Rezultate din textul definițiilor
INVIA, invii, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. si: inviez] – In + viu.
REINVIA, reinvii, vb. I. Intranz. A reveni la viata (dupa ce a murit); a invia. ♦ Tranz. (Med.) A repune in functiune inima, respiratia. ♦ Fig. A capata din nou viata, putere, a deveni din nou activ; a renaste. ♦ Tranz. si intranz. Fig. A reveni in amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face sa fie din nou folosit; a readuce la viata. A reinvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re1- + invia.
REANIMA, reanim, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viata, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) functiile vitale ale organismului; a reinsufleti, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re1- + anima (dupa fr. reanimer).
A INVIA invii /<lat. invivere 1. tranz. 1) (in credintele religioase si in basme) A readuce la viata. 2) fig. A face sa se trezeasca in memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (dupa ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarasi la viata.
A REANIMA ~ez tranz. 1) (organisme in stare de moarte aparenta) A readuce la viata; a invia. 2) fig. A anima din nou; a reinvia. [Sil. re-a-; Si reanim] /re- + a anima
A REVITALIZA ~ez tranz. A readuce la viata; a insufleti din nou; a revivifia. /<fr. revitaliser
REANIMARE s.f. Actiunea de a reanima si rezultatul ei; (spec.) actiunea de a readuce la viata un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].
REANIMA vb. tr. a readuce la viata, a reinsufleti; a resuscita. (< fr. reanimer)
invia (-iu, inviat), vb. – A reveni sau a readuce la viata. – Var. (inv.) invie, inviere. Mr. inviedz. Lat. vῑvere, pref. verbal in- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, inviere, astazi disparut, (apare in texte din sec. XVI-XVII), si-a schimbat conjug., ca in Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), cf. si confuzia intre curere si curare (dupa DAR, invia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Puscariu, Dacor., VI, 704, ipoteza ce pare inutila). Eset cuvint comun (ALR, I, 175); part. invis, de la conjug. primitiva, se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu, Dacor., II, 611). – Der. invietor, adj. (care reinvie); inviere, s. f. (actiunea de a invia).
REINVIAT, -A, reinviati, -te, adj. Care a revenit la viata (dupa ce a murit); fig. readus la viata (dupa ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reinvia.
Asclepius (sau Aesculapius), fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis si zeul medicinei. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a initiat in tainele lecuirii si l-a deprins sa vineze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon si pe Podalirius, vestiti datorita priceperii lor in arta tamaduirii, si patru fete, printre care se numara si Hygiea, zeita sanatatii. Datorita faptului ca nu s-a multumit sa vindece numai bolile, ci a readus si mortii la viata, Asclepius si-a atras minia lui Zeus, care l-a ucis cu trasnetul sau. Dupa moarte el a fost pus printre constelatii. I se aduceau onoruri divine, in special la Epidaurus, si i se sacrifica, de obicei, un cocos. Atributele sale erau toiagul si sarpele.
REDESTEPTA, redestept, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face sa-si revina sau a-si reveni in fire, a readuce sau a reveni la viata. ♦ Fig. A izbucni sau a face sa izbucneasca din nou, a (se) starni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re1- + destepta.
REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau tesuturi) A se reface. 2. Tranz. si refl. Fig. A reveni sau a face sa revina la viata noua; a (se) primeni, a (se) innoi, a (se) inviora. 3. Tranz. A readuce in conditii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietatile lui initiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structura grosolana in structura fina. – Din fr. regenerer, lat. regenerare.
Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.