Rezultate din textul definițiilor
JAVRA, javre s. f. 1. caine slab si prapadit; jigodie, potaie, cotarla; p. gener. (depr.) caine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jabra s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de caini fara par).
SARLA, sarle, s. f. (Reg.) Javra, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de caini).
SPIT1, spiti, s. m. Numele unei rase de caini de talie mica, cu par pufos, cu urechi drepte si bot ascutit; caine din aceasta rasa. – Din germ. Spitz.
TERIER, terieri, s. m. Numele unor rase de caini de statura mica, foarte curajosi, folositi la vanarea animalelor care traiesc in vizuini; caine din aceasta rasa. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier.
JABOU s. n. 1. volan de dantela (la imbracamintea femeiasca), care atarna pe piept ca o cravata. 2. formatie de par, de pene in regiunea pieptului la unele rase de caini, porumbei sau canari. (< fr. jabot)
CANIN1 ~a (~i, ~e) Care este caracteristic cainilor; de caine. rasa ~a. /<lat. caninus, fr. canin
COPOI ~ m. 1) rasa de caini de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros. 2) caine din aceasta rasa. 3) caine politist folosit la urmarirea infractorilor. 4) depr. Agent de politie. /ung. kopo
ALSACIAN, -A, alsaciani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Locuitor al Alsaciei sau originar din aceasta regiune. 2. Adj. Care apartine Alsaciei sau alsacienilor (1), privitor la Alsacia sau la alsacieni. 3. Adj., s. m. (Si in sintagma) Lup alsacian = rasa de caini de paza de talie mare, originara din Franta. [Pr.: -ci-an] – Din fr. alsacien.
BULDOG, buldogi, s. m. rasa de caini cu trupul indesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminenta si cu labe scurte si groase; mops. [Acc. si: buldog] – Din fr. bouledogue.
CANIN, -A, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De caine, privitor la caine; cainesc. rasa canina. 2. S. m. Fiecare dintre dintii lungi si ascutiti, asezati intre dintii incisivi si premolari, foarte dezvoltati la animalele carnasiere. – Din fr. canin, canine, lat. caninus.
SETER, seteri, s. m. rasa de caini de vanatoare si de paza cu par lung si ondulat si cu urechi mari, clapauge. Seter irlandez. [Scris si: setter] – Din engl., fr. setter.
FOXTERIER, foxterieri, s. m. rasa de caini de casa, rezistenti si iuti, cu urechi scurte, cu picioare drepte, buni vanatori de animale mici care traiesc in vizuini; fox. [Pr.: -ri-er] – Din fr. foxterrier.
PECHINEZ, pechinezi, s. m. rasa de caini de apartament de proportii mici, cu botul scurt si turtit, cu urechile lasate in jos, cu picioarele scurte si cu parul lung si matasos. – Din fr. pekinois.
POANTER, poanteri, s. m. rasa de caini de vanatoare cu talie inalta, picioare lungi, urechile plecate si parul scurt si neted; prepelicar de rasa engleza; brac englez. [Scris si: pointer] – Din fr., engl. pointer.
PREPELICAR, prepelicari, s. m. rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, folosita pentru vanatul mic; brac1. – Prepelita + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.
PUDEL, pudeli, s. m. rasa de caini de marime mijlocie, cu parul lung si latos, usor de dresat, folosita la vanatul pasarilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.
CIOBANESC, -EASCA, ciobanesti, adj. Care apartine ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ caine ciobanesc = rasa de caine mare si puternic, folosita de obicei pentru paza turmelor si a stanii. – Cioban +suf. -esc.
COCHER, cocheri, s. m. rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile mari, lasate in jos; caine care face parte din aceasta rasa. [Scris si: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.
DOBERMAN, dobermani, s. m. rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.
SARMOS, -OASA, sarmosi, -oase, adj. (Rar) Care seamana cu sarma; aspru, teapan. ◊ Fox sarmos = soi de caine din rasa foxterierilor, care are parul aspru. – Sarma + suf. -os.
BULDOG s. (ZOOL.) mops, (rar) box. (Un caine din rasa ~.)
BRAC1 ~ci m. rasa de caini mari, cu urechile lasate in jos si cu parul scurt, folositi, mai ales, la vanatul de prepelite si de potarnichi; prepelicar. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. braque
BULDOG ~gi m. 1) rasa de caini cu capul mare, cu botul scurt si turtit si cu labele scurte si groase; mops. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. bouledogue
CANIS m. 1) rasa de caini cu parul cret, folosita mai ales la vanatoarea pe balta. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. caniche
COCHER ĩ m. rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile lasate in jos. /<engl., fr. cocker
DOBERMAN ~i m. 1) rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. 2) caine din aceasta rasa. /<germ. Dobermann
DOG dogi m. 1) rasa de caini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, avand blana cu parul scurt. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. dogue, engl. dog
FOXTERIER ~i m. 1) rasa de caini de talie mica, cu botul gros si cu urechile scurte, folositi la vanatul animalelor mici care traiesc in vizuini (bursuci, vulpi etc.). 2) caine din aceasta rasa. [Sil. -ri-er] /<fr. foxterrier
MOPS1 ~si m. 1) rasa de caini cu capul mare, bot scurt si turtit, cu labe scurte si groase; buldog. 2) caine din aceasta rasa. /<germ. Mops
PECHINEZ ~i m. 1) rasa de caini cu par lung si matasos, cu picioare scurte si cu bot mic, turtit. 2) caine apartinand acestei rase. /<fr. pekinois
POANTER ĩ m. 1) rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, cu parul scurt si neted; prepelicar englezesc. 2) caine din aceasta rasa. /<fr., engl. pointer
PUDEL ~i m. 1) rasa de caini de talie mijlocie, cu parul lung si mitos, folosita la vanatul pasarilor acvatice. 2) caine din aceasta rasa. /<germ. Pudel
A rade rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere
SAINT-BERNARD [pr.: sen-bernar] m. 1) rasa de caini mari, cu par lung de culoare alba cu pete roscate, dresata pentru gasirea persoanelor ratacite in munti.2) caine din aceasta rasa; bernardin. /<fr. saint-bernard
SETER ~i m. rasa de caini (de vanatoare), cu par lung si ondulat, cu capul alungit si cu urechi mari, clapauge. /<engl., fr. setter
SORICAR2 ~i m. 1) rasa de caini de talie mica, cu blana maro-roscata si cu picioare foarte scurte, care prinde soareci. 2) caine din aceasta rasa. /soarece + suf. ~ar
SPIT3 ~i m. 1) rasa de caini de talie mica, cu bot ascutit, cu urechi drepte si cu par moale si lung. 2) caine din aceasta rasa. /<germ. Spitz
TERIER ~i m. 1) rasa de caini de talie mica, cu botul patrat, folositi la vanatoarea unor animale care traiesc in vizuini. 2) caine din aceasta rasa. [Sil. -ri-er] /<fr. terrier
CHINOTEHNIE s.f. Totalitatea principiilor si procedeelor folosite pentru cresterea cainilor, ameliorarea raselor acestora etc. [Gen. -iei. / cf. gr. kyon, kynos – caine, techne – mestesug].
CHOW-CHOW s.m. rasa de caini originari din China, unde sunt crescuti pentru blana lor. [Pron. su-su. / < fr. chow-chow].
COCKER s.m. rasa de caini de vanatoare cu parul si cu urechile foarte lungi. [Scris si cocher. / < engl. cocker].
DOBERMAN s.m. rasa de caini de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui cu pete roscate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima data astfel de caini].
POANTER s.m. rasa de caini de vanatoare cu talie inalta, picioare lungi, urechile aplecate si parul scurt si neted. [Scris si pointer, pron. poan-. / < fr. , engl. pointer].
SPIT s.m. rasa de caini cu par pufos si urechi drepte. [< germ. Spitz].
TERIER s.m. (Zool.) rasa de caini mici de statura si cu botul patrat, folositi la vanatul animalelor care traiesc in vizuini. [Pron. -ri-er. / < fr. terrier].
ALSACIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia. ◊ (s. f.) ansamblu de dialecte germanice vorbite in Alsacia. II. adj. lup ~ (si s. m.) rasa de caini de paza, de talie mare. (< fr. alsacien)
BERGER JER/ s. m. rasa de caini ciobanesti, folositi la paza turmelor. (< fr. berger)
BRIARD s. m. rasa de caini ciobanesti cu parul lung. (< fr. briard)
CHINOTEHNIE s. f. totalitatea principiilor si procedeelor folosite pentru cresterea cainilor, ameliorarea raselor lor. (dupa fr. cynotechnique)
CHOW-CHOW CEAU-CEAU/ s. m. rasa de caini, de talie mijlocie, robusti, originari din China. (< fr. chow-chow)
CLUPA s. f. 1. compas forestier pentru masurarea diametrelor arborilor sau bustenilor. 2. portunealta pentru taierea manuala a filetului la tevi si la bare rotunde. 3. piesa la masina de latit si egalizat, care prinde marginea tesaturii prelucrate. 4. sablon de sectionare pentru cuparea urechilor la cainii de rasa. (< germ. Kluppe)
CODOTOMIE s. f. operatie estetica de taierea cozii (la cainii de rasa). (< coada + -tomie)
CUPARE s. f. taiere, retezare. ◊ (spec.) operatie estetica de „ajustare” a urechilor la cainii de rasa. (dupa fr. coupage)
DOBERMAN s. m. rasa de caini de paza si de companie, de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)
LABRADOR2 s. m. 1. rasa de rate de talie mica, cu penajul negru si carnea fina. 2. rasa de caini de vanatoare cu parul scurt, robusti, buni inotatori. (< fr. labrador)
PEDIGRIU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasa (cai, caini); lista ascendentilor unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)
PINSCHER PIN-SAR/ s. m. rasa de caini de agrement, constituind o forma pitica de doberman. (< germ. Pinscher)
POANTER POAN-/ s. m. rasa de caini de vanatoare de talie inalta, cu picioare lungi, urechi aplecate si parul scurt si neted. (< fr., engl. pointer)
PUDEL s. m. rasa de caini cu parul latos si cret. (< germ. Pudel)
SPIT1 s. m. rasa de caini cu par pufos si urechi drepte. (< germ. spitz)
TERIER s. m. rasa de caini mici de statura si cu botul patrat, la vanarea animalelor care traiesc in vizuini. (< fr. terrier)
CANIN, -A, canini, -e, adj. 1. (In expr.) Dinte canin (si substantivat, m.) fiecare dintre dintii lungi si ascutiti, asezati intre dintii incisivi si masele. 2. De caine, privitor la caine; cainesc. rasa canina. – Fr. canin (lat. lit. caninus).
CHINOTEHNIE s. f. Totalitatea principiilor si metodelor de lucru folosite pentru cresterea cainilor, ameliorarea raselor de caini etc.
LABRADOR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspatilor, subgrupa plagioclazilor care contine intre 50 si 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albastrui si alcatuieste rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatra semipretioasa. 2. rasa de caine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roscat, folosit de politie pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent caine insotitor pentru orbi.
ROTTWEILER [rotvailər] (cuv. germ., de la numele orasului german Rottweil). s. m. rasa de caine de origine germana, cu corpul masiv si musculos, cu blana scurta si cu pete roscate pe cap, piept si picioare. Talia de 55-68 cm si in greutate de 41-50 kg. Din Ev. med. si pana la sfarsitul sec. 19, r. ii insotea pe negustorii de carne plecati sa cumpere vite, ducand banii intr-o punga atarnata de gat. De-a lungul timpului r. au fost folositi pentru paza turmelor si locuintelor, pentru tractiune si drept caini-politisti. Se considera ca ei descind dintr-o rasa de caini de paza a vitelor lasati aici de legiunile romane.
Saint-Bernard (rasa de caini) (fr.) [pron. sẽ bernar] (Saint-) s. propriu m.
PUDEL s.m. rasa, soi de caine cu parul latos si cret. [Var. pudl s.m. / < germ. Pudel].
MASTIF s. m. rasa englezeasca de caini de paza, puternici, cu parul scurt, de culoare galben-rosiatica, inruditi cu dogul. (< engl. mastiff)
SPINONE s. m. rasa italiana de caini de aret. (< it. spinone)
CHOW-CHOW [tʃau] s. m. (ZOOT.) rasa de ciini de sanie, de paza, de vinatoare, actualmente de companie, de origine asiatica, robusta (c. 46-53 cm si 18-25 kg), cu capul lat si plat, limba violet-inchis, spate puternic, piept lat si adinc, par abundent, aspru, negru-intens, rosu, aramiu, gri-albastrui, crem sau alb.
BEAGLE [BIGL] s. m. caine de vanatoare de rasa engleza, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate. (< engl. beagle)
FARAON s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasa foarte veche de caini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)
RETRIEVER RI-TRI-VAR/ s. m. caine de vanatoare de rasa engleza, dresat pentru a descoperi si a aduce vanatul. (< engl., fr. retriever)
SPITZ SPIT/ s. m. caine de aport, de rasa germana, cu blana deasa, urechi ascutite si coada stufoasa, vioi si jucaus. (< germ. Spitz)
BASET s. m. 1. caine de vanatoare cu corpul alungit si labele scurte, cu pete rosietice sau negre. 2. rasa franceza de gaini cu picioare foarte scurte. (< fr. basset)
CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ caine enot v. enot. 2. (IHT.) caine-de-mare = rechin din Marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.