Rezultate din textul definițiilor
URDINA, urdin, vb. I. Intranz. (Inv. si reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face acelasi drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. si: urdinez] – Lat. ordinare.

PERIA, perii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) curata de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-si) netezi parul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de canepa iesit din raghila pentru a-l curata de calti, de impuritati; a scarmana, a pieptana. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a indrepta, a imbunatati o lucrare literara, stiintifica etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A lingusi pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.

MULT, -A, multi, -te, adj., adv. 1. Adj. Care se afla in mare numar, in cantitate mare sau in sorturi diferite; de intensitate deosebita, de proportii mari, de durata lunga. ◊ Loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe randuri = in mod repetat, adesea. ◊ Expr. A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat, n. pl.) Lucruri, fapte, intamplari numeroase (si variate). ◊ Expr. A nu sti multe = a) a trece repede la actiune, a lua hotarari energice; b) a se supara usor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricat de mult, foarte mult. Multe (si de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe si marunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri. Si mai multe nu = neaparat, cu orice pret. 2. Adv. In cantitate insemnata, in mare masura; in mod intens, staruitor; cu valoare mare; pe o distanta mare; in timp indelungat; de repetate ori. ◊ Cu mult = in foarte mare masura. Cel mult = a) maximum; b) in cel mai bun caz. Mai mult = a) in special, mai ales, indeosebi; b) (reg.; in constructii negative) de acum inainte, din acest moment. De mult = a) dintr-o vreme indepartata, de altadata; din vechime; b) de timpuriu, devreme. ◊ Loc. conj. De mult ce = din cauza, datorita cantitatii, duratei, intensitatii (extreme) etc. ◊ Expr. Mai mult sau mai putin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) intrece masura, depaseste ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult si bine = vreme indelungata. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfarsitul unei actiuni; b) a fi aproape de sfarsitul vietii, a nu mai avea de trait decat putine zile. ♦ (Inv. si reg.; inaintea unui adjectiv sau a unui adverb, da acestora valoare de superlativ) in cel mai inalt grad; foarte, extrem. [Gen.-dat. pl. m. si f. multora] – Lat. multus, -a, -um.

TOT, TOATA, toti, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Intreg; integral, complet; din care nu lipseste nimeni sau nimic; cat exista, cat este, cat are; cat e de mare, cat se intinde, cat cuprinde; cat dureaza, cat tine. Tot orasul. Tot timpul.Loc. prep. Cu tot... = in ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Da ideea de superlativ) Cum nu exista (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repeta. ◊ Loc. adj. De toata ziua sau de toate zilele = care se face, se intampla, se poarta in fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este in numar complet, fara sa lipseasca nici unul; care este in serie completa, fara sa lipseasca ceva. ◊ Loc. adv. In toate partile = pretutindeni. ♦ (Alcatuieste, impreuna cu un num. card., numerale colective) Toti cinci.Expr. A vari (sau a baga) pe cineva in toti sperietii = a infricosa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanta de num. nehot.) Lucrurile sau fiintele cate intra in discutie sau care sunt de acelasi fel (fara sa lipseasca nici unul). ◊ Loc. adv. Inainte de toate = in primul rand, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „si”, rezuma o enumeratie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomina ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fara alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau insa...) = celelalte ar mai merge, dar...; treaca-mearga, dar... 2. Lucrurile care, considerate impreuna, formeaza un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (si cu totul) = pe de-a-ntregul, in intregime. Cu totul = a) in total; b) cu desavarsire, in intregime. In tot sau (in) totului tot = a) la un loc, una cu alta; in total; b) intr-un cuvant, la urma urmelor. Tot in tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desavarsire, in intregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = impreuna, la un loc. ◊ Expr. Asta-i tot sau atata (ori atata-i) tot = doar atat (si nimic mai mult). 3. (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. III. Adv. (Exprima continuitatea, persistenta) 1. Si acuma, in continuare, inca; (in constructii negative) nici acuma, pana acuma nu... ♦ Si mai departe, ca si alta data. 2. Mereu, tot timpul, toata vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neincetat, intruna. ◊ Expr. Sa tot aiba...= ar putea sa aiba (cel mult)... Sa tot fie... = ar putea sa fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprima o gradatie a intensitatii) – Din ce in ce. IV. Adv. (Stabileste identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; in acelasi chip. ◊ Expr. Tot asa (sau astfel, atata, acelasi) = intocmai, exact asa (sau atata, acelasi). ◊ (In corelatie cu „asa” sau„atat de...”, formeaza gradul de egalitate al comparativului) Tot atat de bun.Expr. Mi-e tot atata = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive si pronume, arata ca fiinta sau lucrul respectiv revine, apare intr-o situatie similara) Iarasi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelasi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, in mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul si unul = de seama, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fara exceptie, unul si unul. ♦ De tot, cu totul, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare data, intotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Si astfel, si asa, oricum. 2. Totusi, si inca. VI. S. n. 1. Intreg, unitate (rezultata din totalitatea partilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esential (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = in asta consta tot, asta explica tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.

A CERCA cerc tranz. pop. 1) v. A INCERCA. 2) A cerceta cu atentie; a examina; a studia. 3) A supune unor incercari. 4) (despre stari sufletesti) A cuprinde pe un timp scurt (si de repetate ori). /<lat. circare

urdina (urdin, urdinat), vb.1. (Inv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordināre (Puscariu 1826; REW 6090). Legatura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibila. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdinis, s. n. (deschizatura, gura de stup). In Mold.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un numar) A doua oara; repetat. Numarul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat prin care spectatorii solicita repetarea unei parti dintr-un program artistic. 2. S. n. Numar (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oara sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BIS1 adj. invar. (precedat de un numar) Care se repeta a doua oara; repetat a doua oara. /<lat. bis

BIS adj.invar. A doua oara, repetat. // interj. Exclamatie folosita de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. sa repete un numar din program, o arie etc. [< lat. bis – de doua ori].

BIS2 I. adj. inv., adv. (pe langa un numar) a doua oara; repetat. II. interj. exclamatie prin care auditoriul solicita un artist, un ansamblu sa repete un numar din program, o arie etc. III. s. n. numar prezentat a doua oara la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)

BIS, adj. invar. (Precedat de un numar) A doua oara; repetat. Numarul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat prin care spectatorii solicita pe un artist sau un ansamblu artistic sa repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).

ADESEA adv. De multe ori, in repetate randuri; adeseori, des. [Var.: ades, adese adv.] – A3 + des2.

oara1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut.Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

DESEori adv. De multe ori; in repetate randuri; des; adesea. [Sil. -se-ori] /des + oara

VOLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensala, vioi, cu intoarceri. 2. (muz.) indicatie, sub acolade drepte, care arata ca masurile finale trebuie sa fie repetate prima oara (prima ~) sau a doua oara (secunda ~); volta (5). (< it. volta)

bis adv.1. repetat, a doua oara; se foloseste numai in enumerarile in care un numar determinat apare de doua ori. – 2. (Interj.) Inca o data; se foloseste pentru a cere actorilor sau cintaretilor sa repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis.Der. bisa, vb. (a repeta).

BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafraza dupa Horatiu, „Ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a placut doar o data, insa altul va placea chiar repetat de zece ori”).

ADESEA adv. In repetate randuri; de multe ori; des; deseori. [Sil. a-de-sea] /a + des

DES2 adv. 1) In repetate randuri; de multe ori; deseori; adesea. 2) La distante mici. /<lat. densus

ITERATIV, -A adj. 1. facut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprima o actiune repetata; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. iteratif, lat. iterativus)

ITERATIV, -A adj. Care se face sau se repeta de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprima o actiune repetata, savarsita in mai multe randuri. [< fr. iteratif, cf. lat. iterare – a repeta].

DES2, DEASA, desi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (Despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (Despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (Despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. Despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.

REFREN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat dupa fiecare strofa a unei poezii sau dupa un cuplet. ♦ Sectiunea de baza a rondoului, care se repeta de mai multe ori; frantura de melodie care se repeta intr-un cantec. ♦ (Fig.) Fraza repetata stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. refrain, cf. lat. refringere – a rupe].

LAITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compozitie muzicala, care caracterizeaza un personaj, o situatie etc. si care revine ori de cate ori apare in scena personajul sau situatia data; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee calauzitoare a unei lucrari stiintifice, literare etc., repetata si subliniata in mai multe randuri. [Scris si: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

repetat, -A, repetati, -te, adj. Care este spus sau facut inca o data (sau de mai multe ori); care se repeta. – V. repeta.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a sterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (in mod repetat) ceva de mancare, a lua cu limba mancarea. ◊ Expr. A-si linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua si ultimele resturi dupa ce a mancat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzatii de placere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care traieste pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A lingusi cu slugarnicie. – Lat. lingere.

LIPA interj. (se foloseste, adesea repetat, pentru a imita zgomotul produs de o lovitura cu palma sau de mersul cu picioarele goale ori in papuci). /Onomat.

REFREN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat dupa fiecare strofa a unei poezii sau dupa un cuplet. 2. fraza muzicala care se repeta dupa fiecare cuplet al unui cantec. ◊ sectiunea de baza a rondoului, care se repeta de mai multe ori. 3. (fig.) cuvant, fraza, expresie care se repeta stereotip. (< fr. refrain)

SABLON s.n. 1. Model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ♦ Instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. Tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului; (fig.) cliseu, formula repetata invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. sablon].

Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). Caracterul se mosteneste si este dominant.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)