Rezultate din textul definițiilor
ABLATIUNE, ablatiuni, s. f. 1. Transportare (prin actiunea vantului, a apelor sau a ghetarilor) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului sau a rocilor. 2. Indepartare chirurgicala a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care strabate atmosfera cu mare viteza pierde din substanta, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.

GLACIAR, -A, glaciari, -e, adj. 1. (In sintagma) Perioada (sau epoca, era) glaciara = perioada din era cuaternara (sau p. gener., dintr-o alta era) in care ghetarii ocupau regiuni foarte intinse pe pamant si in care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care apartine acestei perioade, privitor la aceasta perioada. 2. Provenit din topirea ghetarilor; rezultat in urma actiunii ghetarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciara. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire.

IMBINARE, imbinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) imbina si rezultatul ei; unire intr-un tot; impreunare, impletire, ingemanare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat in urma unirii, impreunarii sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizeaza o imbinare (1). – V. imbina.

PRASILA, prasile, s. f. 1. Reproductie (dirijata) intre animale domestice (de rasa). 2. Animal tanar, pui de animal domestic rezultat in urma prasilei (1); p. ext. animal domestic de rasa bun pentru reproducere. ♦ Descendentii, produsii unui animal de rasa; p. ext. animal din rasa ameliorata. 3. (Rar) Rasa, neam, soi. [Pl. si: prasili] – Prasi + suf. -ila.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare1; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

REDUPLICATIV, -A, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat in urma unei reduplicari. – Din fr. reduplicatif.

DEFLATIE, deflatii, s. f. 1. Retragere din circulatie a unei cantitati de bancnote in timpul unei inflatii, pentru a face sa creasca puterea de cumparare a banului. 2. Proces de raspandire prin intermediul vantului a materialului rezultat in urma eroziunii. – Din fr. deflation.

DETRITUS s. n. 1. Material rezultat din faramitarea rocilor prin actiunea agentilor externi. 2. Material granular marunt rezultat in urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulatiei. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. detritus, lat. detritus.

COMPOST, composturi, s. n. Ingrasamant agricol natural, rezultat in urma fermentarii lente a diferitelor resturi vegetale si animale, amestecate cu unele substante minerale. – Din fr. compost.

ABLATIUNE ~i f. 1) Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza un organ, un membru sau un tesut bolnav. 2) Indepartare (prin actiunea apelor, a vantului etc.) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului, a rocilor. 3) Reducere a masei unui ghetar, prin topire sau evaporare. [G.-D. ablatiunii; Sil. -ti-u-] /<lat. ablatio, ~onis, fr. ablation

ADERENTA ~e f. 1) Fenomen care se produce intre rotile unui vehicul si calea de rulare, realizandu-se astfel miscarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologica a doua organe in urma unei interventii chirurgicale. 3) Tesut rezultat in urma acestui proces. 4) constr. Element de legatura intre beton si otel in constructiile de beton armat. /<fr. adherence

MUTANT ~ti m. biol. Organism cu caractere genetice noi, rezultat in urma unei mutatii. /<fr. mutant

BIOGAZ s.n. Gaz rezultat in urma procesului de descompunere a substantelor organice. [< germ. Biogas].

DESEU s. n. material rezultat in urma unui proces tehnologic sau biologic, care nu mai poate fi utilizat ca atare. (< fr. dechet)

IMUNOANTICORP s. m. anticorp rezultat in urma unui proces de imunizare. (< imuno- + anticorp)

LIZIGEN, -A adj. rezultat in urma lizarii unor celule. (< fr. lysigene)

ABLATIE, ablatii, s.f. 1. Transportare (prin actiunea vantului, a apelor sau a ghetarilor) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului sau a rocilor. 2. Indepartare chirurgicala a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care strabate atmosfera cu mare viteza pierde din substanta, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ti-u-. – Var. ablatiune s.f.] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.

ANATEXIE (< fr. {i}; {s} gr. ana- „in sus” + texis „topire”) s. f. Proces de retopire a rocilor, rezultat in urma ultrametamorfismului, la adancime de peste 30 km in scoarta Pamantului.

KARAMAN, oras in S Turciei, la 100 km SE de Konya. Cunoscut in Antichitate sub denumirea de Laranda. Cucerit initial de Alexandru cel Mare. Disputat de Danismendizi si Selgiucizi, a fost ocupat, succesiv, de Federic I Barbarossa (1190), Leon II, regele Ciliciei (1210-1216), de emirii Karamanoglu, acestia din urma dandu-i actuala denumire si facand din el capitala celui mai puternic principat rezultat in urma dezmembrarii statului selgiucid. In sec. 14-15, emiratul cu capitala la K. a opus o puternica rezistenta ascensiunii otomanilor, care, in cele din urma, i-au cucerit (1486).

DEFLATIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastica) de combatere a inflatiei prin reducerea masei monetare in circulatie, in scopul diminuarii cererii de consum. ◊ D. monetara = restrangere a circulatiei biletelor de banca. ◊ D. financiara = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice fata de banca centrala. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobanzilor si limitare a acordarii creditelor, controlul preturilor si al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de indepartare, sub actiunea vantului, a materialului fin rezultat in urma coraziunii.

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire prin insusirea unor cunostinte si deprinderi de specialitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva, culturala etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinte sau unui lucru o anumita calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata. 2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (In sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Imbracaminte militara, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare. Efecte de comert. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obtinute de la plantele cultivate, in special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pamantului = planta erbacee veninoasa, cu frunze mari, late si lucioase, dupa a carei dezvoltare florala poporul apreciaza recolta anului (Arum maculatum); (inv.) rod-de-zahar = dulceata de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. urmare, rezultat, efect (al unei actiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlastar, odrasla. [Var.: (rar) roada s. f.] – Din sl. rodu.

RETROGRADA, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva intr-o functie sau intr-un post inferior celui avut inainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece intr-o categorie inferioara in urma rezultatelor nesatisfacatoare obtinute. – Din fr. retrograder.

CONSECINTA s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (inv.) urma, (fig.) rod. (O ~ favorabila ce rezulta de aici.) 2. v. consecvent.

DESPRINDE vb. v. insemna, reiesi, rezulta, urma.

PURCEDE vb. v. actiona, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, iesi, incepe, indrepta, lua, merge, orienta, pasi, pleca, porni, proceda, proveni, reiesi, rezulta, urma.

urma s. v. consecinta, efect, repercusiune, rezultat, urmare.

CONSECINTA ~e f. Fapt ce rezulta dintr-o actiune; urmare; rezultat; efect ◊ In ~ a) reiesind din situatie; in conformitate cu circumstantele; b) prin urmare; asadar. [G.-D. consecintei] /<fr. consequence, lat. consequentia

EFECT ~e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; rezultat; urmare; consecinta. ◊ A-si face ~ul a provoca urmarile scontate. 2) Impresie puternica produsa (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hartii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus

A urma ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma

EFECT s.n. 1. Fenomen care rezulta cu necesitate dintr-o cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal) lovita dupa anumite procedee. ◊ Minge cu efect = minge care, in urma unei anumite lovituri, ia o anumita traiectorie. 2. Impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etc. ◊ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales vesminte) care apartin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].

PRODUS s.n. 1. Bun material realizat in procesul de productie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanta preparata in laborator sau obtinuta pe cale naturala. 2. urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) rezultatul unei inmultiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -usi. / < produce, dupa fr. produit].

RETROGRADA vb. I. tr. A trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte; a da inapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioara intr-una inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute si consemnate in clasament. [< fr. retrograder, cf. lat., it. retrogradare].

consecinta (consecinte), s. f.rezultat, urmare. Var. consecventa. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul s-a specializat in consecinta „efect, rezultat” si consecventa „corespondenta intre principii si aplicarea lor”. – Der. consecvent, adj.

RETROGRADA vb. I. tr. a trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece intr-o categorie inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute in clasament. (< fr. retrograder, lat. retrogradare)

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire intr-un domeniu de activitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva. 3. Tranz. A arata ca o fiinta sau un lucru are o anumita calitate; a caracteriza printr-un cuvant. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare).

consecuenta f., pl. e (lat. consequentia. V. secuenta). urmare, rezultat. Concluziune, deductiune. Importanta: lucru fara consecuenta. In consecuenta, conform celor precedente: fiind-ca te-ai purtat rau, vei fi tratat in consecuenta. – Fals -cventa ori -cinta.

ADAPTARE, adaptari, s. f. 1. Actiunea de a (se) adapta si rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptatie. 2. (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, in urma caruia rezulta o corelare a structurii morfologice si a functiunilor fiziologice ale vietuitoarelor in raport cu mediul inconjurator. 3. (In sintagma) Adaptare literara = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, in vederea reprezentarii lui pe scena, la radio, intr-un film. – V. adapta.

AUTOFECUNDARE, autofecundari, s. f. (La unele plante si specii inferioare de animale) Fecundare rezultata in urma unirii a doua elemente s*****e provenite de la unul si acelasi individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (dupa fr. autofecondation).

CARST, carsturi, s. n. Eroziune si dizolvare a calcarelor, gipsurilor si sarii, provocata de apele subterane sau de suprafata, urmata de crearea unor forme caracteristice; (concr.) forma de relief rezultata in urma acestei eroziuni. – Din germ. Karst.

CHIMIE s. f. Stiinta care studiaza compozitia, structura si proprietatile substantelor, transformarilor lor prin regruparea atomilor componenti, precum si combinatiile noi ale substantelor rezultate in urma acestor transformari. – Din fr. chimie, lat. chimia.

GALCA, galci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gat sau a amigdalelor; (concr.) umflatura rezultata in urma acestei inflamari; p. gener. umflatura (sub piele). 2. Fig. Nod sau portiune mai ingrosata care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glaki.

GRESEALA, greseli, s. f. Fapta, actiune etc. care constituie o abatere (constienta sau involuntara) de la adevar, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (si care poate atrage dupa sine un rau, o neplacere); eroare; (concr.) ceea ce rezulta in urma unei astfel de fapte, actiuni etc. ◊ Loc. adv. Fara greseala = perfect. Din greseala = fara voie, involuntar, neintentionat. – Gresi + suf. -eala.

INOPERANT, -A, inoperanti, -te, adj. Lipsit de efect sau de rezultat; fara urmare, neoperant. – Din fr. inoperant.

urmaRE, urmari, s. f. 1. Actiunea de a urma si rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, inv., in) urmare = asadar, deci. ♦ Consecinta, efect. 2. (Inv.) Procedeu, fapta, purtare. – V. urma.

ZOB s. n. 1. Aschii rezultate in urma taierii arborilor cu toporul, cioburi marunte rezultate in urma spargerii unui vas de sticla, de ceramica etc. ◊ Expr. A (se) face zob = a (se) sparge in bucati mici, in farame; a (se) face praf. 2. (Pop.) Graunte de ovaz (amestecate si cu alte graunte) date ca hrana cailor. – Din bg., scr. zob.

MACINATURA, macinaturi, s. f. (Rar) Macinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezulta in urma macinarii; macinis. 2. Pamant ros de ape; mancatura, surpatura. – Macinat1 + suf. -ura.

MACINIS, macinisuri, s. n. Macinare, macinat1. ♦ (Concr.) Ceea ce se macina; cerealele duse la moara pentru a fi macinate. ♦ (Concr.) Ceea ce rezulta in urma macinarii; macinatura. – Macina + suf. -is.

PERCEPTIE, perceptii, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele si fenomenele din lumea obiectiva care actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt sunt reflectate in totalitatea insusirilor lor, ca un intreg unitar; imagine rezultata in urma acestei reflectari; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; intelegere, cunoastere. 2. (In trecut) Institutie care incasa impozitele sau taxele oficiale; cladire, birou in care isi avea sediul aceasta institutie, ♦ Incasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception.

CONTINUARE, continuari, s. f. Actiunea de a continua si rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. In continuare = fara intrerupere, continuu; mai departe, mai incolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.

KALIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care in natura se gaseste sub forma de saruri si se intrebuinteaza ca ingrasamant agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -liu; art. kaliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = saricica, ciurlan, planta din care, prin ardere, se obtinea soda] < ar. qalī, forma vulg. din qily = saricica; cenusa rezultata in urma arderii ei; v. si alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]

DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-si avea izvorul in... 2. A se petrece, a se desfasura. – De4 + curge (dupa fr. decouler).

SCRIS1, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Masina de scris = masina folosita pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. si adv. In scris = notat (pe hartie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitura (1), scriptura (4), scrisoare (3). 3. Actiunea de a scrie (2), de a redacta o compozitie, o opera. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezulta in urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseste multe neologisme in scrisul sau. ♦ Totalitatea operelor scrise apartinand unui popor, unei natiuni, unui scriitor. Scrisul romanesc.V. scrie.

S*********A, s*********e, s. f. (Med.) Examen cantitativ si calitativ macroscopic si microscopic al s*****i; diagrama rezultata in urma acestui examen. – Din fr. s**********e.

DECURGE vb. 1. a proveni, a reiesi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (inv.) a curge. (O consecinta care ~ din alta.) 2. v. desfasura.

CARST ~uri n. Forma de relief rezultata in urma eroziunii si dizolvarii rocilor de catre apele subterane si de suprafata. /<germ. Karst

A DESCRIE descriu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta in scris sau oral, enumerand detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subtire; a trasa. 3) (traiectorii) A lasa in forma de urma ca rezultat al miscarii. [Sil. -cri-e] /<fr. decrire

A SE DESPRINDE ma desprind intranz. 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etc.) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre fiinte) A inceta de a fi laolalta sau in acelasi loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, invataminte etc.) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta; a urma. /des- + a prinde

NODOZITATE ~ati f. 1) Formatie secun-dara pe radacinile unor plante leguminoase, rezultata in urma infectarii cu anumite bac-terii. 2) Proeminenta noduroasa la articulatiile corpului. 3) Mica ridicatura pe suprafata unor obiecte. /<fr. nodosite

A REIESI pers. 3 reiese intranz. A aparea ca o consecinta; a rezulta; a urma. /re- + a iesi

SUMA ~e f. 1) Ceea ce rezulta in urma adunarii mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunari; total. ~ aritmetica. ~a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. somme

CATABOLIT s.n. Substanta rezultata in urma proceselor catabolice care au loc in organismele vii. [Cf. gr. katabole – desfacere].

DIADA s.f. 1. (Fil.) Principiul diversitatii si al neegalitatii in filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (Mat.) Grup de doua marimi legate cu ocazia aceleiasi operatii. 3. (Biol.) Formatiune alcatuita dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultata in urma primei diviziuni meiotice. [Pron. di-a-. / < fr. dyade, cf. lat. diades, gr. dys – doi].

NEOMARGINALISM s.n. Denumire data conceptiilor contemporane rezultate in urma falimentului economiei politice neoclasice. [Et. incerta].

ONDULATIE s.f. 1. Miscare lenta, asemanatoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Bucla, cuta. ♦ Totalitatea undelor si a cutelor rezultate in urma ondularii parului. [Gen. -iei. / var. ondulatiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].

SUPRAANTRENAMENT s.n. (Sport) Stare patologica rezultata in urma unor eforturi exagerate, incorect dozate. [< supra- + antrenament, dupa fr. surentrainement].

FLEXURA s.f. 1. (Geol.) Deformare a stratelor rezultate in urma denivelarii a doua compartimente. 2. Formatie anatomica incurbata. [< fr. flexure, cf. lat. flexura – incovoiere].

FORMAT s.n. Forma si dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezulta in urma impaturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Masina de format = masina care executa indesarea in forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obtinerii formelor de turnatorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato].

ANDROMORFOZA s. f. modificare morfologica rezultand in urma e**********r produse de tubul polinic in curs de dezvoltare. (< fr. andromorphose)

BIOACUMULARE s. f. proces de acumulare in structura solului a substantelor organice rezultate in urma descompunerii resturilor de plante si animale. (dupa fr. bioaccumulation)

CINETIC, -A I. adj. referitor la miscare. ♦ energie ~a = a) energie dezvoltata de un corp in miscare; b) energie rezultata in urma procesului de dezasimilatie; arta ~a = arta care atribuie miscarii reale aceeasi importanta estetica precum formei, culorii, liniei si compozitiei. II. s. f. 1. ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 2. studiu al vitezei reactiilor chimice. (< fr. cinetique, gr. kinetikos)

FORMAT2 s. n. 1. forma si dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezulta in urma impaturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. 2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instructiunilor unui program pe un suport de informatie. (< fr. format)

NEOMARGINALISM s. n. denumire data conceptiilor contemporane rezultate in urma falimentului economiei politice neoclasice. (< neo- + marginalism)

ONDULATIE s. f. 1. miscare lenta, asemanatoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o raza mare de curbura. 2. bucla, cuta. ◊ totalitatea undelor si a cutelor rezultate in urma ondularii parului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)

ORIENTALIZANT, -A adj. influentat de Orient. ♦ stil ~ = stil artistic rezultand in urma influentelor orientale suferite intre anii 700 si 575 a. Chr., de civilizatiile din bazinul mediteranean. (< fr. orientalisant)

ADAMESTEANU 1. Ion A. (1911-1976, n. Toporu, jud. Teleorman), medic veterinar roman. Prof. univ. la Bucuresti si Cluj. Unul dintre creatorii scolii romanesti de patologie medicala veterinara. A descris pentru prima oara o serie de zoonoze (stachybotriotoxicoza, anemia infectioasa a calului, micoplasmoza aviara). 2. Dinu A. (n. 1913 Toporu, jud. Teleorman -d. 2004 Policoro, Italia), arheolog italian de origine romana. Frate cu A. (1). Studii privind colonizarea greaca din S Italiei si Sicilia, rezultate in urma cercetarilor arheologice de la Gela, Metapont, Heracleea si a utilizarii aerofotoarheologiei („Civilizatii antice in Italia meridionala”). 3. Gabriela A. (n. 1942, Pitesti), scriitoare romana. Nepoata lui A. (1 si 2). Romane („Drumul egal al fiecarei zile”, „Dimineata pierduta”) si povestiri („Daruieste-ti o zi de vacanta”) de observatie socio-psihologica, redind limbajul autentic al diverselor medii umane.

BADLANDS (cuv. engl.) [bædləndz] s. n. Forma de degradare intensa a terenurilor (argiloase sau marnoase), rezultata in urma ploilor torentiale in zone cu pronuntata ariditate si lipsite de vegetatie; terenurile astfel degradate devin inutilizabile in agricultura. Denumirea provine de la reg. naturala B. din N S.U.A. (Dakota de Sud si Nebraska), cu depozite fosile de interes geologic (monumentul national Agate Fossil Beds).

ABLATIE (ABLATIUNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (totala sau partiala) a unui organ, tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de indepartare a particulelor fine, rezultate in urma dezagregarii, de pe suprafata solului si a rocilor prin procesul de spalare in suprafata. ■ Reducere a masei unui ghetar sau a zapezii prin topire, evaporare si deflatie. 3. (ASTR.) Fenomen fizic in urma caruia un corp ce strabate atmosfera cu mare viteza (meteorit, satelit etc.) pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta prin frecare cu aerul. ◊ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva a. (3).

CHIMIE s. f. Stiinta care studiaza compozitia, structura interna si proprietatile corpurilor, schimbarile provocate de actiunea atomilor sau a moleculelor unor corpuri asupra altora, transformarile lor cantitative si calitative, precum si combinatiile noi, rezultate in urma acestor transformari. – Fr. chimie (lat. lit. chimia).

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

CLASTOCARST (‹ fr. {i}; {s} gr. klastos „sfarimat” + fr. karstique „carstic”) s. n. Forme de relief rezultate in urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusa (loess, gresii, tufuri calcaroase si vulcanice) si rezultate in urma dizolvarii si spalarii particulelor minerale din aceste roci ducind la sufoziunea si tasarea acestora.

KARST (KRAS), podis calcaros in SV Sloveniei, la N de pen. Istria, la E de raul Isonzo, de-a lungul tarmului G. Trieste. Alt. max.: 643 m. Forme caracteristice (lapiezuri, doline, pesteri, rauri subterane), rezultate in urma actiunii dizolvante a apei de infiltratie. Studiate pentru prima oara in aceasta zona, formele de relief asemanatoare din alte reg. au fost denumite carstice.

HABITUDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apartin aceluiasi grup, format in procesul de socializare, reprezentand un act standardizat si reprodus ca atare timp indelungat, nu prin constrangere, ci in virtutea normelor morale acceptate; obicei, obisnuinta. ◊ H. mentala = actiune sau grup de actiuni ori operatii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaza realizarea unor performante intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general si permanent, stare a unei existente considerata in ansamblul ei; p. restr. stare rezultata in urma unei schimbari, ca efect al adaptarii.

DEAL (‹ sl.) s. n. Forma de relief pozitiva, cu altitudine absoluta, stabilita conventional intre c. 200 si 800 m, in care versantii domina vaile invecinate. Dupa geneza, se deosebesc:. d de eroziune, rezultate in urma fragmentarii de catre apele curgatoare a unor terenuri sedimentare, piemontane sau de alta natura, si d. de acumulare, formate prin actiunea de depunere exercitata de ghetari (ex. morene, drumline) sau de vant (ex. dune, barcane). ◊ Expr. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba zadarnic; b) sa spunem lucrurile asa cum sunt.

CURGE vb. v. decurge, proveni, reiesi, rezulta, scurge, trece, urma.

urmaRE ~ari f. 1) v. A urma. 2) Fapt care rezulta dintr-o actiune; rezultat; efect; consecinta. ◊ Prin ~ asadar; vasazica; deci. 3) Prelungire a ceva inceput mai inainte; continuare. [G.-D. urmarii] /v. a urma

SUPRADIVIDEND s. n. divident suplimentar repartizat actionarilor ca urmare a unor rezultate exceptionale obtinute de firma. (< supra1- + divident)

ISPRAVA, ispravi, s. f. 1. Fapta, treaba, actiune dusa (cu bine) pana la capat, indeplinita cu succes; p. ext. aventura. ◊ Loc. adj. De isprava = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre actiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) isprava = care nu e bun de nimic, care nu inspira incredere. ♦ (Ir.) Pozna, nazdravanie. 2. rezultat bun obtinut in urma unor eforturi; succes, reusita, izbanda. ◊ Expr. Fara nici o (sau vreo) isprava = fara nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.

VENI vb. v. angaja, avea, baga, cadra, cadea, cantari, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, incadra, intelege, invoi, merge, potrivi, preface, proveni, reiesi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vari.

ISPRAVA ispravi f. 1) rezultat favorabil obtinut in urma unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda; succes. 2) Fapta nesocotita cu urmari neplacute, dar lipsita de gravitate; nazbatie; sotie; pozna; boroboata; d****e. [Sil. is-pra-] /<sl. isprava, bulg. izprava

IZBANDA ~zi f. 1) Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-o lupta, competitie sportiva, intr-un domeniu de activitate); biruinta; victorie. 2) rezultat bun obtinut in urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; succes. /v. a izbandi

REUSITA ~e f. rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbanda. [Sil. re-u-] / < it. riuscita, fr. reussite

rezultat ~e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; urmare; consecinta; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fara ~ fara efect; zadarnic. 2) Cat obtinut in urma unor operatii matematice. /<fr. resultat, germ. Resultat

SPOR1 ~uri n. 1) pop. rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient.A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

SUCCES ~e n. 1) rezultat favorabil, obtinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calitatilor (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succes

REZULTA, pers. 3 rezulta, vb. I. Intranz. A urma, a aparea ca o consecinta logica; a decurge din..., a reiesi, a izvori. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a iesi, a da. – Din fr. resulter.

rezultat, rezultate, s. n. Ceea ce rezulta dintr-o actiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecinta, urmare, efect. ♦ Loc. adv. Fara rezultat = fara efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obtine printr-un sir de operatii aritmetice. – Din fr. resultat, germ. Resultat.

ROD s. v. avantaj, beneficiu, castig, coborator, consecinta, descendent, efect, folos, generatie, neam, odrasla, profit, progenitura, repercusiune, rezultat, scoborator, semintie, spita, t******l, urmare, urmas, vita, vlastar.

ROD roade n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recolta. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pamantului planta erbacee otravitoare, cu frunze mari, lucioase, dupa a carei dezvoltare florala, in popor, se apreciaza recolta asteptata. 2) fig. rezultat al unei actiuni; consecinta; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) inv. pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii ei; odrasla. /<sl. rodu

CALIFICARE s.f. Actiunea de a (se) califica si rezultatul ei; titlul obtinut in urma trecerii unor examene sau a unor probe; calificatie. [< califica].

GRAUNTE, graunti, s. m. 1. Samanta unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boaba. ◊ Expr. Cat un graunte de mustar = foarte mic. 2. Mic obiect asemanator cu un graunte (1), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Graunte de sare. 3. Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintr-un cristal elementar in urma solidificarii sau a tratamentelor termice. [Var.: graunt s. n., graunta s. f.] – Refacut din pl. graunti (< lat. *granuceum).

SEDIMENTAR, -A, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Roca sedimentara = roca rezultata prin depunerea materialelor provenite in urma alterarii sau dezagregarii unor roci preexistente. – Din fr. sedimentaire.

SUBSECVENT, -A, subsecventi, -te, adj. (Rar) Care urmeaza dupa ceva; p. ext. care rezulta din ceva. – Din fr. subsequent, lat. subsequens, -ntis.

FARMEC, farmece, s. n. 1. (In basme si in superstitii) Actiunea de a vraji si rezultatul ei; transformare miraculoasa a lucrurilor (in urma unor vraji); mijloace magice intrebuintate pentru o asemenea transformare; vraja, vrajitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = intr-un mod miraculos, pe neasteptate, dintr-o data. 2. Ansamblu de calitati (frumusete, gratie etc.) care incanta, atrage pe cineva. Farmecul padurii. ♦ Desfatare, placere, incantare pe care o simte cineva in fata unui lucru fermecator. – Lat. pharmacum.

SECHELA, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) urma, consecinta, tulburare functionala sau organica durabila rezultata dupa o boala, dupa o interventie chirurgicala etc. – Din fr. sequelle.

CIOCNITURA ~i f. 1) v. A CIOCNI. 2) urma ramasa pe un obiect fragil in rezultatul unei ciocniri. /a (se) ciocni + suf. ~tura

PARCARE s.f. Actiunea de a parca si rezultatul ei; parcaj; parking. ♦ Stationarea avioanelor care urmeaza sa decoleze. [< parca].

CONSECINTA s.f. Ceea ce rezulta dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei actiuni; urmare. [Cf. fr. consequence, lat. consequentia].

bitca (batci), s. f. – Coasta, povirnis. Origine necunoscuta. DAR propune, dar este putin probabil, mag. botko, botok „cap, miner”; rezultatul probabil ar fi fost *batcau. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gindeste la un gepidic *butt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); insa parerea sa a fost in general respinsa.

INCINGERE1, incingeri, s. f. Actiunea de a (se) incinge1 si rezultatul ei. ♦ Marire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei actiuni normale de incalzire, ca rezultat al fermentarii sau al altor fenomene biologice ori de alta natura. – V. incinge1.

NODOZITATE, nodozitati, s. f. 1. Formatie patologica rezultata din inmultirea celulelor radacinilor de leguminoase in urma infectiei cu anumite bacterii. 2. Proeminenta la articulatiile corpului sau a unei parti a lui. ♦ Nodul (1). 3. Ridicatura mica, rotunjita pe suprafata unui obiect. – Din fr. nodosite.

A rezulta pers. 3 rezulta tranz. A decurge in mod firesc; a urma; a reiesi. /<fr. resulter

EGRENARE s.f. Actiunea de a egrena si rezultatul ei; egrenaj. ♦ Indepartare a asperitatilor sau a urmelor de ipsos inainte de a zugravi. [< egrena].

DESPAGUBIRE, despagubiri, s. f. Actiunea de a (se) despagubi si rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Suma ce urmeaza a fi platita unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infractiune; desdaunare, dauna, compensatie. ◊ Despagubire de razboi = suma pe care un stat raspunzator de dezlantuirea unui razboi de agresiune este obligat s-o plateasca statului victima a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despagubi.

DEFERLARE s.f. Actiunea de a deferla si rezultatul ei. ♦ Cadere a crestelor de val inainte ca urmare a faptului ca valul intalneste un obstacol; deferlaj. [< deferla, dupa fr. deferlement].

RATATINARE s.f. Actiunea de a (se) ratatina si rezultatul ei; incretire a tesuturilor, a celulelor etc. ca urmare a unor tulburari metabolice. [< ratatina].

CALUS s.n. 1. Tesut osos nou care sudeaza capetele rezultate din fractura unui os. 2. Tesut vegetal nascut in urma ranirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizeaza rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – batatura].

DESCOMPUNERE s.f. Actiunea de a (se) descompune si rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reactie chimica in urma careia o substanta cu o structura mai complicata trece in substante cu molecule mai simple sau in elementele din care era compusa. [< descompune].

DECALARE, decalari, s. f. Actiunea de a (se) decala si rezultatul ei; distantare in spatiu sau in timp; ramanere in urma; fig. nepotrivire, dezacord intre situatii, evenimente, conceptii etc. – V. decala.

SECTIUNE, sectiuni, s. f. 1. Faptul de a sectiona; taietura, despartire; (concr.) portiune taiata in urma sectionarii; loc unde s-a facut o sectionare. 2. Suprafata rezultata prin intersectia unui corp solid cu o suprafata (plana sau curba). ♦ Aria unei sectiuni (2). 3. (Tehn.) Schita reprezentand suprafata determinata de intersectia unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesa. 4. (Mat.) Intersectie a doua multimi. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis.

CONSECINTA, consecinte, s. f. rezultat al unei fapte, al unei actiuni, al unui principiu; urmare. ◊ In consecinta = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozitiilor, situatiei etc. – Din fr. consequence, lat. consequentia.

A ALEGE aleg tranz. 1) (fiinte, lucruri, situatii) A considera ca fiind mai acceptabil (in raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre altii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ samanta. ~ untul din zara. 5) A curata prin selectie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotari; a decide. ◊ urma alege (sau va alege) la sfarsit se va vedea rezultatul. 7) A face sa se aleaga. /<lat. allegere

DESOSARE s.f. Actiunea de a (se) desosa si rezultatul ei. ♦ Fenomen natural de expulzare a radacinii puietilor in urma inghetarii si dezghetarii repetate a solului; descaltare. [< desosa].

CONTRABANDA s.f. Trecerea clandestina peste granita a unor marfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa astfel transportata. ◊ De contrabanda = trecut sau care urmeaza a fi trecut peste granita in mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fara valoare; prin contrabanda = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].

rezultat s.n. Efectul unei actiuni sau al unei cauze; urmare; consecinta. ♦ Numarul obtinut dupa efectuarea unei operatii aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. resultat].

rezulta vb. intr. 1. a aparea ca o consecinta logica; a urma, a reiesi, a izvori. 2. (mat.) a iesi, a ramane (la o operatie). (< fr. resulter)

rezultat s. n. efect al unei actiuni, al unei cauze; urmare, consecinta. ◊ numar obtinut dupa efectuarea unei operatii aritmetice. (< fr. resultat, germ. Resultat)

rezulta vb. I. intr. A aparea ca o consecinta logica; a urma, a reiesi, a izvori. ♦ (Mat.) A iesi, a ramane (la o operatie). [P.i. 3 rezulta. / < fr. resulter].

CONSECINTA s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei actiuni; efect, urmare. ♦ in ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situatiei, imprejurarilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (dupa fr. consequence, lat. consequentia)

PADUREA DE PIATRA (SHI LIN), formatiuni stancoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni inalti de c. 30 m, situate intr-o regiune carstica din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orasul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „paduri de piatra”, extinsa pe c. 260 km2, care a luat nastere in urma actiunii erozive a apelor din precipitatii asupra rocilor carstice, stancile rezultate capatand forme ciudate, cum sunt leul urias, bivolul, rinocerul, pasarea Phoenix s.a. Este cea mai mare si cea mai spectaculoasa padure de piatra de pe Glob. Turism.

CONSECUTIV, -A, consecutivi, -e, adj. Care urmeaza fara intrerupere, in sir; succesiv. ◊ Propozitie consecutiva = propozitie circumstantiala care exprima rezultatul unei actiuni sau al unei stari din propozitia regenta. Conjunctie consecutiva = conjunctie care introduce o propozitie consecutiva. – Din fr. consecutif.

DISAGIO s.n. 1. Diferenta cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depaseste cursul pe piata al monedei sau hartiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede in urma schimbului monedei de hartie cu una metalica si viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operatiile de schimb monetar. [Pron. -gi-o. / < it. disaggio].

1) capat n., pl. capete (lat. caput, capitis, pl. capita. V. cap 2). Margine, sfirsit: capatu lumii. Virf: un capat de ata. Muc, rest: capat de luminare, de tigara, de chibrit. Calavie. A pune capat unui lucru, a face sa inceteze, a-l opri. A scoate la capat, a ajunge la rezultat, a termina bine. Pina la capat pina la sfirsit, pina la urma. De la capat, de la' nceput. V. capatii.

PUNCTARE, punctari, s. f. Actiunea de a puncta si rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafata unei piese, a unor repere care urmeaza sa fie perforate. – V. puncta.

OBSERVATIE, observatii, s. f. 1. Procedeu al cunoasterii stiintifice care consta in contemplarea metodica si intentionata a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmarire; spec. supraveghere medicala (a unui bolnav). Bolnav tinut sub observatie.Foaie de observatie = formular in care se noteaza istoricul si descrierea bolii, rezultatele examenului clinic si al analizelor de laborator, evolutia bolii si fazele tratamentului urmat de bolnav in timpul spitalizarii acestuia. 2. Remarca, constatare. 3. Obiectie critica; p. ext. mustrare, dojana, repros. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.

DEGRADARE s.f. Actiunea de a (se) degrada si rezultatul ei. ♦ Stricare; decadere; degradatie. ◊ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasarii de teren; reducere treptata a inaltimii reliefului prin actiunea distructiva exercitata de agenti geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].

TAAL, lac in Filipine, in SV ins. Luzon, la c. 50 km S de Manila; 243 km2. Este situat intr-o imensa caldeira (30 km lungime) formata cu 500.000-100.000 de ani in urma prin puternice eruptii succesive. In partea centrala a lacului se afla insula Vulcano, rezultata prin suprapunerea mai multor conuri vulcanice; in mijloc exista un alt lac, de 2 km lungime. Pe ins. se afla vulcanul Taal, care in decursul timpului a provocat numeroase victime omenesti. In lac traiesc diverse specii endemice de pesti.

PIEIRE s. f. Actiunea de a pieri si rezultatul ei. 1. Moarte (violenta, naprasnica); ucidere, omor. ♦ (In limbajul bisericesc) Pierdere a vietii vesnice ca urmare a degradarii morale si a caderii in pacat. ♦ (Inv. si reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, suparare. 2. Distrugere, nimicire; disparitie; decadere, ruinare. ♦ Incetare, anulare, suprimare. [Var.: (reg.) pierire s. f.] – V. pieri.

PLUSVALOARE s. f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati in procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si insusita gratuit de catre patroni. ◊ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca in urma cresterii productivitatii muncii. – Plus1- + valoare (dupa fr. plus-value).

REABILITARE, reabilitari, s. f. Actiunea de a (se) reabilita si rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus in drepturile personale pierdute (in urma unei condamnari). [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

CON2, conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

CONSECUTIV, -A adj. Care urmeaza neintrerupt, la rand, succesiv. ◊ Propozitie consecutiva (si s.f.) = propozitie circumstantiala care exprima urmarea, rezultatul unei actiuni sau calitati aratate in propozitia regenta; conjunctie consecutiva = conjunctie care introduce o propozitie consecutiva. [Cf. fr. consecutif, it. consecutivo].

ATONALISM (‹ fr. {i}) s. n. Concept de compozitie care a aparut in cursul primului patrat al sec. 20, ca urmare a procesului de dezintegrare a tonalitatii (care a inceput cu Listz, Wagner s.a.). rezulta dintr-un mod de exprimare bazat pe inlantuirea de acorduri din game indepartate unele de altele si astfel lipsite de atractie reciproca si de posibilitatea raportarii lor la un centru comun (sunet, acord). Parti atonale cuprind unele compozitii de R. Strauss („Electra”), Bartok, Stravinski etc. Primul care a creat lucrari in intregime atonale a fost Schonberg („trei piese pentru pian” etc.). Exista a. liber si a. organizat serial. V. serialism.

CAMBISOL s. n. Clasa de soluri, in sistemul international F.A.O., care se formeaza in urma proceselor complexe de alterare fizico-chimice si biogene din orizontul A si acumularea materialului rezultat in orizontul B, iluvial, care isi schimba astfel compozitia si culoarea. Corespunde aproximativ solurilor brune acide de paduri conifere.

DIVAGARE (‹ divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagatie. 2. Pensulare a cursurilor raurilor in campiile de subsidenta, ca urmare a pantei reduse, a scufundarii lente a terenului si a aluvionarii puternice, din care rezulta meandre, belciuge, brate parasite, ostroave, renii, zone mlastinoase etc.

IMPUNERE, impuneri, s. f. Actiunea de a (se) impune si rezultatul ei. ♦ (Fin.) Operatie fiscala care consta in stabilirea persoanei, a termenului si a sumei ce urmeaza sa fie platita statului ca impozit; (concr.) impozit. – V. impune.

RAMBLEIERE, rambleieri, s. f. Actiunea de a rambleia si rezultatul ei; rambleiaj. 1. Ansamblul operatiilor de umplere cu steril, cu deseuri rezultate de la prepararea substantelor minerale utile, cu nisip, cu prundis etc. a golurilor ramase in urma unor excavari subterane. 2. Ansamblul operatiilor de executare a unei umpluturi de pamant sau a unui rambleu de drum sau de cale ferata. [Pr.: -ble-ie-] – V. rambleia.

REDRESARE, redresari, s. f. Actiunea de a (se) redresa si rezultatul ei. ♦ Actiune prin care o aeronava in coborare ajunge in pozitia de zbor orizontal, in urma comenzilor date de pilot sau a reactiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ in energie electromagnetica de curent continuu. – V. redresa.

A DECURGE pers. 3 decurge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reiesi. 2) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul; a se desfasura; a evolua. /de + a curge

BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.

SEDIMENTARE, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

INTRERUPERE s.f. Actiunea de a (se) intrerupe si rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fara intrerupere = neintrerupt, continuu. ♦ Replica, exclamatie etc. care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. [< intrerupe].

MASCULINIZARE, masculinizari, s. f. Faptul de a (se) masculiniza si rezultatul lui; spec. (Med.) aparitie sau dezvoltare a caracterelor s*****e barbatesti la o persoana de s*x feminin ca urmare a unor tulburari endocrine. – V. masculiniza.

RAZATURA, razaturi, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; barbierit. 2. urma lasata pe un obiect dupa ce a fost ras; stersatura facuta cu guma pe hartie. 3. Ceea ce rezulta din raderea unui obiect. [Var.: rasatura s. f.] – Rade + suf. -atura.

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

ablatiune s. f. 1. indepartare chirurgicala din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereza, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghetar sau a zapezii prin topire si evaporare. 3. fenomen fizic in urma caruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta. (< fr. ablation, lat. ablatio)

ABLATIUNE s.f. 1. Operatie chirurgicala prin care se indeparteaza total sau partial un organ, un tesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin actiunea apei, a vantului, a ghetarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghetar prin topire, evaporare sau distrugere mecanica. 3. (Astr.) Fenomen fizic in urma caruia un meteorit, satelit etc., strabatand atmosfera, pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta. [Var. ablatie s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio].

acum, adv.1. In prezent, in momentul acesta. – 2. Inainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amo, megl. (a)cmo, mo(ti), istr. acmo(te). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum deriva de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; in sfirsit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puscariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modoacmu; acesta din urma ar fi dat acum, prin analogie cu quomodocum; si de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetica sintactica, la acu. Roesler 564 se gindea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -si) (cf. acelasi): acumusi, acusi, cu var. (fam.) acusa, acusica.

canura (canuri), s. f. – Fibre sau resturi de fire de lina, in sau cinepa, care cad la daracit; se folosesc pentru tesaturi mai groase sau pentru pinza de sac. – Mr. canura. Lat. cannula „trestioara”. (P. Papahagi, Notite, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kanula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Inainte, Tiktin (urmat de Puscariu 268) se gindise la un der. al vb. lat. carere „a scarmana”, de tipul *carula, cu rezultat rom. disimilat; ipoteza putin probabila. Din rom. a trecut in ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204).

rezulta vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecinte ~ de aici.) 3. a insemna, a reiesi, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ ca ...) 4. v. subintelege. 5. a proveni, (inv., in Transilv.) a atarna. (Prostia lui ~ de acolo ca...)

RASATURA (‹ rade) s. f. 1. urma ramasa pe un obiect de pe care s-a ras ceva; stersatura facuta (cu guma, cu lama) pe o hartie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; razatura.

INCERCARE, incercari, s. f. 1. Actiunea de a incerca si rezultatul ei; verificare, proba. 2. Tentativa; straduinta, silinta. 3. (La jocul de rugbi) Asezare a mingii cu mana in terenul de tinta al echipei adverse; punctele obtinute in urma acestei actiuni; eseu. 4. Lucrare (literara) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau stiintific). 5. Necaz, suferinta. primejdie; dificultate pe care o indura cineva. 6. (Inv.) Experienta practica; cunoastere. – V. incerca.

NOTIFICARE, notificari, s. f. Actiunea de a notifica si rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisa adresata unei persoane, prin organul competent, in scopul de a o informa ca un fapt sau un act juridic a fost indeplinit sau urmeaza sa fie indeplinit; notificatie. ♦ Instiintare oficiala facuta de un stat altor state, printr-o nota diplomatica, cu privire la pozitia sa intr-o anumita problema internationala. – V. notifica.

A OMOLOGA ~ghez tranz. 1) (acte scrise) A aproba in urma unei verificari prealabile (dand valoare juridica). 2) (produse industriale) A aproba in mod oficial in vederea fabricarii in serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscina. 4) (rezultate, performante sportive) A recunoaste oficial, inregistrand (dupa verificarea corespunzatoare). /<fr. h********r

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

SUFLARE, suflari, s. f. 1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trai, de a exista. ◊ Loc. adv. Intr – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ◊ Expr. Fara (de) suflare = a) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fara viata, mort. A-si da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiinta, vietuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vant. – V. sufla.

CONSECUTIV, -A adj. care urmeaza neintrerupt, in sir, succesiv. ♦ complement circumstantial ~ = complement de mod care prezinta drept consecinta determinarea unei actiuni, a unei insusiri; propozitie ~a (si s. f.) = propozitie circumstantiala care exprima consecinta sau rezultatul actiunii verbului, ori al intensificarii insusirii unui obiect din regenta; conjunctie ~a = conjunctie care introduce o propozitie consecutiva. (< fr. consecutif)

ARTA s.f. 1. Forma a constiintei sociale care oglindeste realitatea in imagini expresive; totalitatea operelor care apartin acestei forme a constiintei sociale; opera omeneasca in care se manifesta talent sau geniu. ◊ Opera de arta = opera rezultata din activitatea artistica creatoare. ♦ Arte liberale = denumire data in evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei si teoriei muzicii. 2. Arta poetica = a) disciplina a criticii literare care studiaza regulile de urmat la alcatuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei in versuri, poem care exprima conceptia, convingerile despre menirea artei si despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli si deprinderi invatate; indemanare, pricepere, maiestrie, mestesug, abilitate. [Pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte].

EROZIUNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere si de sapare a scoartei terestre prin actiunea unor agenti externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulceratie usoara, superficiala a pielii sau a mucoaselor, cauzata de agenti fizici, chimici, mecanici sau aparuta in urma unei inflamatii; excoriatie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. erosion, lat. erosio, -onis.

CONCLUZIE s.f. 1. Gandire, judecata care rezulta dintr-un sir de constatari sau de argumente; incheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantii la o dezbatere aratand consecintele care se impun in urma celor discutate. 2. Judecata finala a unui silogism. ♦ Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 3. (La pl.) Incheiere a unei chestiuni, facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione].

DAT1, daturi, s. n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinari introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operatii de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleaca intr-un rationament, intr-o discutie; fapt din care rezulta sau se deduc altele; notiune fundamentala. 2. (In superstitii) Boala care s-ar datora vrajilor, farmecelor. 3. (In expr.) Asa e datul (cuiva) = asa e soarta (cuiva). – V. da2.

STERIL ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte) Care este lipsit de posibilitatea de reproducere; inapt de a procrea; sterp. 2) (despre plante) Care nu produce nici seminte si nici fructe; sterp. 3) (despre sol) Care nu este roditor; sterp; arid. 4) (despre aliante de casatorie) Care a ramas fara copii; fara urmasi. Mariaj ~. 5) (despre roci) Care este lipsit de minereu. 6) (despre instrumente medicale, pansament) Care a fost supus sterilizarii; prelucrat in vremea sterilizarii; dezinfectat. 7) fig. Care este lipsit de eficienta; fara utilitate; inutil. Discutie ~a. 8) (despre persoane) Care produce putin; fara rezultate pozitive. /<fr. sterile, lat. sterilis

GOGOASA ~osi f. 1) Invelis protector din fire matasoase, rezultate din secretia unor insecte; cocon. ◊ ~ de matase invelis format din firul produs de viermele de matase. 2) Excrescenta sferica, aparuta pe frunzele sau crengile stejarilor sau ale altor plante. ◊ ~ de ristic excrescenta bogata in tanin, aparuta pe frunzele de stejar ca urmare a intepaturilor unor insecte. 3) Produs de patiserie, de forma sferica, preparat din aluat dospit si prajit in grasime sau in ulei. 4) mai ales la pl. fig. Vorba goala lipsita de temei real; minciuna. ◊ A insira la ~osi a spune verzi si uscate; a indruga. [G.-D. gogosii; Pl. si gogoase] /Orig. nec.

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii in capital in procesul reproductiei largite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare. Rata acumularii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. – V. acumula.

COTA1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa2, rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

ASIGURARE, asigurari, s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. Punere in siguranta; garantare. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca, in schimbul unei prime, sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a oamenilor muncii constand in acordarea de ajutoare materiale si medicale in cazuri de boala, in trimiterea la odihna sau la cura etc.

ASIGURARE, asigurari, s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. Punere in siguranta. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca in schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a populatiei, constand in acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala. – V. asigura.

urma vb. 1. (inv.) a sledi. (L-au ~ cu totii.) 2. v. insoti. 3. v. perinda. 4. v. continua. 5. v. trebui. 6. a se insira, a se insirui, a se perinda, a se randui, a se succeda. (Zilele ~ unele dupa altele.) 7. a-i succeda. (I-a ~ in functie.) 8. v. studia. 9. v. frecventa. 10. v. rezulta. 11. v. decurge. 12. v. conforma. 13. v. respecta.

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.

aburca (-c, at), vb.1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicari, rezultat al unui b protetic *bŏricāre de la *ŏricāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealalta ipoteza, emisa de Puscariu, ZRPh., XXXI, 616 si acceptata de DAR si REW 606, pleaca de la lat. *arboricare < arbor. Explicatia nu convinge, nu numai datorita ciudateniei imaginii, ci si pentru ca nu se tine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca si, prin urmare, de necesitatea de a le gasi o origine comuna.

SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gura saliva, f****a etc. cu o miscare specifica a buzelor si a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau in urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), in semn de batjocorire, de injosire, de dispret; fig. a-si manifesta dispretul fata de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvarli ceva afara din gura, p. ext. din gatlej sau din plamani; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-si scuipa plamanii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoza care tusesc si expectoreaza des; b) se spune pentru a arata ca cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fara rezultatele scontate). A scuipa sange = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de saliva) un corp strain aflat sau introdus in gura. 3. Intranz. si tranz. Fig. A arunca ceva cu forta. – Lat. *scupire.

cariie (-ii), s. f.urma lasata pe trup de sudoare si murdarie, jeg. Lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carrona (REW 1707), toate su sensul primitiv de „cadavru”. Pe linga un sens secundar natural, de „puturos” (cf. port. carronho, valenc. carronya si v. engad. karuon „lenes”, cu aceeasi evolutie a rom. „puturos”), se pare ca a existat de asemenea o confuzie cu ideea de „riie”, al carei cuvint este aproape identic, cf. sp. carronar „a cauza riia”. Intrucit sp. rona inseamna firesc si riie si „jeg”, semantismul nu ofera nici o dificultate pentru rezultatul rom.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)