Rezultate din textul definițiilor
CARBUNOS, -OASA, carbunosi, -oase, adj. (Despre roci sedimentare sau cristaline) Care contine pulbere de carbune (II). – Carbune + suf. -os.
ANTECLIZA, anteclize, s. f. Platforma caracterizata printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoaca o boltire a invelisului de roci sedimentare. – Din fr. anteclise.
PSAMIT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcatuieste unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.
PSEFIT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcatuieste unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. psephite, engl. psephite.
SISTOS, -OASA, sistosi, -oase, adj. (Despre roci sedimentare si metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de sist, alcatuit din sist. – Din fr. schisteux.
LITOLOGIE s. f. 1. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul rocilor sedimentare. 2. Compozitia unei roci sedimentare. – Din fr. lithologie.
STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.
SEDIMENT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substantelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, in general stratificata, de minerale si de resturi organice, depozitata la suprafata pamantului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum.
DIAGENEZA f. Totalitate a proceselor de transformare a sedimentelor in roci sedimentare. [Sil. di-a-] /<fr. diagenese
STRAT ~uri n. 1) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; patura. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime si o structura aproximativ omogena. 3) Fasie de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; vatra; razor. 4) fig. Patura, categorie sociala. 5) Partea de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al pustii partea de lemn a pustii pe care se fixeaza teava si mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate
GRANAT s.n. Mineral cristalizat, aflat in rocile eruptive si in unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / cf. germ. Granat, it. granato].
STRATIFICARE s.f. Faptul de a (se) stratifica; stratificatie. 1. Asezarea rocilor sedimentare in strate suprapuse; formatie de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea semintelor sau a butasilor in straturi succesive alternate cu nisip in scopul pastrarii lor si al favorizarii germinatiei sau inradacinarii. 3. Impartire a populatiei unei societati in diverse categorii dupa pozitia acestora in structura sociala. [< stratifica].
STRATISFERA s.f. (Geol.) Patura de roci sedimentare de la suprafata litosferei. [Et. incerta].
SEDIMENT s.n. 1. Depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate in suspensie intr-un lichid. 2. (La pl.) Depozit de roci sedimentare. [Pl. -te, -turi. / < fr. sediment, cf. lat. sedimentum < sedere – a fi asezat].
SEDIMENT s. n. 1. depozit prin precipitarea particulelor solide in suspensie intr-un lichid. 2. (pl.) depozit de roci sedimentare. (< fr. sediment, lat. sedimentum)
STRATISFERA s. f. patura de roci sedimentare de la suprafata litosferei. (< strati- + -sfera2)
ALPII AUSTRALIENI (GREAT DIVIDING RANGE), lant muntos in SE Australiei. Cei mai inalti munti ai continentului, constituiti din roci sedimentare cu intruziuni granitice. Alt. max.: 2.228 m (vf. Kosciusko). Lungime c. 450 km.
ANTITAURUS, lant muntos (alt. max.: Erclyas Dag, 3.917 m) in Turcia asiatica, de-a lungul tarmului M. Mediterane, alcatuit din roci sedimentare, format din doua culmi paralele: Tahtali Daglari (Bey Dag, 3.054 m) si Binboga Dag (2.830 m). Pantele nordice au o vegetatie de stepa, iar cele sudice sint acoperite cu paduri subtropicale.
CARBON (‹ fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se gaseste in natura, in stare elementara, cristalina (diamant, grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamint si bitumuri), in unele roci sedimentare (carbonati), in dioxidul de carbon si in toate substantele organice, combinate cu alte citeva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Functioneaza in combinatii in starea de valenta 4. Intra in compozitia unor aliaje de mare importanta in tehnica. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (614C*) = izotop radioactiv al c., care ia nastere in atmosfera; este folosit ca atom marcat (v. si geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare in arheologie. Hirtie-c. = hirtie subtire, acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa si folosita la scoaterea de copii dupa texte; indigo (IV).
CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu si vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate in resturi organice. Are culoare galbena-verzuie, luciu puternic sidefos si aspect de mase pulverulente sau de efloroscente. Amestecat cu cimentul de sonda se intrebuinteaza la inchiderea apelor in forajele petroliere.
CELESTINA (‹ fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de strontiu, de culoare alb-albastruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format in filoane hidrotermale sau in roci sedimentare sub forma de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursa de strontiu (56,4 %). Se utilizeaza in pirotehnie, ind. zaharului.
COASTEI (COAST RANGES), Lanturile ~, lant muntos de-a lungul coastei pacifice a S.U.A., intre 48º30' (str. Juan de Fuca) si 35º lat. N. Alcatuit din roci sedimentare si metamorfice. Puternica zona seismica. Lungime: c. 1.600 km. Alt. medie: 1.000 m; alt. max.: 2.424 (vf. Olympus). Parc national.
KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.
COJIRE (‹ coji) s. f. 1. Actiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesiva, in coji sau solzi a stratelor de la suprafata rocilor, ca urmare a actiunii de alterare exercitate de agentii fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare si mai rar la cele metamorfice. 2. Operatie de indepartare (prin aschiere) a stratului cu defecte (crusta, oxizi etc.) de pe suprafata unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operatie de indepartare a cojii sau a stratului de rasina oxidata de pe suprafata lemnului.
ACAUSTOBIOLIT, acaustobiolite, s. n. roca sedimentara de origine organica, necombustibila. [Pr.: -ca-us-to-bi-o-] – Din fr. acaustobiolite.
ALEURIT s. n. roca sedimentara detritica, neconsolidata, formata din fragmente de minerale si de roci cu dimensiunile foarte mici. ♦ Fractiune din sedimente cu aceeasi granulatie. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurite.
ALEUROLIT s. n. roca sedimentara aleuritica, compacta. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurolite.
BENTONIT s. n. roca sedimentara argiloasa cu proprietati absorbante, utilizata ca decolorant sau dezodorizant. [Var.: bentonita s. f.] – Din fr. bentonite.
CALCAR, calcare, s. n. roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
CATOGENEZA, catogeneze, s. f. (Geol.) Proces de formare a rocilor sedimentare, ale caror particule s-au deplasat, in faza de depunere, sub actiunea gravitatiei. – Din fr. catogenese.
CAUSTOBIOLIT, caustobiolite, s. n. roca sedimentara organogena, solida, lichida sau gazoasa, utilizata drept combustibil, in industria chimica etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.
CONGLOMERAT, conglomerate, s. n. roca sedimentara consolidata, formata din sfaramaturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argila, calcar, silice etc.; conglomeratie. ♦ Fig. adunatura, amestec, imbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomerat.
GRESIE, gresii, s. f. 1. roca sedimentara foarte dura, formata prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute facuta din gresie (1). 3. Olarie dura si opaca, avand la baza o argila plastica. [Var.: grezie s. f.] – Cf. alb. gerese.
GROHOTIS, grohotisuri, s. n. Ingramadire de bucati de roca colturoase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stancilor si pravalite din munti sau aduse de ghetari; p. ext. roca sedimentara formata din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -is.
KIESELGUR s. n. roca sedimentara silicioasa, formata prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pamantel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.
MENILIT s. n. roca sedimentara silicioasa, alcatuita in cea mai mare parte din opal, argila si hidroxizi de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. – Din fr. menilite.
ASFALT, asfalturi, s. n. 1. roca sedimentara, bruna-neagra, formata prin bituminizarea unor substante organice sau prin oxidarea si polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, intrebuintat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte.
MARNA, marne, s. f. roca sedimentara compusa din carbonat de calciu si argila, in proportii variabile, de obicei de culoare cenusie, intrebuintata la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna.
PETROL s. n. 1. roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.
PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.
ARGILA, argile, s. f. roca sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati si din fragmente de cuart, mica etc., intrebuintata in olarie, la lucrari de constructie, in sculptura etc.; lut. – Din fr. argile, lat. argilla.
CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel. 2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr. Cat ai da in cremene = intr-o clipa. 2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bg. kremeni.
LUT, (rar) luturi, s. n. 1. roca sedimentara, galbena sau cafenie, folosita in olarie, in constructii si in sculptura; argila. ◊ Lut verde = argila de culoare verde, folosita pentru tras braie la casele taranesti. ◊ Expr. A fi ca lutul in mana olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lasa influentat. 2. Pamant. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.
LUMASEL s. n. roca sedimentara calcaroasa, slab cimentata, alcatuita din fragmente de cochilii sau din schelete de organisme. – Din fr. lumachelle.
LIDITA, lidite, s. f. 1. Exploziv fabricat pe baza de acid picric, folosit in mine. 2. roca sedimentara cu granulatie fina, de obicei neagra-cenusie, alcatuita mai ales din cuart si calcedonie. – Din fr. lyddite.
LITOGENEZA s. f. Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare. – Din fr. lithogenese.
LOESS, loessuri, s. n. roca sedimentara neconsolidata, de origine eoliana, de culoare galbena-cenusie, cu aspect poros, formata mai ales din praf silicos si argilos. [Pr.: los] – Din fr. loess.
MIGMATIT, migmatite, s. n. roca metamorfica provenita prin patrunderea magmei granitice in rocile sedimentare. [Var.: migmatita s. f.] – Din fr. migmatite.
NISIP, nisipuri, s. n. l. roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.
TUF, tufuri, s. n. roca formata prin acumularea si consolidarea cenusii, nisipului etc. provenite din eruptiile vulcanice. ◊ Tuf calcaros = roca sedimentara formata prin depunerea bicarbonatului de calciu din apele calcaroase. – Din fr. tuf.
TUFIT, tufite, s. n. roca sedimentara alcatuita din material detritic marunt si cenusa vulcanica. – Din fr. tuffite, germ. Tuffit.
RADIOLARIT s. n. roca sedimentara, silicioasa, de origine organica, cenusie-galbuie sau rosiatica, rezultata din consolidarea depozitelor de radiolari si utilizata ca material abraziv si absorbant. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiolarite.
RUDACEE s. f. pl. Nume generic pentru rocile sedimentare elastice de tipul pietrisurilor. – Et. nec.
DIATOMIT s. n. roca sedimentara silicioasa formata in cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite.
SEDIMENTAR, -A, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. roca sedimentara = roca rezultata prin depunerea materialelor provenite in urma alterarii sau dezagregarii unor roci preexistente. – Din fr. sedimentaire.
sedimentare, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.
SEDIMENTOLOGIE s. f. Parte a geologiei care studiaza modul de formare a sedimentelor si a rocilor sedimentare. – Din fr. sedimentologie.
SINGENETIC, -A, singenetici, -ce, adj. (Despre mineralele din rocile sedimentare) Care s-a format concomitent cu sedimentele. – Din fr. syngenesique (dupa genetic).
SINGENEZA s. f. Stadiu in evolutia rocilor sedimentare corespunzand timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngenese.
CONCRETIUNE, concretiuni, s. f. Agregat mineral de forma sferica sau neregulata, format prin depunerea rocilor sedimentare in jurul unui corp strain si prin concentrarea substantelor minerale din solutii apoase. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. concretion, lat. concretio, -onis.
CARBUNE s. 1. (GEOL.) (fig.) aur negru. (~le este o roca sedimentara.) 2. mangal. (~le este folosit drept combustibil.) 3. v. taciune. 4. (BOT.; Phyteuma vagneri) (reg.) baraboi, banisor, spinuta. 5. v. antrax. 6. (FITOP.) taciune. (Planta atacata de ~.)
MARNA s. (GEOL.) (inv.) marga. (~ este o roca sedimentara.)
roca s. (GEOL.) 1. piatra, (inv.) stanca. (O ~ dura.) 2. roca clastica v. roca detritica; roca colectoare v. roca magazin; roca detritica = roca clastica; roca efuziva = vulcanit, roca vulcanica; roca eruptiva v. roca magmatica; roca magazin v. roca colectoare; roca magmatica = roca eruptiva; roca organogena v. biolit; roca sedimentara v. roca vulcanica = vulcanit, roca efuziva.
SEDIMENT s. 1. (inv.) sezamant. (~ul dintr-un lichid.) 2. (GEOL.) depozit, depunere. (Un ~ de calcar.) 3. (GEOL.) roca sedimentara.
ALEURIT ~e n. mai ales la pl. roca sedimentara, alcatuita din granule mici de minerale si roci (praf, mal etc.). /<fr. aleurite
ARGILA ~e f. roca sedimentara, care, in contact cu apa, devine plastica, folosita in constructie, sculptura, olarit. Vas de ~. [G.-D. argilei] /<fr. argile, lat. argilla
ASFALT ~uri n. 1) roca sedimentara bruna-neagra, constituita din hidrocarburi rasinoase si compusi ai sulfului si azotului. 2) Amestec de bitum cu materiale minerale, intrebuintat la acoperirea suprafetei drumurilor; imbracaminte rutiera. /<fr. asphalte, lat. asphaltus
BAUXITA f. roca sedimentara de culoare rosiatica, exploatata ca minereu de aluminiu. [Sil. ba-u-] /<fr. bauxite
BENTONIT n. geol. roca sedimentara argiloasa cu pronuntate proprietati absorbante, folosita in industrie ca decolorant, dezodorizant etc. /<fr. bentonite
BRECIE ~i f. geol. roca sedimentara tare, constituita din bucati colturoase de alte roci sau minerale dure. [Art. brecia; G.-D. breciei; Sil. -ci-e] /<germ. Breccie
CALCAR ~e n. roca sedimentara de diferite culori, formata din carbonat de calciu, avand diverse intrebuintari, mai ales ca material de constructii; piatra-de-var. [Acc. si calcar] /<lat. calcarius, fr. calcaire
CARBUNE ~i m. 1) roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis
CONCRETIUNE ~i f. 1) tehn. Corp solid format din compusi metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus intr-o roca sedimentara sau in sol; sediment constand din substante minerale, depuse in jurul unui corp strain. [Sil. -ti-u-] /<fr. concretion, lat. concrecio, ~onis
CONGLOMERAT ~e n. 1) roca sedimentara formata din fragmente ale unor roci mai vechi, cimentate cu calcar pe cale naturala. 2) fig. Reunire de lucruri diferite; corp din elemente eterogene; amestec; amestecatura. /<fr. conglomerat, lat. conglomeratus
FOSFORIT ~e n. roca sedimentara formata din fosfat de calciu, intrebuintata la prepararea ingrasamintelor agricole. /<fr. phosphorite
FOSIL ~a (~i, ~e) (despre resturi de organisme animale sau vegetale) Care a ramas conservat in rocile sedimentare din trecutul geologic al pamantului. /<fr. fossile, lat. fossilis
FOSILA ~e f. 1) Rest de organism animal sau vegetal din epocile geologice anterioare, conservat in rocile sedimentare ale pamantului. 2) fig. Persoana de varsta inaintata, cu conceptii de viata demodate sau cu idei retrograde. /<fr. fossile, lat. fossilis
GRESIE ~i f. 1) roca sedimentara dura, folosita, mai ales, in constructii. 2) Bucata din astfel de roca, cu care se ascut unele obiecte taioase (cutitul, coasa, secera etc.); cute. [G.-D. gresiei; Sil. -si-e] /Cuv. autoht.
LITOGENEZA f. Totalitate a proceselor de formare a sedimentelor si a rocilor sedimentare. /<fr. lithogenese
LUT ~uri n. 1) roca sedimentara de culoare galbena-roscata sau cafenie, folosita in constructii si in olarie; argila. ◊ Greu ca ~ul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (dupa moarte). ◊ Chip de ~ se spune despre o persoana indiferenta. /<lat. lutum
MIGMATIT ~e n. roca metamorfica provenita prin patrunderea magmei in rocile sedimentare. /<fr. migmatite
NISIP ~uri n. 1) roca sedimentara silicioasa, provenita din sfaramarea unor minerale, roci, resturi organice, care se prezinta sub forma de granule fine, avand diferite intrebuintari. ~ calcaros. ◊ A cladi ceva pe ~ a) a intreprinde actiuni sortite esecului; b) a face un lucru zadarnic. 2) mai ales la pl. Intindere de pamant acoperita cu asemenea granule fine. /<bulg. nasip
OOLIT ~e n. 1) Granula minerala, sferica sau elipsoidala, aparuta prin dispunerea unor compusi metalici sau nemetalici in jurul unui fir de nisip sau al fragmentului unei cochilii. 2) roca sedimentara formata din astfel de granule. /<fr. oolithe
PIETRIS ~uri n. 1) roca sedimentara alcatuita din fragmente rotunjite de roci sau de minerale, care se formeaza, mai ales, in albiile raurilor sau pe litoral. 2) Pamant neproductiv, acoperit cu astfel de roca. /piatra + suf. ~is
RADIOLARIT n. roca sedimentara silicioasa, marina, formata prin solidificarea cochiliilor de radiolari si folosita ca material abraziv sau absorbant. [Sil. -di-o-] /<fr. radiolarite
sedimentaR ~a (~i, ~e) geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. roca ~a. /<fr. sedimentaire
SEDIMENTOGENEZA f. Proces natural de sedimentare in urma caruia se formeaza depozitele si rocile sedimentare. /sediment + geneza
STRATIFICATIE ~i f. Mod de dispunere a rocilor sedimentare in straturi suprapuse. /<fr. stratification
STRATIGRAFIE f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul stratificarii scoartei globului pamantesc si al determinarii varstei rocilor sedimentare. [G.-D. stratigrafiei; Sil. -ti-gra-] /<fr. stratigraphie
TRIPOLI n. roca sedimentara silicoasa poroasa, intrebuintata in industrie; diatomit; kiselgur. /<fr. tripoli
TUF ~uri n. roca poroasa, provenita din eruptiile vulcanice, folosita ca material de constructie. ◊ ~ calcaros roca sedimentara calcaroasa, usoara si poroasa, provenita prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff
ACAUSTOBIOLIT s.n. roca sedimentara de origine organica, avand proprietatea de a nu arde. [< fr. acaustobiolite, cf. gr. a – fara, kaustos – combustibil, bios – viata, lithos – piatra].
BAUXITA s.f. roca formata in procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate in silicati de aluminiu, care se gaseste in natura sub forma de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comuna in Franta].
BIOLIT s.n. roca sedimentara organica; organolit. [Cf. fr. biolithe, germ. Biolith < gr. bios – viata, lithos – piatra].
CONCRETIUNE s.f. Concretionare. ♦ Depunere care se formeaza in rocile sedimentare prin concentrarea substantelor minerale din solutii apoase in jurul unui corp strain; sinter. ♦ Formatiune constand din precipitari de saruri in tesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ti-u-. / < fr. concretion].
CONGLOMERAT s.n. 1. roca sedimentara formata prin cimentarea pietrisurilor si a prundisurilor transportate de ape; conglomeratie. ♦ (Tehn.) Masa de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (Ec.) Forma de monopol rezultata prin fuziunea unor companii care isi desfasoara activitatea in cele mai diverse ramuri si sectoare de productie. 3. (Fig.) Adunatura, ingramadire de lucrari diferite. [< fr. conglomerat, cf. lat. conglomeratus].
DIATERMA s.f. (Geol.) Cos vulcanic prin care iese lava, strapungand exploziv rocile sedimentare. [Pron. di-a-. / < fr. diatherme].
KISELGUR s.n. roca sedimentara silicioasa, formata prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur].
GUANO s.m. roca sedimentara fosfatica, formata prin acumularea excrementelor si a resturilor unor pasari marine, care se foloseste ca ingrasamant organic natural. ♦ Ingrasamant preparat din deseurile industriei de prelucrare a carnii. [Pron. gua-. / < fr., sp. guano, cf. peruv. huano].
LEHM s.n. (Geol.) roca sedimentara detritica neconsolidata; argila nisipoasa. [Pron. lem. / < fr. lehm, germ. Lehm].
LITOLOGIE s.f. 1. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul rocilor sedimentare; petrografie. 2. Compozitie mineralogica si petrografica a rocilor sedimentare. [Gen. -iei. / < fr. lithologie, cf. gr. lithos – piatra, logos – studiu].
PARAroca s.f. roca metamorfica provenita din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incerta].
PELIT s.n. (Geol.) roca sedimentara alcatuita din particule de dimensiuni foarte fine. [< fr. pelite].
SAPROPELIT s.n. roca sedimentara care contine sapropel. ♦ Carbune bituminos rezultat din transformarea materialului vegetal. [< germ. Sapropelit, cf. gr. sapros – putred, pelos – mal, lithos – piatra].
spongolit s. n. roca sedimentara biogena, acaustobiolitica, alcatuita din spiculi siliciosi de spongieri, care apare pe pardoseala unor pesteri. (< fr. spongolithe)
STRATIGRAFIE s.f. 1. Parte a geologiei care studiaza determinarea varstei si a succesiunii rocilor sedimentare; geologie istorica. 2. (Med.) Metoda radiografica de redare a imaginii plamanului la diferite adancimi. V. tomografie. [Gen. -iei. / < fr. stratigraphie, cf. lat. stratum – strat, graphein – a scrie].
ALEURIT s.n. (Geol.) roca sedimentara detritica, formata din granule foarte mici de minerale si de roci. ♦ Fragment dintr-un astfel de sediment. [Pron. -le-u-. / < fr. aleurite].
ALEUROLIT s.n. (Geol.) roca sedimentara aleuritica, compacta. [Pron. -le-u-. / < fr. aleurolithe].
ARGILA s.f. (Petr.) roca sedimentara, alcatuita din silicati de aluminiu, foarte raspandita in natura si folosita in olarie, in sculptura etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla].
BENTONIT s.n. (Geol.) roca sedimentara argiloasa, alcatuita din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, cu o mare putere decoloranta. [Var. bentonita s.f. / < fr. bentonite].
BRECIE s.f. roca sedimentara tare, constituita din bucati colturoase de minerale sau roci dure. [Gen. -iei. / < germ. Breccie, it. breccia – pietris].
CALCAR s.n. roca sedimentara, formata din carbonat de calciu; piatra de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius].
gaiza s. f. roca sedimentara silicioasa, poroasa si usoara, din granule de cuart si din organisme silicioase. (din fr. gaize)
CATOGENEZA s.f. (Geol.) Proces de formare a rocilor sedimentare. [< fr. catogenese, cf. gr. kata – in jos, genesis – formare].
DIAGENEZA s.f. Totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. [< fr. diagenese].
LITOGENEZA s.f. Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor si a rocilor sedimentare in general. [< fr. lithogenese, cf. gr. lithos – piatra, genesis – nastere].
LUMASEL s.n. (Geol.) roca sedimentara cu numeroase cochilii de moluste. [< fr. lumachelle, cf. it. lumachella].
MARNA s.f. roca sedimentara formata dintr-un amestec de argila si calcar, intrebuintata la fabricarea cimentului. [< marne, it. marna].
MENILIT s.n. (Geol.) roca sedimentara silicioasa, continand opal, argila si hidroxid de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. [< fr. menilite].
MIGMATIT s.n. roca metamorfica formata prin patrunderea unei topituri de magma in rocile sedimentare. [< fr. migmatite].
NUMULIT s.m. Animal fosil din prima jumatate a erei tertiare, ale carui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. [< fr. nummulite, cf. lat. nummus – moneda, gr. lithos – piatra].
OOLIT s.n. Granula sferica de calcar. ♦ roca sedimentara formata din granule calcaroase. [< fr. oolithe, cf. gr. oon – ou, lithos – piatra].
sarga3 s.f. (reg.) roca sedimentara compusa din carbonat de calciu si argila, de culoare cenusie; marna.
SINGENEZA s.f. (Geol.) Stadiu in evolutia rocilor sedimentare corespunzand timpului de formare a sedimentelor. [< fr. syngenese, cf. gr. syn – cu, genesis – nastere].
TUFIT s.n. (Geol.) roca sedimentara formata din material detritic si cenusa vulcanica. [< fr. tuffite, germ. Tuffit].
ACAUSTOBIOLIT s. n. roca sedimentara organogena care nu arde. (< fr. acaustobiolite)
ALEURIT s. n. roca sedimentara detritica, formata din granule foarte mici de minerale, de roci. ◊ fragment dintr-un astfel de sediment. (< fr. aleurite)
ALEUROLIT s. n. roca sedimentara aleuritica. (< fr. aleurolithe)
ALIT s. n. roca sedimentara, rosie, din aluminiu si fier, produsa prin alterarea scoartei terestre. ◊ constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial. (< fr. allite)
ARGILA s. f. roca sedimentara fina si unsuroasa, care in contact cu apa devine plastica, folosita in olarie, in sculptura etc.; lut. (< fr. argile, lat. argilla)
ASFALT s. n. 1. roca sedimentara, solida, neagra, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, in special pentru asfaltarea drumurilor. 2. orice imbracaminte rutiera pe baza de bitum. (< fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)
BAUXITA s. f. roca sedimentara rosie-bruna, bogata in silicati de aluminiu, opal, caolinit etc.. (< fr. bauxite)
BENTONIT s. n. roca sedimentara argiloasa, din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, folosit ca decolorant si dezodorizant. (< fr. bentonite)
CALCAR/CALCAR s. n. roca sedimentara de precipitatie sau organogena, din carbonat de calciu; piatra-de-var. (< fr. calcaire, lat. calcarius)
CATOGENEZA s. f. formare a rocilor sedimentare, ale caror particule s-au deplasat, in faza de depunere, sub actiunea gravitatiei. (< fr. catogenese)
CONCRETIUNE s. f. depunere care se formeaza in rocile sedimentare prin concentrarea substantelor minerale din solutii apoase in jurul unui corp strain; sinter. ◊ formatiune din precipitari de saruri in tesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio)
CONGLOMERAT s. n. 1. roca sedimentara detritica, formata prin cimentarea bolovanisurilor si pietrisurilor transportate de ape; conglomeratie. ♦ (tehn.) masa de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) forma de monopol prin fuziunea unor companii care isi desfasoara activitatea in cele mai diverse ramuri si sectoare de productie. 3. (fig.) ingramadire de lucrari, de aspecte diferite. (< fr. conglomerat)
DIAGENEZA s. f. totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. (< fr. diagenese)
DIATERMA s. f. cos vulcanic prin care iese lava, stra-pungand exploziv rocile sedimentare. (< fr. diatherme)
DISODIL s. n. roca sedimentara caustobiolita, sistoasa, din incarbonizarea namolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil)
EVAPORIT s. n. roca sedimentara (sare gema, ghips etc.) care se formeaza prin evaporarea apei de mare (dintr-o laguna). (< fr. evaporite)
FOSFORIT s. n. roca sedimentara, compusa in special din fosfati de calciu proveniti prin precipitarea din mediul marin sau prin acumularea si transformarea unor resturi organice. (< fr. phosphorite)
GUANO s. m. 1. roca sedimentara fosfatica, prin acumularea excrementelor si a resturilor unor pasari marine, ingrasamant agricol natural. 2. ingrasamant preparat din deseurile industriei de prelucrare a carnii. (< fr., sp. guano)
LEHM [LEM] s. n. roca sedimentara detritica neconsolidata. (< germ. Lehm)
LIMON s. n. roca sedimentara detritica, cu consistenta intre nisip si argila. (< fr. limon)
LITOGENEZA s. f. 1. totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare. 2. (med.) proces de formare a calculilor (II). (< fr. lithogenese)
LITOLOGIE s. f. 1. ramura a geologiei care studiaza rocile sedimentare. 2. compozitie mineralogica si petrografica a rocilor sedimentare. (< fr. lithologie)
MARNA s. f. roca sedimentara argiloasa, cu un bogat continut de calcar, pentru amendarea (2) solurilor acide si la fabricarea cimentului. (< fr. marne)
MENILIT s. n. roca sedimentara silicioasa, opal, argila si hidroxid de fier, neagra sau bruna, cu aspect vargat. (< fr. menilite)
MIGMATIT s. n. roca metamorfica formata prin patrunderea magmei topite in rocile sedimentare. (< fr. migmatite)
MIGRATIUNE s. f. 1. deplasare in masa a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. deplasarea in masa a unor animale sau pasari dintr-o regiune intr-alta in vederea reproducerii, a cautarii de hrana etc. 3. miscarea apei in sol; inaintarea petrolului in rocile sedimentare. 4. ~ profesionala = deplasare a unei parti din mana de lucru dintr-o meserie intr-alta. 5. a capitalului = deplasarea capitalului dintr-o tara in alta, dintr-o ramura de productie in alta. (< fr. migration, lat. migratio)
NUMULIT s. m. foraminifer fosil ale carui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. (< fr. nummulite)
PARAroca s. f. roca metamorfica provenita din transformarea rocilor sedimentare. (< para1- + roca)
PELIT s. n. material detritic neconsolidat, din fragmente foarte fine, alcatuind rocile sedimentare. (< fr. pelite)
PSEFIT s. n. 1. material detritic, din fragmente mai mari: pietrisuri, brecii etc. 2. denumire generica data rocilor sedimentare detritice grosiere. (< fr. psephite)
SAPROPELIT s. n. 1. roca sedimentara care contine sapropel. 2. carbune bituminos din transformarea materialului vegetal. (< fr. sapropelite, germ. Sapropelit)
SEDIMENTAR, -A adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. ♦ roca ~a = roca prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vanturi, ape ori ghetari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sedimentaire)
SINGENEZA s. f. 1. (biol.) reproducere sexuata. 2. stadiu in evolutia rocilor sedimentare corespunzand timpului de formare a sedimentelor. (< fr. syngenese)
STRATIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificatie. ◊ asezare a rocilor sedimentare in straturi suprapuse. 2. punere a semintelor sau butasilor in straturi succesive alternate cu nisip, in scopul pastrarii lor si al favorizarii germinatiei sau inradacinarii. 3. impartire a populatiei unei societati in diverse categorii, dupa pozitia acestora in structura sociala. (< stratifica)
TUFIT s. n. roca sedimentara din material detritic si cenusa vulcanica. (< fr. tuffite, germ. Tuffit)
BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.
BIOLIT (‹ fr. {i}; {s} gr. bios „viata” + lithos „piatra”) s. n. roca sedimentara formata prin actiunea complexa a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), in urma depunerii resturilor biogene dupa moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase si frustule de diatomee). Poate fi caustobiolit (carbuni, bitumene) si acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie si in ind. mat. de constr.
BOLOVANIS (‹ bolovan) s. n. roca sedimentara detritica, mobila, formata din elemente rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 70 mm si constituita din bucati de roci rezistente la eroziune. Se formeaza prin actiunea apelor curgatoare (in amonte), a ghetarilor (in locul de topire) si a marilor (in apropiere de tarm), constituind aluviunile teraselor, morene si cordoanele litorale.
BRECIE (‹ it. breccia „pietris, prundis”) s. f. roca sedimentara detritica consolidata, in compozitia careia intra fragmente colturoase de roci preexistente, de dimensiuni si compozitie mineralogica diferite. Poate fi: b. vulcanica (roci magmatice cimentate prin lava eruptiva); b. piroclastica (produse colturoase ale exploziei exogena); b. tectonica (formata din fragmente provenite din rocile aflate in zonele de fractura ale scoartei Pamintului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentara (la bazele pantelor din grohotisul depus).
ARGILA, argile, s. f. roca sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati, intrebuintata in olarie, la lucrari de constructie si in sculptura; lut. Argila refractara = argila din care se fabrica diferite materiale (caramizi, creuzete etc.) care rezista la temperaturi inalte fara a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla).
BRECIE s. f. roca sedimentara constituita din bucati colturoase de alte roci, legate intre ele cu un ciment calcaros, silicios etc. – Germ. Breccie.
CALCAR, calcare, s. n. roca sedimentara sau biogena formata din carbonat de calciu; (pop.) piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius).
ANCHERIT (< fr., germ.) s. n. Carbonat natural de calciu, magneziu si fier, cenusiu sau galbui-brun, intalnit in rocile sedimentare sau metamorfice.
LUMASEL s. n. roca calcaroasa sedimentara cu numeroase cochilii sau schelete de organisme. (< fr. lumachelle)
SIST, sisturi, s. n. roca metamorfica sau sedimentara care are proprietatea de a se desface usor in foi sau in placi subtiri cu suprafete paralele. ◊ Sist cristalin = roca formata prin procesul de metamorfism al altor roci sub actiunea presiunii. – Din fr. schiste.
NEPTUNIC, -A, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub actiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.
DOLOMITA f. 1) Mineral constituit din carbonat de calciu si de magneziu. 2) roca formata prin sedimentarea acestui mineral, utilizata ca material refractar, ca piatra de constructie. /<fr. dolomite
PALINGENEZA s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reinnoire a institutiilor, a conceptiilor etc. 3. Metamorfism produs la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 4. (Biol.) Aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – nastere].
PALINGENEZA s. f. 1. metamorfism la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 2. (biol.) aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. (< fr. palingenese)
SIST s. n. roca metamorfica sau sedimentara care are proprietatea de a se desface in placi subtiri. ♦ ~ cristalin = roca metamorfica foarte dura, sub actiunea presiunii. (< fr. schiste)
BIRGAU, M-tii Birgaului, munti josi in Carpatii Orientali, delimitati de riurile Somesu Mare (la N), Bistrita ardeleana si Pasul Tihuta (la S), situati intre M-tii Rodnei si M-tii Calimani. Alcatuiti din depozite sedimentare, strapunse de roci eruptive care au generat aparitia mai multor virfuri vulcanice (Miroslava, 1.625 m, Heniu Mare, 1.611, Ciucureasa, 1.392 m, Birgau, 1.362 m etc.). Pasuni. Cresterea animalelor.
DIATOMIT s. n. roca organogena silicioasa prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. (< fr. diatomite)
DELUVIU ~i n. Material sedimentar, provenit din dezagregarea unor roci si transportat de ape pe pantele unor versanti. [Sil. -lu-viu] /<lat. diluvium
DELUVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea si dezagregarea rocilor, aliat in curs de scurgere sub influenta apelor de siroire pe pantele diferitilor versanti. – Din lat. diluvium.
COLUVIU n. Material rezultat din faramitarea rocilor sub actiunea factorilor externi si sedimentat la baza coastelor abrupte. [Sil. -lu-viu] /<fr. colluvium
NEPTUNISM s. n. Conceptie in geologie care sustine ca toate rocile s-ar fi format pe cale sedimentara. – Din fr. neptunisme.
DELUVIU s.n. (Geol.) Material sedimentar detritic provenit din alterarea si degradarea rocilor, transportat de apele de siroire. [Pron. -viu. / cf. lat. diluvium, it. diluvio].
CLIVAJ (‹ fr.) s. n. Proprietate a unor substante cristalizate de a se desface dupa fete plane, in urma unei actiuni mecanice, mai puternice decit coeziunea cristalului. ◊ Plane de c. = plane reticulare care corespund valorilor minime ale fortelor de coeziune. ◊ C. de strat = proprietate a unor roci metamorfice (ex. ardezia, sisturile cloritoase) sau sedimentare (ex. filitele) de a se desface dupa plane paralele cu sistuozitatea.
CLASTIC, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. klastos „sfarimat”) adj. (Despre roci, despre elementele lor componente, despre formatii sau depozite sedimentare) Care consta din fragmente de minerale sau roci provenite din dezagregarea, alterarea si acumularea materialului altor roci preexistente (ex. pietrisuri, conglomerate, brecii, nisipuri, gresii, argile etc.) sau uneori din scheletele unor organisme. Sin.: detritic.
BRECIE s. f. roca in alcatuirea careia intra fragmente de roci colturoase de dimensiuni mari si ciment de natura sedimentara sau eruptiva. – Din germ. Breccie.
NEPTUNIC ~ca (~ci, ~ce) (despre roci, minereuri etc.) Care s-a format pe cale sedi-mentara in mediul marin. /<germ. neptunisch
PLUTON2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, in general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune in masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.
PROLUVIU s.n. 1. (Liv.) Inundatie mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie, din fragmente de minerale si de roci transportate de curenti. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].