Rezultate din textul definițiilor
SUITOR, -OARE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urca, ascendent; spec. (despre plante) agatator. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonatie crescanda; ascendent. 3. S. f. Trecere verticala sau inclinata prin care se realizeaza legatura intre doua lucrari miniere situate la nivele diferite sau intre un orizont subteran si suprafata si care nu este echipata cu mijloace de transport. 4. S. m. (Inv.) Ruda in linie ascendenta. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.
SUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urca; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care creste in sus, incolacindu-se in jurul altei plante sau al unui suport; agatator; volubil; urcator; catarator. /a sui + suf. ~tor
DECASILABIC ~ca (~ci, ~ce) (despre versuri, ritmuri) Care este alcatuit din zece silabe; format din zece silabe. /<fr. decasylabique
IMAGISM (‹ engl., fr.; „les imagistes”, termen apartinand lui Ezra Pound) s. n. Miscare antiromantica aparuta in poezia engleza si americana (1909-1917) sub influenta lui W. Whitman, a simbolistilor francezi, a poeziei clasice greco-latine, japoneze si chineze, ca si a esteticii lui T.E. Hulme. Reprezentantii i., Amy Lowell, R. Aldington, Hilda Doolittle, D.H. Lawrence, J.G. Fletcher, F.S. Flint, J. Joyce (dintre care primii trei si teoreticieni), cultiva expresia lapidara, maxima concentrare structurala, exactitatea si concretetea limbajului comun, subiectele „triviale”, ritmurile noi, imaginea pura, metafora complexa si incifrata, jocul de ritmuri, versul liber ca mijloc de concepere a „lumii haotice”,. Mai mult decat in poezia pe care a generat-o, i. rezida in disciplinarea discursului poetic si in reinnoirea limbajului, in beneficiul poeziei anglo-saxone de mai tarziu.
SALTARET, -EATA, saltareti, -e, adj. 1. Care se deplaseaza sarind, facand salturi, care sare intruna; saltator; (despre pasi, mers) saltat. ♦ Care se misca sau se efectueaza cu miscari repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzica, versuri) Cu ritm vioi. – Salta + suf. -aret.
SACADAT adj., adv. 1. adj. v. ritmic. 2. adj. sincopat. (ritm ~ al versurilor.) 3. adj. v. saltaret. 4. adv. v. staccato.
SINCOPAT adj. 1. ritmic. (Muzica ~.) 2. sacadat. (ritm ~ al versurilor.)
ritmA vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, miscari); a cadenta. (< fr. rythmer)
METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentala de masura pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcatuit dintr-o rigla, banda gradata de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) si divizat in centimetri si milimetri, cu care se masoara lungimile. ♦ Bucata de lemn (de foc) lunga de aproximativ un metru (1); stiva de lemne (de foc) egala cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; p. ext. ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. – Din fr. metre, lat. metrum.
ASCENDENT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcator. (ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. inaintas. 2. v. autoritate.
SCHIoP ~ioapa (~iopi, ~ioape) 1) si substantival (despre fiinte) Care merge schiopatand; infirm de un picior; cotonog; sontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijina uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rima defectuoasa. /<lat. excloppus
ARITMIE s.f. 1. Lipsa de ritm, neregularitate in succesiunea silabelor accentuate ale unui vers. 2. Tulburare a ritmului normal al inimii. [Gen. -iei. / < fr. arythmie].
ARITMIE1 s. f. 1. lipsa de ritm, neregularitate in succesiunea silabelor accentuate ale unui vers. 2. tulburare a ritmului c*****c. (< fr. arythmie)
METRU1 s. m. 1. unitate fundamentala de masura pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. rigla, banda gradata de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; (p. ext.) ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizarii duratelor sunetelor dupa succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadenta, masura. (< fr. metre, lat. metrum, gr. metron)
CADENTA vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadenta, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer].
POEZIE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprima mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivitatii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creatie literara in versuri. ♦ Totalitatea compozitiilor in versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situatii; farmec, frumusete, incantare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poesie.
MELODIE ~i f. 1) Succesiune de sunete cu inaltime si durata diferita, ordonate dupa regulile ritmului, pentru a constitui o forma, perceptibila si agreabila; melos. 2) Compozitie muzicala formata dintr-o serie de fraze cu acest caracter. Motivul ~ei. 3) Piesa vocala compusa pe baza unui text scris; cantec. 4) Ansamblu de caractere (sunete, accente, ritm) combinate agreabil; sonoritate placuta. ~a versului. /<ngr. melodia, it. melodia, fr. melodie
SALTARET ~eata (~eti, ~ete) 1) Caruia ii place sa sara; care sare mereu. 2) Care se misca sarind; care se deplaseaza prin salturi. 3) (despre pasi, mers) Care se efectueaza usor, cu vioiciune. 4) (despre muzica, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. /a salta + suf. ~aret
ALCAIC, -A adj. vers alcaic = vers endecasilabic greco-latin, de un ritm foarte armonios, creat de poetul Alceu; strofa alcaica = strofa in care primele doua versuri sunt alcaice. [< fr. alcaique, lat. alcaicus, cf. Alceu – poet liric grec].
ALCAIC, -A adj. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofa ~a = strofa cu primele doua versuri alcaice. (< fr. alcaique, lat. alcaicus)
ritm s. 1. v. cadenta. 2. (LIT.) metru. (~ al unui vers.) 3. cadenta, tempo. (Merge intr-un ~ sustinut.) 4. ritm fetal v. embriocardie.
A ritmA ~ez tranz. 1) (melodii, versuri, miscari etc.) A face sa capete ritm. 2) A supune unui ritm regulat si pronuntat; a cadenta. ~ mersul. /<fr. rythmer
SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.
STROFA, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate intre ele prin elemente prozodice (masura, ritm, rima). ♦ (In tragedia greaca antica) Arie in versuri pe care o canta o parte a corului, in timp ce evolua ritmic pe scena. – Din fr. strophe, lat. stropha.
VERSIFICATIE, versificatii, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului si ale gruparii strofice; arta de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.
ritmA vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer].
STROFA ~e f. Parte a unei opere poetice, constand din cateva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei si sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe
IONIC1, -A I. adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte si capitelul cu doua volute laterale. ◊ (despre elemente arhitectonice, cladiri) in stil ionic. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala coincide cu aceea a modului major natural. II. s. m. picior de vers antic format din doua silabe lungi si doua scurte. ◊ (adj.) ritmul corespunzator. (< fr. ionique, lat. ionicus)
CLAUZULA, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfarsitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasa impreuna cu silabele neaccentuate, creeaza un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze in proza, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel incat sa produca un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula.
ritm, ritmuri, s. n. 1. Asezare simetrica si periodica a silabelor accentuate si neaccentuate intr-un vers sau in proza ori a accentelor tonice intr-o fraza muzicala; cadenta, tact; p. ext. efect obtinut prin aceasta asezare. ♦ vers. 2. Desfasurare gradata, treptata a unei actiuni, evolutie mai rapida sau mai lenta a unei activitati, conditionata de anumiti factori. ♦ Periodicitate a unei miscari, a unui proces, a unei activitati. ♦ Miscare regulata; tempo, cadenta. 3. Repetare periodica a unor elemente de arhitectura sau de decoratie, la o constructie. – Din ngr. rithmos, fr. rythme, lat. rhythmus.
MUZICA ~ci f. 1) Arta care exprima sentimente, idei, stari psihice in imagini artistice sonore. ◊ ~ vocala muzica interpretata cu vocea (de catre un cantaret, un ansamblu sau de catre un cor). ~ instrumentala muzica executata la instrumente, fara participarea vocilor omenesti. 2) Creatie muzicala; melos. 3) Stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 4) fig. Imbinare melodioasa a sunetelor vorbirii in cadrul unei opere literare. ~ca din versul lui Eminescu. 5): ~ militara fanfara (militara). [G.-D. muzicii] /<lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik
ritm s.n. 1. Armonie care rezulta din caderea regulata a accentului pe anumite silabe intr-un vers sau intr-o fraza muzicala. 2. Desfasurare gradata, treptata. ♦ Miscare regulata; cadenta, tempo. 3. (Arte) Proportie, armonie intre partile unui intreg. [Cf. lat. rhythmus, gr. rhythmos, fr. rythme, it. ritmo].
POEM ~e n. 1) Creatie literara de proportii mari, de obicei in versuri, cu caracter epic, avand continut bogat in evenimente. ◊ ~ in proza creatie literara in proza caracterizata prin lirism, ritm si limbaj metaforic. 2) Compozitie muzicala cu caracter lirico-narativ. ◊ ~ simfonic compozitie muzicala de proportii mari pentru orchestra, cu baza literara. /<fr. poeme, lat. poema
A SCANDA ~ez tranz. 1) (in special versuri latinesti sau grecesti) A recita cu voce tare, evidentiind structura metrica. 2) (indemnuri, sloganuri etc.) A striga intr-un ritm sustinut, evidentiind fiecare cuvant sau silaba (in timpul unor manifestatii, competitii etc.). /<fr. scander, lat. scandare
METRU2 s.m. 1. Picior de vers ritmic in versificatia greco-latina, determinat de un grup de silabe lungi si scurte. ♦ Numarul de silabe si cezura necesara pentru a forma un gen de vers in versificatia moderna. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. [Pl. -ri. / < fr. metre, cf. lat. metrum, gr. metron].
POEM s.n. 1. Creatie epica in versuri de proportii mari, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. 2. Opera literara in proza, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentala de constructie libera, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesa simfonica pentru orchestra, avand la baza un text literar. [Pron. po-em, var. poema s.f. / cf. fr. poeme, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].
CADENTA s. f. 1.. ritm de desfasurare a unei miscari. ♦ in ~ = cu miscari uniform repetate. ◊ frecventa (1); numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. ◊ succesiune ritmica a unor cuvinte, fraze, versuri. 2. formula melodico-armonica de incheiere a unei fraze muzicale. 3. sectiune solistica cu caracter de improvizatie dintr-un concert instrumental, care permite interpretului sa-si etaleze virtuozitatea. (< it. cadenza, fr. cadence)
ritm1 s. n. 1. periodicitate a unor miscari, activitati sau procese, repetare regulata la anumite intervale a acelorasi momente. 2. armonie care rezulta din caderea regulata a accentului pe anumite silabe intr-un vers sau intr-o fraza muzicala. ◊ miscare regulata; cadenta, tempo. 3. (arte) proportie, armonie intre partile unui intreg. (< fr. rythme)