♦ A aplica pe o tesatura un desen imprimat in relief. – Din fr. gaufrer.
GRADAT2, -A, gradati, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Impartit in grade (3). 2. Care suie sau coboara treptat, care are loc, se produce pe rand, intr-o succesiune ascendenta sau descendenta. – V. grada.
GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
HAINA, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbatesti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet, alcatuit din pantaloni, sacou (si vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Vesmant lung si larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-si) da si haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtine ceea ce doreste). 2. (Biol.; in sintagma) Haina de nunta = infatisare deosebita pe care o capata masculii unor pesti, batracieni sau pasari in perioada imperecherii. – Din bg. halina, scr. haljina.
HALTERA (HALTERA), haltere, s. f. 1. Aparat de atletica grea, alcatuit din doua randuri de discuri sau sfere metalice de diferite greutati, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramura sportiva care consta in ridicarea halterelor (1). – Din fr. haltere.
HORA, hore (hori), s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bg. horo.
HORA1, hore, s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci (= daca te-ai apucat de un lucru, trebuie sa te tii de el). ♦ (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal, taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. si: hori] – Bg. horo (ngr. horos).
INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.
INTERCALARA, intercalare, adj. (In sintagma) Cultura intercalara = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.
INTERLINIAR, -A, interliniari, -e, adj. Care este scris sau tiparit intre randuri. [Pr.: -ni-ar. – Var.: interlinear, -a adj.] – Din fr. interlineaire.
INTERLINIE, interlinii, s. f. Spatiu alb care se lasa intre doua randuri de litere scrise sau tiparite, sau intre doua linii ale portativului muzical. – Din fr. interligne (dupa linie).
INTERLOCK s. n. 1. Masina de tricotat cu doua randuri de ace pe un singur cilindru. ♦ Tricot indesirabil. 2. (Cin.) Sistem de inregistrare sincrona a imaginii si sunetului aferent prin antrenarea cu aceeasi viteza la inregistrare si redare a peliculei de imagine si a benzii magnetice audio. – Din engl., fr. interlock.
INTERTIP, intertipuri, s. n. Masina tipografica de cules si de turnat litere in randuri, care are matrite cu dinti taiati pe toata grosimea lor (si cu care se poate culege de la distanta, prin transmitere telegrafica). – Din fr. intertype.
INCHEIETOR, -OARE, incheietori, subst. 1. S. m. (In sintagma) Incheietor de pluton = fruntas, caporal sau sergent care merge in ultimul rand din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la imbracaminte). 3. S. f. Planta erbacee cu florile galbene, patate cu cafeniu, rau mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturica. – Incheia + suf. -tor.
INLANTUI, inlantui, vb. IV. Tranz. 1. A pune, a lega in lanturi; a incatusa. 2. A cuprinde pe cineva (cu bratele). – V. imbratisa. 3. Fig. A captiva, a subjuga, a incanta, a fermeca. 4. A aseza in rand, a lega unul de altul, a coordona, a impreuna (in mod logic). ♦ Refl. A urma unul dupa altul (in sir neintrerupt). [Prez. ind. si: inlantuiesc] – In + lant + suf. -ui (dupa fr. enchainer).
INROLA, inrolez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) inscrie in randurile armatei; p. ext. a (se) inscrie intr-o organizatie, intr-un partid; a (se) inregimenta. – Din fr. enroler.
INSIRUI, insirui, vb. IV. Tranz. 1. A insira margele. ♦ A aseza in sir, la rand. 2. Fig. A expune pe rand, a enumera. – In + sir + suf. -ui.
INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim2. Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
REDINGOTA, redingote, s. f. Haina barbateasca de ceremonie (de culoare neagra), cu poalele lungi pana la genunchi, incheiata cu doua randuri de nasturi. – Din fr. redingote.
ULTIMO adv. (Livr. si fam.) In ultimul rand; in ultima instanta. – Cuv. lat.
VOI3, voiuri, s. n. (Reg.) 1. rand de impletitura de papura sau de nuiele, intr-o leasa sau in peretii unui patul de pastrat porumb. 2. Fasie de pamant (arabil). – Et. nec.
MAHALA, mahalale, s. f. 1. Cartier (marginas) al unui oras. ◊ Loc. adj. De mahala = care apartine sau este specific mahalalei; p. ext. de rand, vulgar, grosolan. 2. P. ext. Populatia unei mahalale (1). – Din tc. mahalle.
MAHALAGIOAICA, mahalagioaice, s. f. Femeie care traieste intr-un cartier marginas, la periferia oraselor; p. ext. femeie de rand, cu apucaturi vulgare, care se cearta si barfeste; mahalagita, tata. – Mahalagiu + suf. -oaica.
DIHOTOMIE, dihotomii, s. f. 1. (Log.) Diviziune in doua parti a unui concept, fara ca acesta sa-si piarda intelesul initial. 2. Mod de ramificatie a talului si a tulpinilor unor plante in doua parti egale, care se impart la randul lor in doua parti egale etc. [Var.: dicotomie s. f.] – Din fr. dichotomie.
MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S. n. Unealta agricola folosita pentru a marca randurile si locul cuiburilor in care se va pune samanta sau rasadul. 2. S. m. si f. Persoana care lucreaza la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoana care marcheaza (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.
MINUSCUL, -A, minusculi, -e, adj., s. f. 1. Adj. De dimensiuni (foarte) reduse, (foarte) mic, infim; miniatural. 2. Adj., s. f. (Litera) mica, de rand, folosita in mod obisnuit in interiorul cuvintelor. – Din lat. minusculus, fr. minuscule.
VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. Nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.
MATRICE, (1, 2) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate intr-un tablou dreptunghiular care are un anumit numar de coloane, linii sau randuri. 2. (Log.) Tabel reprezentand valoarea de adevar a unui enunt pe baza valorii de adevar a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ◊ Fig. obarsie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentala, nediferentiata a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.
ETAJA, etajez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) aseza in randuri suprapuse, in etaje. – Din fr. etager.
FALANGA1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcatuiesc scheletul degetelor. 2. (In Grecia antica) Formatie de infanteristi inarmati cu lanci, dispusi in randuri compacte si avand centrul si una dintre aripi mai intarite. ◊ Fig. Grup compact si omogen de oameni care lupta impreuna pentru acelasi scop. 3. Grupare politica paramilitara de tip fascist din Spania. 4. (In doctrina sociala utopica a lui Fourier) Unitate social-economica de baza formata din 1500-2000 de oameni cu pregatiri diverse. – Din fr. phalange.
LAITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compozitie muzicala, care caracterizeaza un personaj, o situatie etc. si care revine ori de cate ori apare in scena personajul sau situatia data; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee calauzitoare a unei lucrari stiintifice, literare etc., repetata si subliniata in mai multe randuri. [Scris si: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
ORDINAR, -A, ordinari, -e, adj. 1. Obisnuit, normal; de rand, comun. ◊ Fractie ordinara = raportul a doua numere intregi. Sesiune ordinara = sesiune convocata conform regulamentului de functionare. ◊ Loc. adv. (Frantuzism inv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; inv.; substantivat, in expr.) A trece (sau a inscrie) la ordinar = a inscrie in registrul de evidenta al ratiilor alimentare si al soldei. 2. De calitate inferioara, fara valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar.
NENUMARAT, -A, nenumarati, -te, adj. Care este in cantitate atat de mare incat nu poate fi numarat; fara numar, imens. ◊ Loc. adv. De nenumarate ori sau in nenumarate randuri = de foarte multe ori, foarte des. – Ne- + numarat.
PERINDA, perind, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul dupa altul, a se succeda (in timp, in spatiu); a circula (unul dupa altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rand. ♦ A cutreiera. – Pe + rand.
randAS, randasi, s. m. Om de serviciu folosit in trecut la muncile de rand intr-o gospodarie; servitor, sluga. – randui + suf. -as.
MOJIC, -A, mojici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan. 2. S. m. si f. (Inv. si reg.) Taran; p. gener. om de rand. 3. S. m. si f. (In forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Var.: mujic, -a s. m. si f.] – Din rus. muzik.
FOTOLIU, fotolii, s. n. Scaun mare, de obicei capitonat, cu spatar si rezematori pentru brate. ◊ Fotoliu-pat = fotoliu extensibil care se poate transforma in pat. ♦ Loc situat in prima jumatate a unei sali de spectacol. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri intr-o sala de spectacol. [Var.: (rar) fotel s. n.] – Din fr. fauteuil. Cf. pol. fotel.
FUGA2, fugi, s. f. Forma muzicala polifonica pe doua sau mai multe voci, in care o melodie expusa de o voce este reluata pe rand de celelalte voci si dezvoltata dupa legile contrapunctului. – Din it. fuga.
FUNCTIONALISM s. n. Curent in arhitectura secolului al XX-lea, care are in vedere in primul rand necesitatea corespondentei dintre forma si functie, astfel incat aceasta din urma sa fie determinanta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. fonctionnalisme (dupa functional).
PATERIC, paterice, s. n. Colectie de povestiri din viata vechilor calugari (trecuti de Biserica in randul sfintilor); text care face parte dintr-o astfel de colectie. – Din sl. pateriku.
PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de lei – Patru + zece.
PATRISOR, patrisoare, s. n. Piesa metalica cu sectiunea patrata, folosita in tipografie pentru a acoperi spatiile dintre cuvinte sau pentru a completa randurile nescrise pana la capat; patrat de tipografie. – Patru + suf. -isor.
ANATEMA, anateme, s. f. Osandire, ostracizare a cuiva de catre biserica, excludere din randul bisericii; afurisenie. [Acc. si: anatema] – Din ngr. anathema.
TERT, -A, terti, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine in randul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte in acte, in litigii sau in conventii nici direct, nici prin reprezentare si fata de care actul juridic ori hotararea pronuntata in cauza nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; in sintagma) Tertul exclus = principiu fundamental al gandirii, conform caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals in acelasi timp si sub acelasi raport, o a treia posibilitate fiind exclusa. – Din lat. tertius, it. terzo.
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (In antichitatea greco-romana) A trece un erou sau un imparat in randul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude si onoruri exceptionale, a ridica in slava (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apotheoser.
PEREN, -A, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani de-a randul, avand o radacina persistenta din care se dezvolta in fiecare primavara o noua tulpina; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care dureaza mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. perenne.
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. si f., adj. 1. (In antichitatea romana) (Persoana) care facea parte din plebe (1), care apartinea plebei; plebeian (1). 2. (Persoana) care este asuprita, exploatata, plebeian (2); (om) sarac, umil; p. ext. (om) de rand, lipsit de distinctie, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.
REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.
PRACTICA, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutina. 2. Activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ◊ Loc. adv. In practica = in mod concret, in realitate. ◊ Expr. A pune in practica = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte. 4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etc., un student sau un elev. Practica de productie. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.
PRASI, prasesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prasitoarea spatiul de sol dintre randurile distantate ale unor plante de cultura, pentru a distruge buruienile, a afana pamantul etc. – Din bg. prasa, scr. prasiti.
PRASITOR, -OARE, prasitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealta sau masina agricola) cu care se praseste. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat in randuri distantate, care permit prasitul1. 3. S. m. si f. Persoana care praseste; muncitor angajat la prasit1. – Prasi + suf. -tor.
PRECADERE s. f. Intaietate, prioritate, preferinta acordata unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precadere = in primul rand, inainte de orice; mai ales, in (mod) special, indeosebi, de preferinta. – Pre1- + cadere.
PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi in altul, dupa fermentatie, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a asezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas in altul. ♦ A scoate si a turna la loc, de mai multe ori la rand, zeama dintr-un vas cu muraturi, cu varza acra, pentru a dizolva sarea depusa la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc in altul. – Din bg. pretoca, scr. pretociti.
PRIMO adv. (Livr. si fam.) In primul rand, mai intai. – Din it., fr. primo.
PROSTESC, -EASCA, prostesti, adj. 1. Care da dovada de prostie, de lipsa de logica sau de ratiune. 2. (Rar) De calitate inferioara, fara valoare, de rand. – Prost + suf. -esc.
PROSTIME s. f. (Inv.) Oameni de rand; multime, norod, saracime, gloata. – Prost + suf. -ime.
CLESTITA, clestite, Unealta de tipografie cu care se scot literele cazute intre randuri. – Cleste + suf. -ita.
SAPTEZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei. – Sapte + zeci.
OARA1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.
OBISNUIT, -A, obisnuiti, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat in obisnuinta cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se intampla, sau se intalneste in mod regulat; care se foloseste adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoana intalnita in mod frecvent intr-o casa, intr-un loc etc. ♦ (Adverbial) In mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic in mod deosebit; comun, simplu, banal, de rand. [Var.: (inv.) obicinuit, -a adj.] – V. obisnui.
SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).
OMENESC, -EASCA, omenesti, adj. 1. Care apartine omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu infatisarii sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situatii. ◊ Asezare omeneasca = denumire pentru sat, comuna, oras. 2. Care apartine omului de rand. 3. (Inv. si pop.) Prietenos, binevoitor; bland. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limba) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc.
ODONTOBLAST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse intr-unul sau in mai multe randuri la limita dintre pulpa dentara si dentina, avand rol important in formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.
CORVOADA, corvezi, s. f. 1. Munca gratuita pe care taranii erau constransi s-o presteze in folosul mosierilor sau al statului. ♦ Munca obligatorie pe care o faceau in trecut soldatii, cu randul, in cazarma. 2. Fig. Obligatie neplacuta, munca silita. [Var.: corvada s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvee (refacut dupa podv(o)ada).
VERS, versuri, s. n. Unitate prozodica elementara, alcatuita dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme si determinata fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numarul silabelor; fiecare dintre randurile care alcatuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.
OPINCAR, opincari, s. m. 1. Persoana care poarta opinci; om de rand, taran. 2. Persoana care lucreaza sau vinde opinci. – Opinca + suf. -ar.
FARSA, farse, s. f. 1. Comedie cu continut usor, in care comicul provine in primul rand din vorbe de spirit si din situatii amuzante, uneori burlesti (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a pacali pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite in acest scop; pacaleala, festa. – Din fr. farce.
ORCHESTRA, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentisti care executa impreuna compozitii muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care canta membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei sali de spectacol destinata orchestrantilor, situata intre scena si sala, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri intr-o sala de concert sau, p. ext., in orice sala de spectacol. 3. Spatiu circular in arhitectura teatrelor antice, situat intre avanscena si gradenuri. [Var.: orhestra s. f., (inv.) orchestru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.
ZIGOPTERE s.f. pl. Ordin de insecte cu corpul colorat in albastru sau verde-deschis cu reflexe metalice si doua randuri de aripi transparente: libelulele. (din fr. zygopteres)
ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semanatura, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
ORZOAICA s. f. Specie de orz al carei spic este format numai din doua randuri de boabe, mai bogate in amidon decat ale orzului si folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiaca-de-balta = planta erbacee care creste in apele statatoare sau lin-curgatoare, cu frunze liniare ingramadite la baza tulpinii si cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaica.
SUCCESIUNE, succesiuni, s. f. 1. Mod in care se succeda (1) fiinte, obiecte etc.; (concr.) sir de persoane, de lucruri, de fapte care se succeda intr-o anumita ordine; serie, rand, insiruire. 2. Faptul de a prelua functia sau bunurile cuiva prin mostenire; (concr.) functie sau bun mostenit de cineva; mostenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) incepe formalitatile pentru atribuirea unei mosteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession.
TRAMBA, trambe, s. f. 1. Bucata mare de panza sau de stofa (facuta sul); val. 2. Dunga, fasie. 3. Val, vartej de apa, de praf etc. 4. rand, sir, lant. 5. Ceata, gramada (de oameni), palc. – Din sl. tronba.
OSTATIC, ostatici, s. m. Persoana din randul populatiei civile oferita sau retinuta de catre un stat, de catre o organizatie etc. drept garantie pentru indeplinirea unor obligatii asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate impotriva statului sau a organizatiei respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zalog2. [Var.: ostatec s. m.] – Din it. ostatico.
LACTO-VEGETARIAN, -A, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume si fructe ♦ (Substantivat, n.) Restaurant in care se consuma exclusiv (sau in primul rand) produse lactate, legume si fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.
CIOCOI1, ciocoi, s. m. 1. Termen de dispret pentru un parvenit (mai ales la sate) din randurile arendasilor, vatafilor etc.; ciocofleandura; p. ext. boier. 2. (Inv.) Fecior in casa, servitor angajat la un boier. – Et. nec.
LEMA, leme, s. f. 1. (Mat.) Enunt preliminar a carui demonstrare ajuta la rezolvarea unei teoreme. 2. (Log.) Propozitie preliminara a unei demonstratii, care trebuie demonstrata la randul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrari. – Din fr. lemme.
DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + inainte.
LUDLOW s. n. (Tipogr.) Masina de turnat randuri, asemanatoare cu linotipul, dar fara claviatura si magazie de matrite, folosita pentru culegerea de titluri, lucrari de ornament etc. – Cu. fr.
LINOGRAF, linografe, s. n. Masina tipografica de cules si de turnat randuri, asemanatoare cu linotipul. – Din fr. linographe.
LINOTIP, linotipuri, s. n. Masina tipografica care (prin apasarea unor clape) culege si toarna literele in randuri intregi. – Din fr. linotype.
LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.
MICROSPOROCIT, microsporocite, s. n. (Bot.) Celula mama a polenului, care are in nucleu doua randuri de cromozomi, adusi de gametul femel si de cel mascul. – Din engl. microsporocyte.
MISEL, -EA, misei, -ele, adj., s. m. si f. 1. (Om) de nimic, ticalos, nemernic; (om) las, fricos. 2. (Inv.) (Om) de conditie modesta, de rand. 3. (Inv. si reg.) (Om) sarac, nevoias; (om) vrednic de plans. 4. (Inv. si reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus.
MOJICIME s f. (Inv.) Multime de tarani sau de oameni simpli, de rand. – Mojic + suf. -ime.
NOUAZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) randul nouazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cate nouazeci de lei. – Noua + zeci.
ZBARCI3, zbarcesc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigatul zbar sau zbarci, folosit pentru a intimida jucatorul aflat la rand)
MONOPTER, -A, monopteri, -e, adj. (Mai ales despre edificiile circulare) Cu un singur rand de coloane pe care se sprijina acoperisul. – Din fr. monoptere.
ELIMINARE, eliminari, s. f. Actiunea de a elimina si rezultatul ei; inlaturare, indepartare. ◊ Expr. A proceda prin eliminare = a cauta sa descopere ceva inlaturand, pe rand, elementele nerelevante in scopul obtinerii esentialului. – V. elimina.
ESALONA, esalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un intreg in mai multe parti la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o suma de bani in asa fel, incat plata sa se efectueze pe rand si la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe esaloane. – Din fr. echelonner.
ESICHIER, esichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe doua sau mai multe randuri, cu intervale uniforme intre ele. 2. Dispozitiv in care trupele unei unitati, asezate masat in careuri, sunt despartite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. echiquier.
SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.
POMPA1, pompe, s. f. Masina de forta sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mana sau actionat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompa de incendiu = pompa1 cu care se arunca apa la distanta pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apa”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puturi; p. ext. cismea din care apa curge prin apasare pe un maner legat la randul sau de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.
TABULATOR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei masini de scris care permite ca, odata fixata lungimea unui rand, sa poata fi automat mentinuta si pentru randurile urmatoare. – Din fr. tabulateur.
TAMPONA, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge usor si in repetate randuri o parte a suprafetei corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpiratia sau secretiile unei rani. – Din fr. tamponner.
TIPOGRAF, -A, tipografi, -e, subst. 1. S. m. si f. Muncitor specializat in lucrarile de tipar. 2. S. n. Masina de cules si de turnat litere sub forma de randuri intregi. – Din ngr. tipoghrafos.
TOIAG, toiege, s. n. 1. Bat lung si drept de care se sprijina cineva la mers sau de care se serveste pentru a se apara. ♦ Fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitura data cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnitati sau autoritati. 3. (Pop.) Lumanare care se asaza in mana, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase asezate la rand in mijlocul constelatiei Orion. [Pr.: to-iag] – Din sl. tojagu, tojaga.
COLONTITLU, colontitluri, s. n. rand care se tipareste deasupra textului curent al fiecarei pagini de carte si care cuprinde titlul lucrarii sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.
TRANSPARENT, -A, transparenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi strabatut de radiatii electromagnetice (mai ales de lumina), fara ca acestea sa fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasa sa se vada limpede conturul si detaliile obiectelor aflate de partea opusa; straveziu. ♦ Fig. Diafan, subtire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi usor inteles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hartie cu linii groase, paralele, care se asaza dedesubtul hartiei de scris, pentru a inlesni scrierea in randuri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.
TREISPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treisprezece parti. – Trei + spre + zece.
TRIBUNA, tribune, s. f. 1. Constructie din lemn, din beton, din piatra etc., de obicei cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfasurarea unei festivitati, a unei parade, a unei competitii etc.; p. restr. fiecare dintre cele doua laturi lungi ale acestei constructii (avand cea mai buna vizibilitate). 2. Loc inaltat, platforma, estrada pe care sta cel ce vorbeste in fata publicului. – Din fr. tribune.
RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.
TRIREMA, trireme, s. f. (In antichitate) Corabie sau nava de razboi cu trei randuri de vasle dispuse la trei niveluri diferite; triera. – Din fr. trireme, lat. triremis.
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.
RAZNOCINTI s. m. pl. Nume dat in Rusia, incepand din sec. XVIII, intelectualitatii ridicate din randurile functionarimii, micii burghezii, negustorimii si taranimii, care a avut un rol important in miscarea revolutionara si in dezvoltarea stiintei si culturii. – Din rus. raznocinti.
RASTAV, rastavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fasie de pamant pe care se cultiva un singur fel de plante. 2. Fasie de pamant intre doua randuri de semanaturi. II. Sina de fier dintata, care serveste la fixarea formelor tipografice in rame. [Var.: ristav s. n.] – Et. nec.
REFERAT, referate, s. n. Dare de seama, scrisa sau orala, asupra unei carti, a unei activitati etc. ♦ Raport (de cateva randuri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (in care se propune o solutie). – Din germ. Referat.
RASCUMPARA, rascumpar, vb. I. Tranz. 1. A plati pretul unui lucru vandut sau amanetat, pentru a-l readuce in proprietatea sa. ♦ A cumpara un obiect de la cineva care il cumparase la randul sau (oferind un suprapret). 2. A elibera o persoana din captivitate, din robie in schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligatie baneasca, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioara, o actiune (daunatoare) savarsita; (despre realizari) a constitui o compensatie. ♦ Fig. A ispasi o greseala facuta. – Ras- + cumpara.
RASUREI s. m. pl. Flori cusute pe panza in randuri serpuitoare. – Rasura2 + suf. -ei.
RAZJUDECA, razjudec, vb. I. Tranz. A supune in repetate randuri judecatii, a reflecta din nou sau in repetate randuri asupra unei probleme. – Raz- + judeca.
RAZJUDECAT, -A, razjudecati, -te, adj. Judecat in repetate randuri, supus din nou reflectiei. – V. razjudeca.
randUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – rand + suf. -ui.
randULET, randulete, s. n. Diminutiv al lui rand. – rand + suf. -ulet.
COMATI s. m. pl. Nume dat (de romani) geto-dacilor de rand. – Din lat. comati.
REGLET, reglete, s. n. Piesa de fonta, de material plastic sau de plumb folosita la umplerea spatiilor dintre randuri in formele de tipografie sau la umplerea spatiilor dintre forma si rama. [Var.: reglete s. m.] – Din fr. reglet.
REVISTA, reviste, s. f. 1. Publicatie periodica ce cuprinde articole, studii, dari de seama, note din domenii variate sau dintr-o anumita specialitate. 2. (In sintagme si expr.) Trecere in revista = solemnitate constand in trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunitati sau unitati militare, care da onorul stand pe loc. A trece in revista = a examina pe rand, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentatie teatrala constand dintr-o succesiune variata de dansuri, cantece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietati. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.
RIPEAG, ripeaguri, s. n. (Reg.) Carmac format dintr-un singur rand de carlige, folosit la prinderea sturionilor din mare. – Din ucr. ripjak „scaiete”.
DESCHIABURI, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (In trecut) A scoate pe cineva din randul chiaburilor. – Des1- + chiabur.
DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + inainte.
DEZARMARE, dezarmari, s. f. Actiunea de a dezarma; ansamblu de masuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor si a fortelor armate, in primul rand a armelor de distrugere in masa. – V. dezarma.
SANCTIFICA, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintilor; a sfinti. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.
COMSOMOL s.n. a. Organizatie revolutionara a tineretului in fosta U.R.S.S.. b. Organizatie de masa, care a activat intre anii 1917-1990 in randurile tineretului din U.R.S.S., avand drept scop propagarea idealurilor comuniste. (din rus. komsomol < Kommunisticeskii Soyuz Molodeji = Uniunea Comunista a Tinerilor) [def. a. MDN, b. NODEX, et. MW]
SECUNDO adv. (Livr.) In al doilea rand. – Cuv. lat.
SFINTI, sfintesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face ca acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru. 3. Tranz. A tarnosi (o biserica). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slavi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfinteste el cu mine. – Din sl. sventiti.
SPAHIU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomana recrutat din randurile aristocratiei militare. – Din tc. sipahi.
SPATIA, spatiez, vb. I. Tranz. A rari, a distanta, a desparti prin spatii mai mari (cuvinte, randuri, obiecte). [Pr.: -ti-a] – Din spatiu.
STROI s. n. (Inv. si reg.) 1. rand, sir (de soldati). 2. (In expr.) A bate la stroi sau a purta in stroi = a aplica cuiva o pedeapsa disciplinara, constand in trecerea printre doua randuri de soldati care il lovesc unul dupa altul cu vergi. – Din rus. stroj.
SUBSIDIAR, -A, subsidiari, -e, adj. Care se adauga, ca element secundar, la argumentele pentru sustinerea unui rationament, a unei teorii etc.; complementar, auxiliar, secundar. ◊ Loc. adv. In subsidiar = in al doilea rand, pe langa aceasta, pe deasupra. [Pr.: -di-ar] – Din fr. subsidiare, lat. subsidiarius.
COMPOZITIE, compozitii, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.
COMPRES s. n. Text cules cat mai strans, fara spatii mari intre randuri. – Din germ. Kompress.
CONSCRIPTIE, conscriptii, s. f. (Inv.) Inscriere anuala in randurile militare; recrutare, inrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.
CVADRIREMA, cvadrireme, s. f. Nava folosita in antichitate, care avea patru randuri de vasle sau patru vaslasi la o vasla. – Din lat. quadriremis, fr. quadrireme.
CROCHET s. n. Joc sportiv in aer liber in care mai multe persoane lovesc pe rand, cu un ciocan, niste bile de lemn, facandu-le sa treaca, dupa anumite reguli, printr-o serie de portite instalate pe terenul de joc. – Din fr. croquet.
CULEGAR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereti, dintre care unul mobil, care serveste tipografului sa aseze una cate una literele in randuri egale, formand textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.
CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.
CUSTODE, custozi, s. m. 1. Persoana insarcinata cu paza si cu pastrarea unor bunuri (mobile). Custode de biblioteca. ♦ (Jur.) Persoana insarcinata cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvant sau silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetata la inceputul paginii urmatoare, pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.
ALB adj., s. 1. adj. (poetic) dalb. (Cal cu coama ~.) 2. adj. coliliu. (Om cu parul ~.) 3. s. (CHIM.) alb de balena v. s********t; alb de barita v. sulfat de bariu; alb de plumb = ceruza, (inv.) stiubeci; alb de titan v. bioxid de titan; alb de zinc v. oxid de zinc. 4. s. (ZOOL.) albul-mijlociu = york mijlociu. 5. adj. gol, nescris. (rand ~ pe o foaie scrisa.)
ALBITURA s. 1. (mai ales la pl.) v. rufarie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completeaza spatiile albe dintre randuri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboias, caracuda, maruntis, plevusca, (rar) plevuica, (reg.) chisoaga, plevita. (~ se numeste orice peste mic de culoare alba sau argintie.)
ALINIAT adj. insirat, insiruit, randuit. (randuri ~.)
ANULA vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desfiinta, (fig.) a ridica. (A ~ orice restrictie.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a inlatura, a scoate, a suprima, a sterge, a taia, (reg.) a stricui. (~ un rand, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila.
ANULARE s. 1. v. abrogare. 2. v. nulitate relativa. 3. v. reziliere. 4. v. contramandare. 5. desfiintare, (fig.) ridicare. (~ oricarei restrictii de circulatie.) 6. v. infirmare. 7. eliminare, indepartare, inlaturare, scoatere, suprimare, stergere, taiere. (~ unui rand dintr-un text.) 8. (concr.) stersatura, taietura. (~ intr-un text.) 9. v. anihilare.
ANULAT adj. 1. v. abrogat. 2. v. reziliat. 3. v. contramandat. 4. eliminat, inlaturat, scos, suprimat, sters, taiat. (Un paragraf, un rand ~.)
CITI vb. 1. a parcurge, (livr.) a lectura, (inv. si pop.) a spune, a zice. (A ~ cateva randuri, apoi a tacut.) 2. v. invata. 3. a se cultiva, a se instrui. (~ mult si sistematic.) 4. (MUZ.) a descifra. (~ o partitura.)
COMPACT adj., s. 1. adj. v. masiv. 2. adj. v. indesat. 3. adj. des, strans. (Mergeau in randuri ~.) 4. adj. v. adanc. 5. adj., s. v. aldin.
CONVOI s. 1. coloana, lant, rand, sir, (reg.) tramba (Un ~ de care.) 2. v. procesiune.
COOPTA vb. a primi. (L-a ~ in randul membrilor asociatiei.)
DATA s. 1. (inv.) veleat. (La ce ~ s-a intamplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (inv.) sorocire, veleat. (La ~ hotarata ...) 3. v. oara. 4. v. rand, (reg.) vers. (In trei dati am fost pe deal.)
DATINA s. 1. fel, obicei, randuiala, traditie, uz, uzanta, (inv. si pop.) rand, (pop.) data, lege, (inv. si reg.) pomana, (reg.) oranda, (Transilv.) suca, (prin Ban.) zacon, (inv.) pravila, predanie, sart, tocmeala, (turcism inv.) adat. (Asa-i ~ din batrani.) 2. v. cutuma.
DISTANTAT adj. 1. departat, rar. (randuri ~.) 2. v. spatiat.
ETAJ s. cat, nivel, (rar) rand, (prin Bucov.) pliont, (inv.) plan, pod, streasina. (Casa are trei ~.)
INDESI vb. a creste, a se ingrosa, a se inmulti, a spori. (randurile s-au ~.)
LINIE s. v. rand.
M*********E s. (FIZIOL.) ciclu, period, (pop.) luna, soroc, (inv. si reg.) poala, (reg.) belea, fire, regula, sarbatori (pl.), (Transilv., Ban. si Mold.) rand, (inv.) m********e (pl.), m******a, tocmeala, (eufemistic) indispozitie.
ORD s. v. rand, sir, sirag.
OrandUIALA s. v. bir, dare, demnitate, dispozitie, hotarare, impozit, ordin, porunca, pozitie, rang, rand, treapta.
PRONUNTA vb. 1. a articula, a emite, a rosti. (A ~ deslusit sunetele.) 2. a rosti, (inv.) a proforisi. (~ literele pe rand.) 3. a (se) spune. (In Moldova, „picior” se ~ „chicior”.) 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. (JUR.) a rosti. (A ~ sentinta.) 7. a rosti, a tine. (A ~ un discurs.) 8. (rar) a se rosti. (Se ~ intr-o problema.) 9. v. declara.
RANG s. v. rand, sir, sirag.
REZERVA vb. 1. a retine. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a pastra, a retine. (Ti-am ~ niste masline.) 3. a opri, a pastra, a tine. (I-a ~ loc la rand.)
rand s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)
rand s. v. cat, ciclu, datina, etaj, fel, m*********e, nivel, obicei, period, randuiala, traditie, uz, uzanta.
ROSTI vb. I. 1. v. pronunta. 2. a pronunta, (inv.) a proforisi. (~ literele pe rand.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesanta conferinta.) 8. a pronunta, a tine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunta. (A ~ sentinta.) II. (TEXT.) a navadi, a rostui. (A ~ urzeala.)
SERIE s. 1. numar, seama, suma. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. rand. (Closca scoate o noua ~ de pui.) 3. insirare, insiruire, succesiune, sir. (O lunga ~ de rationamente.) 4. promotie. (Prima ~ de studenti din noua facultate.) 5. (FIZ.) serie radioactiva v. familie radioactiva. 6. (FIZ., CHIM.) serie electrochimica = sirul lui Volta. 7. (CHIM.) serie alifatica = serie grasa; serie grasa = serie alifatica.
STRABATE vb. 1. v. patrunde. 2. v. razbate. 3. a despica. (O pasare ~ vazduhul.) 4. a intra, a patrunde. (Lumina ~ pe fereastra.) 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ dstanta de 5000 m in ...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vantura, (pop. si fam.) a bate, (pop.) a calca, a ocoli, a petrece, (inv. si reg.) a razbate, (inv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rand orasele si satele.) 10. v. colinda. 11. v. parcurge.
STROI s. v. nuia, rand, sir, varga.
SUBSCRIS adj., s. 1. adj. iscalit, semnat, (inv.) subsemnat. (Act ~.) 2. s. subsemnat, (inv.) subiscalit. (~ul, Ion Popescu, de profesie ...) 3. s. semnatar, (inv.) subscribent. (~ul acestor randuri.)
SAR s. v. anhidrida arsenioasa, arsenic, culoare, dunga, linie, realgar, rand, sir, sirag, trioxid de arsen, varga, vopsea.
SIR s. 1. v. rand. 2. v. sirag. 3. succesiune, (fig.) lant. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rand, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brau, lant, sirag. (~ul Carpatilor.) 7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de rationamente.) 8. (FIZ., CHIM.) sirul lui Volta = serie electrochimica. 9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. gramada, multime, (fam.) card. (A trecut un ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara ~.)
SIR s. v. rand.
SIRAG s. 1. sir, (reg.) matcal. (Un ~ de margele.) 2. colan, colier, salba, (inv. si pop.) gherdan, (inv.) zgarda. (Un ~ de pietre scumpe.) 3. rand, sir, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 4. (GEOGR.) brau, lant, sir. (~ul Carpatilor.) 5. succesiune, sir, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.)
TAGMA s. 1. v. breasla. 2. rand. (A intrat in ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. casta.
TRAMBA s. v. coloana, convoi, lant, rand, sir.
TINE vb. 1. a avea, a purta. (~ in mana un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agata. 5. a purta, a sprijini, a sustine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 6. v. apartine. 7. v. rezista. 8. v. pastra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haina care ~ la tavaleala.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ doua luni.) 12. v. pastra. 13. a opri, a pastra, a rezerva. (I-a ~ loc la rand.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pana a doua zi.) 17. a se intinde, a se lungi, a se prelungi. (Sirul ~ pana departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trai. 24. v. intretine. 25. v. pronunta. 26. v. durea.
VERS s. v. data, rand, stih, verset.
de-a randul loc. adv.
rand s. n., pl. randuri
vers (rand in poezie) s. n., pl. versuri
ADESEA adv. In repetate randuri; de multe ori; des; deseori. [Sil. a-de-sea] /a + des
ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) Nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura
ALINEAT ~e n. 1) rand dintr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte. 2) Fragment de text cuprins intre doua randuri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinea
ALTEORI adv. In alte randuri; cate odata. [Sil. -te-ori] /alte + ori
A BEATIFICA beatific tranz. (persoane decedate) A trece in randul „fericitilor” bisericii catolice (pentru ca a respectat cu sfintenie canoanele bisericii in timpul vietii). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare
BIPLAN ~e n. Avion cu doua randuri de aripi suprapuse. /<fr. biplan
BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) Apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza
A CANONIZA ~ez tranz. rel. (persoane decedate) A trece in randul sfintilor; a ridica la rang de sfant; a sfinti; a sanctifica; a sacraliza. /<fr. canoniser, lat. canonisare
CARTILAGINOS2 ~osi m. 1) la pl. Clasa de pesti cu schelet format din cartilaj, cu gura prevazuta cu doua randuri de dinti si cu branhii ce se deschid in exterior. 2) Peste din aceasta clasa. /<fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus
A CATALOGA ~ghez tranz. 1) (carti, tablouri etc.) A inregistra intr-un catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A numara sau a expune pe rand; a enumera; a insira. 3) (persoane) A aprecia intr-o maniera definitiva (incluzand intr-o anumita categorie); a categorisi; a clasa. /<fr. cataloguer
CATE prep. (formeaza cu cuvintele pe care le introduce circumstantiale de masura) Au declamat cate o poezie. ◊ Unul cate unul pe rand; unul dupa altul. /<lat. cata
CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus
CIOCOI m. inv. 1) peior. Persoana bogata, provenita din randul arendasilor sau al vatafilor; boier parvenit. 2) Persoana slugarnica cu intentii de parvenire. /cioc + suf. ~oi
A CITI ~esc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce in glas sau in gand (pentru a lua cunostinta de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (ganduri, sentimente, intentii etc.) A intelege din expresia fetei sau din atitudine. ◊ ~ printre randuri a pricepe si ceea ce nu este exprimat direct intr-un text. ~ in stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva dupa pozitia stelelor; b) a sustine ceva fara nici un temei. 3) (partituri, harti, indicatii ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul vazului. 4) rar A insusi prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-si imbogati cunostintele; a se cultiva. /<sl. titati, tisti
CLESTITA ~e f. tipogr. Unealta cu care se scot literele cazute intre randuri. /cleste + suf. ~ita
COLONADA ~e f. Serie de coloane, aranjate in unul sau in mai multe randuri, formand un ansamblu arhitectural. [G.-D. colonadei] /<fr. colonnade
COMATI m. la pl. Nume dat de romani dacilor de rand. /<lat. comati
COMPACT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este format din elemente coerente; constituit din elemente strans legate intre ele. 2) (despre multimi, grupuri de oameni) Care este format din multe persoane stranse la un loc. Populatie ~ta. In randuri ~te. 3) fig. (despre intuneric) Care este lipsit de lumina; care nu are nici un loc luminos. /<fr. compact, lat. compactus
COMPRES ~e n. Text cules compact fara spatii mari intre randuri. /<germ. Kompress
COMSOMOL n. Organizatie de masa, care a activat intre anii 1917-1990 in randurile tineretului din U.R.S.S., avand drept scop propagarea idealurilor comuniste. /<rus. komsomol
CORDON ~oane n. 1) Fasie din piele sau din alt material care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; centura; curea; brau. 2) Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, pe care sunt prinse decoratiile. 3): ~ ombilical organ care face legatura intre placenta fetala si corpul mamei. 4) Succesiune de elemente omogene; serie; rand; sir. 5) inv. Linie de demarcatie care desparte diferite tari; granita; frontiera; hotar. /<fr. cordon
CULEGAR ~e n. poligr. Placa metalica in care zetarul asaza una cate una literele in randuri egale, formand textul care urmeaza sa fie tiparit; vingalac. /a culege + suf. ~ar
A DEIFICA deific tranz. 1) (fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (fiinte) A trece in randul zeitatilor; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. deifier
DELAOLALTA adv. 1) La un loc; impreuna. 2) Fara alegere; la rand. [Sil. -la-o-] /de + laolalta
DES2 adv. 1) In repetate randuri; de multe ori; deseori; adesea. 2) La distante mici. /<lat. densus
DESEORI adv. De multe ori; in repetate randuri; des; adesea. [Sil. -se-ori] /des + oara
A DIVINIZA ~ez tranz. 1) (fiinte) A trece in randul divinitatilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata (ca pe o divinitate); a respecta in mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
AL DOILEA a doua num. ord. Care acupa locul indicat de numarul doi in ordinea numararii; care vine dupa primul. randul ~. /doi + le + a
AL DOISPREZECELEA a douasprezecea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul doisprezece in ordinea numararii; care vine dupa al unsprezecelea. randul ~. /doisprezece + le + a
A ENUMERA enumar tranz. A numara sau a expune pe rand; a insira. /<fr. enumerer, lat. enumerare
A SE ETAJA pers. 3 se~eaza A se dispune in etaje; a se aseza in randuri suprapuse; a se suprapune. /<fr. etager
FOARFECE1 ~ n. 1) Unealta de taiat, formata din doua lame ascutite, unite crucis cu un surub si prevazute fiecare cu cate un maner inelar. 2) Exercitiu care reda miscarea lamelor unei asemenea unelte, constand in ridicarea pe rand a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
FOTOLIU ~i n. 1) Scaun mare si comod, cu spatar si cu brate, de obicei capitonat, pentru o singura persoana. 2) fig. Post de conducere. ~ de ministru. 3) Loc situat in primele randuri ale unei sali de spectacole. [Sil. -to-liu] /<fr. fauteuil
FUGA2 fugi f. Compozitie muzicala polifonica, din mai multe voci care se succed, melodia fiind reluata pe rand si dezvoltata dupa legile contrapunctului. /<it. fuga
GALION2 ~oane n. poligr. Placa pe care se asaza randurile culese in tipografie. /<fr., ngr. galeoni
HOJMA adv. pop. In repetate randuri; mereu; intruna. /<ucr. hozma
A IDOLATRIZA ~ez tranz. 1) (fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau cu admiratie exagerata; a iubi ca pe un idol; a diviniza; a deifica; a zeifica; a venera; a adora. 2) (fiinte) A trece in randul idolilor; a diviniza; a deifica; a zeifica; a apoteoza. /idolatru + suf. ~iza
INTERLINIAR ~a (~i, ~e) poligr. Care este imprimat intre linii sau intre randuri. [Sil. -ni-ar; Var. interlinear] /<fr. interlineaire
INTERLINIE ~i f. 1) poligr. Linie metalica, avand grosimea de doua puncte tipografice, folosita la separarea si la raritul randurilor in text. 2) Spatiu dintre randurile unui text ori dintre liniile unui portativ. /<fr. interligne
INTERLOCK n. 1) Masina de tricotat cu doua randuri de ace pe un singur cilindru. 2) Tesatura realizata cu o asemenea masina. /<fr., engl. interlock
INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante
INCEPUT ~uri n. 1) v. A INCEPE. 2) Prima realizare intr-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care incepe sau cu care incepe ceva. ~ul anului. ◊ De la ~ din capul locului; din prima clipa. La ~ a) in stadiul initial; b) mai intai; in primul rand. 4) inv. Punct de plecare; obarsie; origine. A marca ~ul scrisului roman. /v. a incepe
A INCHEIA2 inchei tranz. 1) (adunari, cuvantari, texte etc.) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a ispravi. ~ discutia. 2) (coloane, randuri etc.) A intregi formand partea de la urma. 3) (acorduri, tratate, conventii etc.) A adopta prin semnaturile reprezentantilor; a consimti sa respecte printr-o intelegere reciproca; a contracta. Partile au ~t conventia. ◊ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natura juridica intr-un act oficial. 4) A face sa se incheie. /<lat. inclavare
INDELUNGAT ~ta (~ti, ~te) si adverbial Care dureaza (de) mai mult timp. Tacere ~ta. ◊ Ani ~ti ani de-a randul. /v. a indelunga
A SE INDESI pers. 3 se ~este intranz. 1) A deveni mai des. Respiratia s-a ~it. Plimbarile se ~esc. Ploaia se ~este. 2) (despre lichide) A deveni mai dens; a se ingrosa. 3) (despre multimi de persoane) A spori numeric; a se inmulti. randurile s-au ~it. /in + des
A INNOBILA ~ez tranz. 1) A face sa se innobileze. 2) ist. A investi cu un titlu de noblete; a primi in randul nobililor. 3) A imbunatati, conferind proprietati superioare. ~ o rasa de animale. ~ o specie de plante. ~ un aliaj. /in + nobil
A INSIRA insir tranz. 1) (diferite obiecte) A aseza in sir, in rand; a randui. ~ rufele (la uscat). 2) (margele, frunze de tutun) A pune pe un fir de ata, facand sirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A numara sau a expune pe rand a enumera. ◊ ~ verzi si uscate a spune lucruri fara rost; a palavragi. 4) (obiecte) A imprastia in dezordine. /in + sir
INTAI1 adv. La inceput; in primul rand; inainte de toate; dintai. ◊ Mai ~, mai ~ de toate, ~ si-ntai sau mai ~ si ~ inainte de toate. (Pentru) intaia data (pentru) prima oara (sau data). /<lat. antaneus
KANTIANISM n. Curent filozofic initiat de Emmanuel Kant, care se orienteaza in primul rand spre analiza mijloacelor si posibilitatilor cunoasterii lumii si recunoaste existenta lumii materiale in afara constiintei. [Sil. -ti-a-] /< germ. Kantianismus
LAITMOTIV, -e n. 1) Motiv muzical care caracterizeaza un personaj sau o situatie si care se reia cand apare in scena personajul sau situatia data. 2) Fragment sau motiv repetat intr-o opera muzicala. 3) fig. Idee principala asupra careia se insista in repetate randuri (intr-o opera stiintifica sau artistica). [Sil. lait-] /<germ. Leitmotiv
LANT ~uri n. 1) Obiect constituit dintr-un sir de verigi, asamblate consecutiv intre ele si folosit pentru legare, suspendare, tractiune etc. 2) Unealta constituita din mai multe vergele metalice puse cap la cap si folosita la masurarea pamantului. 3) fig. Succesiune de elemente omogene; sir; rand; serie. ◊ ~ de munti sistem muntos; sir de munti. Reactie in ~ succesiune de reactii elementare, care continua de la sine, una din alta. A se tine ~ a urma unul dupa altul fara intrerupere. In ~ in sir continuu. /<bulg. lanec
LETRINA ~e f. tipogr. Litera majuscula (ornamentata) de inaltimea catorva randuri, cu care incepe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine
LINOGRAF ~e n. Masina tipografica pentru cules si turnat randuri. /<fr. linograph
LINOTIP ~uri n. Masina tipografica cu care se culeg si se toarna literele in randuri intregi. /<fr. linotype
LOTO ~uri n. 1) Joc de noroc cu fise numerotate care se scot pe rand dintr-un saculet. 2) Joc de noroc in care se trag la sorti bilete numerotate, dintre care unele devin castigatoare; loterie. [Art. lotoul] /<fr. loto
MILITAR1 ~a (~i, ~e) Care tine de armata sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviatie ~a. ◊ Serviciu ~ durata de instruire a cetatenilor in randurile fortelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militar
MISEL ~ea (~ei, ~ele) si substantival 1) Care comite fapte reprobabile; cu comportare josnica; canalie. 2) inv. Care are o conditie sociala modesta; de rand. 3) inv. Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; sarman; mizer; nevoias. /<lat. misellus
MOJIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. 1) Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; marlan; mahalagiu; badaran; mitocan. 2) inv. Om de rand. /<rus. muzik
MONOPLAN ~e n. Aparat de zbor cu un singur rand de aripi. /<fr. monoplan
MURITOR2 ~i m. Fiinta umana, considerata ca fiind trecatoare. ◊ ~ de foame persoana foarte saraca. Simplu ~ (sau ~ de rand) om simplu. /a muri + suf. ~tor
MUSCHETAR ~i m. ist. 1) Ostas din trupele de infanterie inarmat cu muscheta. 2) Militar din randurile nobilimii franceze, care isi facea serviciul in unitatile speciale de cavalerie de la curtea regala. ◊ Manusi-~ manusi pentru femei cu manseta foarte lata. Palarie-~ palarie cu boruri mari si rasfrante. /<fr. mousquetaire
NATIONALISM n. Atitudine care are in vedere, in primul rand, apararea drepturilor si aspiratiilor nationale (insotite, in anumite imprejurari, si de xenofobie). [Sil. -ti-o-] /<fr. nationalisme
A NUMARA numar tranz. 1) (lucruri, fiinte etc.) A socoti pe rand, unul cate unul, determinand intreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinte care sunt (foarte) putine la numar. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A insira succesiv (de regula, in ordine crescanda). ~ de la unu pana la zece. 3) A considera ca facand parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face sa figureze intr-un total, intr-o entitate; a include. /<lat. numerare
ORDINAR ~a (~i, ~e) 1) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obisnuit. 2) Care urmeaza in ordinea stabilita; de rand. 3) Care are o calitate inferioara; lipsit de valoare; prost. /<fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar
ORZOAICA f. 1) Orz al carui spic este format numai din doua randuri de boabe. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. [G.-D. orzoaicei] /orz + suf. ~oaica
A OTRAVI ~esc tranz. 1) (fiinte) A ucide cu otrava. 2) A face sa se otraveasca. 3) (substante, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu otrava. ◊ ~ sufletul a invenina. 4) fig. (persoane, mai ales, din randurile tineretului) A supune unei influente daunatoare (facand sa incalce normele de conduita morala). [Sil. -tra-] /<sl. otraviti
PAIANTA ~e f. 1) Schelet (din doua randuri) de lemn umplut cu material de constructie, care alcatuieste peretele unei cladiri. 2) Perete construit dintr-un astfel de schelet. /<turc. payanda
PASAJ1 ~e n. 1) Strada mica care uneste doua artere de circulatie, aflata intre doua randuri de cladiri si folosita de pietoni ca loc de trecere dintr-o strada in alta. 2) Loc special de traversare a unei strazi prevazut cu indicatii sau marcaje speciale. 3) Incrucisare la diferite niveluri a doua (sau mai multe) cai de comunicatie. /<fr. passage
AL PATRULEA a ~a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul patru in ordinea numararii; care vine dupa al treilea. ~ rand. ◊ A ~a parte fiecare din partile egale ale unui intreg impartit in patru; o patrime; un sfert. /patru + le + a
PATRISOR ~oare n. tiporg. Piesa de metal cu sectiunea patrata, folosita la distantarea cuvintelor si la completarea randurilor. [Sil. -tri-] /patru + suf. ~isor
PEREN ~a (~i, ~e) 1) (despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani, avand radacina persistenta; cu capacitatea de a trai si de a rodi mai multi ani de-a randul; vivace. 2) fig. Care dureaza un timp indelungat; de lunga durata; persistent; dainuitor. /<lat. perennis, fr. perenne
A SE PERINDA pers. 3 se perinda intranz. A trece unul dupa altul (prin fata ochilor). /pe + rand
PERIOADA3 ~e f. chim. rand din tabelul periodic al elementelor. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. periode
A PLIMBA plimb tranz. 1) A face sa se plimbe (insotind). 2) (obiecte) A misca (pe indelete) intr-o parte si in alta. ◊ A-si ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea in repetate randuri. /<lat. perambulare
A POPULARIZA ~ez tranz. (idei, conceptii, publicatii, personalitati etc.) A face sa devina popular, cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a raspandi in randul maselor largi; a propaga; a propovadui. /<fr. populariser
PORTIC ~uri n. arhit. Galerie exterioara, sustinuta de doua randuri de coloane, formand intrarea intr-o cladire, intr-un parc sau servind ca loc de plimbare in jurul unei piete sau al unei gradini. /<fr. portique, lat. porticus
PORUMBEL ~i m. Pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el
PRIM ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ Numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). Materie ~a v. MATERIE. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus
PRIMO adv. livr. fam. In primul rand; mai intai. /<it., fr. primo
PRIMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. si substantival (in opozitie cu ultimul) Care ocupa locul indicat in ordinea numararii de numarul unu; cu care se incepe enumerarea; care precede pe al doilea; intai. ◊ In ~ rand intai de toate. /<lat. primus
A PRITOCI ~esc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi in altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand. /<bulg. pretota, sb. pretotiti
A SE PROLETARIZA ma ~ez intranz. A deveni proletar; a trece in randurile proletarilor. /<fr. proletariser
A PROPAGA propag tranz. 1) A face sa se propage; a raspandi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicatii, conceptii etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a raspandi in randul maselor largi; a populariza; a propovadui. /<fr. propager, lat. propagare
PROST2 proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu
PROZAIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de proza; propriu prozei. 2) (despre poezie) Care este lipsit de valoare artistica. 3) fig. Care este lipsit de particularitati specifice; de rand; obisnuit. [Sil. -za-ic] /<fr. prosaique, lat. prosaicus
RASTAV1 ~uri n. reg. 1) Fasie de pamant cultivata cu un singur fel de plante. 2) Fasie de pamant intre doua randuri de semanaturi. /Orig. nec.
A randUI ~iesc tranz. 1) (diferite obiec-te) A aseza in rand; a insira. 2) v. A ORAN-DUI. 3) rar A impune printr-o dispozitie. /rand + suf. ~ui
A SE randUI ma ~iesc intranz. A se substitui pe rand, consecutiv; a se succeda. /rand + suf. ~ui
A SE REACTIVA ma ~ez intranz. A se incadra din nou in randurile armatei active. /<fr. reactiver
A SE REANGAJA ma ~ez intranz. A se angaja in randurile armatei active dupa terminarea serviciului militar obligatoriu. [Sil. re-a-] /<fr. reengager
REDINGOTA ~e f. Haina barbateasca de ceremonie, lunga pana la genunchi, ajustata in talie si prevazuta cu doua randuri de nasturi. /<fr. redingote
REPETITIE ~i f. 1) Reluare a acelorasi cuvinte, idei, actiuni. ◊ Arma cu ~ arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. 2) Munca de pregatire a interpretilor in vederea unei reprezentatii in public. 3) Proce-deu stilistic care consta in repetarea unui cuvant sau grup de cuvinte pentru a spori expresivitatea enuntului. [G.-D. repetitiei] /<fr. repetition
REVISTA ~e f. 1) Publicatie periodica care trateaza probleme dintr-o anumita specialitate sau din domenii variate; magazin. ◊ Trecere in ~ a) trecerea prin fata unei formatii militare care da onorul; b) examinare pe rand a anumitor fapte. 2) Spectacol de varietati. /<it. rivista
RING ~uri n. 1) Platforma patrata, ingradita cu trei randuri de corzi, pe care se desfasoara meciurile de box. 2) Spatiu intr-un local destinat dansului. /<fr., engl. ring
ROTATIE ~ i f. 1) Miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe; giratie. ◊ Prin ~ pe rand (in cerc inchis). 2) Alternare a culturilor agricole in cadrul unui asolament. 3) (in procesul unei activitati) Schimb alterna-tiv de persoane sau de echipe. [G.-D. rotatiei; Sil. -ti-e] /<fr. rotation, germ. Rotation
A SANCTIFICA sanctific tranz. rel. A trece in randul sfintilor; a ridica la rang de sfant; a sfinti. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier
SARINDAR ~e n. (in biserica ortodoxa) Rugaciuni pentru cei morti sau pentru cei bolnavi (facute patruzeci de zile la rand). /<ngr. sarantari, sl. sarandaru
SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba
SECUNDO adv. livr. In al doilea rand. /<lat. secundo
SERIE ~i f. 1) Succesiune de elemente omogene; sir; rand. 2) Ansamblu de obiecte de acelasi fel, aranjate intr-o anumita ordine. O ~ de timbre. 3) Categorie de clasificare. ~a unei obligatii. 4) Numar de ordine aplicat pe produsele de acelasi fel fabricate in cantitati mari. 5) mat. Sir de numere sau de expresii care se succed conform unor anumite legi. 6) chim. Ansamblu de compusi derivati unul din altul, care au aceeasi formula generala. [G.-D. seriei; Sil. -ri-e] /<fr. serie, lat. series
A SFINTI ~esc tranz. 1) A trece in randul sfintilor; a ridica la rang de sfant; a sanctifica. 2) (obiecte) A face sa devina sacru prin savarsirea unui ritual religios (rugaciuni, stropire cu agheasma). 3) A trata cu dragoste si admiratie exagerata; a venera. /<sl. sventiti
SIMPLU ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu compus) Care este omogen prin compozitia sa. Substante ~e. ◊ Floare ~a floare cu un singur rand de petale si de stamine. 2) (in opozitie cu complicat) Care poate fi inteles de oricine; necomplicat; elementar. Problema ~a. 3) si adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ◊ ~ ca buna ziua foarte simplu. 4) (in opozitie cu dublu) Care consta dintr-o singura parte. Usa ~a. 5) (despre persoane) Care nu se evidentiaza din altii; de rand. Muncitor ~. 6) Care este inferior ca pret sau calitate. Incaltaminte ~a. [Sil. sim-plu] /<fr. simple
SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier
A SPATIA ~ez tranz. (obiecte, litere, cuvinte, randuri etc.) A separa prin spatii (mai mari); a aseza la o anumita distanta unul de altul; a rari; a distanta. /Din spatiu
STIH ~uri n. 1) inv. pop. rand de poezie format dintr-un sir de cuvinte, asezate potrivit unor anumite reguli de masura si cadenta; vers. 2) mai ales la pl. rar Creatie literara scurta in versuri; poezie. /<ngr. stihos, sl. stihu
STOL ~uri n. 1) Multime de pasari zburatoare din aceeasi specie, adunate impreuna. ~ de vrabii. ◊ In ~ uri a) randuri-randuri; b) in gramezi. 2) Grup numeros si neorganizat de persoane. 3) fig. Multime, gramada de lucruri de acelasi fel. /<ngr. stolos
STRAI1 ~e n. mai ales la pl. pop. Obiect de imbracaminte; haina. Un rand de ~e. [Monosilabic] /Orig. nec.
STRANA ~e f. (in bisericile ortodoxe) 1) rand de scaune de-a lungul peretilor, pe care stau credinciosii in timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cantareti. [G.-D. stranei] /<sl. strana
STURION ~i m. 1) la pl. Familie de pesti rapitori, de talie mare, cu corpul acoperit de cateva randuri de placi osoase, apreciati pentru carnea si icrele lor (reprezentanti: morunul, nisetrul, pastruga etc.); acipenseride. 2) Peste din aceasta familie. [Sil. -ri-on] /<it. storione
A SE SUCCEDA pers. 3 se succed intranz. A se substitui pe rand, consecutiv (in timp); a se randui. /<fr. succeder, lat. succedere
SUCCESIUNE ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinte care se succed; insiruire; rand. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lasat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor sai; mostenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, ~onis, fr. succession
Sart2 ~uri n. inv. Obicei care se transmite din generatie in generatie; datina. ◊ Dupa ~ dupa o regula statornicita; dupa obicei. Pe ~ intr-o anumita succesiune; pe rand. /<turc. sart
SIR ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ◊ In ~ in rand. ~uri-~uri unii dupa altii. A se tine ~ a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. ~ de munti. ~ de case. 4) Inlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ◊ Fara ~ fara nici o legatura logica. /<lat. sira
SPIS ~uri n. poligr. Pata de vopsea care apare la tipar intre randuri (in zat sau in spalt). /<germ. Spiess
TERNAR ~a (~i, ~e) 1) Care consta din trei elemente. Numar ~. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rand. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaire
TIPOGRAF1 ~e n. (in industria tipografica) Masina pentru culegerea si turnarea literelor in randuri intregi; linotip. [Sil. -po-graf] /<ngr. tipografos
TOT4 toata (toti, toate) pron. nehot. Intreg ansamblul; din care nu lipseste nimic. ~ poporul. ◊ Toate ca toate cele de pana acum mai pot fi tolerate. Inainte de toate in primul rand; pe primul plan. Cu toate ca macar ca; desi. Cu ~ul a) in total; b) in intregime; complet. De ~ a) in intregime; cu desavarsire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; impreuna cu. Asta-i (sau atata-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus
TRANSPARENT2 ~e n. Foaie de hartie cu linii paralele groase, care se pune sub alta foaie, pentru a facilita scrierea in randuri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente
TRIBUNA ~e f. 1) Estrada sau loc inaltat de unde un orator se adreseaza publicului. 2) Constructie cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde se poate urmari desfasurarea unei competitii sportive sau a unei festivitati. 3) fig. Focar de difuzare in public a unor idei. /<fr. tribune, it. tribuna
TRIERA ~e f. (la grecii antici) Corabie de razboi prevazuta cu trei randuri de vasle suprapuse; trirema. /<fr. triere
TRIREMA ~e f. (in antichitatea greaca) Corabie de razboi, prevazuta cu trei randuri de vasle suprapuse; triera. /<fr. trireme
TUR1 ~uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) Miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ◊ ~ retur (sau ~ si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, germ. Tour
A VaNTURA vantur tranz. 1) (cereale) A trece prin vanturatoare. 2) fig. A face sa se imprastie, sa se spulbere. A-i ~ pe navalitori. 3) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand; a pritoci. 4) A misca intr-o parte si in alta; a agita. ~ caciulile in aer. 5) fig. (vorbe, vesti, stiri) A interpreta in fel si chip; a comenta in mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a calatori mult. /<lat. ventulare
VEDETA3 ~e f. poligr. Cuvant sau grup de cuvinte din primul rand al unui text, evidentiate prin caractere grase. /<fr. vedette, it. vedetta
VERS ~uri n. 1) rand de poezie format dintr-un sir de cuvinte, asezate potrivit unor anumite reguli de masura si cadenta. 2) Scurta creatie literara in versuri; poezie. ◊ ~uri libere versuri care au diferite masuri. ~uri albe a) versuri fara rima; b) poezie continand astfel de versuri. /<lat. versus, fr. vers, it. verso
A VULGARIZA ~ez tranz. 1) rar (idei, cunostinte, descoperiri) A difuza intr-o forma simplificata (pentru a face cunoscut publi-cului larg); a raspandi in randul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta in mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face sa se vulgarizeze. /<fr. vulgariser
A ZEIFICA zeific tranz. 1) (persoane, fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (fiinte) A trece in randul zeitatilor; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu
ACOLADA s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, constand dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de investitor celui investit. 2. Forma de bolta ca o paranteza culcata, caracteristica stilului gotic si arhitecturii de la inceputul Renasterii. 3. Semn grafic care serveste la reunirea intr-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gat].
ANAGLIF s.n. 1. Sculptura in relief sau in basorelief. 2. (Mat.) Desen al unui corp geometric executat in doua culori (rosu si albastru), privit cu ajutorul unor ochelari, care, la randul lor, avand si ei un vizor colorat in rosu si altul in albastru, dau imaginea unui corp in relief. ◊ (Fiz.) Procedeul anaglifelor = procedeu stereoscopic prin care se obtine imaginea in relief a unui obiect, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. [Var. anaglifa s.f. / < fr. anaglyphe, cf. gr. anaglyphos].
BILON s.n. 1. Moneda divizionara, cu valoare intrinseca inferioara valorii sale nominale. 2. (Agr.) Ridicatura de pamant de-a lungul unui rand de plante cultivate. [< fr. billon].
BIREMA s.f. (Mar.) Galera cu doua randuri de rame. [< fr. bireme, it. bireme < lat. biremis].
BISERIAL, -A adj. (Bot.; despre organe) dispus pe doua randuri sau serii. [Cf. germ. biserial].
CALICIFORM, -A adj. In forma de caliciu. ◊ Papile caliciforme = papile asezate la baza limbii in doua randuri oblice. [< fr. caliciforme].
CANTILEVER adj., s.n. (Sistem de suspensie) care nu are o sustinere directa. // s.n. (Constr.) Tip de pod metalic ale carui grinzi principale nu au o sustinere directa si suspenda la randul lor o grinda cu o deschidere redusa. [< fr. cantilever].
COMATI s.m.pl. Nume dat de romani oamenilor de rand din Dacia (care purtau plete si capul descoperit). [Sg. comat. / < lat. comati < comatus – pletos].
CVADRAT s.m. (Poligr.) Unitate de masura pentru lungime egala cu 18,04 mm, folosita in tipografie. ♦ Bucatica de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau dintre randuri, avand aceasta lungime. [Var. cuadrat s.m. / < fr. cadrat, germ. Quadrat].
CVADRIREMA s.f. Galera care avea patru randuri de vasle sau patru vaslasi la o vasla. [Var. cuadrirema s.f. / cf. fr. quadrireme, lat. quadriremis].
DEMOCRATIZARE s.f. Actiunea de a democratiza si rezultatul ei. ◊ (Ec.) Democratizarea capitalului = Teorie potrivit careia dezvoltarea societatilor pe actiuni si plasarea actiunilor in randurile muncitorilor ar schimba natura capitalului si a capitalismului, fiecare posesor al unei actiuni devenind coproprietar al unei intreprinderi si putand participa la conducerea ei. [< democratiza].
DISTIH, -A adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe doua randuri sau serii opuse de o parte si de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu doua randuri].
DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].
ESICHIER1 s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe doua sau mai multe randuri, cu intervale uniforme intre ele. 2. Dispozitiv in care trupele unei unitati, asezate masat in careuri, sunt despartite prin intervale egale. ♦ (Fig.) Loc unde se opun partide, interese. [Pron. -chi-er. / < fr. echiquier].
FALANGA2 s.f. 1. Formatie de soldati pedestri, spartani sau macedoneni, inarmati cu lanci lungi, care atacau intr-o anumita formatie in randuri compacte; (p. ext.) corp de soldati, trupa armata. 2. (Fig.) Grup de oameni strans uniti, care lupta pentru o cauza comuna. 3. (In doctrina sociala utopica a lui Fourier) Celula de baza a viitoarei oranduiri sociale, care avea sa efectueze diferite munci. 4. Grupare politica fascista (din Spania). [< fr. phalange, cf. lat. phalanx, gr. phalanx]
FEUDAL, -A adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; in legatura cu o feuda. ◊ Oranduirea feudala = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali si care la randul sau este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron. fe-u-, var. feodal, -a adj. / cf. it. feudale, fr. feodal].
STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.
GLOSA s.f. 1. Explicatia unui text obscur sau a unui cuvant greu de inteles. ♦ Comentariu, nota la un text. 2. Poezie cu forma fixa ale carei versuri din prima strofa sunt comentate pe rand in cate o strofa urmatoare, ultima strofa continand aceleasi versuri ca si prima, insa in ordine inversa. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].
HALTERA s.f. 1. Aparat alcatuit din doua randuri de discuri metalice legate intre ele printr-o bara, folosit in atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltere, cf. gr. halter – balanta].
INITIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ♦ A indruma in practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, intr-o arta, intr-o meserie etc. 3. tr. A incepe, a pune bazele unei activitati etc. [Pron. -ti-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a incepe].
INTERCALAR, -A adj. Intercalat, adaugat intre altele. ◊ Cultura intercalara = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire].
INTERLINIE s.f. 1. (Poligr.) Linie de plumb mai putin inalta decat literele, folosita la raritul randurilor de text; dursus. 2. Linie la suprafata tegumentelor, corespunzand traiectului unei articulatii. [Gen. -iei. / cf. fr. interligne < lat. inter – intre, linea – linie].
INTERLOCK s.n. 1. Masina de tricotat cu doua randuri de ace pe un singur cilindru. 2. Sistem de legatura sincrona intre aparatul de cinematografiat si dispozitivul de inregistrat sunetele pe film. [< fr., engl. interlock, cf. germ. Interlock].
ISTEROLOGIE s.f. Figura retorica prin care se spune intai ceea ce ar fi trebuit spus in al doilea rand. [Gen. -iei. / < it. isterologia, lat.t. hysterologia].
ITERATIV, -A adj. Care se face sau se repeta de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprima o actiune repetata, savarsita in mai multe randuri. [< fr. iteratif, cf. lat. iterare – a repeta].
IUDAISM s.n. Religie raspandita in randurile evreilor, avand ca izvor al dogmei sale Biblia si Talmudul; mozaism. [Pron. iu-da-ism. / < lat. iudaismus, cf. fr. judaisme].
LOGOGRIF s.n. Joc distractiv care consta in a gasi un cuvant caruia, daca i se adauga sau i se indeparteaza pe rand cate o litera, capata de fiecare data un alt inteles. ♦ (Fig.) Lucru spus in termeni obscuri, greu de descifrat; enigma. [< fr. logogriphe, cf. gr. logos – cuvant, griphos – enigma].
MARTIRIZA vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece in randul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].
MARTIRIZARE s.f. Actiunea de a martiriza si (mai ales) rezultatul ei; trecere in randul martirilor; martirizatie; (p. ext.) martiriu. [< martiriza].
MATRICE s.f. I. Organ al mamiferelor in care se dezvolta fatul pana la nastere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate intr-un tablou dreptunghiular cu un anumit numar de linii sau randuri, fiecare rand avand acelasi numar de numere dispuse in coloane. [Var. matrita s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].
PENDEL s.n. Mod de rulare a unui film in mai multe sali, actele filmului fiind proiectate pe rand in salile respective. [< germ. Pendel].
PENTERA s.f. Nava greceasca cu cinci randuri de vasle. [< fr. pentere, cf. gr. penteres].
PICHET3 s.n. 1. (In trecut) Punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ♦ Mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. Pichet de greva = detasament de muncitori grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor, previn pe muncitorii din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].
PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
POLIREMA s.f. (Mar.) Corabie cu mai multe randuri de vasle. [< fr. polyreme].
PREJUDICIAL, -A adj. (Jur.; despre o cauza, o pricina) Care trebuie judecata in primul rand. [Pron. -ci-al. / < fr. prejudiciel].
PRIMO adv. (Liv.) (Mai) intai, in primul rand. // adj. (Muz.) Primul, prima; (in notele pentru pian la patru maini) notatie pentru partea acuta. [< lat. primo, it. primo].
PRIOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui inalt magistrat in vechile orase-republici italiene (Florenta, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintai (in timp sau la rand). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
PROLETAR, -A adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. si f. 1. Om sarac din randul cetatenilor liberi ai Romei antice, ale carui bunuri nu depaseau o limita foarte scazuta. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de productie si nevoit sa-si vanda forta de munca pentru a putea trai. [< lat. proletarius, cf. fr. proletaire].
RADULA s.f. Lama chitinoasa, prevazuta cu dintisori dispusi in mai multe randuri, la moluste (cu exceptia lamelibranhiatelor), servind la roaderea hranei. [< fr., lat. radula].
rand s.m. Unitatea monetara in Republica Africa de Sud. [Pl. ranzi. / < fr. rand].
REALISTIC, -A adj. (Rar) Conform cu realitatea; care considera in primul rand realitatea materiala. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].
–REMA Element secund de compunere savanta cu sensul „vasla”, „prevazut cu vasle sau randuri de vasle”. [< fr. -reme, it. -rema, cf. lat. remus].
REPETITIE s.f. 1. Repetare a unui cuvant, a unei idei, a unei actiuni etc. ◊ Arma cu repetitie = arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. ♦ Activitate depusa de interpreti pentru pregatirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care consta in folosirea repetata a aceluiasi cuvant sau grup de cuvinte pentru a inviora expresia, intarind ideea. 3. (Jur.) Actiunea de a cere prin justitie restituirea unei sume de bani platite fara a fi datorata. [Gen. -iei, var. repetitiune s.f. / cf. fr. repetition, lat. repetitio].
merchandising /mercendaizing/ s.n. Cercetare a dezvoltarii vanzarii si a utilizarii marfurilor si serviciilor printr-o mai buna prezentare si publicitate in randul consumatorilor. (< engl. merchandising)
SECUNDAR, -A adj. 1. Care nu vine decat in al doilea rand, de importanta mai mica; accesoriu. ◊ Medic secundar (si s.m.) = medic care, in urma unui concurs este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen secundar = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. 2. Care urmeaza dupa primul; al doilea. ◊ (Geol.; si s.n.) Era secundara = mezozoic; propozitie secundara = propozitie subordonata, dependenta. // s.n. Ac al ceasornicului care indica secundele. [Var. secondar, -a adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
SPATIONA vb. I. tr. (Poligr.) A lungi sau a scurta randurile culese. [Pron. -ti-o-. / < germ. spationieren].
SPATIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].
VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].
TAMBUR s.n. 1. Piesa in forma de cilindru gol, folosita in diferite scopuri in tehnica. ◊ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica. 3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♦ Portiunea prismatica sau cilindrica, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. ♦ Spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Toba. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].
TERTIO adv. (Liv.) In al treilea rand; a treia data. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „al treilea”, „tert”. [Pron. -ti-o. / < lat., fr., it. tertio].
TRIARII s.m.pl. (Ant.) Nume dat soldatilor veterani care formau al treilea rand dintr-o legiune romana. [Sg. triariu. / < lat. triarii].
TRIPLAN adj., s.n. (Avion) cu trei randuri de aripi. [< fr. triplan].
UNISERIAT, -A adj. (Bot.) Care se gaseste, este asezat pe acelasi rand. [Pron. -ri-at. / cf. fr. uniserie].
CANONIZA vb. tr. 1. a trece pe cineva in randul sfintilor. 2. a institui ca regula, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare)
COLONTITLU s. n. rand tiparit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cartii, titlul capitolului etc. (dupa germ. Kolumnentitel)
COMATI s. m. pl. nume dat de romani dacilor de rand. (‹ lat. comati)
COMPTE-RENDU s. n. [Pr.: cont-rand'u] raport despre un eveniment, sedinta, lucrare etc.; recenzie. (<fr. compte-rendu)
COMUN, -A I. adj. 1. care apartine mai multora sau tuturor; care intereseaza pe mai multi sau pe toti; obstesc. ◊ (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generala; substantiv ~ = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor ~ = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor ~ = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu ~ = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor ~ = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ a face cauza ~a cu cineva = a fi de partea cuiva. 2. obisnuit, normal, frecvent. ◊ loc ~ = idee, lucru stiut de toata lumea; banalitate. 3. mediocru, banal, de rand. II. s. n. ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ in ~ = laolalta, impreuna. ◊ a iesi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. (<fr. commun, lat. communis)
ALEE s.f. 1. Drum intr-un parc, intr-o gradina etc. avand pe margini arbori sau flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta, intrare. 2. Insiruire pe doua randuri a unor elemente arhitecturale de acelasi fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allee].
ALINEAT s.n. rand intr-un text care incepe mai dinauntru decat celelalte pentru a arata trecerea la alta idee; fragment de text cuprins intre doua randuri scrise in acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinea, lat. a linea – de la capat].
ALTERNA vb. I. intr. 1. A se schimba pe rand, a reveni succedandu-se unul in urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o forma gramaticala la alta a aceluiasi cuvant sau in cuvinte din aceeasi familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].
AMANT, -A s.m. si f. 1. Persoana care are relatii intime de dragoste cu cineva in afara casatoriei; ibovnic. 2. Persoana care iubeste si este iubita la randul ei de alta persoana de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].
APOTEOZA vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un imparat) in randul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lauda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobisnuite. [< apoteoza].
APOTEOZA s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui imparat) in randul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slavire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn si triumfal din opere sau balete; incheiere solemna a unei piese muzicale. [< fr. apotheose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere in randul zeilor].
VERS s.n. 1. Cuvant sau grup de cuvinte asezate potrivit anumitor reguli de masura si de cadenta si formand un rand dintr-o poezie. 2. Poezie; stih. [< lat. versus, cf. it. verso, fr. vers].
VERSET s.n. Mic paragraf al cartilor (religioase) care cuprinde cateva randuri si are un inteles complet. [Pl. -te, -turi. / < fr. verset, it. versetto].
BEATIFICA vb. I. tr. (In biserica catolica) A trece pe cineva, dupa moarte, in randul sfintilor. [Pron. be-a-, p. i. beatific. / < lat. beatificare, cf. fr. beatifier].
BIFA vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau randuri dintr-o lista, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere in evidenta; a insemna. [< fr. biffer].
BILET s.n. 1. Scrisoare foarte scurta, de cateva randuri. ♦ Tableta. 2. Imprimat, inscris, scrisoare prin care se aduce la cunostinta ceva, se confirma ceva etc. ◊ Bilet de voie = hartie prin care se acorda permisiunea de a iesi in oras unui militar incazarmat, unui elev intern etc.; bilet de banca = bancnota; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].
BIOSOCIOLOGIE s.f. 1. Conceptie antistiintifica referitoare la societate, care explica viata sociala si politica in primul rand prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa; teorie, preconizata de sociologii fascisti, care pretinde ca factorul determinant al dezvoltarii sociale este factorul biologic, redus la notiunea de rasa. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul biocenozelor. [< fr. biosociologie].
BIPLAN adj., s.n. (Avion) cu doua randuri de aripi suprapuse. [Pl. -ne, -nuri. / cf. fr. biplan].
BUSTROFEDON s.n. Fel de scriere foarte veche, in care randurile mergeau fara discontinuitati de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. [< fr. boustrophedon, cf. gr. bous – bou, strophein – a intoarce].
CANONIZA vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat in randul sfintilor. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare].
CHEMIN DE FER s.n. Joc de noroc asemanator bacaralei, la care fiecare jucator devine pe rand bancher (2). [Pron. smen do fer. / < fr. chemin de fer].
COLONTITLU s.n. (Poligr.) rand tiparit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cartii, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].
carazui, carazuiesc, vb. IV (reg.) a aseza in rand parii viei; a alinia.
COMPRES s.n. (Poligr.) Text cules compact, fara spatii mari intre randuri. [< germ. Kompress].
COMUN, -A adj. 1. Care apartine mai multora sau tuturor; folosit de toti sau de mai multi; obstesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor comun = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intr-o chestiune, intr-o discutie etc.). 2. Obisnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multi sau la toti in acelasi fel, banalizandu-se prin deasa ei intrebuintare. 3. Banal, de rand. // s.n. Ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ In comun = laolalta, impreuna. ◊ A iesi din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun].
CONSECUTIV, -A adj. Care urmeaza neintrerupt, la rand, succesiv. ◊ Propozitie consecutiva (si s.f.) = propozitie circumstantiala care exprima urmarea, rezultatul unei actiuni sau calitati aratate in propozitia regenta; conjunctie consecutiva = conjunctie care introduce o propozitie consecutiva. [Cf. fr. consecutif, it. consecutivo].
col, coluri, s.n. (reg.) 1. aripa (de moara de vant). 2. rand. (in expresia: a fi de col = a fi la rand, a-i veni randul).
coluz, coluze, s.n. (reg.) 1. lemn de la capatul navodului de care se trag pescarii; hodorog (hadarag), druc, cleci. 2. soi de grau cu spic mare alcatuit din patru randuri de boabe.
CUSTODE s.m. 1. Cel care pazeste sau pastreaza un lucru care i-a fost incredintat. ♦ Persoana insarcinata cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvant sau silaba insemnata pe ultima pagina a fiecarei coli sau pe fiecare pagina, in partea dreapta sub ultimul rand, si repetat la inceputul paginii urmatoare pentru a arata ordinea colilor si a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – pazitor].
crant, cranturi, s.n. (reg.; la pl.) paiente, bucati de lemn cioplite ce se bat pe stalpi asezati fata in fata la 40 cm departare; intre randurile de paiente se pune pamant pentru formarea zidului unei case de tara.
DEFILA vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece in randuri, in sir. ♦ (Despre trupe, unitati militare) A trece prin fata unui comandant, a unui sef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (Fig.) A se succeda. [< fr. defiler, lat. filum – fir].
DEMOS s.n. (In Grecia antica) Poporul de rand, o parte a populatiei libere care nu facea parte din aristocratie. [Pl. -suri. / cf. gr. demos – popor].
DIVINIZA vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune in randul zeilor, al divinitatilor. [< fr. diviniser].
imbiserici, imbisericesc, vb. IV refl. (reg.) a se introduce in randul credinciosilor, a se numara printre credinciosi.
ESALONA vb. I. tr. A dispune, a repartiza in randuri succesive; a pune din distanta in distanta. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. echelonner].
ETAJA vb. I. tr., refl. A (se) aseza in etaje, in randuri suprapuse. [P.i. 3,6 -jeaza, ger. -jand. / < fr. etager].
FILA vb. I. 1. tr. A transforma un material textil in fire sau in ata. 2. tr. A rasfira in mana, pe rand, cartile de joc. 3. tr. A urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A creste treptat de la piano la forte si a descreste in acelasi fel o nota prelungita. 5. tr. A taia suvite de par pentru a-l rari. 6. tr. (Mar.) A desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampa, p. ext. despre lampi) A arde cu palpairi si scotand fum. 8. tr. A zbura orizontal la inaltime mica, reducand viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].
FOTOLIU s.n. 1. Scaun mare (capitonat) cu brate si cu spatar; jilt. 2. Loc intr-o sala de spectacol situat in fata. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri ale unei sali de concert, (p. ext.) de spectacol. [Pron. -liu, pl. -ii, -uri, var. (pop.) fotel s.n. / < fr. fauteuil].
josean (josan), – a, adj. si s.m. si f.(reg.) 1. (om) care locuieste in partea de jos a unui tinut, a unui sat. 2. (locuitor) din Tara de jos. 3. (fig.) (om) de jos, servitor de rand.
GALION2 s.n. (Poligr.) Planseta de metal sau de lemn pe care se asaza randurile culese. [Pron. -li-on. / < ngr. galeoni].
leopciofleandura s.f. (reg., inv.) coicoi de rand, de jos; lacheu.
moranglav, -a, adj. (reg., despre porumb) cu drugi mari si cu 8-10 randuri de boabe.
mucher, muchere, s.n. (reg.) 1. grinda cu doua muchii. 2. rindea mare de facut muchia scandurilor. 3. varietate de grau cu patru randuri de spic.
IDEOLOGIE s.f. Sistem de idei, de notiuni, de teorii, de conceptii politice, morale, juridice etc., care reflecta intr-o forma generalizata, interesele unei clase sau ale unei categorii sociale determinate de conditiile istorice obiective ale existentei si care, la randul lui, exercita o influenta activa asupra dezvoltarii societatii. [Gen. -iei. / < fr. ideologie].
nemes2, nemesa, adj., s.m. (inv.) 1. (adj.) care facea parte din randul nemesilor, care apartinea nemesilor; de famile boiereasca, de neam mare, nobil. 2. (adj.) de dimensiuni potrivite; frumos. 3. (s.m.) nobil maghiar (mic sau mijlociu); stapan de pamant mult, fara titluri nobiliare; boier. 4. (s.m. la pl. art.) nobilime maghiara mica si mijlocie. 5. (s.m. pl.; reg.) papuci.
INTERLINIAR, -A adj. Scris intre linii, intre randuri. [Cf. fr. interlineaire].
INTERTIP s.n. Masina tipografica de cules si turnat randuri, mai perfectionata decat linotipul. [< fr. intertype].
noaja, noaje, s.f. (inv. si reg.) 1. grup de animale domestice sau salbatice care merg in rand. 2. vita prapadita. 3. femeie foarte slaba.
OPORTUNISM s.n. 1. Lipsa de conduita morala, de fermitate si de principialitate, urmarind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea si aplicarea, dupa imprejurari, a unor pareri si principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic si politic in randurile unor partide ale clasei muncitoare, care promoveaza ideea renuntarii la mijloacele luptei revolutionare, la transformarea revolutionara a societatii. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm].
pasit, pasita, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) care e facut cu sarituri peste randul obisnuit; rar, insailat. 2. (s.f.) distanta cam de un pas sau de o jumatate de pas.