Rezultate din textul definițiilor
XENOLIT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de roca strain de roca eruptiva in care se afla. – Din fr. xenolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.

MAGMATIC, -A, magmatici, -ce, adj. Care se refera la procesele de migratiune, de eruptie sau de consolidare a magmei ◊ Proces magmatic = proces de miscare si de consolidare a magmei in zonele de minima rezistenta ale scoartei Pamantului. Roca magmatica = roca formata printr-un proces magmatic; roca eruptiva. – Din fr. magmatique.

ROCA s. (GEOL.) 1. piatra, (inv.) stanca. (O ~ dura.) 2. roca clastica v. roca detritica; roca colectoare v. roca magazin; roca detritica = roca clastica; roca efuziva = vulcanit, roca vulcanica; roca eruptiva v. roca magmatica; roca magazin v. roca colectoare; roca magmatica = roca eruptiva; roca organogena v. biolit; roca sedimentara v. roca vulcanica = vulcanit, roca efuziva.

XENOLIT ~e n. geol. Fragment de roca strain dupa provenienta si compozitie in raport cu roca eruptiva in care este prins. /<fr. xenolite, germ. Xenolith

INTRUZIV, -A adj. Roca intruziva = roca eruptiva formata prin intarirea magmelor in interiorul scoartei Pamantului. [Var. intrusiv, -a adj. / < fr. intrusif].

LACOLIT s.n. Masa de roca eruptiva avand forma unei ciuperci, care a strapuns stratele de deasupra intre care s-a intercalat, obligand orizonturile superioare sa se inalte. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatra].

PONCE adj. invar. Piatra ponce = roca eruptiva, spongioasa si foarte usoara; bucata dintr-o astfel de roca, folosita mai ales la slefuitul lemnului si al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce].

XENOLIT s.n. Fragment de roca strain de roca eruptiva in care se afla. [< fr. xenolite, cf. gr. xenos – strain, lithos – piatra].

MAGMATIC, -A adj. Referitor la fenomenul de aparitie a magmei si la produsele acesteia; de magma, al magmei. ◊ Roca magmatica = roca rezultata din procesul de solidificare a magmei; roca eruptiva. [Cf. fr. magmatique].

STOC s.n. 1. Cantitate de marfuri care exista intr-un depozit, intr-un magazin etc. 2. (Geol.) Masa de roca eruptiva consolidata care strapunge stratele scoartei in care se include. [Cf. fr., engl. stock].

APLIT s. n. roca eruptiva de culoare deschisa, cu aspect granular fin. (< fr. aplite, germ. Aplit)

GRANULIT s. n. 1. roca eruptiva cristalina, asemanatoare cu gnaisul. 2. argila artificiala prin arderea granulelor de argila in cuptoare speciale, folosit ca material de constructii. (< fr. granulite)

KIMBERLIT s. n. roca eruptiva de culoare inchisa, cu structura portirica, continand uneori cristale de diamant. (< fr. kimberlite)

LAMPROFIR s. n. roca eruptiva cu structura porfirica, bogata in fier si magneziu. (< fr. lamprophyre)

STOC s. n. 1. cantitate de marfuri intr-un depozit, magazin etc. 2. masa de roca eruptiva consolidata care strapunge straturile scoartei in care se include. 3. cantitatile de apa ce se scurg in mod natural intr-o sectiune a unui curs de apa intr-un an mediu. (< fr., engl. stock)

XENOLIT s. n. fragment de piatra strain de roca eruptiva in care se afla. (< fr. xenolithe, germ. Xenolith, engl. xenolith)

AMFIBOL, amfiboli, s. m. Mineral cristalizat sau grup de minerale constituite din silicati hidratati de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu, foarte raspandite in rocile eruptive si in sisturile cristaline. – Din fr. amphibole.

BANATIT s. n. roca eruptiva cu structura granitica, existenta in Banat si in Muntii Apuseni, utilizata ca material de constructie. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.

FELDSPAT, feldspati, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compozitie si aspect divers (silicati de potasiu, de sodiu si de calciu), alcatuind numeroase roci eruptive si metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath.

GABRO s. n. roca eruptiva cu structura granuloasa folosita in constructii. [Scris si: gabbro] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.

GRANIT, granituri, s. n. roca eruptiva foarte dura, granuloasa, intrebuintata la constructii. – Din fr. granite.

HIPOCRISTALIN, -A, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcatuit din cristale si din sticla. – Din fr. hypocristalin.

INTRUZIV, -A, intruzivi, -e, adj. (Despre roci eruptive) Care s-a format prin intruziune. – Din fr. intrusif.

SIENIT s. n. roca eruptiva alcatuita din feldspati alcalini si alte minerale, a carei culoare este un amestec de rosu si verde si care se utilizeaza ca material de constructie. [Pr.: si-e-] – Din fr. syenite.

ULTRABAZIC, -A, ultrabazici, -ce, adj. (Min.; despre roci eruptive) Care este sarac in silice si alcatuit in special din olivina sau din piroxeni. – Din fr. ultrabasique.

MAGNETIT s. n. Minereu de fier de culoare neagra sau cenusie-inchis care se gaseste in roci eruptive si care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetita s. f.] – Din fr. magnetite.

ENCLAVA, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci inglobate in masa rocilor eruptive. 2. Grup de populatie straina izolata in mijlocul populatiei indigene. – Din fr. enclave.

ANCLAVA, anclave, s. f. Fragment de roca variata, inglobat in masa unui corp de roci eruptive. – Din fr. enclave.

ANORTIT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenusiu, sticlos, intalnit in rocile eruptive bazice si in unele sisturi cristaline. – Din germ. Anorthit.

APLIT s. n. roca eruptiva de culoare deschisa, cu aspect grauntos fin. – Din fr. aplite, germ. Aplit.

PIROXENIT, piroxenite, s. n. roca eruptiva, constituita mai ales din piroxen. – Din fr. pyroxenite.

VULCANIT, vulcanite, s. n. roca eruptiva de origine vulcanica. – Din fr. vulcanite.

PLUTONIC, -A, plutonici, -ce, adj. (Despre roci eruptive si corpurile pe care le alcatuiesc) Care s-a format prin actiunea vulcanilor in adancul scoartei terestre. ◊ roca plutonica = nume dat rocilor abisale si intrusive. – Din fr. plutonique.

OFIOLIT, ofiolite, s. n. roca eruptiva care apare ca rezultat al activitatii de scufundare si de oscilatii ale magmei. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolite.

ZOIZIT s.n. Silicat natural hidratat de calciu si de aluminiu din grupa epidotului, component al unor roci eruptive si metamorfice. [Sil. zo-i-] (din germ. Zoisit)

LAMPROFIR, lamprofire, s. n. (Min.) roca eruptiva cu structura porfirica, bogata in fier si magneziu. – Din fr. lamprophyre.

MICROCLIN, microcline, s. n. Mineral din grupa feldspatilor potasici, de culoare roz, galbena, rosiatica sau verde, care constituie un element de baza al unor roci eruptive sau metamorfice si care este folosit in industria ceramicii si ca piatra semipretioasa. – Din fr. microcline.

ENDOMORFISM s. n. Totalitatea schimbarilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci si prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme.

DIORIT, diorite, s. n. roca eruptiva grauntoasa, cenusie, folosita ca piatra de constructie, la pavaje etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite.

RUBANATA, rubanate, s. f. (Geol.) Textura a unor roci eruptive cu aspectul unor dungi, datorita alternantei diferitelor minerale. ◊ (Adjectival) Structura rubanata. – Din fr. rubane.

KIMBERLIT, kimberlite s.n. roca eruptiva de culoare inchisa, cu structura porfirica, continand uneori cristale de diamant. (din fr. kimberlite) [def. MDN]

SERICIT s. n. Varietate solzoasa de mica alba, intalnita frecvent in sisturile cristaline slab metamorfozate si in rocile eruptive. – Din fr. sericite.

SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan si de calciu cristalizat in sistemul monoclinic, de culoare galbena-bruna, lucios, frecvent in rocile eruptive. – Din fr. sphene.

SODALIT, sodalite, s. n. Alumosilicat natural de sodiu, incolor, cenusiu sau albastrui, sticlos, constituent al unor roci eruptive alcaline. – Din fr. sodalite.

CRISTALINITATE s. f. (Geol.) Grad de cristalizare a unei roci eruptive. – Cristalin + suf. -itate.

CROMIT, cromiti, s. m. Oxid natural dublu de fier si crom, cubic, metalic, negru, intalnit in rocile eruptive. – Din fr. chromite.

AMFIBOL ~i m. Mineral cristalizat care intra in componenta unor roci eruptive si metamorfice. /<fr. amphibole

APOFIZA ~e f. 1) Proeminenta pe suprafata unui os. 2) Ramura a unei roci eruptive. /<fr. apophyse, lat. apophysis

DIORIT n. roca eruptiva granuloasa, de culoare cenusie, folosita ca material de constructie. [Sil. di-o-] /<fr. diorite

ENCLAVA ~e f. 1) Fragment de roca de alta natura, inglobat in masa unei roci eruptive. 2) Grup de populatie straina izolat in mijlocul masei indigene. [G.-D. enclavei; Sil. en-cla-] /<fr. enclave

ENDOMORFISM n. Totalitate a schimbarilor care se produc in rocile eruptive in urma contactului cu alte roci sau prin asimilarea acestora. /<fr. endomorphisme

eruptivISM n. Totalitate a fenomenelor legate de procesul de formare a rocilor eruptive. /<fr. eruptivisme

FILON ~oane n. Masa compacta si continua de roci eruptive sau de substante minerale, existenta in crapaturile scoartei terestre; vana. /<fr. filon

GABRO n. roca eruptiva de culoare neagra-verzuie, avand diferite intrebuintari in constructii. [Var. gabrou] /<germ. Gabbro, fr., it. gabbro

GRANIT ~uri n. roca eruptiva, granuloasa, foarte dura, intrebuintata, in special, in constructii. ◊ De ~ foarte trainic. /<fr. granit

KIMBERLIT n. roca eruptiva de culoare inchisa continand uneori cristale de diamant. /< fr. kimberlite

LAMPROFIR ~e n. roca eruptiva de culoare inchisa, bogata in fier si magneziu. /<fr. lamprophyre

MAGMA ~e f. Masa minerala incandescenta, fluida sau vascoasa, aflata in interiorul scoartei terestre, care, iesind la suprafata si solidificandu-se, formeaza rocile eruptive. /<fr. magma

PLUTONIC ~ca (~ci, ~ce) (despre roci eruptive) Care s-a creat prin actiunea vulcanilor; vulcanic. /<fr. plutonique

PORFIR ~e n. roca eruptiva foarte dura, cristalizata, de culoare rosie-purpurie, intrebuintata in arhitectura. /<ngr. porfir, fr. porphyre

VULCANIT ~e n. roca eruptiva de origine vulcanica. /<germ. Vulkanit

ACTINOT s.n. (Geol.) Mineral de culoare verde ca maslina, cu cristale alungite, care se gaseste in unele roci eruptive. [< fr. actinote].

ENCLAVA s.f. 1. Fragment de roca de alta natura inglobat in masa unei roci eruptive. 2. Grup de populatie straina izolat in mijlocul masei indigene. 3. Teren inchis sau cu acces dependent de alta proprietate. [Var. anclava s.f. / < fr. enclave].

AUTOMETAMORFISM s.n. Transformare a rocilor eruptive sub influenta solutiilor fierbinti provenite din propria lor magma. [Cf. fr. autometamorphisme].

BAZALT s.n. roca eruptiva, dura, compusa din minerale bogate in magneziu si fier, care se intrebuinteaza la constructii si pavaje. [Pl. -turi, -te. / < fr. basalte].

FLUIDAL, -A adj. (Despre structura rocilor eruptive) Cu aspect fluidic; care curge. [Pron. flu-i-. / < germ. fluidal].

GABRO s.n. roca eruptiva cu structura granuloasa, folosita uneori in constructii. [Scris si gabbro. / < germ. Gabbro, fr., it. gabbro].

GRANAT s.n. Mineral cristalizat, aflat in rocile eruptive si in unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / cf. germ. Granat, it. granato].

GRANIT s.n. roca eruptiva foarte dura, formata din sisturi cristaline de feldspat, cuart, mica si hornblenda. [< fr. granit, cf. it. granito, germ. Granit].

HIPOCRISTALIN, -A adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care contine minerale cristalizate si amorfe. [< fr. hypocristallin, cf. gr. hypo – sub, krystallos – ca gheata].

KIMBERLIT s.n. (Geol.) roca eruptiva de culoare inchisa, aproape neagra, cu structura porfirica, continand uneori cristale de diamant. [< fr. kimberlite, cf. Kimberley – oras in Africa de Sud].

LEUCIT s.n. 1. Mineral din grupa silicatilor, continand aluminiu si potasiu, care se gaseste in unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].

MAGMA s.f. 1. Masa lichida din interiorul Pamantului prin intarirea careia se formeaza rocile eruptive. 2. (Med.) Masa gelatinoasa rezultata din necrozarea sau topirea unor tesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pasta].

OFIOLIT s.n. (Geol.) roca eruptiva care apare in zonele de sinclinal in urma activitatii magmatice. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolithe, cf. gr. ophis – sarpe, lithos – piatra].

PALINGENEZA s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reinnoire a institutiilor, a conceptiilor etc. 3. Metamorfism produs la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 4. (Biol.) Aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – nastere].

SERICIT s.n. Varietate de muscovit, care se prezinta in mase fin lamelare sau solzoase, intalnita in sisturile cristaline slab metamorfozate sau in rocile eruptive. [< fr. sericite].

URALITIZARE s.f. (Geol.) Procesul de transformare a piroxenilor din roci eruptive in uralit. [< uralit].

VULCANOCARST s.n. (Geol.) Carst format in roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de catre ape. [Cf. rus. vulkanokarst].

VULCANIT s.n. roca eruptiva de origine vulcanica. [< fr. volcanite].

ANORTIT s.n. Varietate de plagioclaz, care se gaseste in anumite roci eruptive. [Pl. -turi, -te. / < germ. Anorthit].

APLIT s.n. (Geol.) roca eruptiva de culoare deschisa, cu aspect granular fin. [Cf. fr. aplite, germ. Aplit].

APOFIZA s.f. 1. (Anat.) Parte proeminenta a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminala, vizibila, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramura secundara a unei roci eruptive. 3. Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescenta].

CRISTALINITATE s.f. Grad de cristalizare al unei roci eruptive. [Cf. it. cristallinita].

DIORIT s.n. roca eruptiva cristalina, alcatuita din feldspati plagioclazi, piroxeni si amfiboli. [< fr. diorite].

GRANULIT s.n. roca eruptiva cristalina, asemanatoare cu gnaisul. [< fr. granulite].

HOLOCRISTALIN, -A adj. (Geol.; despre structura rocilor eruptive) In care toate mineralele sunt cristalizate. [< fr. holocristallin, cf. gr. holos – intreg, krystallos – ca gheata].

LAMPROFIR s.n. roca eruptiva cu structura porfirica, bogata in minerale feromagneziene. [< fr. lamprophyre, cf. gr. lampros – stralucitor].

MELANIT s.n. (Geol.) Granat de culoare neagra, care se gaseste in rocile eruptive alcaline. [< fr. melanite].

PERIDOTIT s.n. roca eruptiva cristalina, in compozitia careia predomina peridotul. [< fr. peridotite].

SIENIT s.n. roca eruptiva granitica, formata mai ales din feldspati fara cuart. [Pron. si-e-, pl. -te. / < fr. syenite].

ULTRABAZIC, -A adj. (Despre roci eruptive) Care este relativ saraca in silice, continand in special olivina si piroxeni. [Cf. fr. ultrabasique].

AMFIBOL s. m. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicati de magneziu, fier, calciu, sodiu si aluminiu. (< fr. amphibole)

ANORTIT s. n. feldspat plagioclaz de calciu cenusiu, sticlos, in rocile eruptive bazice si in unele sisturi cristaline. (< germ. Anorthit)

APOFIZA s. f. 1. proeminenta a unui os. 2. umflatura la baza unei capsule. 3. ramura secundara a unei roci eruptive. 4. mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenta)

AUTOMETAMORFISM s. n. transformare a rocilor eruptive sub influenta solutiilor fierbinti provenite din propria lor magma. (< fr. auto-metamorphisme)

ENCLAVA s. f. 1. fragment de roca de alta natura, inglobat in masa unei roci eruptive. 2. grup de populatie straina, izolat in mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are iesire la mare. 4. teren inchis sau cu acces dependent de alta proprietate. (< fr. enclave)

FELDSPAT s. m. mineral din silicati de aluminiu, potasiu, sodiu sau calciu, in rocile eruptive. (< germ. Feldspat, fr. feldspath)

GRANAT1 s. n. silicat natural de calciu, fier, magneziu, aluminiu sau crom, cristalizat, de culoare rosie, din rocile eruptive, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. (< germ. Granat)

HORNBLENDA s. f. alumosilicat natural de calciu, fier si magneziu, negru sau verzui, in rocile eruptive. (< germ. Hornblende, fr. hornblende)

LEUCIT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, continand silicat de aluminiu si potasiu, in unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)

MAGMATIC, -A adj. referitor la magma si la magmatism. ♦ roca ~a = (sau eruptiva) = roca rezultata din procesul de solidificare a magmei. (< fr. magmatique)

MELANIT s. n. granat1 de culoare neagra, in rocile eruptive alcaline. (< fr. melanite)

MICA s. f. mineral din silicat de aluminiu si potasiu cristalizat, clivabil, care abunda in rocile eruptive si metamorfice. (< fr. mica)

MICROCLIN s. n. mineral din grupa feldspatilor potasici, de culoare roz, galbena, rosiatica sau verde, constituent de baza al unor roci eruptive sau metamorfice. (< fr. microcline)

ORTOroca s. f. roca metamorfica rezultata prin transformarea rocilor eruptive. (< engl. orthorock)

PALINGENEZA s. f. 1. metamorfism la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 2. (biol.) aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. (< fr. palingenese)

PIROXEN s. m. silicat natural de fier, magneziu, aluminiu, calciu etc., din rocile eruptive. (< fr. pyroxene)

PLUTONIC, -A adj. (despre roci eruptive) format prin actiunea vulcanilor, in adancul scoartei terestre; plutonian (I, 1). (< fr. plutonique)

PORFIRIC, -A adj. (despre structura rocilor eruptive) care contine porfir. (< fr. porphyrique)

SERICIT s. n. varietate de muscovit in mase fin lamelare sau solzoase, in sisturile cristaline slab metamorfozate sau in rocile eruptive. (< fr. sericite)

ULTRABAZIC, -A adj. (despre roci eruptive) relativ sarac in silice, continand in special olivina si piroxeni. (< fr. ultrabasique)

VITROS, -OASA adj. asemanator sticlei; sticlos. ♦ corp ~ (si s. n.) = umoare vitroasa; structura oasa = structura sticloasa a rocilor eruptive. (< fr. vitreux)

VULCANOCARST s. n. carst format in roci eruptive prin dizolvarea feldspatului plagioclaz de catre ape. (< rus. vulkanokarst)

BIRGAU, M-tii Birgaului, munti josi in Carpatii Orientali, delimitati de riurile Somesu Mare (la N), Bistrita ardeleana si Pasul Tihuta (la S), situati intre M-tii Rodnei si M-tii Calimani. Alcatuiti din depozite sedimentare, strapunse de roci eruptive care au generat aparitia mai multor virfuri vulcanice (Miroslava, 1.625 m, Heniu Mare, 1.611, Ciucureasa, 1.392 m, Birgau, 1.362 m etc.). Pasuni. Cresterea animalelor.

ZOIZIT (‹ fr. {i}; {s} Zois) s. n. Silicat natural hidratat de calciu si de aluminiu din grupa epidotului, cristalizat in sistemul rombic. Are culoarea cenusie, galbuie, verzuie si luciu sticlos. Component al unor roci eruptive si metamorfice.

LABRADORIT (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. roca eruptiva bazica, intruziva sau efuziva, bogata in plagioclazul labrador, de culoare cenulie-neagra, cu reflexe sidefii-albastrui, utilizata cu piatra de constructie si ca ornament la monumente, cladiri etc.

RIEBECKIT [ribekit] (‹ fr. {i}; {s} n. pr. E. Riebeck) s. n. (MINER.) Silicat natural hidratat de sodiu si fier din grupa amfibolilor, cristalizat in sistemul monoclinic, in forme prismatice sau fibroase de culoare neagra-albastruie. Se gaseste in roci eruptive alcaline (ex. in granitele alcaline de la Iacob Deal, din jud. Tulcea).

EXOMORFISM s.n. Ansamblu de transformari metamorfice, determinate de o masa eruptiva in rocile inconjuratoare. [< fr. exomorphisme, cf. gr. exo – in afara, morphe – forma].

EXOMORFISM s. n. ansamblu de transformari metamorfice, determinate de o masa eruptiva in rocile inconjuratoare. (< fr. exomorphisme)

FELDSPATIZARE s. f. formare de feldspati prin actiunea metamorfica a magmei eruptive asupra rocilor. (dupa fr. feldspathisation)

BALCANI sau STARA PLATINA, lant muntos in Bulgaria, intre Timok (la V) si Marea Neagra (la E). Lungime: 555 km. latime: 20-50 km. Geologic si geografic, B. se impart transversal in trei sectoare distincte: B. Vestici, alcatuiti din roci cristaline si eruptive vechi, calcare mezozoice si flis; culmi cu versanti abrupti; trecatori inalte; alt. max.: 2.168 m (vf. Midjar); B. Centrali, formati din sisturi cristaline si granite; trecatori putine si inalte (Sipka, 1.330); alt. max.: 2.376 m. (vf. Botev); B. Estici, cu alt. intre 300 m (in E) si 1.000 m (in V), care impreuna cu Sredna Gora (M-tii Antibalcani), la S inchid depr. tectonice Sofia si Tundja superioara. Turism montan. Parcuri nationale.

APOFIZA, apofize, s. f. 1. Proeminenta pe suprafata unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificatie de forma tubulara sau cilindrica a filoanelor, zacamintelor, corpurilor eruptive etc., care patrunde in rocile inconjuratoare. 3. (Arhit.) Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.

EXOMORFISM s. n. Totalitatea transformarilor pe care le sufera rocile din vecinatatea unui punct eruptiv sub influenta temperaturii si solutiilor fierbinti. – Din fr. exomorphisme.

EXOMORFISM n. Totalitate a modificarilor pe care le sufera rocile din vecinatatea unei mase eruptive sub influenta temperaturii inalte. /<fr. exomorphisme

FELDSPAT s.m. Mineral cu structura lamelara, care face parte din compozitia mai multor roci, mai ales a celor eruptive. [< germ. Feldspat, cf. fr. feldspath].

PIROMETAMORFISM s.n. Totalitatea transformarilor datorate temperaturilor inalte suferite de rocile din vecinatatea unui corp eruptiv. [< fr. pyrometamorphisme, cf. gr. pyr – foc, meta – dupa, morphe – forma].

PIROMETAMORFISM s. n. totalitatea transformarilor datorate temperaturilor inalte suferite de rocile din vecinatatea unui corp eruptiv. (< fr. pyrometamorphisme)

BRECIE (‹ it. breccia „pietris, prundis”) s. f. roca sedimentara detritica consolidata, in compozitia careia intra fragmente colturoase de roci preexistente, de dimensiuni si compozitie mineralogica diferite. Poate fi: b. vulcanica (roci magmatice cimentate prin lava eruptiva); b. piroclastica (produse colturoase ale exploziei exogena); b. tectonica (formata din fragmente provenite din rocile aflate in zonele de fractura ale scoartei Pamintului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentara (la bazele pantelor din grohotisul depus).

RACU, com. in jud. Harghita; 1.548 loc. (2005). Situata in depr. Ciuc; pragul de la R., alcatuit din roci mai dure de natura eruptiva, desparte compartimentul Ciucului superior de cel mijlociu. Exploatari de balast. Ruinele unei cetati dacice fortificate (sec. 1 d. Hr.), biserica romano-catolica (sec. 13), cu zid de incinta, si conacul „Cserei”. Atestat documentar in 1333.

PIROMETAMORFISM s. n. Totalitate a transformarilor suferite de rocile din vecinatatea imediata a unui corp eruptiv din cauza temperaturilor inalte. – Din fr. pyrometamorphisme.

eruptiv, -A adj. 1. De (din) eruptie; (despre roci) de origine vulcanica. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (in porniri, in gandire). 2. (Despre o boala) Insotit de o eruptie. [< fr. eruptif].

eruptiv, -A adj. 1. de, din eruptie; (despre roci) de origine vulcanica. ◊ (fig.; despre oameni si manifestarile lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) insotit de o eruptie. (< fr. eruptif)

BRECIE s. f. roca in alcatuirea careia intra fragmente de roci colturoase de dimensiuni mari si ciment de natura sedimentara sau eruptiva. – Din germ. Breccie.

eruptiv ~a (~i, ~e) 1) geol. Care tine de eruptii; care provine dintr-o eruptie. roca ~a. 2) (despre o boala) Care este insotita de o eruptie. /<fr. eruptif

CORNEANA, corneene, s. f. roca metamorfica, de obicei compacta, cenusie, masiva, formata prin recristalizarea materialului care contine silice la contactul cu corpuri eruptive fierbinti. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. corneenne.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)